MINISTERUL EDUCAŢIE ŞI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării
Departamentul Teoria şi Practica Jurnalismului/Radio şi Televiziune

LUCRUL INDIVIDUAL

La disciplina: Jurnalismul de opinie și comentativ (II)

Conducător ştiinţific: ARCADIE GHERASIM,

lector universitar

Autor: LINA OGLINDĂ

Chişinău, 2021
Recenzia romanului ,,Un veac de singurătate’’ de Gabriel Garcia Marquez
Anul acesta la recomadarea unui bun profesor am reușit să duc la bun sfârșit un lucru
care l-am început încă de prin 2017 și anume să lectrurez cu trup și suflet romanul ,,Un veac
de singurătate’’ de Gabriel Garcia Marquez. Acum patru ani, am ținut în mâini pentru prima
dată cartea lui Marquez, încă necoaptă fiind, multe lucruri îmi era greu să le înțeleg, astfel
după primele 80 de pagini cartea a rămas neatinsă pe raftul cu cărți.
Acum pot să spun fără ezitare că îmi pare rău că atunci nu m-am ambiționat să
o citesc până la final, dar încerc să mă consolez cu ideea că poate atunci nu avea să o înțeleg
atât de bine și plus la starea pe care o am acum acest roman a fost ca un balsam pe suflet.
Scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982,
Gabriel Garcia Marquez a fost premiat pentru creația sa, în care fantasticul și realismul se
combină într-un univers al imaginației, reflectând viața și conflictele unui continent întreg.
Din 1961 și până în 94 acesta a primit, nenumărate premii și medalii pentru lucrările sale,
fiind desemnat în 1993 Membru de Onoare al institutului Caro și Cuervo în Bogota.
Tradusă în 46 de limbi, catrea ,,Un veac de singurătate’’ devine una dintre cele mai
solicitate cărți, astfel până în perezent s-au vândut 30 de milioane de exemplare în întreaga
lume. În 2017 aceasta a fost cotată ca fiind a doua operă literară majoră scrisă în limba
spaniolă cu titlul original ,,Cien anos de soledad’’.
,,Neamurile osândite la un veac de singurătate nu mai aveau o a doua șansă pe
pământ’’, este fraza pentru care Gabriel Garcia Marquez a scris timp de 18 luni pentru a
încheia capodopera prin anii 1 967, și nu în ultimul rând fraza ce lasă un gol în suflet și o
dezamăgire de ce anume acum s-a sfârșit povestea. Știți acea senzație, când îți creezi o zonă
de confort și după ceva timp trebuie să ieși din ea? Păi iată, așa m-am simțit eu când privirea
mi-a căzut pe ultimul semn de punctiație.
Acest roman oferă cititorului ocazia de a călători în trecut și a trăi acolo
un veac. Ceea ce îl deosebește de celelalte opere este șansa de a fi pus în pielea a șapte
generații și asta se datoarează doar stilului unic și neconfundabil a lui Marquez.
În aceste două săptămâni de lectură am asistat la fondarea, evoluția și
destrămarea satului Macondo. Am simțit pe propria piele arșița, foametea, boala nesomnului,
și mirosul de la praful de pușcă. Am fost la război, am văzut cu ochii mei caznele personajelor
ce se supuneau legii, am cinat în sânul familiei Buendia, am asistat la nenumărate nașteri și
înmormântări și am simțit puterea singurătății prin care trecea fiecare personaj în parte.
Cele șase generații descrise în roman își au origile de la Ursula Iguaran
și Jose Arcadio Buendia. Eroii principali în primele pagini ale romanului, Ursula – o femeie
onestă cu principii și valori, trăiește de-a lungul celor mai multe generații. Mărunțică și dibace
reușește să-și crească și să-și educe copiii, nepoții, strănepoții și stră-strănepoții. Este tare de
fire și nu se dă bătută nici atunci când rămâne ea capul familiei din cauza că soțul ei Jose
Arcadio înebunește căutând piatra filosofală și rămâne țintuit de un castan până cu puțin timp
înainte de a muri. Moartea acestuia a fost prevestită de fiul său Aureliano Buendia, printr-o
scrisoare trimisă din război unde scria negru pe alb: ,,Aveți mare grijă de tata, căci o să
moară’’ și a avut dreptate pentru că în singurătatea sa, Jose Arcadio se consola cu visul
încăperilor infinite, dar într-o noapte din cauza că Prudencio Aguilar nu l-a lăsat să ajungă la
camera realității, bătândul pe umăr într-o cameră de la mijloc, acesta a rămas acolo pe veci,
crezând că aceea este camera realității.
Pe lângă Aureliano Buendia menționat mai sus, familia
Buendia mai aveau un fiu și o fiică. Jose Arcadio și Amaranta, cu ei însă a crescut și Rebeca,
nepoata Ursulei, care-i devine cu timpul ca o fiică. Dar aceste sentimente Ursula le-a simțit
față de Rebeca doar până în momentul când aceasta se cuplează cu fiul ei Jose Arcadio, după
care ambii sunt alungați din casa buendienilor.
În această ordine de idei aș vrea să menționez fidelitatea
Rebecăi față de soțul său după ce acesta moare din cauza unei misterioase împușcături la
câteva zile după ce-l salvează pe fratele său de la execuție. Aceasta moare în singurătate în
dormitorul încuiat, pe care servitoarea acesteia a fost nevoită să-l descuie cu ajutorul
autorităților locale, și să o găsească cu degetul mare la gură, obicei ce îl avea de cînd era
copilă. Amaranta, al treilea copil al familiei
Buendia, copilărește alături de Rebeca într-o armonie binevoitoare, transformânde-se în
adolescență într-o ură cumplită, ajungând să-i dorească moartea Rebecăi doar din cauza unui
bărbat italian ce le învăța dansuri pe cele două surori vitrege și care urma să o ia de soție pe
Rebeca. Acestea nu se mai revăd niciodată după ce Rebeca și fratele Amarantei, Jose Arcadio
au fost izgoniți din casă. Amaranta își dorea cu tot dinadinsul ca Rebeca să moară înaintea ei,
ba chiar mai mult i-a cusut și giulgiu frumos, dar nu a fost să fie. Într-o după amiază
Amaranta a zărit în verandă moartea sub forma unei femei bătrâne ce i-a ordonat să înceapă
să-și coase giulgiu. Aceasta i-a spus că ultima împunsătură de ac la propriu giulgiu îi va marca
sfârșitul. Patru ani a durat, deși putea să mai tărăgănească, în ultimile zile Amaranta chiar s-a
grăbit. Înainte de moarte a dat vestea în tot Macondo că urmează să plece la cei veșnici și cine
a dorește să le trimită scrisori să i le încredințeze. Deși a fost curtată de mai mulți bărbați
Amaranta a murit fecioară singuratică, cu acea panglică neagră legată la mână în semn de
doliu.
 Din a doua generație face parte și frumoasa Remedios Moscote, cea mai tânără fată a
conservatorului Don Apolinar Moscote, care este aleasă de mireasă de Colonelul Aureliano
Buendia, pe atunci nefiind încă colonel, ci un simplu puști care petrecea timpul în atelierul său
confecționând peștișori de aur, care ajuns în pânzele albe ale bătrâneții și singurătății îi topea
și îi confecționa din nou. Remedios în vârstă de 12 ani moare fiind otrăvită de propriul sânge,
ca urmare a complicațiilor apărute în timpul sarcinii.
A treia generație este reprezentată de Arcadio - rodul nelegitim al relației dintre
Jose Arcadio și Pilar Ternera; Aureliano Jose – fiul Colonelelului Aureliano Buendia și a lui
Pilar Ternera și cei 17 Aureliano care au fost botezați de Ursula numindu-i pe toți Aureliano
și dându-le și numele mamelor lor. Aceștia urmează să fie asasinați de guvern în semn de
răzbunare împotriva Colonelului Aureliano.
Din următoarele generații fac parte Jose Arcadio Segundo și Aureliano
al Doilea Segundo – frații gemeni, fii lui Arcadio și a Santei Sofia. Jose Arcadio joacă un rol
important în greva făcută împotriva campaniei bananiere, fiind singurul supraviețuitor atunci
când campania ucide toți greviștii. Aureliano al Doilea încearcă să se împartă în același timp
în două pentru a satisface două femei. Moare în aceeași clipă cu fratele său fiind străpuns de
cancer la gât în timp ce Arcadio Jose moare în camera lui Melchiade.
Fernanda de Carpio, ajunje în Macondo pentru a concura cu Remedios (sora
soțului ei, care este răpită la ceruri) pentru titlul de Regina Carnavalului. Însă, aceasta rămâne
în Macondo, se căsătorește cu Aureliano al Doilea și preia conducerea familiei de la Ursula,
conducând foarte strict afacerile familiei Buendia. ,,Nevoia de a se simți tristă se transforma
încetul cu încetul în viciu pe măsură ce anii o pustiau. Deveni mai umană în singurătate’’
Copiii Fernandei și a lui Aureliano: Renata Remedios, Jose Arcadio al Doilea și Amaranta
Ursula au fost educați într-un mediu foarte strict, mama acestora impunânu-le multe restricții.
Până într-un final Renata este dusă la mănăstire din cauza că avuse un roman cu un tânăr pe
care mama ei nu îl considera pe măsură și a dat ordine să fie omorât cu pretextul că fură găini.
Jose Arcadio își dorește să devină papă, dar din cauza că gesește comoara pe care cineva o
lăsase în casa Ursulei și ea vrednică fiind o ascunse îăntr-un loc sigur că după multe săpături
nici tatăl lui Arcadie, Aureliano al Doilea nu o găsește, acesta cade în desfrâu iar prietenii îl
omoară pentru ai fura averea. Amaranta Ursula este fiica cea mai mică, trimisă de tatăl ei în
Bruxelles pentru ași continua studiile. Dorința mare a tatălui ei era să nu moară înainte ca să o
trimită pe Amaranta în Belgia. Aceasta se întoarce în Macondo peste mulți ani, alături de soțul
său belgian Gaston. Are o aventură cu Aureliano Babilonia neștiind că acesta este fiul
nelegitim al surorii sale pe care Fernanda îl ținea ascuns de ochii lumii. Aceștia se iubesc mult
până concep un copil și acesta se naște cu ochii deschiși și coada de purcel. Amaranta Ursula
decedează după câteva zile de la naștere din cauza scurgerilor de sânge care nu puteau fi
oprite. Aureliano Babilonia plin de suferință ia colipul și pleacă, după care îl pierde și îl
găsește devorat de furnici. Atunci Aureliano a înțeles semnificația pergamentului ,,Primul din
neam este legat de un copac, iar pe cel din urmă îl mănâncă furnicile’’.

,,În acea străfulgerare de luciditate a înțeles că nu e în stare să reziste la un asemenea

trecut ce-i împovăra suflutul. Rănit de lăncile mortale ale nostalgiei proprii și străine..... ’’
,,Era istoria familiei, scrisă de Melchiade cu cele mai neînsemnate amănunte, cu o sută
de ani de anticipare. ’’
,,Macondo devenise un îngrozitor vârtej de praf și moloz centrifugat de furia
uraganului biblic. ’’
Cu aceste citate de o profunzime lăuntrică pe cât de dramatice pe atât de
înfricoșătoare vreau să remarc că este un roman bun ce merită atenția fiecăruia dintre noi.
Deși pare complicat din cauza numărului mare de personaje și practic toate au același nume
de Aureliano și Jose aesta nu trebuie să fie un impediment pentru al lectura. Dacă îmi
permiteți să vă dau un sfat, creionul și carnețelul nu trebuie să vă lipsească atunci când citiți
pentru că opera are multe perle prețioase care va contribui la dezvoltarea dumneavoastră atât
cultural cât și spiritual. Cartea se găsește în biblioteci și în librării la un preț
simbolic de 165 de lei, dar poate fi lecturată și în format electronic, accesând link-ul:
https://www.101books.ru/carte/descarca-gabriel-garcia-marquez-un-veac-de-
singuratate-pdf