Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Cooperatist din Moldova

Catedra: Discipline de contabilitate și comerț

Lucrul Individual
La disciplina: Contabilitatea in comert

A elaborat : Turcan Victoria

Eleva grupei : 1CON-43

A verificat:Vasilache Ecaterina

Chișinău, 2018
 Cuprins
1.Documentarea și contabilitatea aprovizionării si vînzării mărfurilor in unitățile de
comerț cu ridicata............................................................................................................3

1.1. Formele şi documentele de aprovizionare cu mărfuri...........................................3

1.2 Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri.................................................................5

1.3 Formele şi documentele vînzării mărfurilor...........................................................6

1.4 Contabilitatea vînzării mărfurilor...........................................................................7

2.Documentarea și contabilitatea aprovizionării si vînzării mărfurilor in unitățile de

comerț cu amănuntul........................................................................................................9

2.1. Aprovizionare cu mărfuri în UCA. Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri.......9

2.3 Documentarea şi organizarea contabilităţii vînzării mărfurilor cu încasarea în n 12

2.4 Contabilitatea vînzării mărfurilor prin alte forme...............................................14

3.Determinarea prețului de vînzare a mărfurilor în unitățile de comerț........................19

4.Adaosul comercial si cheltuielile de transport-aprovizionare....................................22

4.1 Cheltuielile de transport-aprovizionare................................................................22

4.2 Adaosul comercial................................................................................................23

5.Contabilitatea circulatiei ambalajului.........................................................................24

5.1 Clasificarea ambalajului.......................................................................................24

5.2 Evidenţa ambalajului ţinută de persoanele cu răspundere materială....................25

5.3. Perfectarea documentelor la intrarea şi ieşirea ambalajului................................27

5.4 Contabilitatea ambalajului....................................................................................28

6.Rolul inventarierei mărfurilor în unitățile de comerț..................................................30

6.1 Inventarierea stocurilor de mărfuri.......................................................................30

6.2 Contabilitatea diferenţelor constatate la inventarierea mărfurilor........................32

2
1.Documentarea și contabilitatea aprovizionării si vînzării mărfurilor in unitățile
de comerț cu ridicata.

1.1. Formele şi documentele de aprovizionare cu mărfuri.

Comerţul cu ridicata reprezintă vînzarea mărfurilor în cantităţi mari care
se furnizează vînzătorilor cu amănuntul. Aprovizionarea cu mărfuri se face de la
agenţi economici şi persoane fizice cu activitate industrială şi agricolă. Principalele
forme de aprovizionare cu mărfuri sunt:
 aprovizionarea cu mărfuri fără delegat propriu (pe răspunderea furnizorului)
în cadrul căreia transportul mărfurilor revine furnizorului.
 aprovizionarea cu mărfuri prin delegat propriu.
Problema de bază în cadrul aprovizionării cu mărfuri este perfectarea justă a
documentelor contabile, deoarece procesul de aprovizionare generează apariţia de
documente ce diferă în funcţie de formele de aprovizionare aplicate. Astfel în UCR
pentru o perfectare mai sigură şi mai corectă, aprovizionarea mărfurilor se
efectuează în trei faze, precum şi perfectarea la fiecare fază se elaborează în
dependenţă de operaţiunile îndeplinite:
Faza de expediţie- în lipsa delegatului propriu al beneficiarului se recepţionează
mărfurile ce trebuie livrate, consemnîndu-se un „procesul verbal de autorecepţie” şi
constă în identificarea şi verificarea cantitativă şi calitativă a mărfurilor conform
contractului. Acest raport se va anexa la Raportul gestionarului furnizorului
împreună cu documentele de însoţire a mărfii livrate. Furnizorul în această etapă
ambalează mărfurile în mod corespunzător şi transmite gestiunea(răspunderea) către
cărăuş (expeditor). Totodată, întocmeşte documentele de transport şi de livrare
corespunzătoare: factura fiscală, anexa la factura fiscală, avizul de expediţie, factura
şi anexa de expediere, act de achiziţie a mărfurilor, contul-factură, certificat de
calitate, etichete de ambalare, paşapoarte tehnice, etc.
Cărăuşul asigură integritatea mărfurilor în timpul transportării pînă la destinaţie.
În cazul aprovizionării cu mărfuri prin delegat, acestuia i se înminează o delegaţie
cu care se prezintă la furnizor pentru primirea mărfurilor.

3
 Delegaţia se înregistrează în „Registru de evidenţă a delegaţiilor” şi se
eliberează numai persoanelor autorizate, angajate la întreprindere. La primirea
mărfurilor de la furnizor delegatul trebuie să verifice ambalajele şi cantitatea
mărfurilor primite şi să prezinte în contabilitate actele doveditoare privind
îndeplinirea dispoziţiilor şi predarea mărfurilor la depozit.
„Delegaţiile” nefolosite se restituie întreprinderii unde se face o însemnare pe
„cotorul carnetului de delagaţie” sau în „Registru de evidenţă”, ele se sting prin
înscrisul „nefolosită” distrugîndu-se prin întocmirea unui proces verbal semnat de
comisia de inventariere.
Faza de recepţie – primirea mărfurilor în gestiune se execută de o comisie
specială din cadrul întreprinderii, recepţia mărfurilor se execută prin verificarea
cantităţii de mărfuri, aprecierea calităţii mărfurilor, confirmarea după componenţă.
Pentru mărfurile corespunzătoare cantitativ şi calitativ, comisia de primire
întocmeşte „fişa de recepţie-calculaţie” în 2 exemplare, unde se înregistrează
intrarea mărfurilor în gestiune. În cazul stabilirii unor abateri ca: deteriorarea
ambalajului sau sigiulului încărcăturii, lipsuri în cantitatea mărfurilor, defecte de
fabricaţie ş.a, comisia întocmeşte un „proces verbal comercial” în 4 exemplare, unde
se vor înregistra abaterile pentru fiecare poziţie de marfă.
Dacă s-au constatat abateri pe răspunderea furnizorului, atunci acestea se impun
furnizorului pentru restituire prin „scrisoare de reclamaţie”. În caz că lipsesc
documente de însoţire a mărfii, comisia de recepţie întocmeşte un „Proces verbal de
recepţie unilaterală”, unde se indică cantitatea, calitatea şi componenţa mărfurilor.
Preţul se stabileşte conform contractului de livrare sau ultimilor livrări ale
aceluiaşi tip de marfă. Procesul verbal se perfectează în 2 exemplare, dintre care
unul se trimite furnizorului. În situaţia cînd cumpărătorul refuză marfa (nu corespund
acordului, necomandate), el trebuie să asigure integritatea lor şi să anunţe
furnizorul. Aceste mărfuri se vor recepţiona într-un „proces verbal de primire a
mărfurilor în custodie (păstrare şi răspundere)”.
Faza de stocare – mărfurile recepţionate se transmit în gestiunea persoanei
cu răspundere materială, deschizînd pentru fiecare tip de marfă o „fişă de
4
magazie”, centralizînd datele despre intrări într-un registru numit „Borderou
centralizator al mişcărilor de mărfuri”, concomitent orice operaţie de achiziţie care
se documentează prin factura fiscală se înregistrează în „Registru de evidenţă a
procurărilor”.
În cadrul etapei de stocare, mărfurile pot fi reambalate, asamblate şi
cheltuielile suportate fiind înregistrate într-o „fişă specială de calcul” şi atribuite la
cheltuielile perioadei.

1.2 Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri.

Contabilitatea aprovizionării presupune înregistrarea mărfurilor aprovizionate
în conturile contabile, ţinând cont de elementele adăugate la preţul de cumpărare
conform modelelor de formare a preţului:
 modelul preţului de achiziţie, prin care se înscriu numai cheltuielile de
aprovizionare.
 modelul preţului de vînzare cu amănuntul fără TVA- prin care se mai adaugă
adaosul comercial. - modelul preţului de vînzare cu amănuntul +TVA.
Pentru contabilitatea sintetică a mărfurilor se utilizează contul de activ 217
„Mărfuri”, destinat generalizării informaţiilor privind existenţa şi mişcarea mărfurilor
în depozite.
Contul 217 se debitează cu creditul conturilor corespunzătoare modalităţilor
de intrare a mărfurilor, creditîndu-se ca urmare a ieşirii acestora din patrimoniu,
prin corespondenţa cu debitul conturilor aferente căilor de ieşire. Soldul contului 217
este debitor şi reprezintă preţul de achiziţie fără TVA, aferent mărfurilor existente în
patrimoniu la sfîrşitul perioadei de gestiune. Soldul contului analizat se înscrie în bilanţ
la valoare nettă care se determină astfel:
Valoarea nettă a mărfurilor în stoc = Pde achiz. – Ad.com. + CTA
Unde:
 Pde achiz. -preţ de achiziţie
 Ad.com -adaos comercial
 CTA -cheltuieli de transport –aprovizionare

5
 În contabilitatea UCR deasemenea în operaţiunile de cumpărare, la achitarea
datoriilor faţă de furnizor se mai utilizează următoarele operaţiuni economice:

Nr Corespondenta conturilor
. Continutul operatiunilor Dt Ct
crt
1 Din existentul de numerar conform ordinului de 521 241
plată de casă şi chitanţei de plată.

2 Valorificarea unui credit pe termen scurt (luat 521 511

pentru achitare)
3 Valorificarea unui împrumut pe termen scurt de la 521 512
alţi agenţi economici
4 In cazul executării unei plăţi în avans către 224 242
furnizori pentru anumite mărfuri
5 Decontarea sumelor plătiteîn avans la momentul 521 224
recepţionării mărfurilor de la furnizori

La achiziţia mărfurilor de către întreprinderile de comerţ sunt utilizate şi

alte forme specifice:
a) achiziţia mărfurilor de la persoane fizice- în baza actului de achiziţie a
mărfurilor,
b) achiziţii de mărfuri prin intermediul titularului de avans- conform decontului
de avans şi a documentelor însoţitoare anexate.

1.3 Formele şi documentele vînzării mărfurilor.

La vînzarea mărfurilor cu ridicata se atribuie vînzarea mărfurilor în cantităţi
mari, care se furnizează vînzătorilor cu amănuntul precum şi vănzarea către agenţi
economici şi instituţiile publice. Eliberarea mărfurilor se execută în baza următoarelor
documente de însoţire: factura fiscală, factura de expediţie, anexele la facturi, scrisoare
de transport, contul-factură, certificatul de calitate şi altele.
Vînzarea cu ridicata se realizează în două forme distincte:

6
 1. vînzarea cu ridicata de la depozit- adică livrarea mărfurilor către diferiţi
cumpărători din stocurile existente la depozitele Unităţii de comerţ cu ridicata.
2. vînzarea cu ridicata în tranzit- prevede organizarea circulaţiei de mărfuri de
la depozitul altor întreprinderi către diferiţi cumpărători prin contractarea anumitor
sortimente de mărfuri şi transportarea acestora la depozitul cumpărătorului pentru care
unitatea de comerţ cu ridicata încasează diferenţa de preţ.
La rîndul său vînzarea cu ridicata în tranzit se diferenţiază în:
a) Tranzit intrasigent (cu participarea unităţii de comerţ la decontări)- în cazul
cînd unitatea de comerţ achită furnizorilor contravaloarea mărfurilor şi încasează de la
cumpărător sumele de la vînzarea mărfurilor.
b) Tranzit administrat (fără participarea unităţii de comerţ la decontări)- în
cazul cînd UCR organizează contractarea şi transportarea mărfurilor către cumpărători
iar documentele se realizează nemijlocit între furnizorul şi cumpărătorul final.
Întreprinderile de Comerţ sunt plătitori de TVA şi trebuie să ţină evidenţa
separată a operaţiulor de vînzare pe cotele de TVA aplicate acestor mărfuri, pentru
aceasta se întocmeşte „Registrul de evidenţă a vînzărilor”.

1.4 Contabilitatea vînzării mărfurilor.

În scopul contabilizării venitului din vînzări se utilizează contul 611 „Venitul
din vînzări”, subcontul 611.2 „Venitul din vânzarea mărfurilor”.
În Creditul contului 611 în cursul perioadei de gestiune se înregistrează ca
total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor din vînzări, iar în Debit se
înscrie trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor acumulate la contul de
rezultate financiare.
Înregistrarea costului mărfurilor vândute se realizează în contul de activ
711 „Costul vînzărilor”, subcontul 711.2 „Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute”.
În Debitul contului 711 se reflectă ca total cumulativ de la începutul anului sumele
costurilor mărfurilor vîndute, iar în Credit trecerea la sfîrşitul anului de gestiune al
costului mărfurilor vîndute, la rezultatul financiar.

7
 Contabilitatea operaţiilor de vînzare se realizează prin următoarele
înregistrări:
Nr. Continutul operatiunilor Corespondenta conturilor
Crt Dt Ct
.
1 In baza facturilor fiscale eliberate se 221 611.2
înregistrează livrarea la preţ de vînzare fără
TVA
2 Inregistrarea sumei TVA în mărime de 1/6 221 534.4
din suma totală a mărfurilor vîndute
3 Reflectarea cheltuielilor de transport către 221 612,
cumpărător fără TVA 611.3
4 Inregistrarea TVA la cheltuielide transport a 221 534.4
mărfurilor către cumpărători
5 Se înregistrează achitarea cumpărătorilor 242 221
pentru mărfurile vîndute
6 Se înregistrează virarea către buget a sumei 534.4 242
TVA datorată pentru operaţiile de vînzare
7 Se reflecta costul marfurilor realizate 711 217

8
2.Documentarea și contabilitatea aprovizionării si vînzării mărfurilor in unitățile
de comerț cu amănuntul.

2.1. Aprovizionare cu mărfuri în UCA. Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri.

Aprovizionarea UCA în baza necesarului fondului de marfă al Unităţii
Comerciale determinat cu ajutorul informaţiei privind studierea cererii consumatorilor
evidenţei stocurilor şi aprovizionării pe grupe şi articole.
În limita acestui necesar, UCA se aprovizionează prin următoarele căi:
 de la UCR,
 de la furnizorii întreprinderii producătoare, - prin delegatul propriu al UCA,
 ca aport în capitalul statutar, - de la persoane fizice,
Sistemul conturilor privind evidenţa aprovizionărilor cuprinde următoarele conturi:
217, 831, 521, 534, 241, 242.
Nr. Continutul economic Corespondenta conturilor
crt Dt Ct
.
1 La procurarea mărfurilor de la furnizor în 217 521
contabilitate se întocmeşte: la valoarea mărfurilor
procurate
2 La valoarea ambalajelor ce însoţesc mărfurile 217 521
procurate
3 Reflectarea cheltuielilor detransport a mărfurilor 217 521
de către furnizor
4 Reflectarea sumei TVA în baza facturii aferente 534 226,
mărfurilor procurate 521
5 Reflectarea sumei ad. Com. Aferent mărfurilor 217 831
aprovizionate (care trebuie să fie mai mare ca
nivelul cheltuielilor+TVA):
6 Stingerea datoriei faţă de furnizori 521 242

La UCA mărfurile mai pot fi procurate şi de către titularii de avans, în acest caz
se utilizează contul 226 „Creanţe ale personalului”, când pentru procurarea mărfurilor

9
se utilizează banii în avans şi contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte
operaţii”, dacă banii nu se eliberează până la procurarea mărfurilor.
Eliberarea banilor din casă titularilor de avans se face în baza Dispoziţiei de plată , ce
se înregistrează în contabilitate în „Registru de evidenţă a încasărilor”, iar de casier- în
„Registru de casă”.
Pentru mărfurile procurate titularul trebuie să prezinte în contabilitate „bon de
plată” sau alt document ce confirmă valoarea bunurilor procurate.
În contabilitate pentru confirmarea acestor sume se întocmeşte „Decontul de avans”, în
care se indică: data întocmirii, numele, prenumele titilarului, suma eliberată în avans şi
suma cheltuielilor efective, formulele contabile care confirmă volumul mărfurilor
procurate şi anexarea documentelor ce
confirmă suma cheltuită. În caz că suma eliberată depăşeşte volumul mărfurilor
procurate, diferenţa se restituie în casierie, întocmindu-se „Dispoziţie de încasare”, iar
dacă suma eliberată este depăşită de procurări, titularului i se restituie diferenţa din
casierie. În acest caz în contabilitate se întocmeşte formulele contabilitate:
Nr Continutul economic Corespondenta conturilor
. Dt Ct
crt
1 Eliberarea mijloacelor băneşti din casierie 226 241
titularului de avans pentru procurarea mărfurilor
2 Reflectarea valorii mărfurilor procurate 217 226
3 Reflectarea sumei TVA privind mărfurile procurate 534 226
4 Reflectarea ad, com. Aferent mărfurilor procurate 217 831

5 Restituirea în casierie a sumei neutilizate de titular: 241 226

În caz că titularului nu i se eliberează mijloace băneşti, iar mărfurile se procură

cu mijloace propii în contabilitate se întocmesc formulele contabile:
Nr Continutul economic Corespondenta conturilor
Dt Ct
.
1 Reflectarea valorii mărfurilor procurate fără 217, 532,
primirea avansului 534 532

10
2 Reflectarea ad.comercial 217 831
3 Restituirea din casierie a sumei cheltuite de titulari: 532 241

La procurarea mărfurilor de la persoane fizice contabilitatea utilizează contul

544 „Alte datorii curente”, pentru mărfurile procurate se eliberează „actul de achiziţie a
mărfurilor”. TVA în acest caz nu se achită, deoarece persoana fizică nu este plătitor de
TVA, doar se reţine 7% impozit reţinut la sursă din valoarea mărfurilor şi se întocmesc
formulele contabile:
Nr. Continutul economic Corespondeta conturilor
Crt Dt Ct
.
1 La valoarea mărfurilor primite de la persoanele 217 544.2
fizice
2 Pentru suma plătită persoanelor fizice (fără 544.2 226, 241
impozitul de 7% reţinut la sursă)
3 Pentru impozit reţinut de 7% 544.2 534
4 Reflectarea adaosului comercial 217 831
5 La primirea mărfurilor ca aport în capitalul statutar 217 311, 313
în contabilitate se reflectă
6 La primirea gratuită a mărfurilor 217 622
7 La constatarea plusurilor în urma inventarierii: 217 612

2.2 Determinarea preţului de vînzare în UCA.

Fiecare vînzător urmăreşte scopul de a obţine un profit adecvat intereselor
activităţii sale. Prin stabilirea preţurilor la vînzarea mărfurilor trebuie să-şi atingă acest
scop.
În comerţ preţul de vînzare a mărfurilor se determină prin adaosul comercial
care se plusează la costul mărfurilor destinat vînzării. La fiecare tip de marfă destinat
vînzării în UCA şi alimentaţia publică, înafară de adaos la preţ se plusează şi suma
TVA care urmează să fie transferată bugetului.
În UCR, preţurile de desfacere se formează deobicei în momentul vînzării
mărfurilor prin documentarea eliberării lor, deobicei reiese că preţul definitiv de
11
achitare cu cumpărătorul poate fi prevăzut în contractul încheiat între agenţii
economici. Preţul determinat pentru vînzarea mărfurilor trebuie să acopere costul lor
(preţ de cumpărare + cheltuielile de transport), cheltuieli administrative, de distribuire
şi alte cheltuieli din activitatea operaţională, iar o parte din acest preţ rămîne
întreprinderii pentru formarea profitului net în vederea asigurării activităţii rentabile.
Pentru aceasta UCA stabilesc preţul de vînzare prin calcularea adaosului comercial
în %-te raportat la preţul de vînzare, de exemplu: dacă nivelul cheltuielilor într-o
UCA este de 17%, atunci UCA va fi nevoită să stabilească un adaos comercial mai
mare de17% ca să asigure un nivel de profit.
În UCA se propune să fie calculate preţurile de vînzare inclusiv TVA cu
ajutorul formulei: x = c + ax + x/6
unde:
x – preţ de vînzare cu amănuntulinclusiv TVA,
c - preţ de cumpărare a mărfurilor,
x/6 - cota parte a TVA de 20% din preţul de vînzare cu amănuntul.
ax - taxa recomandată de adaos comercial raportată la preţ de vînzare (ad. comercial)

2.3 Documentarea şi organizarea contabilităţii vînzării mărfurilor cu încasarea în

numerar.
Vînzarea mărfurilor cu amănuntul şi achitarea cu cumpărătorii prin numerar
formează un şir de de situaţii de avidenţă:
 ieşirea din gestiune a mărfurilor vîndute
 constatarea veniturilor din vînzări,
 aprecierea volumului de circulaţie a mărfurilor
Principalele forme de vînzare a mărfurilor practicate în UCA cu plata
integrală în numerar sînt:

 vînzarea pe bază de bonuri emisă de vânzători,

 pe baza tichetelor
 vînzarea direct cu plată la vînzător,
 vînzarea la domiciliu prin bonul de comenzi.
12
 Sumele încasate din vînzări zilnic sunt predate la bancă sau oficii poştale
pentru a fi înregistrate în conturi bancare. Aceste sume sunt predate prin
intermediul incasatorilor băncii sau depuse nemijlocit de vînzător. Pînă la predarea
banilor incasatorilor acesta din urmă trebuie să prezinte legitimaţia, fişa sau cartela
de venire (aici este indicată ora de venire-plecare), ştampila pe care o aplică pe al
III-ea exemplar al borderoului însoţitor. Banii pregătiţi cu un exemplar al
borderoului însoţitor se sigilează cu geanta cu bani şi se predau incasatorului. Al
III-ea exemplar rămîne la casier.
În contabilitate plăţile integrale în numerar se reflectă prin formulele:
Nr Continutul economic Corespondenta conturilor
. Dt Ct
crt
1 Casarea valorii mărfurilor vîndute la cost efectiv 711 831,
şi adaos comercial 217.2
2 Încasarea mijloacelor în casierie 241 611, 534
3 Încasarea mijloacelor direct în contul curent în 242 611, 534
valută naţională
4 La predarea sumelor din vînzări incasatorilor 245 241, 226
(banii sunt luaţi din casierie):
5 Reflectarea sumelor transferurilor băneşti în 242, 243 245
expediţie la contul curent

O altă modalitate de reflectare a încasărilor din vînzarea bunurilor în

numerar la UCA, este reflectarea vînzărilor în numerar la contul 832 „Încasări
din vînzarea bunurilor în numerar”, în care se reflectă vînzările în numerar către
persoanele fizice, mai apoi la sfîrşitul zilei se închide cu contul 241 „Casa”:

Nr Continutul economic Corespondenta conturilor

. Dt Ct
crt
.
1 Încasarea numerarului din vînzarea bunurilor către 832 611, 534
13
 persoanele fizice
2 Încasarea numerarului din vînzarea bunurilor către 221, 611 534
persoanele juridice
3 Reflectarea la sfirţitul zilei al tuturor încasarilor 241 832, 221
care au avut loc pe casă

2.4 Contabilitatea vînzării mărfurilor prin alte forme

În comerţul cu amănuntul se practică diferite tipuri de vînzări şi achitare pentru
mărfurile vîndute inclusiv în rate.
Vînzarea mărfurilor în rate (credit) sunt convenabile în primul rînd pentru
cumpărătorul de mărfuri, deoarece el consumă mărfurile din momentul procurării
acestora, iar achitarea urmează să fie efectuată într-o perioadă mai îndelungată.
Vînzătorul în acest caz trebuie să fie sigur şi să aibă garanţii că beneficiarul dispune de
mijloace băneşti pentru a se achita în viitorul apropiat pentru marfa procurată. În cazul
lipsei acestei garanţii vînzătorul riscă. Înafară de acest risc vînzătorului îi apare o
problemă economică, lipsa pe un termen anumit a mărfurilor şi mijloacelor băneşti.
Deaceea el este nevoit să recurgă la credite bancare sau împrumuturi pentru
compensarea mijloacelor circulante necesare. Deoarece conform SNC „Venitul”,
venitul din vînzări se constată în baza metodei calculării, la vînzarea în rate a
mărfurilor, plata parţială achitată de cumpărător conform contractului cu toate că se
achită pe un termen mai îndelungat, veniturile şi cheltuielile se reflectă în evidenţă în
momentul predării mărfurilor cumpărătorului.
Cumpărătorul o dată cu primirea mărfurilor devine proprietar, indiferent de
momentul achitării. La desfacerea mărfurilor în rate prin magazin, vînzătorului i se
cuvine de la cumpărător o dobîndă negociată de ambele părţi. Această dobîndă va fi
constatată la magazin drept venit anticipat.
În evidenţa contabilă operaţiile de vînzare a mărfurilor pe credit sunt reflectate
prin formulele contabile:
Nr. Continutul economic Corespondeta conturilor
Dt Ct
crt
1 Casarea valorii de bilanţ a mărfurilor vîndute în rate 711 217
14
 (fără adaosul comercial):
2 Reflectarea adaosului comercial la mărfurile vîndute 831 217
în rate:
3 Reflectarea venitului din vînzări a mărfurilor: 241 611
a) la achitarea nemijlocită a unui lot de marfă în
numerar
b) reflectarea venitului aferent lotului de marfă 221 611
neachitat trecut la plata în rate
4 Reflectarea sumei TVA aferentă mărfurilor vîndute
a) cu încasarea în numerar 241 534
b)fără încasare 221 534
5 Încasarea sumei lunare achitate de cumpărător: 241, 242 221
6 Calcularea dobînzii aferente mărfurilor vîndute în
rate:
a) calculate pentru luna curentă 221, 231 622
b) calculate pentru perioada curentă (pentru celelalte 221, 231 535
luni):
c) calculate pentru perioada mai mare de un an 161 424

7 Încasarea dobînzii pentru luna curentă 241, 242 221, 231

8 Constatarea în luna următoare ce devine curentă a 535 622

venitului anticipat drept venit curent
9 Stingerea datoriei cumpărătorului pentru luna 241, 242 221, 231
următoare ce devine curentă
10 La trecerea din perioadă pe termen lung în perioadă 424 535
curentă, se trece dobînda calculată pe întreg an din
venit anticipat pe termen lung în venit anticipat pe
termen scurt:
11 Înregistrarea creanţelor din perioadă pe termen lung 221, 231 161
în perioadă curentă, adică din creanţă pe termen
lung în creanţă pe termen scurt:

Aceste formule contabile se întocmesc dacă nu apar abateri sau dificultăţi cînd
încasarea plăţii pentru credit este suspendată din cauză că cumpărătorul a decedat, a
15
devenit insolvabil sau a dispărut fără urmă, din care cauză magazinul are pierderi. Dacă
cumpărătorul a decedat sau a dispărut, iar întreprinderea la care a lucrat nu are nici-o
vină pentru valoarea mărfurilor neachitate, se vor întocmi următoarele formuli
contabile:
Nr. Continutul economic Corespondenta conturilor
Crt Dt Ct
.
1 Decontarea venitului anticipat din dobînzi pe 424 161
termen lung şi a creanţei calculate la dobînda pe
anii viitori:
2 Trecerea la cheltuieli a creanţei în mărimea 712 221, 222
valorii mărfurilor vîndute şi neachitate
3 După această operaţie este necesar ca magazinul 920
să ia în evidenţă extrabilanţieră creanţa dubioasă:

Dacă printr-o hotărîre a organelor judiciare s-a dovedit că pentru neachitarea

datoriei cumpărătorului este devină întreprinderea unde a activat acesta, se întocmesc
formulele contabile:

Nr. Continutul economic Corespondeta conturilor

Dt Ct
crt.
1 Trecerea creanţei cumpărătorului pe seama 234 221, 161
întreprinderii în suma valorii mărfurilor vîndute şi
neachitate în baza pretenţiei prezentate şi
recunoscute
2 Trecerea veniturilor anticipate aferente dobînzii 424 622
calculate în veniturile perioadei curente
3 Calcularea TVA aferente venitului dobînzii 713 534

O altă formă de realizare a mărfurilor decît cu plată în numerar sau pe baza

creditului este achitarea prin virament. Desfacerea mărfurilor cu plata în virament se

16
face de regulă către agenţii economici şi persoane fizice care dispun de conturi
deschise la bancă.
Mărfurile în acest caz se vînd în baza „facturii fiscale”, la care poate fi anexat
„certificatul de calitate”. Modalităţile de plată a mărfurilor vîndute sunt determinate de
natura relaţiilor economice cu clienţii, iar plata poate fi efectuată:
1. cu „cecul de decontare” din carnete, dacă relaţiile economice au un caracter
permanent.
2. prin „ordin de plată”.
Dacă magazinul a vîndut mărfuri care se vor achita prin virament cu plată
posterioară în cont se vor întocmi formulele contabile:

Nr. Continutul economic Coresondenta economica

Crt Dt Ct
.
1 Casarea valorii de bilanţ sau reflectarea costului 711 217
efectiv a mărfurilor vîndute
2 Reflecatrea adaosului comercial la mărfurile vîndute 831 217
3 Reflectarea datoriei cumpărătorului sau a venitului 221 611
din vînzări la preţ de realizare
4 Reflectarea sumei TVA aferentă mărfurilor vîndute 221 534
5 Stingerea datoriei cumpărătorului 242 221
6 Achitarea sumei TVA la buget 534 242

17
 3.Determinarea prețului de vînzare a mărfurilor în unitățile de comerț
Evaluarea - expresia monetara / bănească a valorii mărfurilor

Principiile evaluării:

1 Principiul alegerii obiectului evaluării

2 Principiul alegerii formei sau metodei de evaluare 3 Principiul prudentei

4 Permanentei metodelor

5 Continuităţii activităţii e

1.Evaluarea iniţiala a stocurilor de mărfuri (la intrarea în patrimoniu) - se

efectuează la valoarea de intrare care depinde de sursa de intrare a mărfurilor în
unitatea comerciala.
Astfel pentru mărfurile intrate de la furnizor valoarea de intrare va cuprinde :
valoarea de cumpărare a mărfurilor şi alte cheltuieli legate cu aducerea mărfurilor
la destinaţie şi în starea de utilitate (cheltuieli de transport, încărcare / descărcare,
de asigurare a mărfii pe timpul transportării, taxe nerecuperabile,etc ). TVA nu se
include în valoarea de intrare, iar disconturile primite şi returnările de mărfuri se scad
din valoarea de intrare.
Pentru mărfurile din producţie proprie valoarea de intrare va fi egala cu costul
efectiv al mărfurilor produse, ce cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime,
alte costuri directe precum şi cele indirecte.
Pentru intrarea mărfurilor din alte surse : (donaţii, ca cota în capital social,
schimb) Mărfurile aduse ca aport la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit-
ce se evaluează la valoarea de utilitate determinată în funcţie de starea acestuia la
preţul de piaţă.
2 Evaluarea curenta a stocurilor de mărfuri (la ieşirea mărfurilor din
patrimoniu)
Principalile metode de evaluare curenta sunt:
 Metoda de identificare
 Costul meudiu ponderat
18
  FIFO
3 Evaluarea de bilanţ (in situaţiile financiare) - stocurile de mărfuri se reflecta
în bilanţ la valoarea mai mica dintre cost (valoarea de intrare) şi valoarea realizabila
neta.
Valoarea realizabila neta - preţul posibil de vânzare a mărfurilor diminuat cu
cheltuielile probabile de vânzare.
Structuri de preţuri
Preţul - expresie băneasca a mărfurilor. în unităţile de comerţ mărfurile sunt
evaluate la diferite preţuri astfel principalile categorii de preţuri sunt următoarele:
1. Preţ de livrare al producătorului - preţ la care circula mărfurile de la
producătorii industriali la unităţile comerciale în cea mai mare parte la cele cu
ridicata.
2. Preţ cu ridicata - preţ practicat de unităţile comerciale cu ridicata sau e
preţul la care se livrează mărfurile unităţilor comerciale cu amănuntul.
3. Preţ cu amănuntul - preţ la care se vind mărfurile consumatorilor finali
(populaţiei). In literatura de specialitate mai sunt întâlnite următoarele categorii
de preţ:
 preţuri fixate de stat;
 preţuri formate de întreprindere;
 preţuri republicane;
 preţuri zonale;
 preţuri locale.
La desfăşurarea operaţiilor cu mărfurile este necesară o modalitate de
apreciere a valorii în ceea ce priveşte evidenţa acestora în momentul executării
operaţiilor cu marfa şi stocarea ei.
Pentru evaluarea curentă a stocurilor de mărfuri în comerţ se utilizează metoda
vînzărilor cu amănuntul, ce presupune estimarea cantităţii de marfă la preţ de achiziţie
sau preţ de vînzare.

19
 Pentru aceasta se propune utilizarea a trei modele de bază privind
stabilirea preţului la mărfuri:
1. modelul preţului de achiziţie- ce se formează din suma cheltuielilor
pentru procurarea mărfurilor adică contravaloarea achitată furnizorului (din
factură), cheltuieli de transport-aprovizionare, cheltuieli legate de încărcare –
descărcare, manipulare, cheltuieli de tranzit, taxe vamale, accize însumate la
preţul unităţii marfare cu excepţia impozitelor recuperabile legal, exemplu
TVA.
2. modelul preţului de vînzare cu amănuntul fără TVA- care se compune din
preţul de achiziţie şi plus adaosul comercial.
3. modelul preţului de vînzare cu amănuntul plus TVA.
Toate modelele prezentate pot fi aplicate în practică, cu precizarea că
de regulă la întreprinderile Comerciale cu ridicata se aplică modelele 1 şi 2, iar la
întreprinderile de comerţ cu amănuntul pot fi aplicate toate trei (1,2,3). Din cele
relatate se constată că preţul la mărfuri în cadrul celor 3 variante (1,2,3) se formează
prin cumul de elemente, astfel:
a) Conform modelului preţului de achiziţie se cuprind numai cheltuieli de
achiziţionare.
b) În cadrul modelului preţ de vînzare cu amănuntul fără TVA se mai adună
adaosul comercial.
c) Pentru modelul de preţ cu amănuntul +TVA, se însumează TVA.
Astfel preţul de achiziţie serveşte drept bază pentru stabilirea preţului de vînzare.

20
 4.Adaosul comercial si cheltuielile de transport-aprovizionare

4.1 Cheltuielile de transport-aprovizionare

În conformitate cu prevederile SNC"Stocurile", pentru calculul preţului de
achiziţie este necesar de a acumula la valoarea contractuală, totalitatea cheltuielilor
suportate la aprovizionarea cu mărfuri. În cazul însumării cheltuielilor de transport-
aprovizionare la preţ de achiziţie se vor utiliza 3 metode de repartizare a acestora.
1. Metoda directă- se utilizează în cazul aprovizionării unui singur tip de
marfă şi presupune adunarea sumei cheltuielilor de transport aprovizionare la
suma mărfurilor primite la preţ de cumpărare. Preţul unităţii marfare se calculează
după relaţia:
Pu.m = (Sa+CTA)/Qa
unde:
Pu.m -preţul unităţii marfare
Sa -suma mărfurilor primite la preţ contractual
CTA -cheltuieli de transport-aprovizionare
Qa-cantitatea de marfă aprovizionată.
2. Metoda proproţional-cantitativă – unde se decontează cheltuieli de
transport în raport cu cantitatea de marfă aprovizionată(Qa), atunci cînd mărfurile
aprovizionate dispun de aceleaşi unităţi de măsură, formula de calcul este:
CTAu.m = (CTA/Qa)*Qu.m
Unde:
Qu.m –cantitatea unui tip de marfă.
3. Metoda proporţional valorică- ce presupune repartizarea cheltuielilor de
transport în raport cu valoare de achiziţie în cazul cînd mărfurile aprovizionate nu
sunt omogene, adică cantitatea de marfă se prezintă în diverse unităţi de măsură,
formula de calcul este:
CTAu.m = (CTA/Sa)*Su.m
unde:
CTAu.m -cheltuieli de transport-aprovizionare aferente unui tip de marfă.
Su.m-suma de achiziţie a unităţii marfare sau preţul din factură.
21
 4.2 Adaosul comercial
La aprecierea preţului de vînzare înafara celui de achiziţie se include interesul
economic al vînzătorului, exprimat prin adaosul comercial.

Adaosul comercial este reprezentat de suprapreţul valoric aplicat costului de

achiziţie a mărfurilor suficient pentru depăşirea cheltuielilor de activitate comercială şi
generarea de profit. Principalele caracteristici ale adaosului comercial în corelare cu
calculul, evidenţa şi decontarea sunt:

- mărimea adaosului comercial se stabileşte de către vînzător dar se negociază cu

cumpărătorul în momentul vînzării,

- mărimea adaosului comercial fluctuează odată cu fluctuaţia preţului de vînzare

pe grupe sau sortimente de mărfuri.

- nivelul adaosului comercial se diferenţiază în funcţie de natura mărfurilor

destinate vînzării şi de nivelul profitului aşteptat,

- mărimea adaosului comercial se aplică la valoarea mărfurilor fără TVA şi fără

alte cheltuieli suplimentare însumate la preţ din motiv că Unitatea de comerţ
comercializează mărfuri şi nu cheltuieli de transport.

Adaosul comercial poate fi calculat şi aplicat asupra preţului de cumpărare conform

următoarelor metode:

a) metoda procentuală – se aplică o cotă în procente la preţul de cumpărare,

b) metoda sumei absolute – se stabileşte o sumă fixă, care se aplică la preţul de

achiziţie,

c) metoda adaosului mixt - se utilizează prin combinarea procentului cu suma fixă şi se

utilizează la mărfurile alimentare şi cele cu caracter sezonier.

d) metoda diferenţei de preţ – ce presupune stabilirea în prealabil a preţului de vînzare

în mod arbitrar de către vinzător în dependenţă de conjunctura pieţei la mărfurile
similare.
22
 5.Contabilitatea circulatiei ambalajului

5.1 Clasificarea ambalajului

Ambalajul reprezintă obiectul ambalării, transportării şi păstrării
mărfurilor, produselor finite, materiei prime ş.a. bunuri materiale.

Pentru asigurarea păstrării şi utilizării raţionale a ambalajului este necesar să să

organizeze perfectarea documentară la timp a mişcării şi păstrării lui la
întreprindere. Marea diversitate a ambalajelor şi caracteristicile unora dintre ele
face necesară clasificarea lor după mai multe criterii[18,p.175]

1. După natura meterialului din care sunt confecţionate se disting:

 din lemn, ce includ butoaie pentru lichide, pentru marfă uscată, bacuri lăzi
şi fanere.
 de pânză, plasă şi rogojină, ce includ saci pentru zahăr şi produse de
panificaţie,
 de metal, includ lăzi butoaie, bacuri, coşuri,
 polimerice, includ lăzi, butoaie, saci peliculă,
 de carton, includ lăzi, cutii, saci de hîrtie,
 de sticlă, includ sticle şi borcane,
 containere pentru legume şi fructe.

2. După provenienţă ambalajele pot fi:

 indigene (de pe loc)

 din import

3. După posibilitatea de utilizare:

 recuperabile
 nerecuperabile

23
 4. După modul, durata de funcţionare utilă şi valoarea unitară a
ambalajelor avem:

 ambalaje incluse în categoria mijloacelor fixe, ce sînt utilizate de mai

multe ori (cisterne)

 ambalaje de natura mijloacelor circulante incluse în categoria obiectelor

de mică valoare şi scurtă durată şi materialelor de ambalat.

5. După modalitatea de facturare şi decontare, ambalajele pot fi:

 facturate aparte de mărfuri -ce circulă prin restituire către furnizori

 nefacturate –cele ambalaje care sunt incluse în preţul mărfii.

Ambalajul de unică folosinţă utilizat în procesul de producţie este inclus

în categoria meterialelor, iar în comerţ în categoria mărfurilor. La ambalaj
deasemenea se referă materialele şi accesoriile destinate fabricării ca: piese
pentru asamblarea lăzilor, cercuri pentru butoaie, mijloace de acoperire ca
capace din plută şi polietilenă.

5.2 Evidenţa ambalajului ţinută de persoanele cu răspundere materială.

Persoanele cu răspundere materială sunt obligate să ţină evidenţa
operativă a circulaţiei ambalajului în Registre speciale pe secţiuni diferite:
ambalaje de lemn, carton, metal, masă plastică, fară divizare pe calităţi. Sacii se
evidenţiază aparte pentru produsele de panificaţie, de zahăr, iar în cadrul acestor
grupe: pe tipuri de rezistenţă şi pe categorii.

Evidenţa ambalajului are loc în UCA şi UAP în etalon natural şi valoric,

în „Borderoul de circulaţie a ambalajelor”, care se află pe verso la „Raportului
marfar al gestionarului”.

24
 În caz de existenţă a mai multor tipuri de ambalaje, evidenţa se ţine în
acelaşi document numai pe foi diferite prezentate împreună cu „Raportul
marfar”.

La întreprinderile cu ridicata şi la depozitele de achiziţie, evidenţa

cantitativă se efectuează în Cartea marfară sau în „fişele speciale”. La
depozitele de legume şi fructe evidenţa operativă a circulaţiei ambalajului se ţine
în „cărţi speciale” pe fiecare tip de ambalaj în baza documentelor primare de
intrare, ieşire şi sold.

La depozitele întreprinderilor de producţie (vinicolă, de conserve, de

panificaţie), evidenţa cantitativă se efectuează în „fişe”, iar a butoaielor în
„jurnalul circulaţiei butoaielor”. Persoanele cu răspundere materială
înregistrează operaţiile de intrare şi ieşire a ambalajului în borderouri, cartele,
raporturi de producţie în ziua efectuării acestor operaţii şi determină la sfîrşitul
zilei soldul.

Pentru ambalajele care se află la UCA datele privind circulaţia lor se

înscrie pe total în perioada de Dare se Seamă, iar la depozitele de legume şi
fructe stocul se determină zilnic în „cartea evidenţei cantitative a intrărilor şi
ieşirilor de ambalaje”.

După finalizarea înregistrărilor în această carte toate documentele primare

se transmit în contabilitate în termenele stabilite însoţite de „Raportul
gestionarului de marfă” în UCA, „Raportul asupra alimentaţiei publice” sau
„Raportul de circulaţie a mărfurilor şi ambalajului la depozit” în UCR sau în
cele de achiziţie.

Persoana cu răspundere materială ale punctelor de recepţie a ambalajului

din sticlă de la populaţie în „raportul marfar” reflectă valoarea ambalajului în
coloana „mărfuri” iar în coloana „ambalaj” se indică valoarea lăzilor,

25
containerilor ce sunt destinate pentru păstrarea şi transportarea ambalajului din
sticlă.

Ambalajul în care este ambalată marfa şi care se eliberează cumpărătorilor

(sticle, borcane) cît şi cel ce este colectat gol de la populaţie se evidenţiază ca
marfă. Iar sticlele primite de la depozitele angro şi întreprinderi cu amănuntul se
evidenţiază ca ambalaj.

Ambalajul utilizat ce trebuie restituit furnizorilor în raportul marfar se

indică aparte la intrări, ieşiri şi sold în coloana „ambalaj”. Lucrătorii
contabilităţii trebuie să controleze sistematic corectitudinea înregitrsărilor
efectuate de persoane cu răspundere materială în „Registru” sau „Cartea de
evidenţă cantitativă a ambalajului”. La finele lunii sau cînd are loc inventarierea
se verifică datele contabile cu datele persoanelor cu răspundere materială:
intrările, ieşirile şi calcularea soldului.

Evidenţa analitică a circulaţiei ambalajului în contabilitatea UCA şi

Alimentaţia publică se ţine în etalon valoric, iar la locul păstrării de către
persoanele cu răspundere materială în „Jurnalul Order” şi „borderoul de
circulaţie a mărfurilor şi ambalajului” atît valoric cît şi cantitativ.

Pe verso al raportului gestionarului ambalajul se evidenţiază în expresie naturală

şi valorică.

5.3. Perfectarea documentelor la intrarea şi ieşirea ambalajului.

Recepţia cantitativă şi calitativă a ambalajului gol şi cu mărfuri
trebuie să se efectuieze potrivit regulilor de recepţie a producţiei şi mărfurilor.
Ambalajul intrat la întreprindere împreună cu mărfurile trebuie perfectat prin
aceleaşi documente cu care este perfectată documentar recepţia mărfurilor în
funcţie de sursele de intrare şi anume: factura fiscală, certificat de calitate,
act de recepţie, procesele verbale comerciale ş.a.

26
 Persoana cu răspundere materială la recepţia mărfurilor
ambalate trebuie să verifice:
1. Corespunderea cantităţii efective intrate de ambalaje cu cantitatea
stabilită în documentele de însoţire.
2. Existenţa şi corectitudinea marcării şi corespunderea acesteia cu
cerinţele standardelor sau contractelor.
3. Corespunderea calităţii ambalajului cu cerinţele standardelor sau
contractului indicate în documentele de însoţire.
4. Corespunderea preţului indicat în documentele de însoţire de la
furnizor cu preţul din contract.
Ambalajul intrat care nu asigură păstrarea mărfurilor poate fi reflectat la
intrări ca material de ambalat potrivit actului întocmit de comisia numită de
conducătorul întreprinderii. În baza aceluiaşi Proces verbal se reflectă la intrări
şi ambalajul care nu este înregistrat în documentele de însoţire de la furnizor.
Eliberarea ambalajului se perfectează cu aceleaşi tipuri de documente cu
care se documentează ieşirea mărfurilor (factura fiscală, certificat de calitate
ş.a).

5.4 Contabilitatea ambalajului

Pentru contabilitatea operaţiilor cu ambalajele se utilizează contul 217.6
„Ambalaj cu marfă şi gol”. În debit se înregistrează intrarea ambalajelor în
gestiune, iar în credit costul ambalajelor vîndute şi alte ieşiri. Soldul final al
contului 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” este debitor şi caracterizează stocul
ambalajelor funcţionabile la preţuri de achiziţie aflate la dispoziţia întreprinderii.

Intrarea ambalajelor în patrimoniu de la diferiţi furnizori împreună cu

mărfurile la valoarea de achiziţie fără TVA, se înregistrează astfel:

Dt 217.6

Ct 521„Datorii comerciale curente”

27
 TVA inclusă în valoarea ambalajelor reflectată în factura fiscală într-un
rînd separat devine deductibilă pentru suma TVA. Ambalajele ce nu se vor
returna ulterior furnizorului, deoarece sunt destinate vînzării către populaţie, li
se calculează preţul de vînzare cu amănuntul cu însumarea adaosului comercial.
Încasările din vînzarea ambalajelor se înregistrează ca venituri din vînzarea altor
active curente. Ambalajele deteriorate sau nefuncţionabile sînt apreciate drept
pierderi operaţionale şi sunt consemnate într-un proces verbal.

Cheltuieli ce ţin de repararea, întreţinerea şi operarea ambalajelor în

conformitate cu SNC, se evidenţiază în contul 714 „Alte cheltuieli din
activitatea operaţională”. Astfel în componenţa acestora se atribuie:

- pentru saci, diferenţele de preţ condiţionate de diminuarea calităţii şi

categoriei, în procesul utilizării.

- pentru ambalajele de lemn, cheltuieli legate de reparaţie şi întreţinere.

- pentru ambalajele de natura mijloacelor fixe, uzura calculată, cheltuieli

privin d reparaţia şi întreţinerea acestora, precum şi cheltuieli de manipulare şi
recuperare a lor.

La vînzarea ambalajelor ca şi pentru toate bunurile destinate

comercializării, preţurile se negociază. În scopul asigurării recuperabilităţii
ambalajelor livrate se utilizează preţurile de gaj la formarea cărora se i-au în
consideraţie preţurile de achiziţie. Deoarece acest tip de ambalaj are o
participare multiplă în circulaţia mărfurilor nu-i cazul de a separa de fiecare dată
suma TVA inclusă în preţ.

28
 6.Rolul inventarierei mărfurilor în unitățile de comerț

6.1 Inventarierea stocurilor de mărfuri.

În conformitate cu art.2 al Legii Contabilităţii, inventarierea reprezintă
controlul şi autentificarea documentară a existenţei şi situaţiei bunurilor
materiale. Sarcinile de bază ale inventarierii sunt:[13]

 stabilirea existenţei efective a bunurilor,

 controlul asupra integrităţii activelor prin compararea existenţei efective
cu datele contabilităţii, - stabilirea bunurilor care parţial şi-au pierdur
calitatea, stilul şi s-au învechit,
 depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare,
 verificarea respectări iregulilor şi condiţiilor de păstrare a bunurilor,
 -verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor.

Periodicitatea şi numărul inventarierilor se stabilesc de conducătorul

întreprinderii de Comerţ. Prin intermediul „deciziei/ordinului de inventariere”
emise de conducător, se formează şi se aprobă componenţa comisiei de
inventariere. În componenţa comisiei se includ: contabilul-şef sau alt contabil,
conducătorii subdiviziunii structurale, managerii pe vînzări, merketologi.

Pentru executarea inventarierii contabilitatea verifică toate documentele

privind primirea şi vînzarea mărfurilor şi stabileşte soldul mărfurilor la depozit
conform datelor contabile pe fiecare unitate de marfă. Comisia de inventariere
sigilează la început toate intrările în depozit şi încăperi supuse inventarierii,
întocmindu-se „proces verbal de sigilare”. Se solicită de la gestionar
„Raportul de gestiune” pe ultima perioadă de activitate, cu raportul, gestionarul
prezintă o „Recipisă” prin care confirmă faptul că gestionează sau nu bunuri şi
în alte locuri de depozitare. Are sau nu plusuri sau lipsuri în gestiune despre care
are cunoştinţă, are bunuri care trebuie expediate, a primit sau a eliberat mărfuri
fără document, ş.a.

29
 În ordinul de inventariere se indică termenul de efectuare a inventarierii.
Înventarierea se face în prezenţa obligatorie a persoanelor cu răspundere
materială.

Înventarierea în UCA presupune verificarea existenţei numerarului în casă, în

acest caz se întocmeşte procesul verbal de inventariere a numerarului.

Înventarierea se execută în locurile de păstrare a mărfurilor prin numărare,

cîntărire şi măsurarea fiecărui tip de marfă. După încheierea zilei de muncă se
sigilează încăperea unde se efectuează inventarierea. Mărfurile aprovizionate în
perioada de inventariere se recepţionează de gestionar în prezenţa comisiei şi se
înregistrează imediat după finalizarea inventarierii. Pe fiecare document ce
însoţeşte mărfurile primite, preşedintele comisiei înscrie „primite după
inventariere”, pune data şi semnătura.

Eliberarea mărfurilor din depozit nu se efectuează pînă la încheierea

inventarierii. Denumirea bunurilor inventariate se reflectă în lista de inventariere
în unităţile de măsură luate la evidenţă. Listele de inventariere şi balanţa de
verificare a rezultatelor inventarierii servesc ca documente pentru stabilirea
lipsurilor şi plusurilor de bunuri prin preluarea din listele de inventariere numai
a poziţiilor cu diferenţe. Listele de inventariere se întocmesc în 3 exemplare, iar
în cazul predării-primirii în 5 exemplare.

Corectările în liste se semnează de către toţi membrii comisiei de inventariere

şi de gestionari. Ultimile rînduri necompletate ale listei de inventariere se
barează. Bunurile ce aparţin altor întreprinderi se inventariază şi se întocmesc
liste de inventariere separate, iar proprietarul mărfurilor urmează să comunice
exactitatea datelor. Imediat după inventariere pînă la deschiderea gestiunii se va
proceda la un control de verificare prin sondaj (pentru confirmarea exactităţii) a
mărfurilor de către comisia de control a inventarierii în prezenţa comisie de
inventariere şi a gestionarului. Se verifică bunurile care au o întrebuinţare mai

30
ridicată şi cele cu valoare mare. Datele controlului de verificare se înregistrează
în proces verbal de verificare a inventariere.

După finalizarea inventarierii gestionarul prezintă o recipisă, prin care

confirmă că inventarierea şi înregistrarea bunurilor în listele de inventar s-au
executat în prezenţa sa şi nu are obiecţii faţă de comisie şi de modul de
executare.

6.2 Contabilitatea diferenţelor constatate la inventarierea mărfurilor.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin contrapunerea datelor în lista de
inventar cu cele din evidenţa analitică şi contabilă. Diferenţele depistate la
inventariere se reglementează în felul următor: - plusurile de mărfuri şi
diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la
majorarea veniturilor.

 lipsurile de mărfuri se trec la cheltuielile perioadei,

 lipsurile de mărfuri ce depăşesc normele de perisabilitate naturală se
reflectă în contul persoanei vinovate la preţurile de piaţă în momentul
depistării lipsurilor,
 în caz cînd nu sunt stabilite persoane vinovate, pierderile peste normă se
trec la cheltuielile perioadei.

În cazul cînd lipsurile din gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se

compensează lipsurile cu plusurile constatate, dacă există riscul de confuzie
între sortimente sau alte pricini. Normele de perisabilitate se aplică doar în cazul
determinării lipsurilor efective pe categorii de mărfuri la care s-au constatat
lipsuri. Normele se aplică nu automat tuturor mărfurilor, ci doar celor ce li se
aplică normele de perisabilitate. Rezulatatele inventarierii se înscriu după
confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice într-un proces verbal.
Rezultatele inventarierii se înregistrează în contabilitate în termen de cel mult 5
zile de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii.

31
 Formulele contabile ce se înregistrează la stabilirea rezultatelor
inventarierii le stabilim în următorul tabel:

Nr. Conţinutul operaţiilor economice Formula contabilă

Dt Ct
1. S-au stabilit surplusuri de mărfuri 217 612

2. Se înregistrează ad.com. aferent mărfurilor stabilite ca 217 831

surplusuri
3. Se înregistrează lipsurile de mărfuri în limita normelor 712 217
de perisabilitate naturală
4. Se restabileşte suma TVA aferentă mărfurilor 713 534
lipsă în limita normelor de perisabilitate
5. Se decontează diferenţa valorică de preţ la mărfurile 712 217

6. supuse compensării
Se înregistrează lipsurile înafara normei de 714 217
perisabilitate
7. Se impun lipsurile constatate către 226 612

8. persoanele vinovate
Se calculează ad.com. la lipsuri 226 612
9. Se calculează TVA la lipsurile impuse gestionarului 226 534

10. Se recuperează lipsurile de către gestionar cu plată în 241 226

numerar
11. Se recuperează lipsurile de către gestionar cu reţinere 531 226
din salariu
12. Se decontează lipsurile pe motivul 723 217
calamităţilor naturale

13. Se decontează mărfurile defectate sau alterate în 712 217

cadrul păstrării.

32