Caracterizare Harap-Alb

Harap-Alb este personajul principal şi eponim din basmul lui Ion

Creangă, Povestea lui Harap-Alb, caracterizat în mod direct de către narator
şi celelalte personaje dar mai ales în mod indirect, prin vorbele şi faptele
sale, modul în care relaţionează cu celelalte personaje şi prin atitudinea pe
care o adoptă în faţa numeroaselor provocări cu care se confruntă pe
parcursul acţiunii.
Conform tipologiilor specifice basmului, personajul analizat se
încadrează în tipul eroului, care porneşte într-o misiune, reuşeşte să
învingă forţele răului, se căsătoreşte cu prinţesa şi ajunge un renumit
conducător.

Cu toate acestea Harap-Alb nu respectă întocmai tipul eroului

excepţional. Nu este un personaj plat, înzestrat cu o multitudine de calităţi
şi valori morale încă de la începutul basmului, pe care doar le confirmă în
timpul unei misiuni, ci este un personaj rotund, care evoluează: un tânăr
nehotărât şi lipsit de experienţă în incipit, porneşte într-o călătorie de
iniţiere, de formare şi maturizare, fiind ajutat şi îndrumat de numeroase
personaje.

Mezinul craiului, asemenea fraţilor săi, este chiar de la început lipsit

de iniţiativă şi curaj precum reiese din descrierea bătrânei cerşetoare:
„boboc în trebi d-aiste”, dar şi prin caracterizare indirectă: se lasă
descurajat de eşecurile fraţilor săi şi de mustrările tatălui şi nu îndrăzneşte
să acţioneze decât la îndemnul bătrânei cerşetoare: “Fiul craiului cel mai
mic, făcându-se atunci roş, iese afară în grădină şi începe a plânge.” Şi mai
târziu dă dovadă de aceeaşi lipsă de curaj, când întâlneşte ursul la pod şi
ezită, fiind încurajat de cal.

Podul este un spaţiu cu valoare simbolică în iniţierea personajului,

semnificând trecerea spre o altă etapă, precum sunt şi pădurea-labirint, din
care protagonistul nu reuşeşte să iasă fără ajutor, sau fântâna, unde este
păcălit de Spân, îşi pierde identitatea şi, ca un botez simbolic, obţine un
nume nou oximoronic, „ Harap-Alb”.
 Calitatea principală a protagonistului este bunătatea, de care dă
dovadă faţă de bătrâna cerşetoare, neştiind că este Sfânta Duminică, faţă
de furnicile pe care le cruţă şi faţă de albine, construindu-le adăpost. Mai
târziu îşi va demonstra şi calităţile de lider când aplanează conflictele din
grupul format din Gerilă, Fomilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă.

Din punct de vedere fizic, naratorul nu oferă multe informaţii despre

aspectul lui Harap-Alb. El este caracterizat în mod direct de către
verişoarele lui: “Şi din ceasul acela, au început a vorbi între ele (…) că
Harap-Alb, sluga lui, are o înfăţişare mult mai plăcută.”

De-a lungul călătoriei sale iniţiatice, Harap-Alb este ajutat de calul

său, de crai, de Sfânta Duminică, de furnici şi regina albinelor, de cele cinci
fiinţe cu trăsături exagerate şi caricaturizate şi chiar de fiica Împăratului
Roş, care îl readuce la viaţă. Spânul joacă de asemenea un rol important în
evoluţia lui Harap-Alb, după cum consideră şi calul: “trebuincios ca să mai
prindă tinerii la minte.” Astfel, în urma numeroaselor probe la care este
supus, Harap-Alb evoluează şi devine pregătit pentru a conduce împărăţia
unchiului său, alături de fiica Împăratului Roş.