Sunteți pe pagina 1din 24

Toader Maria-Cristina

Drept, anul IV, grupa 1

Test de autoevaluare 1

1. Criminalistica este:
A) o ramură a dreptului privat;
B) o ramură a dreptului public;
C) o disciplină de drept;

2. Obiectul criminalisticii constă în:


a) elaborarea metodelor tactice, necesare pentru descoperirea, cercetarea
şi judecarea faptelor ilicite ;
b) elaborarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice necesare pentru descoperirea,
cercetarea şi judecarea faptelor ilicite;

3. Sunt principii ale criminalisticii:


A) principiul prezumției de nevinovăție;
B) principiul legalității;
C) principiul celerității;
D) principiul aflării adevărului;

4. Identificarea criminalistică se face:


A) după memorie;
B) după analiza probelor;
C) după descriere;
D) după urmele lăsate;

5. Tehnica criminalistică cuprinde:


A) domeniul de studiu al mijloacelor tehnico-științifice folosite de
organele judiciare și de experții criminaliști în activitatea de descoperire a
celor mai felurite urme;
B) domeniul de elaborare și folosire a metodelor și procedeelor specifice
necesare efectuării unor acte de procedură sau activități procedurale pe
parcursul procesului penal;
C) folosirea tuturor metodelor tehnice și a procedeelor tactice specifice
cercetării unor categorii de infracțiuni;

6. Sunt principii ale criminalisticii:


a) principiul prezumției de vinovăție;

1
b) principiul legalității;
c) principiul celerității;
d) principiul disponibilității;

7. Tactica criminalistică cuprinde:


a) domeniul de studiu al mijloacelor tehnico-științifice folosite de
organele judiciare și de experții criminaliști în activitatea de descoperire a
celor mai felurite urme;
b) domeniul de elaborare și folosire a metodelor și procedeelor specifice
necesare efectuării unor acte de procedură sau activități procedurale pe
parcursul procesului penal;
c) folosirea tuturor metodelor tehnice și a procedeelor tactice specifice
cercetării unor categorii de infracțiuni;

8. Criminalistica este indisolubil legată de următoarele științe juridice:


a) cu dreptul procesual penal;
b) cu dreptul penal;
c) cu chimia;
d) cu biologia;

9. Identificarea criminalistică se face:


a) după memorie;
b) după verificarea probelor;
c) după urmele lăsate;

10. Mijloacele tehnico-științifice folosite pe teren sunt:


A) laboratoarele criminalistice mobile
B) trusa criminalistică
C) truse criminalistice specializate

11. Mijloacele tehnico-științifice de laborator sunt:


A) aparate pentru executarea fotografiilor de identificare
B) instrumentele optice de examinare
C) spectografele

12. Fotografia judiciară operativă cuprinde:


A) fotografia de orientare
B) fotografia schiță
C) fotografia de expertize criminalistice
d) fotografia obiectelor principale

13. Fotografia de examinare cuprinde:

2
A) fotografia sub radiații vizibile
B) fotografia de orientare
C) fotografia de umbre
D) fotografia sub radiații invizibile

14. Fotografia de orientare cuprinde:


A) fotografia unitară
B) fotografia panoramică
C) fotografia de reconstituire

15. Fotografia de orientare se execută pentru :


A) a reda locul faptei cu împrejurimile sale
B) a reda numai locul faptei
C) a reda detaliile urmelor de la locul faptei

16. Fotografia schiță poate fi:


A) din față
B) unitară
C) pe sectoare

17. Sunt fotografii de percheziție :


a) fotografia locului percheziției;
b) fotografia detaliilor
c) fotografia obiectelor descoperite

18. Sunt fotografii de reconstituire:


a) fotografia locului reconstituirii ;
b) fotografia secvențelor reconstituirii;
c) fotografia ascunzătorii obiectelor;

19. Sunt fotografii de comparație:


a) fotografii de comparație ale locului faptei
b) fotografii de comparație prin juxtapunere
c) fotografii de comparație prin continuitate liniară

3
Test de autoevaluare 2

1. După acțiunea unui obiect asupra altui obiect, urmele se clasifică în:
a) urme de adâncime;
b) urme de suprafață;
c) urme statice;
d) urme dinamice;

2. După natura obiectului creator, urmele se clasifică în:


a) urme de mâini;
b) urme de picioare;
c) urme olfactive;
d) urme formate din resturi de obiecte;
e) urme ce reprezintă modificări de volum sau suprafață;

3. Proprietățile crestelor papilare sunt:


a) longevitatea;
b) fixitatea;
c) disponibilitatea;
d) unicitatea;

4. Cărarea de urme are importanță la:


a) stabilirea direcției de deplasare;
b) stabilirea vitezei de mers;
c) stabilirea sexului persoanei;
d) stabilirea greutății persoanei;

5. Fixarea urmelor mijloacelor de transport la locul faptei se face:


a) prin descrierea în procesul verbal de cercetare la fața locului;
b) prin fotografiere;
c) desene.

6. După gradul de plasticitate a obiectului primitor, urmele se


clasifică în:
a) urme de suprafață;
b) urme de stratificare;
c) urme de mâini;
d) urme de adâncime;

7. Urmele de stratificare se crează prin:


a) desprinderea de substanță de pe obiectul creator și aderarea

4
acestuia pe suprafața obiectului primitor;
b) detașarea de pe suprafața obiectului primitor și aderența la
suprafața obiectului creator a unei părți din substanța primului
obiect;
c) nici una dintre cele două menționate mai sus;

8. Proprietățile specifice ale crestelor papilare sunt:


a) inalterabilitatea;
b) unicitatea;
c) dactiloscopia;
d) longevitatea;

9. Deltele în desenul papilar sunt:


a) delte negre
b) delte albe
c) adeltice

10. Poroscopia este:


a) o metodă complementară de examinare a desenului papilar;
b) folosită atunci când în desenul papilar de la locul faptei nu se găsesc
suficiente detalii;
c) un examen comparativ între diverse urme;

Test de autoevaluare 3

1. Balistica judiciară studiază:


a) toate armele de foc;
b) capacitatea de bătaie, poziția de tragere;
c) fenomenele împușcăturii, urmele create prin împușcare.

2. După lungimea țevii, armele se clasifică în:


a) arme cu țeava lungă;
b) arme cu țeava scurtă;
c) arme cu țeava mijlocie.

3. Urmele create pe obiectele de țintă se pot împărți în:


a) urme lăsate de factorii principali;
b) urme lăsate de factorii secundari;

5
c) nici una din cele menționate mai sus;

4. Stabilirea vechimii actelor scrise se face după:


a) conținutul spiritual al actului;
b) materialul suport;
c) substanța colorată utilizată în scriere.

5. Modalitățile de falsificare a unor documente presupune:


a) falsul prin înlăturare de text;
b) falsul prin acoperire de text;
c) falsul prin iradiere de text.

6. Falsul prin imitare de text se poate realiza:


a) prin imitare servilă;
b) prin imitare prin copiere;
c) prin hașurare.

7. Falsul prin înlăturare de text presupune:


a) răzuire
a) corodare
b) radiere
c) crearea unei pete de cerneală

8. După modul de acțiune, armele se împart în:


a) arme cu țeava netedă;
b) arme cu țeava ghintuită;
c) arme automate;
d) arme semiautomate.

9. Pe corpul omenesc, gloanțele lasă următoarle urme:


a) orificiul de intrare;
b) orificiul de ieșire;
c) canalul de trecere.

*VARIANTA PUSĂ PE GOOGLE CLASSROOM

1. Balistica judiciară studiază:


A) toate armele de foc;
B) capacitatea de bătaie, poziția de tragere;
C) fenomenele împușcăturii, urmele create prin împușcare.

2. După lungimea țevii, armele se clasifică în:

6
A) arme cu țeava lungă;
B) arme cu țeava scurtă;
C) arme cu țeava mijlocie.

3. La locul faptei organul judiciar trebuie:


a) să descopere tuburile arse,
b) să descopere gloanțele trase,
c) să ridice tuburile arse, să le ambaleze și să le trimită spre expertizare.

4. Examenul în condiții de laborator al urmelor gloanțelor și


tuburilor arse poate stabili:
a) dacă pulberea a avut o compoziție sau alta;
b) locul de tragere;
c) durata aproximativă de timp scursă de la tragere.

5. Urmele create pe obiectele de țintă se pot împărți în:


A) urme lăsate de factorii principali;
B) urme lăsate de factorii secundari;
C) nici una din cele menționate mai sus;

6. Stabilirea vechimii actelor scrise se face după:


A) conținutul spiritual al actului;
B) materialul suport;
C) substanța colorată utilizată în scriere.

7. Modalitățile de falsificare a unor documente presupun:


a) falsul prin înlăturare de text;
b) falsul prin acoperire de text;
c) falsul prin radiere de text.

8. Falsul prin imitare de text se poate realiza:


a) prin imitare servilă;
b) prin imitare prin copiere;
c) prin hașurare.

9. Falsul prin înlăturare de text presupune:


a) răzuire
b) corodare
c) iradiere
d) crearea unei pete de cerneală

10. După modul de acțiune, armele se împart în:


a) arme cu țeava netedă;

7
b) arme cu țeava ghintuită;
c) arme automate;
d) arme semiautomate.

11. Pe corpul omenesc, gloanțele lasă următoarle urme:


a) orificiul de intrare;
b) orificiul de ieșire;
c) canalul de trecere.

12. După suprafața canalului țevii, armele se împart în :


A) arme cu țeava lungă;
B) arme automate;
C) arme cu țeava lisă;
D) arme cu țeava ghintuită.

13. Arme cu țeava netedă sunt:


A) sunt majoritatea armelor destinate apărării;
B) armele de vânătoare cu alice;
C) armele sportive.

14. Cercetarea actelor ridicate începe în ordine cronologică cu:


a) verificarea dacă actul este semnat, datat sau dacă poartă ștampilă;
b) examinarea aspectului exterior al actului;
c) verificarea dacă s-au îndeplinit toate cerințele legale de întocmire a
unui asemenea act;
d) examinarea materialului suport, substanța de scris folosită.

Ordine: b, c, d, a.

15. Conținutul spiritual sau de idei al unui act poate fi relevat:


a) datorită termenilor care sunt mai des utilizați în limbaj obișnuit din
epoca dată;
b) prin cuvintele legate de anumite regiuni, provincii ale țării;
c) prin analiza chimică a actului scris.

16. La locul faptei organele judiciare au obligația să:


a) să acorde victimei primul ajutor;
b) să caute orificiile de intrare și ieșire a gloanțelor;
c) să determine locul din care s-a tras.

8
17. După urmele lăsate pe gloanțe, alice și mitralii se poate ajunge :
a) la identificarea armei cu care s-a tras;
b) la identificarea persoanei care a tras;
c) la identificarea distanței de la care s-a tras.

18. Falsul prin acoperire de text se realizează :


a) prin hașurare sau crearea unei pete de cerneală pe actul scris;
b) prin imitare servilă sau prin imitare prin copiere;
c) prin răzuire și radiere.

Test de autoevaluare 4

1. Înregistrarea penală este:


a) o metodă de identificare;
b) o evidență sistematică a unor categorii de persoane;
c) o înregistrare a unor categorii de persoane.

2. Trăsăturile statice au ca sferă de cuprindere:


a) particularitățile fixe ale corpului care se află în mișcare, fie în
repaus;
b) unele elemente de individualizare care au apărut datorită anumitor
deprinderi ale omului;

3. Sunt trăsături statice următoarele:


a) ținuta corpului, ținuta mâinilor, părul;
b) buzele, sprâncenele, vocea , mersul;
c) părul, talia, fruntea, nasul.

4. Sunt trăsături dinamice următoarele:


a) pavilionul urechii, ținuta capului, mersul;
b) vocea, mersul, ținuta capului;
c) fața , mărimea capului, talia.

5. Sunt trăsături statice următoarele:


a) marimea capului, părul, fața;
b) mărimea capului, constituția fizică, vocea;
c) părul, fruntea, ținuta corpului.

9
6. Sunt trăsături dinamice următoarele:
a) talia, fruntea, ținuta capului, mersul;
b) vocea, ținuta mâinilor, ținuta corpului;
c) fața, mărimea capului, pavilionul urechii

7. Trăsăturile statice au ca sferă de cuprindere:


a) particularitățile fixe al corpului care se află în mișcare, fie în
repaus;
b) unele elemente de individualizare care au apărut datorită anumitor
deprinderi ale omului;
c) ambele menționate la punctele a și b

8. Înregistrarea după procedeele aplicate de infractori presupune:


a) o înregistrare după numele persoanei, descrierea semnalmentelor
exterioare, antecedente penale, fapta pentru care este învinuit
b) o înregistrare după modul de săvârșire de către infractori a unor
anumite infracțiuni
c) o înregistrare după urmele de deget găsite la locul faptei

*VARIANTA PUSĂ PE GOOGLE CLASSROOM

Teste de autoevaluare

1. Înregistrarea după procedeele aplicate de infractori presupune:


A) o înregistrare după numele persoanei, descrierea semnalmentelor
exterioare, antecedente penale, fapta pentru care este învinuit
B) o înregistrare după modul de săvârșire de către infractori a unor
anumite infracțiuni
C) o înregistrare după urmele de deget găsite la locul faptei

2. Sunt trăsături statice următoarele:


a) mărimea capului, părul, fața;
b) mărimea capului, constituția fizică, vocea;
c) părul, fruntea, ținuta corpului.

3. Sunt trăsături dinamice următoarele:


a) talia, fruntea, ținuta capului, mersul;
b) vocea, ținuta mâinilor, ținuta corpului;
c) fața, mărimea capului, pavilionul urechii

10
4. Înregistrarea penală este:
A) o metodă de identificare;
B) o evidență sistematică a unor categorii de persoane;
C) o înregistrare a unor categorii de persoane.

5. Trăsăturile statice au ca sferă de cuprindere:


A) particularitățile fixe al corpului care se află în mișcare, fie în repaus;
B) unele elemente de individualizare care au apărut datorită anumitor
deprinderi ale omului;
C) nici una dintre cele două menționate mai sus.

6. Sunt trăsături statice următoarele:


A) ținuta corpului, ținuta mâinilor, părul;
B) buzele, sprâncenele, vocea , mersul;
C) părul, talia, fruntea, nasul.

7. Sunt trăsături dinamice următoarele:


A) pavilionul urechii, ținuta capului, mersul;
B) vocea, mersul, ținuta capului;
C) fața , mărimea capului, talia.

8. Trăsăturile dinamice au ca sferă de cuprindere:


a) particularitățile fixe al corpului care se află în mișcare, fie în repaus;
b) unele elemente de individualizare care au apărut datorită anumitor
deprinderi ale omului;
c) ambele menționate la punctele a și b

9. Descrieți propria voastră persoană, raportându-vă la trăsăturile statice


și dinamice.

A) Trăsături statice:
 Talia: înaltă
 Constituția fizică: mijlocie (sistem osos și muscular), mijlocie (țesut
adipos)
 Mărimea capului: mijlocie
 Fața: ovală
 Păr: castaniu, cu fir gros, cârlionțat
 Fruntea: mijlocie (lățime), mijlocie (înălțime), dreaptă (profil)
 Sprâncenele: arcuite (contur), mijlocii (grosime)
 Ochii: căprui închis (culoare), mari (mărime), distanță oculară medie
 Nasul: mărime, contur, proeminență, lățime, poziția bazei, rădăcină
 Gura: medie (mărime)
 Buzele: groase, buza inferioară proeminentă față de cea superioară

11
 Dinții: drepți
 Bărbia: dreaptă, medie (mărime)
 Tenul: roz
 Ridurile feței: fără
 Pavilionul urechii: mediu (mărime), ușor depărtat de cap (poziție)

B. Trăsături dinamice:
a) Ținuta corpului: dreaptă
b) Ținuta mâinilor: pe lângă corp
c) Ținuta capului: dreaptă
d) Mersul: mers rapid, cu pași mari
e) Vocea: clară, rară, cu sunete înalte

Test de autoevaluare 5

1. Planificarea urmăririi penale și a judecății:


a) presupune organizarea desfășurării acestora pe baza unui plan, care
să cuprindă analize obiective, raportate la fapte reale;
b) presupune organizarea desfășurării acestora la libera alegere a
organului judiciar;
c) presupune organizarea desfășurării acestora pe baza indicațiilor
date de procuror sau judecător;

2. Principiile tactice criminalistice care operează în activitatea de


planificare a umăririi penale și a judecății sunt:
a) principiul disponibilității;
b) principiul individualității;
c) principiul dinamismului;

3. Versiunile sunt:
a) piste de urmărit doar de către procuror și judecător pe parcursul
urmăririi penale și a judecății;
b) presupuneri logice ale organului de cercetare penală cu privire la
faptă în totalitatea ei, la modalitatea de comitere, la persoana care
a comis-o, sau alte aspecte ale acesteia;
c) presupuneri logice ale participanților la procesul penal, în faza de
judecată, cu privire la faptă în totalitatea ei, la modalitatea de
comitere, la persoana care a comis-o, sau alte aspecte ale acesteia;

12
4. Reluarea cercetării locului faptei presupune:
a) o activitate de continuare a unei cercetări efectuate anterior, care nu
s-a putut finaliza datorită intervenției unor factori obiectivi;
b) o activitate care se efectuează în situațiile în care cercetarea inițială
s-a desfășurat ineficient, neglijent ori în condiții improprii;
c) ambele ipoteze menționate mai sus;

5. Mijloacele secundare de fixare a rezultatelor cercetării la fața


locului pot fi:
a) procesul verbal de cercetare la fața locului;
b) fotografia judiciară;
c) schița locului faptei;
d) înregistrarea video.

6. Mijloacele principale de fixare a rezultatelor cercetării la fața


locului pot fi:
a) mulajele urmelor de adâncime;
b) fotografia judiciară;
c) procesul verbal de cercetare la fața locului.

7. Regulile de tactică criminalistică în cazul efectuării cercetării la


fața locului presupun:
a) efectuarea cercetării cu disponibilitate;
b) efectuarea cercetării cu operativitate;
c) efectuarea cercetării cu respectarea demnității persoanelor;
d) efectuarea cercetării cu obiectivitate.

8. Pregătirea cercetării locului faptei la sediul organului judiciar


constă în:
a) identificarea persoanei care a făcut denunțul sau plângerea;
b) obținerea de date despre locul faptei, natura și gravitatea acesteia;
c) selecționarea martorilor asistenți;

9. Faza statică a cercetării locului faptei presupune:


a) examinarea urmelor, a obiectelor din perimetru, a corpului
victimei, fiind permisă atingerea acestora;
b) examinarea atentă a locului faptei, în care se stabilește starea și
poziția mijloacelor materiale de probă, în nemișcare, fără a se schimba
poziția acestora;
c)ambele variante prezentate mai sus.

10. Cercetarea locului faptei în faza de judecată poate fi dispusă:

13
a) prin ordonanță;
b) prin rezoluția motivată;
c) prin încheiere.

Test de autoevaluare 6

1. Ascultarea suspectului sau inculpatului este:


a) o activitate procesuală;
b) o activitate de tactică criminalistică;
c) niciuna dintre cele menționate la punctele a și b;

2. Procesul de cunoaștere, care va sta la baza procesului de


formare a declarațiilor constă în:
a) senzațiile și percepțiile;
b) memorarea;
c) reproducerea;
d) reanalizarea.

3. Tipul temperat al magistratului judecător se caracterizează:


a) printr-un comportament blând în timpul ascultării, cu înțelegere,
compasiune față de inculpat;
b) printr-o anumită transparență în relația cu inculpatul și jovialitate;
c) printr-un comportament firesc, echilibrat, care ascultă cu atenție
inculpatul, este răbdător, calm, oportun și eficient în intervenții;

4. Pregătirea ascultării inculpatului presupune:


a) studierea dosarului cauzei;
b) cunoașterea inculpatului;
c) stabilirea modului de desfășurare a ascultării;
d) elaborarea planului de ascultare.

5. Tipul amabil al magistratului judecător se caracterizează:


a. printr-o anumită transparență în relația cu inculpatul și jovialitate;
b. printr-un comportament firesc, echilibrat, care ascultă cu atenție
inculpatul, este răbdător, calm, oportun și eficient în intervenții;
c. printr-un comportament neinteresat, caracterizat prin indiferență
față de inculpat, de personalitatea acestuia, de faptele lui.

6. Ca trăsături psihologice, de personalitate, a procurorului, se


impune a exista:
a. răbdarea;
b. înțelegerea;

14
c. exacerbarea rolului de acuzator;
d. puterea de adaptare

7. Stabilirea adevărului într-o cauză penală depinde de:


a. pregătirea profesională a persoanei care efectuează urmărirea
penală sau judecata;
b. aptitudinile persoanei care efectuează urmărirea penală sau
judecata;
c. obiectivitatea cu care se adună probele.

8. În procesul penal, declarația inculpatului:


a. este considerată regina probelor;
b. nu are o valoare probantă deosebită;
c. ajută la cunoașterea poziției subiectului activ față de fapta săvârșită;

*VARIANTA PUSĂ PE GOOGLE CLASSROOM

TEMĂ DE SEMINAR

1. Tipul temperat al magistratului judecător se caracterizează:


a. printr-un comportament blând în timpul ascultării, cu înțelegere,
compasiune față de inculpat;
b. printr-o anumită transparență în relația cu inculpatul și jovialitate;
c. printr-un comportament firesc, echilibrat, care ascultă cu atenție
inculpatul, este răbdător, calm, oportun și eficient în intervenții;

2. Partea civilă poate solicita despăgubiri pentru următoarele


categorii de prejudicii:
a. numai prejudicii constând în dureri fizice sau psihice
b. numai prejudiciu estetic
c. doar prejudiciu de agrement și prejudiciu juvenil
d. prejudicii constând în dureri fizice, psihice, prejudiciu estetic,
prejudiciu juvenil

3. În procesul penal, declarația inculpatului:


a. este considerată regina probelor;
b. nu are o valoare probantă deosebită;
c. ajută la cunoașterea poziției subiectului activ față de fapta săvârșită;

4. Ca trăsături psihologice, de personalitate, ale procurorului, se


impune a exista:

15
a. răbdarea;
b. înțelegerea;
c. exacerbarea rolului de acuzator;
d. puterea de adaptare.

5. Stabilirea adevărului într-o cauză penală depinde de:


a. pregătirea profesională a persoanei care efectuează urmărirea penală
sau judecata;
b. aptitudinile persoanei care efectuează urmărirea penală sau judecata;
c. obiectivitatea cu care se adună probele.

6. Psihologia avocatului este:


a. aceeași, indiferent de calitatea în care acesta participă în proces
(apărător al inculpatului, al părții vătămate, al părții civile)
b. diferită, în funcție de calitatea în care acesta participă în proces
(apărător al inculpatului, al părții vătămate, al părții civile)
c. nici una dintre cele menționate la literele a și b

7. Avocatul, apărător al părții civilmente responsabile, prezintă în


general aceleași caracterisitici psihologice cu:
a. apărătorul părții civile
b. apărătorul inculpatului
c. apărătorul persoanei vătămate

8. Stările psihice prin care trece victima unei infracțiuni sunt


provocate de:
a. situațiile neașteptate, neobișnuite
b. atmosfera conflictuală circumscrisă unor infracțiuni
c. nici una dintre cele menționate la literele a și b

9. Tipul amabil al magistratului judecător se caracterizează:


a. printr-o anumită transparență în relația cu inculpatul și jovialitate;
b. printr-un comportament firesc, echilibrat, care ascultă cu atenție
inculpatul, este răbdător, calm, oportun și eficient în intervenții;
c. printr-un comportament neinteresat, caracterizat prin indiferență față de
inculpat, de personalitatea acestuia, de faptele lui.

Test de autoevaluare 7

1. Atitudinea inculpatului față de învinuirea adusă poate îmbrăca


una din următoarele forme:
a) să recunoască învinuirea și să facă declarații sincere;

16
b) să nu dorească să dea declarații în cauză;
c) să recunoască învinuirea și să facă declarații nesincere;

2. O clasificare a întrebărilor adresate inculpatului le împarte în


următoarele categorii:
a) întrebări temă
b) întrebări de detaliu
c) întrebări problemă
d) întrebări determinative

3. Întrebările adresate trebuie să îndeplinească anumite condiții:


a) să fie clare și precise
b) să poată pune în încurcătură pe inculpat, dacă acesta neagă
săvârșirea faptei
c) să presupună un răspuns scurt, la obiect

4. În etapa relatării libere, inculpatul:


a) nu poate fi întrerupt și nu i se poate limita timpul de expunere;
b) poate fi întrerupt doar dacă se îndepărtează de la obiectul ascultării;
c) niciuna dintre situațiile prezentate la punctele a și b

5. Care este ordinea cronologică a etapelor ascultării


inculpatului:
a) adresarea de întrebări și primirea de răspunsuri
b) ascultarea relatării libere
c) verificarea identității și a discuțiilor libere
c, b, a

6. Verificarea identității inculpatului presupune:


a) adresarea de întrebări cu privire la nume, prenume, locul nașterii
b) adresarea de întrebări despre cetățenie, studii, ocupație
c) adresarea de întrebări despre fapta comisă

7. Întrebarea adresată inculpatului de genul ”Cum ați intrat în


locuința victimei” este:
a) o întrebare cu caracter general
b) o întrebare problemă
c) o întrebare de detaliu

8. Atitudinea inculpatului față de învinuirea adusă poate îmbrăca


una din următoarele forme:
a) să nu recunoască învinuirea și să facă declarații nesincere;
b) să refuze să dea declarații;

17
c) să recunoască în întregime învinuirea și să facă declarații nesincere

Test de autoevaluare 8

1.Tactica ascultării încrucișate constă în:


a) ascultarea inculpatului cu privire la desfășurarea cronologică a
momentelor infracțiunii;
b) adresarea de întrebări inculpatului în mod alternativ, într-un ritm
susținut;
c) adresarea alternativă de întrebări care conțin cuvinte afectogene.

2. Ascultarea repetată în faza de judecată se poate realiza la:


a) termenul de judecată considerat cel mai potrivit;
b) primul termen de judecată;
c) doar după ce inculpatul a fost audiat în această etapă procesuală.

3. Confruntarea se poate realiza între:


a) doi sau mai mulți inculpați trimiși în judecată;
b) inculpat ori inculpaţi şi partea vătămată sau civilă;
c) între inculpat ori inculpaţi şi martori;

4. Ascultarea inculpatului despre activitatea celorlalţi participanţi la


săvârşirea infracţiunii presupune:
a) se va cere inculpatului ce se audiază primul să facă referiri mai ales la
activitatea celorlalţi inculpaţi, lăsându-se impresia că persoana lui
interesează mai puţin
b) ascultarea se va începe cu inculpatul care nu recunoaşte fapta, regula
tactică ce se impune este ascultarea separată şi incitarea celui audiat să
declare despre activitatea celorlalţi
c) începerea ascultării cu inculpatul care recunoaşte cel mai complet şi
mai amănunţit fapta şi apoi în descreştere până la cel care nu recunoaşte
fapta.

5. Procedeul tactic al justificării timpului critic şi procedeul


verificării alibiului:
a) sunt identice,
b) nu sunt identice,

18
c) constau în aceea că verificarea timpului critic se poate face pentru orice
situaţie de nerecunoaştere (sau recunoaştere parţială) a faptei, în timp ce
verificarea alibiului se face doar atunci când se invocă o apărare concretă.

6. Prezentarea mijloacelor materiale de probă se efectuează


întotdeauna:
a) prin prezentare directă ;
b) având în vedere aspectele de personalitate ale suspectului, prin lăsarea
lor în zone vizibile;
c) prin prezentare progresivă;

7. Pentru utilizarea procedeului tactic al folosirii probelor de


vinovăție trebuie cunoscută:
a) poziţia inculpatului rezultată din declaraţiile date de acesta în faza de
urmărire penală
b) poziţia de nerecunoaştere a învinuirii de către inculpat
c) toate probele din dosar cu aprecierea anticipată a valorii fiecăreia
dintre acestea

8. Ascultarea repetată constă în:


a) audierea inculpatului cu referire la desfăşurarea cronologică a
momentelor infracţiunii, la intervenţia unor alţi participanţi şi la
contribuţia concretă a acestora,
b) reaudieri ale inculpatului cu privire la aceeaşi faptă, la anumite
împrejurări în care s-a comis, la amănunte considerate importante pentru
lămurirea faptei în ansamblul ei,
c) adresarea alternativă a unor întrebări care conţin cuvinte afectogene
(critice) privitoare la faptă şi la rezultatele ei şi a unor întrebări care nu au
legătură directă cu cauza şi se foloseşte cu rezultate deosebite în cazul
persoanelor mai sensibile.

9. „Timpul critic” reprezintă:


a) o probă prin care inculpatul dovedeşte justiţiei că în momentul
săvârşirii infracţiunii se găsea în altă parte.
b) o apărare pe care și-o formulează un inculpat în timpul audierii sale.
c) suma duratelor activităţilor care au precedat săvârşirea infracţiunii, a
acţiunilor care caracterizează săvârşirea infracţiunii şi imediat post-
infracţională.

19
Test de autoevaluare 9

1. Pregătirea ascultării inculpaţilor recidivişti trebuie să ţină


seama de:
a) aspecte de personalitate ale inculpatului ,
b) studiul probelor din dosar
c) cunoaşterea amănunţită a tuturor probelor dosarului
2. Ascultarea în instanţă a inculpaţilor recidivişti se realizează
prin parcurgerea în ordine a următoarelor trei etape:
a) ascultarea relatării libere,
b) verificarea identităţii civile a inculpatului,
c) adresarea de întrebări şi primirea răspunsurilor.
Ordine: b, a, c

3. Ascultarea inculpaţilor minori în faţa instanţei de judecată


constituie o activitate:
a) asemănătoare cu ascultarea inculpaților majori
b) relativ diferită de ascultare a inculpaţilor în general,
c) un caz particular de ascultare
4. “Profil psihologic“ al delicventului minor este caracterizat prin:
a) înclinaţia către agresivitate
b) instabilitate emoţională, generată de carenţe educaţionale,
c) dezechilibru existenţial exprimat prin manifestări ale unor vicii,
perversiuni
5. Ascultarea inculpatului de către instanţă în procedura
simplificată a recunoaşterii vinovăţiei va fi importantă în:
a) stabilirea vinovăției inculpatului
b) stabilirea admisibilităţii cererii de judecare în această procedură
c) stabilirea pedepsei inculpatului

6. Ascultarea inculpatului minor este o activitate complexă, care


presupune, printre altele, un contact direct, nemijlocit, în cadrul
unui raport juridic procesual penal:
a) între minor, apărătorul acestuia, părinţii minorului ca părţi
responsabile civilmente, procuror, părţi vătămate, reprezentantul
autorităţii tutelare şi instanţa de judecată.
b) doar între minor, părinții acestuia și instanța de judecată
c) între minor și instanța de judecată
7. Specificul ascultării în instanţă a inculpaţilor recidiviști
presupune:
a) respectarea publicităţii dezbaterilor, a solemnităţii acestora,
b) cunoaşterea de către inculpat a tuturor probelor dosarului,

20
c) posibilitatea folosirii procedeelor tactice de ascultare
8. Studierea probelor cauzei trebuie să se materializeze prin:
a) notarea în planul de ascultare a tuturor datelor importante şi
necesare în ascultare,
b) notarea variantelor ce rezultă din ascultările anterioare,
c) notarea posibilelor variante ce ar putea fi acreditate de inculpat
9. În cazul procedurii recunoașterii învinuirii:
a) instanţa procedează la ascultarea inculpatului, după care, luând
concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra
cererii.
b) instanța ascultă procurorul, avocatul și celelalte părți, pronunțându
se asupra cererii, iar apoi ascultă inculpatul
c) instanța se pronunță asupra admisibilității acesteia, iar apoi ascultă
inculpatul, procurorul, avocatul și celelate părți
10. În cazul admiterii cererii de judecare a inculpatului în baza
recunoașterii învinuirii:
a) instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun
administrarea de probe cu martori, expertize și înscrisuri.
b) instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun
administrarea de probe cu înscrisuri.
c) instanța nu poate administra nici un fel de probe

Test de autoevaluare 10

1. La ascultarea inculpaţilor surdo-muţi se va încerca încă din


etapa pregătirii ascultării să se cunoască:
a) nivelul dezvoltării psihice,
b) nivelul pregătirii lor intelectuale,
c) nivelul pregătirii școlare.
2. Interpunerea interpretului, între inculpatul surdo-mut şi cel
care efectuează ascultarea, este:
a) obligatorie,
b) facultativă,
c) benefică prin aceea că inculpatul poate fi mai încrezător într-o
asemenea persoană care îi înţelege handicapul de care suferă
3. În pregătirea ascultării inculpaţilor care nu cunosc limba
română :
a) trebuie cunoscută zona şi ţara de provenienţă,
b) trebuie cunoscute particularităţile sistemului judiciar din acea ţară
c) gradul de instruire al inculpatului, tipul de educaţie primit,
4. Pregătirea ascultării inculpatului cu pregătire juridică se va
face:

21
a) ca la orice ascultare,
b) la cel mai înalt nivel atât de către cel care ascultă cât şi de către cel
ascultat,
c) conform regulilor care se aplică și în cazul inculpaților care nu
cunosc limba română

1. Ascultarea inculpaţilor cu afecţiuni psihice va fi făcută cu


accent mai ales pe:
a) relatarea liberă, în timpul acesteia organul judiciar adoptând o
atitudine de calm, înţelegere,
b) adresarea de întrebări și primirea de răspunsuri
c) ambele variante prezentate mai sus
2. În pregătirea şi desfăşurarea ascultării inculpaţilor cu anumite
handicapuri, trebuie ţinut seama de:
a) aspectele de personalitate,
b) de trăirile psihice specifice,
c) de particularităţile fiecărui inculpat
3. Interpunerea interpretului între inculpatul surdo-mut şi cel
care efectuează ascultarea prezintă:
a) doar avantaje
b) doar dezavantaje
c) avantaje și dezavantaje

Test de autoevaluare 11

1. Reconstituirea este o activitate de:


a) tactică criminalistică;
b) procedurală;
c) tehnică criminalistică;
2. Prin efectuarea reconstituirii se va putea verifica:
a) dacă persoana putea să vadă sau să audă;
b) să intre printr-un anumit loc ori să iasă;
c) să sară sau să se ascundă în felul reieșit din probele administrate;
3. Pentru efectuarea reconstituirii:
a) va trebui refăcut locul faptei în așa fel încât să fie identic sau foarte
asemănător;
b) condițiile de timp și de loc urmează să fie aceleași ca atunci când
s-a comis fapta;
c) se stabilește scopul acesteia;
4. Percheziția:
a) este o activitate pentru descoperirea și ridicarea documentelor,
obiectelor sau a unor valori;

22
b) este o activitate pentru reproducerea unor fapte, secvențe ale
acestora;
c) este determinată de existența unor probe cu privire la fapta
cercetată;
5. Percheziția unui vehicul constă în :
a) examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul;
b) examinarea oricărui mijloc de transport ori a componentelor
acestora;
c) examinarea locului în care se află vehiculul;

6. Fixarea rezultatelor reconstituirii se va face:


a) printr-un proces verbal de reconstituire
b) prin fotografiere
c) prin filmare
7. Verificarea celor auzite sau văzute se realizează:
a) atunci când dorește organul judiciar
b) după ce condițiile de timp, vizibilitate, iluminare au fost create în
mod similar
c) prin așezarea fiecărei persoane în locul în care afirmă că s-a aflat la
momentul comiterii faptei
8. Percheziția informatică se poate face asupra:
a) unui stick, calculator, hard disk
b) unui suport de stocare a datelor informatice
c) unui vehicul
9. Pregătirea reconstiturii presupune:
a) stabilirea scopului acesteia;
b) convocarea participanților;
c) stabilirea instrumentelor și mijloacelor necesare efectuării acesteia;
10. Percheziția persoanei se face:
a) asupra corpului persoanei;
b) asupra îmbrăcămintei, a bagajelor persoanei;
c) asupra obiectelor de uz personal;

Test de autoevaluare 12

1. Prezentarea pentru recunoașterea persoanelor se va face după ce:


a) persoana care va efectua recunoașterea va fi ascultată anterior,
b) persoana care va efectua recunoașterea va preciza după ce trăsături
sau activitate ar putea descrie persoana,
c) persoana care va efectua recunoașterea arată distanța,
luminozitatea sau alte elemente prezente în momentul în care a
recepționat persoana care va fi recunoscută.
2. Prezentarea cadavrului pentru recunoaștere se efectuează:

23
a) după toaletarea eventualelor deformări, răni,
b) după ce cei care urmează a face recunoașterea vor declara în
prealabil cu privire la trăsăturile și caracteristicile persoanei dispărute,
c) după ce cei care urmează a face recunoașterea vor preciza anumite
elemente de identificare cum ar fi cicatrici, tatuaje, anumite
malformații.
3. Arestarea constă în:
a) privarea de libertate a unei persoane în temeiul unui mandat de
arestare emis de organele competente,
b) privarea de libertate a unei persoane pentru o perioadă de 24 de ore;
c) lipsirea de libertate a unei persoane dispusă de către procuror

24

S-ar putea să vă placă și