Sunteți pe pagina 1din 14

PROTECTIA DREPTURILOR

COPILULUI

RASPUNDEREA PENTRU
NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR
PĂRINTEŞTI

Std. TUDOR ANCA


ANUL III - ID

FACULTATEA DE DREPT
Protectia drepturilor copilului

„SIMION BARNUTIU”
FAGARAS

CUPRINS

Sectiunea 1. Aspecte generale ............................................................3

Sectiunea 2. Sanctiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la


persoana copilului minor......................................................................3
2.1. Sanctiuni de dreptul familiei..................................................3
2.2. Raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale
copiilor (art. 1000 Codul civil) ...........................................................5
2.3. Raspunderea contraventionala...............................................8
2.4. Raspunderea penala...............................................................8

Sectiunea 3. Sanctiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la


bunurile copilului.................................................................................12
3.1. Raspunderea civila pentru rea administratie.........................12
3.2. Raspunderea penala a parintilor pentru gestiune
frauduloasa...........................................................................................12

Sectiunea 4. Concluzii ........................................................................12

2
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

Bibliografie..........................................................................................14
Sectiunea 1: Aspecte generale.

Sanctiunile care potrivit legii, se pot aplica pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzatoare a îndatoririlor parintesti se clasifica, fie dupa ramura de drept careia îi apartin :
sanctiuni de drept penal, sanctiuni de drept administrativ, sanctiuni de drept civil, sanctiuni de dreptul
familiei, fie dupa cum ele intervin pentru îndeplinirea îndatoririlor privitoare la persoana copilului sau
privitoare la bunurile sale.1

Sectiunea 2 : Sanctiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor parintesti privitoare la persoana


copilului

2.1. Sanctiuni de dreptul familiei

2.1.1. Decaderea din drepturile parintesti

Decaderea este sanctiunea care se aplica în situatiile în care sanatatea sau dezvoltarea fizica a
copilului este primejduita prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava în îndeplinirea îndatoririlor
[ art.109 alin (1) C.fam].Decaderea din drepturile parintesti se pronunta de catre instanta de judecata la
cererea autoritatii tutelare.Citarea partilor precum si a autoritatilor tutelare este obligatorie.[art.109 alin.2
C. fam]. Decaderea din drepturile parintesti poate fi pronuntata doar împotriva unuia dintre parinti, situatie
în care drepturile si îndatoririle parintesti se vor exercita de cealalta parte (parinte) în conformitate cu
dispozitiile art.98 alin.(2) C. fam.
Sunt însa situatii în care sanatatea , integritatea fizica si morala a copilului este periclitata ca urmare
a comportamentului abuziv sau neglijentei ambilor parinti. În astfel de cazuri instanta poare dispune
decaderea din drepturile parintesti a ambilor parinti.
Ca mijloc de protectie a drepturilor copilului instanta poate institui tutela (art.113 C.fam) sau poate
încredinta copilul unei familii sau persoane [art.8 alin.1 din O.U.G. nr.26/1997] .
Aceasta masura urmareste în primul rând ocrotirea acelor minori a caror crestere si educare are de
suferit datorita neglijentei si lipsei de interes a parintilor, dar în acelasi timp ea are caracterul unei
sanctiuni pentru culpa parintilor în îndeplinirea necorespunzatoare a îndatoririlor parintesti.
Instantele de judecata sunt competente sa dispuna minorilor unor rude, sau altor persoane în cazul
desfacerii casatoriei, în cazul decaderii din drepturile parintesti si în cazul în care filiatia din afara
casatoriei a fost stabilita fata de ambii parinti, iar acestia nu sunt în masura a asigura cresterea si educarea
copilului minor.2
Comisia pentru protectia copilului poate sa ia aceasta masura în cazurile prezentate de Ordonanta de
Urgenta nr.26/1997, atunci când sanatatea , dezvoltarea fizica, morala sau intelectuala a copilului sunt
primejduite în familie.
Ordonanta de Urgenta nr.26/1997 mai arata ca serviciul public special pentru protectia copilului va sesiza
Comisia pentru protectia copilului în vederea încredintarii copilului sau mentinerii plasamentului în regim
de urgenta.Aceasta comisie urmând sa sesizeze instanta de judecata pentru decaderea parintilor sau a
unuia din acestia din drepturile parintesti.

1 Codul Familiei - art.133 alin.3 ,art.105,alin.3


2 E.Florian - Dreptul Familiei, ed.Lumina Lex, Bucuresti 1998, pag. 387
3
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

Prin urmare Ordonanta de Urgenta nr.26/1997 aduce modificari în privinta decaderii din drepturile
parintesti :
-în privinta motivelor sau a cauzelor de decadere;
-se instituie imediat si prealabil decaderii din drepturile parintesti, plasamentului în regim de
urgenta;
decaderea din drepturile parintesti o cere Comisia pentru protectia copilului;
-pe perioada plasamentului în regim de urgenta si a încredintarii copilului se suspenda exercitiul
drepturilor pe care le au parintii fata de copil (art.14 alin. 4).
Copilul,chiar daca a împlinit vârsta de 10 ani, nu trebuie ascultat deoarece, pe de o parte, legea nu
prevede ascultarea sa, ceea ce a prevazut expres ori de câte ori s-a voit aceasta, si, pe de alta parte, faptele
grave comise de parinti împotriva copilului nu pot fi absolvite de acesta din urma prin eventuala sa
declaratie ca se opune la decaderea parintilor din drepturile parintesti.
Efectul principal al decaderii consta în pierderea de catre parintele respectiv a drepturilor parintesti
cu privire la persoana si bunurile minorului, precum si a îndatoririlor parintesti, cu exceptia îndatoririi de a
da întretinere copilului (art.110 C.fam.)
Autoritatea tutelara poate da încuvintare parintelui decazut din drepturile parintesti de a avea
legaturi personale, daca prin asemenea legaturi, cresterea, educarea,învatatura sau pregatirea profesionala
a copilului nu ar fi în primejdie.
Decaderea din drepturile parintesti atrage si unele efecte secundare prevazute de Codul familiei :
- incapacitatea de a fi tutore (art.117 lit.b);
- incapacitatea de a adopta ;
- incapacitatea de a consimti la adoptia copilului sau firesc.
În cazul în care au încetat împrejurarile care au dus la decadere si nu mai exista nici o primejdie
pentru minor, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare sau a parintelui interesat, însa în acest
ultim caz cu avizul autoritatii tutelare poate reda parintelui decazut exercitiul drepturilor parintesti (art.112
C. fam.).3

2.1.2. Declararea judecatoreasca a abandonului de copii

Exercitarea drepturilor si îndatoririlor parintesti presupune o relatie continua, prezenta constanta a


parintilor lânga copii.Ocrotirea si grija ca elemente esentiale ale dreptului si obligatiei parintilor de a
creste copilul,chiar daca ia forme diferite în functie de trebuintele si nevoile de dezvoltare ale copilului
trebuie sa se exercite permanent.
De altfel, principiul fundamental de la care se porneste în reglementarea ansamblului de institutii socio-
juridice referitoare la protectia drepturilor copilului este acela conform caruia copilul nu poate fi lipsit în
nici un moment de ocrotire ( art.115 C.fam.).
Abandonul de copii sanctioneaza tocmai încetarea imputabila a oricaror legaturi între parinti si
copii, legaturi care sa dovedeasca existenta unor raporturi parintesti normale [art.1alin.2 din Legea
nr.47/1993] cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii.Abandonul sanctioneaza
dezinteresul vadit, pe o perioada mai mare de 6 luni,al parintilor fata de copilul aflat în grija unei institutii
de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii private de ocrotire legal constituita sau încredintat
în conditiile legii unei persoane fizice [art.1 alin.(1) din Legea nr.47/1993] .
Dezinteresul manifestat fata de copil poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.Abandonul nu va
fi declarat daca,înauntrul perioadei de 6 luni ori în timpul judecarii procesului, o ruda pâna la gradul IV
3 Parintii decazuti din drepturile parintesti înainte de punerea în aplicare a Codului Fam.pot fi repusi în exercitiul acestor
drepturi, potrivit dispozitiilor Codului Familiei.
4
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

inclusiv cere sa i se încredinteze copilul spre crestere si educare, iar cererea este apreciata ca fiind în
interesul copilului.În astfel de situatii, copilul care a împlinit 10 ani va fi ascultat în instanta (art.3 din
Legea nr.47/1993).
Cererea pentru declararea abandonului este facuta de conducerea institutiei unde se afla copilul
parasit ori de catre procuror,în termen de 3 luni de la data împlinirii termenului de 6 luni de când parintii
au încetat legaturile cu copilul. Competenta solutionarii cererilor de declarare a abandonului revine
tribunalului judetean, sau dupa caz, al municipiului Bucuresti, pe raza caruia se afla sediul institutiei de
ocrotire ori domiciliul persoanei fizice careia i s-a încredintat sarcina îngrijirii copilului. La cererea pentru
declararea abandonului se va anexa ancheta sociala efectuata de autoritatea tutelara competenta. Ea trebuie
sa contina date referitoare la : conditiile abandonarii copilului, situatia parintilor, starea psiho-fizica a
copilului, gradul de instruire si educare a copilului.
Autoritatea tutelara îsi va exprima, în cadrul anchetei sociale, punctul de vedere cu privire la cererea de
abandon [art.2 alin.(2) din Legea 47/1993].Participarea procurorului la proces este obligatorie, de
asemenea si citarea partilor, a autoritatii tutelare si a persoanei, ruda pâna la gradul IV inclusiv, care a
cerut sa-i fie încredintat copilul.Când exista o astfel de cerere , facuta chiar în cursul procesului,
abandonul nu va fi declarat.4
Copilul care a împlinit varsta de 10 ani va fi ascultat în instanta.Pentru copiii care la data intrarii în
vigoare a legii s-au aflat în institutiile de ocrotire sociala sau medicale de stat,parasiti de peste 6 luni,
sesizarea instantei s-a putut face imediat.
Odata cu declararea abandonului, instanta va delega exercitiul drepturilor parintesti institutiei de
ocrotire sociala sau medicala de stat sau institutiei private legal constituite sau dupa caz altei persoane, în
conditiile legii.
La cererea parintilor sau a unuia dintre ei, instanta competenta poate decide oricând redarea
exercitiului drepturilor parintesti, daca au încetat împrejurarile care au condus la declararea abandonului si
daca redarea exercitiului acestor drepturi este în interesul copilului. Daca copilul a fost adoptat în
conditiile legii instanta nu mai poate reda exercitiul drepturilor parintesti.
Abandonul ar trebui sa fie o solutie de ultima instanta. În cazul declararii judecatoresti a copilului ca
fiind abandonat, prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva, consimtamântul parintilor parti la adoptie
nu mai este necesar.
Abandonul ,,rezolva” doar juridic problemele copilului, în sensul ca din momentul ramânerii
definitive a hotarârii judecatoresti de declarare a abandonului, el poate deveni subiectul unor masuri de
protectie si ocrotire cu caracter temporar (tutela, încredintare) sau permanent (adoptie). Practica asistentei
sociale evidentiaza însa ca de multe ori interesul superior al copilului a fost mai bine servit prin
intermediul programelor de prevenire a abandonului si de reintegrare a copilului în familia de origine.

2.2. Raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor (art.1000 C. civ.)

2.2.1 Prevederi generale

Raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor este reglementata de art.1000
alin.2 Cod civil, care dispune ca:,,tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul
cauzat de copiii lor minori, ce locuiesc cu dânsii”. În contextul consacrarii egalitatii barbatului si femeii,

4 C.S.J. sect.civ..dec.nr.2859/1996
5
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

textul citat trebuie înteles în sensul ca raspunderea revine ambilor parinti ai copilului, în solidar.Aceasta
solutie este întemeiata pe dispozitiile art.97 alin.1 din Codul Familiei.5

2.2.2. Fundamentul raspunderii parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori a fost instituita ca masura de
protectie a victimelor unui asemenea prejudiciu întrucât de cele mai multe ori copiii nu dispun de mijloace
necesare pentru a repare prejudiciul.
Principiul potrivit caruia raspunderea opereaza în temeiul culpei îsi gaseste o deplina aplicare si în
cadrul acestei raspunderi.Premiza acesteia consta în prezumtia neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzatoare de catre parinti a unor îndatoriri ce le revin fata de copii.
Prin dispozitiile art.1000 alin.2 Cod civil, este instituita o tripla prezumtie legala, declansata de
dovada facuta de victima cu privire la existenta prejudiciului, a faptei ilicite si a raportului de cauzalitate :
- prezumtia faptei ilicite a parintilor, constând în aceea ca în exercitarea îndatoririlor ce reveneau parintilor
fata de copilul lor, au existat abateri de natura a angaja raspunderea lor;
- prezumtia de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor parintesti si comiterea de catre minor a faptei
prejudiciabile ;
- prezumtia culpei parintilor, de obicei în forma neglijentei , în îndeplinirea necorespunzatoare a
obligatiilor ce le reveneau.
Aceasta prezumtie constituie un avantaj pentru victima în sensul reducerii sarcinii lor probatorii.
În ce priveste fundamentul acestei raspunderi, practica si doctrina au nuantat principiul raspunderii
pentru culpa. Astfel într-o prima opinie, se considera ca parintii raspund pentru lipsa de supraveghere a
copilului,lipsa care a permis savârsirea faptei prejudiciabile.
Într-o alta opinie, parintii raspund atât pentru lipsa de supraveghere a copilului, cât si pentru
neîndeplinirea obligatiei de a educa pe copil.
Alti autori considera ca parintii raspund atât pentru lipsa de supraveghere a copilului cât si pentru
neîndeplinirea obligatiei de a creste copilul asa cum aceasta obligatie este prevazuta de Codul Familiei.
Potrivit Codului Familiei (art.101 alin.2) obligatia de a creste copilul cuprinde un ansamblu de îndatoriri :
de educare, de învatatura, de supraveghere, de îngrijire a sanatatii si dezvoltarii fizice a copilului, paza
exercitata asupra copilului etc.
Aceasta nuantare a fost necesara pentru a se putea explica angajarea raspunderii parintilor si în
ipoteza când nu exercita supravegherea efectiva a minorului (deoarece acesta se afla în vizita în alta
localitate ori vagabondeaza).Culpa parintelui în îndatorirea de crestere se dovedeste acoperitoare pentru
asemenea ipoteze.
Dispozitiile înscrise în art.1000 alin.2 sunt aplicabile parintilor din casatorie sau din afara
casatoriei, adoptatorului cu efecte depline sau restrânse. Ele nu se aplica tutorilor, curatorilor ori altor
institutii de ocrotire întrucât sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse si la alte cazuri. 6 Acestia vor
putea eventual raspunde pentru prejudiciile cauzate de copilul minor în conditiile cerute pentru
raspunderea pentru fapta proprie (art.998-999 Cod Civil).

2.2.3. Conditiile raspunderii parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
5 Codul Familiei art.97 alin.1:,, Ambii parinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor minori, fara deosebire dupa cum
acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau înfiati.”
6 prof. M. Eliescu; Curs de drept succesoral – pag. 158
6
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

Pentru angajarea raspunderii parintilor pentru faptele copiilor lor minori se cer îndeplinite o serie
de conditii generale si speciale.
Conditiile generale privesc existenta si proba faptei ilicite a minorului, a prejudiciului suferit de
victima, si a raportului de cauzalitate între fapta ilicita a minorului si prejudiciul produs. Nu se cere
conditia ca minorul sa fie actionat cu vinovatie.Daca victima doreste sa angajeze atât raspunderea
minorului cât si raspunderea parintilor acestuia trebuie sa faca si dovada culpei minorului.De îndata ce
aceste dovezi au fost facute , pot fi invocate si cele trei prezumtii legale : existenta faptei ilicite a parintilor
constând în neîndeplinirea corespunzatoare a îndatoririlor parintesti,existenta raportului de cauzalitate
dintre aceasta fapta si comiterea de minor a faptei prejudiciabile si existenta culpei parintilor pentru
îndeplinirea necorespunzatoare a îndatoririlor parintesti. Totodata sunt necesare alte doua conditii
speciale: copilul sa fie minor si sa locuiasca la parintii sai.
Prima conditie, a minoritatii copilului, trebuie sa existe la momentul savârsirii faptei.Parintii nu
raspund daca minorul dobândeste capacitatea de exercitiu înainte de vârsta de 18 ani.
În ce priveste conditia ca minorul sa locuiasca la parintii sai, trebuie sa distingem mai multe
situatii.De regula, locuinta minorului coincide cu domiciliul sau legal. Precizam ca potrivit art.100 alin.1
din Codul Familiei,, copilul minor locuieste la parintii sai “, iar potrivit art.14 alin.1 din Decretul
nr.31/1954 ,, domiciliul minorului este la parintíi sai sau la acela dintre parinti la care locuieste în mod
statornic”.Când aceste domicilii nu coincid , ca urmare a încredintarii minorului unei terte persoane, se va
avea în vedere, locuinta si nu domiciliul minorului, care ramâne tot la parintii sai.
În general se porneste de la premisa ca ceea ce intereseaza este locuinta pe care legea o stabileste
pentru minori chiar daca în fapt minorul nu ar avea acea locuinta.
Daca copilul fuge de acasa, parintii nu pot invoca propria vina spre a se exonera de raspundere,
întrucât trebuie sa depuna toata diligenta pentru readucerea minorului la locuinta lui, astfel ca raspunderea
lor va fi angajata.
Daca minorul a parasit locuinta fara voia parintilor si în timp ce era fugit a savârsit o fapta
cauzatoare de prejudicii, parintii vor raspunde delictual, în temeiul culpei în supraveghere, educarea si
cresterea minorului.
Când minorul se afla temporar în vizita la rude sau la prieteni, raspunderea parintilor nu este
înlaturata.
Daca minorul este internat în spital si în aceasta perioada comite fapte ilicite cauzatoare de
prejudicii, majoritatea doctrinei sustine culpa parintilor, pe prezumtia creantei în educatia acordata
minorului, înlaturând lipsa temporara a locuintei comune.
În situatia în care minorul se afla internat într-o scoala de munca si reeducare si fuge de
acolo,vagabondând, daca savârseste fapte ilicite, prejudiciabile, parintii raspund pe temeiul carentelor în
educare si crestere a copilului.
Daca la data savârsirii faptei ilicite de catre minor,parintii se aflau în executarea unei pedepse
privative de libertate ori erau arestati preventiv,parintii sunt exonerati, întrucât se aflau în imposibilitatea
de a supraveghea minorul. Cu toate acestea unii autori retin culpa parintilor întrucât nu au acordat o
educatie corespunzatoare minorului care ar fi prevenit savârsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În situatia când parintii nu au locuinta comuna fiind divortati, despartiti în fapt,etc în principiu urmeaza a
raspunde pentru faptele minorului parintele caruia acesta a fost încredintat.Totusi când minorul se afla
temporar la celalalt parinte si savârseste o fapta prejudiciabila , acesta va raspunde în temeiul art.998-999
Cod Civil, împreuna cu parintele caruia i-a fost încredintat minorul.

7
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

2.2.4.Înlaturarea prezumtiilor legale privind raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de


copiii lor minori

Tripla prezumtie de raspundere a parintilor pentru faptele prejudiciabile ale copiilor lor minori
instituita de art.1000 alin.2, poate fi înlaturata în conditiile prevazute de art.1000 alin.5 care dispune ca
parintii sunt aparati de raspundere,,daca probeaza ca n-au putut împiedica faptul prejudiciabil.”
În consecinta,pentru a se exonera de raspundere, parintii trebuie sa rastoarne prezumtia de culpa în
supraveghere, educare si crestere.
Obiectul probei trebuie sa fie acela ca parintii si-au îndeplinit ireprosabil îndatoririle ce le reveneau
si ca nu se poate retine o conexiune cauzala între modul cum si-au îndeplinit îndatoririle parintesti si fapta
prejudiciabila comisa de minor.Eventual parintii pot proba existenta unui fapt exterior copilului, pentru
care nu sunt tinuti a raspunde, care a determinat cauza savârsirii faptei prejudiciabile (caz de forta majora,
caz fortuit, fapta unui tert ) sau lipsa de discernamânt a minorului.

2.2.5. Efectele raspunderii parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii minori

Parintii raspund integral pentru fapta copiilor minori. Daca minorul a împlinit 14 ani victima se
poate îndrepta fie împotriva minorului fie împotriva parintelui, fie împotriva ambilor, care vor raspunde
solidar.
Parintele care a reparat prejudiciul cauzat de minor are actiune în regres împotriva acestuia pentru
recuperarea a ceea ce a platit pentru el.

2.3.Raspunderea contraventionala7

Unele fapte constituie contraventii,fiind sanctionate ca atare.Astfel, potrivit Legii nr.61 din 27
septembrie 19918 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si
linistii publice, urmatoarele fapte care intereseaza ocrotirea parinteasca sunt considerate contraventii :
- constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a sãvârşi acţiuni ilicite,
contrare ordinii şi liniştii publice şi normelor de convieţuire socialã, precum şi actele de încurajare sau
sprijinire, sub orice formã, a unor astfel de grupuri de persoane, care incitã la dezordine socialã;
- apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de cãtre o persoanã aptã de muncã, precum şi determinarea
unei persoane la sãvârşirea unor astfel de fapte;
- vânzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit
sau vânãtoare persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, persoanelor care au sãvârşit acte de
violenţã menţionate în cazierul judiciar, precum şi persoanelor care suferã de boli neuropsihice menţionate
în certificatul de sãnãtate eliberat de policlinica teritorialã;
- servirea cu bãuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflaţi în vãditã stare de ebrietate,
precum şi a minorilor;
- consumul de bãuturi alcoolice în urmãtoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane şi
terenuri sportive, instituţii culturale, sãli de spectacole, instituţii sau unitãţi economice, toate mijloacele de
transport în comun, autogãri, gãri şi aeroporturi, de stat şi private, sau alte locuri prevãzute de lege. În
incinta acestor locuri publice se pot consuma bãuturi alcoolice prin delimitarea unor spaţii special
7 A.Bacaci ,C.Hageanu,V.Dumitrache-Dreptul Familiei ed.All.Beck,1999, pag. 303
8 Republicatã în temeiul art. II din Legea nr. 153/2010 privind modificarea Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de
încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 496 din 19 iulie 2010, dându-se textelor o nouã numerotare.
8
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

amenajate pentru consumarea bãuturilor alcoolice, prin hotãrârea conducerilor locurilor publice
respective. Sunt exceptate localurile de alimentaţie publicã şi turism, cum sunt: restaurante, baruri şi
discoteci. În locurile publice enumerate se interzice cu desãvârşire consumul de bãuturi alcoolice de cãtre
persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani;
- alungarea din locuinţa comunã a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricãrei alte persoane aflate în
întreţinere;
- îndemnul sub orice formã al minorilor la sãvârşirea de contravenţii;
- neluarea de cãtre pãrinţi sau de cãtre persoanele cãrora li s-a încredinţat spre creştere şi educare un minor
în vârstã de pânã la 16 ani sau care au în îngrijire un alienat ori debil mintal a mãsurilor necesare pentru
a-l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerşetorie sau prostituţie.
Aceste contraventii pot fi savârsite de parinti sau de copiii lor minori si au o influenta negativa
asupra ocrotirii parintesti. Ele sunt sanctionate cu amenda contraventionala.

2.4.Raspunderea penala9

Legea penala incrimineaza ca infractiuni neîndeplinirea obligatiilor sau abuzul în exercitarea


drepturilor parintesti. Între faptele care aduc atingere grava drepturilor copiilor la protectie si ocrotire
speciale, incriminate ca infractiuni, se numara: violul (art. 197 lit. b, b1 din C.pen.), actul sexual cu un
minor (art. 189 din C.pen.), coruptia sexuala (art.202 din C.pen.), incestul (art.203 din C.pen.), abandonul
de familie (art.305 din C.pen.); rele tratamente aplicate minorului(art.306 din C.pen.); nerespectarea
masurilor privind încredintarea minorului(art.307 din C.pen.); punerea în primejdie a unei persoane în
neputinta de a se îngriji (art.314 din C.pen.); etc. Pentru aceste infractiuni, se poate aplica pedeapsa
complementara a interzicerii drepturilor parintesti (art.64-65 din C.pen.).

2.4.1.Interzicerea drepturilor parintesti în cazul savârsirii de infractiuni

Printre pedepsele complementare prevazute de Codul Penal se afla si interzicerea drepturilor


parintesti.Astfel pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, deci si a drepturilor parintesti, se
aplica facultativ atunci când pedeapsa stabilita este închisoarea de cel putin doi ani si instanta constata ca
fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului ; aceasta pedeapsa
este necesara, si obligatoriu când legea prevede expres aceasta pedeapsa.
Instanta poate aplica pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi în cazul savârsirii
infractiunilor de rele tratamente aplicate minorului, prevazuta de art.360 din C.penal, prevede
obligativitatea aplicarii acestei pedepse în cazul infractiunii de proxenetism, prevazuta de art.329 din C.
Penal.
Interzicerea drepturilor parintesti ca pedeapsa complementara începe dupa executarea pedepsei
principale a închisorii sau dupa ce aceasta pedeapsa se considera executata prin gratiere sau prescriptia
executarii.Ea este temporara, durata trebuind sa fie indicata în cuprinsul hotarârii judecatoresti de
cumulare.
Spre deosebire de pedepsele complementare art.71 Cod penal prevede interzicerea drepturilor
prevazute de art.64 Cod penal, printre care sunt si drepturile parintesti,ca pedeapsa accesorie.Aceasta
opereaza de drept pe toata durata pedepsei cu închisoarea, indiferent de cuantumul acesteia si gravitatea
faptei comise.

9 A.Bacaci ,C.Hageanu,V.Dumitrache-Dreptul Familiei ed.All.Beck,1999, pag. 303-306


9
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

Aplicarea acestei pedepse accesorii – interzicerea drepturilor parintesti si a drepturilor de a fi


tutore sau curator,este lasata la latitudinea instantei de judecata în cazul în care se dispune executarea
pedepsei închisorii la locul de munca.10

2.4.2. Abandonul de familie

Potrivit art.305C.penal, aceasta infractiune 1 constând în savârsirea de catre o persoana care are
obligatia legala de întretinere, fata de cel îndreptatit la întretinere, a uneia din urmatoarele fapte :
- a) parasirea , alungarea sau lasarea fara ajutor, expunându-i la suferinte fizice si morale.
- b) neîndeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de întretinere prevazuta de lege.
- c) neplata cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de întretinere stabilita pe cale judecatoreasca.
Abandonul de familie este prvazut în trei forme.,, În prima sa forma [ art.305 lit.a) C.pen.]
abandonul de familie presupune sub aspectul elementului material, parasirea,alungarea sau lasarea fara
ajutor a celui îndreptatit la întretinere. Parasirea consta în abandonarea celui îndreptatit la întretinere
[..].Alungarea consta în izgonirea celui îndreptatit la întretinere [..]. În cazul lasarii fara ajutor faptuitorul
are o atitudine de pasivitate , el nu pleaca de la domiciliu si nici nu-l îndeparteaza de la domiciliu pe cel
îndreptatit la întretinere, ci, continuând sa stea împreuna, nu-i mai furnizeaza mijloacele necesare de
trai”11.
În cea de a doua alternativa prevazuta de art.305 lit.b) C.pen., infractiunea de abandon de familie
se realizeaza prin neîndeplinirea cu rea-credinta, a obligatiei de întretinere prevazuta de lege.,, Daca
obligatia de întretinere exista, aceasta are întotdeauna un caracter de continuitate, adica trebuie îndeplinita
în orice moment. De aici rezulta ca si neîndeplinirea obligatiei de întretinere va avea un caracter de
continuitate , abandonul de familie , în aceasta forma, fiind o infractiune continua”12.
Forma infractiunii de abandon de familie prevazuta de art.305 lit.c) C.penal se realizeaza printr-o
inactiune, respectiv prin neplata, cu rea-credinta, timp de doua luni, a pensiei de întretinere stabilita pe
cale judecatoreasca.
Actiunea penala pentru infractiunea de abandon de familie se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala. Procedura lasa deschisa
calea refacerii relatiilor de familie. În acest sens art.305 C.Penal prevede posibilitatea suspendarii
conditionate a executarii pedepsei, daca în cursul judecatii inculpatul îsi îndeplineste obligatiile iar
instanta a stabilit deja vinovatia.
De lege ferenda, apreciem ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei ar trebui sa fie de
aplicabilitate mai larga.Având în vedere obiectul social juridic special al infractiunii, respectiv protectia
relatiilor de familie, precum si a obligatiei legale de întretinere reglementata de art.86 C.fam., suspendarea
conditionata a executarii ar da posibilitatea inculpatului sa îsi îndeplineasca efectiv aceasta
obligatie.Oricum ea nu poate fi executata daca persoana ispaseste o pedeapsa privativa de libertate.

2.4.3. Rele tratamente aplicate minorului

10 V.Dongoroz, S.Kahane,I.Oancea,I.Fodor, N.Iliescu, C.Bulai, R.Stanoiu, V.Rosca, Invocatii teoretice ale Codului
penal,Edit.Academiei,1972,p.567 si urm.
11 O.Loghin, T.Toader, Drept penal român. Partea speciala, Casa de Editura sansa SRL Bucuresti 1999 p.535
12 I.E.Munteanu, C.Cunescu, În legatura cu infractiunea de abandon de familie savârsita prin neîndeplinirea cu rea-credinta a
obligatiei de întretinere prevazuta de lege,R.R.D., nr.1/1977,p.36-37
10
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

Între drepturile si obligatiile parintilor se afla si acela de a veghea la sanatatea copilului. Aceasta
obligatie presupune, asa cum observam mai sus, atât o actiune pozitiva de îngrijire a copilului, necesara
mentinerii starii de sanatate a acestuia, cât si una negativa, de abtinere de la orice act care ar putea dauna
integritatii fizice, psihice sau morale a minorului. În scopul protectiei drepturilor copilului la viata,
supravietuire si dezvoltare legiuitorul a incriminat orice fapta a parintelui sau a oricarui alt ocrotitor legal
care ar putea pune în primejdie grava dezvoltarea minorului.,,Faptele care constituie infractiunea de rele
tratamente aplicate minorului au un grad de pericol social mai ridicat decât cele sanctionate cu decaderea
din drepturile parintesti. (art.109 C.fam.)”13 Articolul 306 C.penal, defineste infractiunea de rele tratamente
aplicate minorului ca fiind : ,,punerea în primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel a
dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau orice persoana careia minorul i-
a fost încredintat spre crestere si educare.”
Caracterizând elementul material al infractiunii, legiuitorul a folosit o expresie cuprinzatoare,
masuri sau tratamente de orice fel pentru a include toate mijloacele sau actele care pot fi folosite împotriva
minorului – loviri sau violente, neasigurarea hranei, a îmbracamintii, a conditiilor corespunzatoare de
locuit.

2.4.4.Nerespectarea masurilor privind încredintarea minorului

Fapta parintelui de a retine copilul minor , fara consimtamântul celuilalt parinte sau al persoanei
careia i-a fost încredintat minorul potrivit legii, precum si fapta persoanei careia i s-a încredintat minorul
prin hotarâre judecatoreasca, spre crestere si educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre
parinti sa aiba legaturi permanente cu copilul minor, în conditiile stabilite de parti, sau de organul
competent constituie infractiune.(art.307 C. pen.).
În alin.1 se vorbeste de minorul încredintat ” potrivit legii” iar în alin.2 de minorul încredintat
prin ,, hotarâre judecatoreasca.”
În aceste conditii se pune problema daca,potrivit art.307 alin.2 C.penal, constituie infractiune de
nerespectare a masurilor privind încredintarea minorului numai fapta persoanei careia s-a încredintat
minorul ,,prin hotarâre judecatoreasca” de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba
legaturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de parti sau de organul competent, sau asemenea
infractiune o constituie si fapta persoanei careia copilul a fost încredintat de Comisia pentru protectia
copilului savârsita cu îndeplinirea restului cerintelor legale.
Raspunsul afirmativ pare ca se impune si în consecinta, în cazul ambelor fapte prevazute de art.307
alin.1 si 2 Cod penal, solutia urmeaza a fi aceeasi fiind vorba de nerespectarea , în conditii specifice, a
masurii încredintarii minorului dispusa în modul prevazut de lege.14
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala (art.307 alin.3 C.penal).

2.4.5.Punerea în primejdie a unei persoane în neputinta de a se apara

Aceasta infractiune este prezentata de art.314 Cod penal si consta în parasirea, alungarea sau
lasarea fara ajutor, în orice mod a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se îngriji, de catre
acela care o are sub paza sau îngrijire, punându-i-se în pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea
corporala.
13 Ion P. Filipescu - Tratat de Dreptul Familiei, ed. All, Bucuresti, 2001, pag.522
14 V.Dongoroz, S.Kahane,I.Oancea,I.Fodor, N.Iliescu, C.Bulai, R.Stanoiu, V.Rosca, Invocatii teoretice ale Codului
penal,Edit.Academiei,1972, pag. 583-584
11
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

Înfractiunea nu poate fi savârsita decât de parinti sau de cel care are sub paza, îngrijire sau educare
un minor, sau o persoana în neputinta de a se îngriji.Persoana care, dupa savârsirea faptei, îsi reia de
bunavoie îndatoririle este aparata de pedeapsa.
Actiunea penala pentru infractiunea de punere în primejdie a unei persoane în neputinta de a se îngriji se
pune în miscare din oficiu.

Sectiunea 3 : Sanctiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la bunurile copilului

3.1.Raspunderea civila pentru rea administratie (art.105,alin.ultim si art.141 C. fam.)

În calitatea lor de administratori, parintii raspund, ca si tutorele pentru pagubele pricinuite


minorului prin culpa lor.În acest caz sunt aplicabile principiile raspunderii civile delictuale reglementate
de art.998 si 999 Cod civil.15
Daca parintii administreaza împreuna si de comun acord bunurile minorului, raspunderea lor este
solidara, cum sunt obligatiile nascute dintr-un fapt ilicit savârsit de mai multe persoane - art.1003 si 1039
Cod civil.

3.2.Raspunderea penala a parintilor pentru gestiune frauduloasa (art.214 C.pen.).

Daca paguba este rezultatul relei-credinte în administrarea bunurilor atunci rasspunderea parintelui
se angajeaza în temeiul art.214 C.pen., respectiv pentru gestiune frauduloasa.Potrivit art.214 C.penal
,,pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor
acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, se
pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”

Sectiunea 4: Concluzii

Ocrotirea parinteasca îsi gaseste aplicarea în dreptul nostru pentru a fi exercitata exclusiv în
interesul minorului. De aceea în continutul ei primeaza ca importanta îndatoririle parintesti fata de copiii
lor minori, drepturile parintesti, fiind concepute numai ca mijloace de punere în valoare a acestei
îndatoriri.
Între drepturile si îndatoririle parintesti cele privitoare la persoana copilului minor prezinta
importanta cea mai mare, deoarece în conceptia legiuitorului nostru scopul principal al ocrotirii parintesti
este cresterea, educarea si pregatirea pentru viata a copilului.
Notiunea de familie, în sens sociologic, desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie,
filiatie sau rudenie care se caracterizeaza prin comunitate de viata, interese si întrajutorare.
Pornind de la aceasta definitie si având în vedere totalitatea drepturilor si îndatoririlor pe care
parintii le au fata de copii lor minori, fie ca este vorba de drepturile si îndatoririle ce se refera la persoana
minorului, fie la cele care se refera la bunurile acestuia, în toate cazurile parintii trebuie sa aiba în vedere
interesul minorului si, în primul rând, persoana copilului deoarece relatiile de familie se întemeiaza pe
afectiune, prietenie si ajutor reciproc între membrii ei, iar nu pe avere.

15 Art.998 C.Civ. ,, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat ,,a-l
repara .”
Art.999 C.Civ. ,,Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar sI de acela ce a cauzat prin
neglijenta sau prin imprudenta sa .”

12
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

Dupa cum am observat, familia, celula de baza a societatii, cum a mai fost numita, are o serie de
valente, rolul de socializare imprimând copilului un anumit standard valoric, precum si atitudini de
aderare ori de lipsa de cooperare fata de anumite valori sociale.
Familia asigura copilului siguranta indispensabila atingerii maturitatii intelectuale, sociale si
culturale, precum si o identitate proprie în baza careia va fi acceptat ca partener social.
Dar, interesul copilului trebuie, însa, apreciat prin luarea în considerare a scopului ocrotirii parintesti
acela de a creste, educa si pregati copilul pentru viata astfel încât el sa se poata încadra armonios în
societate si sa fie în folosul acesteia.
Pentru a aduce la îndeplinire îndatorirea de a creste si educa copilul, parintii trebuie sa foloseasca
metode de convingere si sa formeze copilul în asa fel încât sa-si dea seama de ce este bine si ce este rau si
sa fie apt sa aleaga singur calea cea buna.
Având în vedere drepturile si îndatoririle parintilor în raport cu copiii lor minori se poate trage
concluzia ca parintii trebuie sa cresterea si educarea minorilor în conditii normale, prin urmare parintii au
în primul rând îndatoriri fata de copiii lor minori si, în al doilea rând, drepturi.
Cu toate ca alaturi de drepturile si îndatoririle parintilor fata de copiii lor minori, legea prevede si o
serie de sanctiuni pentru cazurile în care parintii nu-si aduc la îndeplinire de buna-voie îndatoririle, totusi,
dezideratul este ca toti parintii sa fie constienti de responsabilitatea pe care o au fata de copiii lor minori,
de necesitatea de a-si respecta, de buna-voie, în cele mai bune conditii drepturile si obligatiile fata de
acestia, pentru ca dezvoltarea, fizica, psihica si emotionala a copiilor sa fie cât mai armonioasa.

BIBLIOGRAFIE
13
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA
Protectia drepturilor copilului

I. Acte normative

1. Constitutia
2. Codul Familiei
3. Codul Civil
4. Codul Penal
5. Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991 (*republicata*) pentru sanctionarea
faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si
linistii publice
6. Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

II. Literatura de specialitate

1. Ion P. Filipescu - Tratat de Dreptul Familiei, ed. All, Bucuresti, 2001


2. A.Bacau,C.Hageanu,V.Dumitrache-Dreptul Familiei ed.All.Beck,1999
3. E.Florian - Dreptul Familiei, ed.Lumina Lex, Bucuresti 1998
4. A.Bacaci,C.Hageanu,V.Dumitrache-Dreptul Familiei ed.All.Beck,1999
5. Curs de drept succesoral – M. Eliescu
6. V.Dongoroz, S.Kahane, I.Oancea, I.Fodor, N.Iliescu, C.Bulai, R.
Stanoiu, V.Rosca, Invocatii teoretice ale Codului penal, edit.
Academiei, 1972
7. O. Loghin, T. Toader, Drept penal roman. Partea speciala, Casa de
Editura sansa SRL Bucuresti 1999

14
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BARNUTIU”
ANUL III – ID
Std. TUDOR ANCA