Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Specializarea: Jurnalism Anul II

Structurile limbajului jurnalistic

Presa culturala din România. Studiu de caz « Dilema veche »

Prof. coord.: conf.univ.dr. Ioana-Narcisa Cretu

Studenta : Cristina Grecu

Am ales aceasta tema pentru ca am observat ca oamenii nu citesc sau nu prea citesc
publicatii de acest gen. Am analizat evolutia acestor publicatii si am observat ca
unele au rezistat in timp. Am remarcat ca articolele din presa culturala existenta nu
informeaza ci comenteaza in mod filosofic anumite recenzii sau evenimente
sociale. Oamenii de cultura isi impartasesc ideile si credintele unii altora in
interiorul grupului sau “ataca” alte grupuri. Scopul meu final a fost sa arat
colegilor ca ziarele culturale reprezinta o modalitate de a educa, de a acumula
informatii pentru propria cultura dar si de a destinde cititorii pentru ca sunt
prezente mereu articole satirico-umoristice in publicatiile de acest gen.

Presa românească având originea în climatul cultural va purta amprenta

personalităţilor care au întemeiat-o sau care au colaborat cu articole în care
discursul literar şi discursul publicistic au fuzionat fericit.

În preajma revoluţiei de la 1848 acestea vor prolifera, câteva se vor distinge prin
tematică,obiective şi impact asupra publicului:Dacia literară (1840), Arhiva
românească (1840, 1845), Propăşirea(1844).

Ţinta acestor reviste culturale era preocuparea pentru tot ceea ce înseamnă viaţa
poporuluiromân şi se adresau românilor din toate provinciile.

Programul „Daciei literare” a fost cel mai comentat de istoria literară,

considerându-l esenţial pentru spiritul epocii şi pentru dezvoltarea ulterioară a
culturii româneşti. De aceea nu vom comenta articolul program. Vom aminti însă
intenţiile revistei  Propăşirea: structurarea tematică pe trei secţiuni: ştiinţe exacte,
ştiinţe morale şi politice şi literatura, ultima având scopul „de adeştepta un interes
mai viu pentru ştiinţă şi naţie”.

Publicatii literare si culturale in a doua jumatate a secolului al XIX-lea:

 “Romania literara” la Iasi

 “Contemporanul” la Iasi
 “Revista Carpatilor” la Bucuresti
Reviste umoristico-satirice:

 “Familia” de la Oradea
 Ziarul “Tribuna” la Sibiu
 “Vatra” la Bucuresti

Publicatii intre 1900-1918:

 “Convorbiri critice” la Bucuresti

 “Viata romaneasca” la Iasi

Modernismul si traditionalismul in presa romaneasca cultural a perioadei

interbelice:

 “Contemporanul” – o tribuna a avangardismului

 “Punct” – un hebdomadar al artei constructiviste international
 “Integral” – o revista lunara de sinteza moderna

Presa romaneasca in anii socialismului:

 “Evantai publicistic”
 “Contemporanul”
 “Tribuna” de la Cluj
 “Transilvania”
 “Convorbiri literare”

Studiu de caz “Dilema Veche” editia noiembrie 2011

Dilema Veche a fost fondată în anul 1993 sub numele de Dilema. Până în ianuarie
2004 revista a aparut sub tutela Fundaţiei Culturale Române. Din ianuarie 2004
revista, îşi schimba numele şi sursa de finanţare. Dilema devine astfel Dilema
Veche cu aceaşi echipa redacţională dar cu surse private de finanţare. Din 2006
Dilema veche este preluată de trustul Adevărul Holding.

„Dilema Veche” este un săptămanal de opinii şi dezbateri pe teme din

actualitatea culturală, socială, politică, adresat unui public care reflectează asupra
problemelor societăţii, are opinii proprii şi doreşte să şi le exprime, să comunice, să
poarte un dialog cu un public fidel care este deja familiarizat diversificat cu stilul
publicaţiei. Publicul-ţintă al revistei „Dilema Veche” este, de obicei, cu studii
superioare şi cu venituri peste medie, având o vârstă cuprinsă între 23-55 de ani.
Cele 24 de pagini alb-negru/color cuprind texte, majoritatea opinii şi analize, iar
paginile de mijloc constituie dosarul „Dilema Veche” care abordează o temă
cultural-socială diferită în fiecare săptămână. Editorii au hotărât să diferenţieze
dosarul tematic prin intermediul hârtiei de ziar pe care o utilizează, de altă culoare.

Ele se bazează pe exprimarea liberă a opiniilor într-un mod argumentat, respecând

opinia ceiluilat în acelaşi timp, fără a-l jigni sau ataca persoal. Se poate observa
clar că în fiecare număr are loc un dialog dintre elite şi societate. Sunt prezentate
puncte de vedere ale unor intelectuali asupra diferitelor probleme cu care se
confruntă societatea. Cititorul este astfel invitat să delibereze la tema săptămânală
aleasă de redacţie, fără să citească verdicte ferm formulate. Tonul relaxat, umorul,
ironia oferă rafinament, clasa şi stil publicaţiei.

Dosarele tematice din „Dilema Veche” au făcut ca publicaţia să se

evidenţieze în presa culturală din România deoarece a invitat cititorul la o
dezbatere publică, creând totodată o atmosferă ce ţine de actualitate pentru că a
afişat de fiecare dată puncte de vedere diferite asupra aceluiaşi subiect. În primul
număr „Dilema Veche” a fost vorba despre „Catastrofa la români”, apoi a urmat o
serie de cazuri istorice: „Cazul Carol al II-lea” , „Cazul Ion Antonescu” şi cazurile
culturale: „Cazul Nae Ionescu”, „Cazul Noica”.

Structura publicaţiei se împarte în mai multe categorii. Prima pagină sau pagina de
titlu este cea mai importantă dintre toate, ea conţine elementele de identificare ale
publicaţiei. Manşeta este plasată desupra titlului şi atrage atenţia asupra valorilor
pe care se bazează publicaţia, deoarece este prezentat un citat al lui Ion Luca
Caragiale pe care „dilematicii” îl utilizează ca şi moto: „Sunt vechi, domnule!”.
Moto-ul este plasat în partea stângă sus, iar în partea dreaptă a manşetei este trecut
directorul fondator al publicaţiei: Andrei Pleşu. Frontispiciul conţine titlul
publicaţiei: „Dilema Veche”, modificat din punct de vedere grafic. Sub titlu este
plasată banda care oferă informaţii cititorului despre profill publicaţiei: săptămânal
de tranziţie, anul, numărul, perioada în care apare şi poate fi găsit pentru a putea fi
cumpărat. De asemenea, mai este menţionat tot în bandă site-ul publicaţiei,
numărul de pagini: 24+8 pagini şi preţul la care poate fi achiziţionat.

Tot pe prima pagină urmează un element vizual care defineşte atât ziarul
„Dilema Veche”, cât şi dosarul tematic dezbătut. Fotografia de pe prima pagină are
un caracter puternic şi încearcă să atragă cititorul să cumpere revista prin impactul
vizual pe care doreşte să îl transmită. Colectivul redacţional a ales să folosească
această abordare pentru a completa titlul dosarului tematic care apare sub cele trei
casete cu titluri de articole şi fotografii ale jurnaliştilor care scriu pentru ziarul
„Dilema Veche”. Cele trei casete sunt amplasate sub frontisipiciul publicaţiei. De
fiecare dată, este folosit un text foto sugestiv care să susţină fotografia care ocupă
cel mai mult spaţiu pe prima pagină. Alte elemente de identificare care mai apar
sunt codul de bare ISBN al publicației şi adresa redacţiei Dilema Veche”, numărul
de telefon, fax şi e-mail.

Prima pagină din interiorul publicaţiei se numeşte Dilematici din toate ţările, vă
ascultăm şi este poşta redacţiei unde li se permite cititorilor să comenteze anumite
articole scrise de jurnalişti, să îşi exprime părerile şi să adauge informaţii legate de
materiale apărute în numărul trecut al revistei. În mijlocul paginii în partea de jos
se regăseşte căsuţa redacţională unde sunt trecuţi membrii redacţiei şi funcţiile pe
care aceştia le ocupă în cadru publicaţiei, directorii diferitelor departamente:
financiar, marketing, publicitate şi distribuţie alături de cel general. Tot în căsuţa
redacţională, cu caractere mai mici este trecut tirajul de 16 000 exemplare/număr
(noiembrie 2011), ISBN+ul , faptul că revista a fost editată de trustul de presă
Adevărul Holding şi unde a fost tipărită. În colţul din dreapta jos sunt prezentate
propunerile de Dileme vechi pentru viitor. Astfel redacţia menţine vie relaţia dintre
jurnalsit şi cititor şi îi permite celui din urmă să intervină în procesul jurnalistic.
Tot aici găsim o fotografie care are trecut la text foto album dilematic şi autorul,
iar deasupra ei este prezentat un citat reprezentativ pentru politica editorială a
ziarului „Dilema Veche”. Textul apare pe patru coloane tipografice pentru a
facilita lectura mai rapidă a materialelor de presă.

Pagina cu numărul trei , numită de uni teoreticieni în mass-media, drept una

dintre cele mai importante datorită faptului că este prima pagină pe care cititorul o
parcurge atunci când deschide ziarul deoarece se află pe partea stângă, se numeşte
Situaţiunea. Ea conţine editoriale scrise de membrul fondator al publicaţiei:
Andrei Pleşu şi unul dintre jurnaliştii aflaţi la conducerea ziarului: redactorul-şef
Mircea Vasilescu, redactorul-şef adjunct Andrei Manolescu sau chiar de
colaboratorii cu vechime la „Dilema Veche”: Radu Cosaşu, Marius Chivu sau
Cristian Ghinea. Textul este „spart” cu câte un element de accentuare textual sau
unul grafic. Elementul de accentuare textual folosit pentru a atrage atenţia asupra
unei noi ideii sau a unui nou paragraf în editoriale este letrina cunoscută şi sub
numele de literă îngropată. Elementele de accentuare vizuală care apar în partea
dreaptă de fiecare dată când autorul îşi începe editorialul sunt ilustraţii alb-negru.
Ocazional textul este spart cu un intertitlu, alt element de accenturare textuală
folosit pentru a „aerisi” şi a nu îngreuna lizibilitatea.

Pe ce lume trăim este tilul celei de-a patra pagini din „Dilema Veche”. Ea
conţine un articol structurat pe patru coloane tipografice şi publicitate. Textul
atrage atenţia prin tag-ul care apare sub numele autorului, acest tag defineşte
rubrica la care este încadrat articolul: Euro-skepsis. Tot la Pe ce lume trăim se
regăsesc pe pagina 5 încă două rubrici EU-UE şi Axa dus-întors. Toate textele din
categoria Pe ce lume trăim se referă la o analiză a felului în care românul e privit
ca cetăţean al Uniunii Europene şi care este poziţia sa în această societate care
tinde să devină un „sat-mondial”.

Pagina Bordeie şi Obiceie are de asemenea elemente vizuale pentru a oferi

o idee cât mai clară cititorului despre ce dezbate în materiale de presă redactate,
dar şi elemente de accentuare textuală cum sunt intertitlurile-citat care stârnesc
curiozitatea cititorului. În această pagină sunt prezente două rubrici: SOS Bucureşti
şi SOS Provincia. Ambele dezbat starea în care se află diferite obiective turistice
din patrimoniu mobil şi imobil al României, atât în capitală, cât şi în afara ei.

Tîlc-show cu rubricile sale din Viaţa unui extremist de centru şi Fără doar
şi coate are ca şi restul paginilor, elementele grafice specifice fiecărei rubrici, în
alb-negru. Materiale prezintă o situaţie şi oferă informaţii complete despre cine, ce
face. De ce s-a ajuns în situaţia respectivă, fără să arate cu degetul sau să formuleze
concluzia. Autorii îşi exprimă ideile şi invită publicul să reflecteze pe marginea
subiectului, oferind astfel şansa unei dezbateri. Una din coloanele tipografice este
uneori ocupată de o casetă în care apare un articol scris sub rubrica Tolo-sport
semnată Cătălin Tolontan. Tot în cadrul Tîlc –Show regăsim în paginile 8, 9 –
texte la rubricile Libertatea de impresie şi ...@hai-hui.ro, iar restul spaţiului
tipografic este alocat publictăţii.

Pagina 10 apare sub numele Ieri cu vedere spre azi vine cu două rubrici
Poveşti suprapuse, Ceaslov story şi o casetă care separă rubrica Anti-nostalgia
unde sunt publicate fragmente din cărţi care fac referire la personalităţi culturale
care nu merită uitate.
 Stiluri şi stilouri prezintă un jurnalism care apropie cititorul de autor, prin
tonul pe care îl foloseşte, prin subiectele pe care le alege şi unghiul de vedere,
complet personal, asemeni unei mărturisiri. În cadrul acstei pagini au fost introduse
rubricile de Legende urbane, Lăsă-ţi copiii să vină la tine şi Bazar. Urmează
pagina 12 numită şi O, Tempora!... unde sunt rubricile Atitudini mic-burgheze şi
Negustori şi muşterii. În prima este prezentată un eveniment social, un fragment
dintr-o carte care ridică probleme actuale în dicuţie. La cea de-a doua rubrică
regăsim prezentarea pitorească a restaurantelor, a târgurilor sau diferitelor instituţii
care se ocupă cu servirea mâncărurirlor şi băuturilor alcoolice prin prisma unui
reportaj cu uşoare urme de ironie sau sarcasm.

Pagina „...Din Polul Plus” face cronica de călătorie punând totodată

accentul pe clădirile cu arhitectura specifică locului, pe atracţiile turistice mai puţin
explorate care rămân la fel de valoroase deşi nu sunt incluse pe traseul ghidului
turistic. Aceste articole sunt completate de elemnte vizuale reprezentative pentru
materialul de presă: fotografii, cărora le lipseşte din păcate textul foto. Acest lucru
ar putea să stârnească interesul publicului pentru lecturare sau ar putea să-l
dezamăgească deoarece nu oferă suficientă informaţie.

În Regimul Artelor şi muniţilor sunt incluse 4 pagini. Ele cuprind

următoarele rubrici: Feedbook, Pe de altă carte, Craii de burta veche, Ce mi se-
ntămplă, Mapamonudul de buzunar, Trecerea prin reviste, Biografitti, Audio şi n-
am cuvinte şi Dilematograf. Acestea sunt paginile care definesc caracterul cultural
al revistei „Dilema Veche”, deoarece sunt prezentate pe domenii analize, recenzii
şi interviuri din sfera culturală. Feedbook şi Pe de altă carte după cum le spun şi
numele sunt două rubrici în care sunt prezentate ultimele apariţii în librării, citite şi
recenzate de autori deja celebri pentru munca depusă în sfera jurnalismului
cultural, aici îl regăsim de obicei pe Marius Chivu, dar şi pe Claudiu
Constantinescu. Dacă pagina 14 este ocupată de recenzii de carte, în următarea
găsim un interviu cu o personalitate culturală – actor, scriitor, deputat, regizor.
Spre deosebire de alte texte doar aici se regăseşte unul dintre cele mai des utilizate
elemente de accentuare textuală: şapoul cunoscut şi sub numele de lead. Acesta are
rolul de a „agăţa” cititorul. Sunt introduse elemente de accentuare vizuală
definitori pentru acest gen jurnalistic, fotografii gen portret pentru a oferi o
perspectivă cât mai intimă între intrvievat şi autor. Coloana tipografică de pe partea
dreaptă conţine recomandări din partea revistei „Dilema Veche” şi o reţetă
gastronomică trecută la rubrica Craii de burta veche.

În rubrica Mapamond de buzunar sunt prezentate dileme actuale din lumea

în care sunt prezentate diferite subiecte sociale. Apatra coloană tipografică din
partea dreaptă este dedicată rubricii Trecerea prin reviste în care sunt prezentate
diferite interviuri cu personalităţi culturale, prin intermediul preluării de informaţii.

Dan C. Mihăilescu este unul din autorii care scriu constant în cadrul rubricii
Ce mi se-ntîmplă. Sunt prezentate situaţii din viaţa de zi cu zi ale unei personalităţi
culturale pentru a oferi astfel cititorului ocazia de a parcurge un portret jurnalistic
realizat chiar de către autor.

Biografitti după cum îi spune şi numele este una din rubricile în care e
prezentată şi recenzată o carte, cu un conţinut mai mult sau mai puţin biografic dar
care „provoacă răspunsuri li întrebări dilematice”. La rubrica Audio şi n-am
cuvinte regăsim o recenzie muzicală a ultimelor apariţii muzicale. Dilematograful
este rubrica realizată de Andrei Gorzo –critic de film, despre ultimele apariţii
cinematografice pe care le recomandă sau doar le prezintă cît mai obiectiv.

La porţile Orientului este titlul unei pagini în care sunt prezentat un

reportaj despre situaţia politică, economică, socială a unei ţări. Textul nu conţine
fotografii, doar intertiluri care „aerisesc” materialul pentru a-l face mai uşor de
parcurs. La pagina 21 găsim un reportaj social despre unul din fenomenele care se
dezvoltă în societatea contemporană şi impactul pe care îl are acest fenomen.
Pagina poartă titlul de Alternanţa la putere.

Pagina Mass-comedia după cum reiese din titlu cuprinde analize şi reportaje
despre şi din sfera mass-media. Prima coloană din stânga este ocupată de rubrica
Cultura pe sticlă. Penultima pagină La singular şi plural prezintă poveştii ale
unor personaje care s-au confruntat cu dileme de-a lungul vieţii. Sunt poveşti de
viaţă, transformate în materiale de presă cu fotografii care să ilustreze cât mai
exact „dilema” cu care se confruntă astfel de persoanje. Ultima pagina face parte tot
din La singular la plural, însă are un statut distinct: ea nu este ultima în ordinea importanţei,
dar nici nu are o valoare egală cu prima pagină, în ciuda faptului că, în ordinea
lecturii, ocupă locul al doilea, dupa prima pagină. În funcţie de conceptul editorial,
rolul ultimei pagini poate fi diferit: fie e rezervat ştirilor şi informatiilor de ultimă
oră, fie e rezervat actualitaţii internaţionale. Oricare ar fi rolul conferit, acesta
va ţine cont de faptul ca ultima pagină este, cel mai adesea, pagina care ocupă locul
doi în ordinea lecturii. Rubrica care apare pe ultima pagină se numeşte Cu ochii-n
3,14 şi prezintă diferite afirmaţii politice, sloganuri publicitare sau fotografii
amuzante pentru a descreţi fruntea cititorului după ce s-a informat din punct de
vedere cultural, politc şi social.

,Dilema veche” impresionează prin rubricile constante, structura care curge

prin aliniere şi design simplu, articole (unele încadrate în chenar) care fac referire
la cultură pe o tematică stabilită şi nu numai. Intertitlurile, ca element de
identificare sunt foarte rare, mici şi elegante, bolduite şi încadrate între două linii
diluate de o nuanţă gri.
Presa culturala si de dezbatere din Romania numara peste 40 de titluri centrale si
locale. Dar dupa deceniile de control statal, dupa socul permutarilor redactionale
din ultima vreme si dupa scaderea tirajelor, ziarele de profil isi cauta identitatea.

42 de titluri cu aparitie relativ regulata, plus paginile de profil din cotidienele

generaliste. Tiraje medii de sub 1.000 de exemplare. Acuzatii ca nu face decat sa
alimenteze conflictele dintre puternicele personalitati artistice din tara, in loc sa
raspunda interesului public. Cam asa poate fi prezentata presa culturala din
Romania, ramasa inca la stadiul de tranzitie.

Dintre toate aceste titluri, isi mentin statutul de „brand“ doar cateva, majoritatea
bucurestene si apartinand unor grupuri de presa. „Dilema Veche“, „Romania
literara“, „Revista 22“, „Observator Cultural“, „Idei in Dialog“ si cateva
suplimente ale ziarelor.

Chiar si in aceste cazuri, datele de tiraj si audienta sunt practic inexistente; la

Biroul Roman de Audit al Tirajelor figureaza o singura publicatie - „Idei in
Dialog“, apartinand grupului Catavencu, cu un tiraj mediu lunar de circa 8.100 de
exemplare.

In Romania exista un public potential pentru publicistica de cultura de cel putin

citeva milioane de cititori, pe care micile si firavele publicatii locale, cu tirajele lor
confidentiale, nu il satisfac decit in foarte mica masura.

De ce mor revistele culturale? Majoritatea publicatiilor culturale nu au un public

mai mare pentru ca… nu il au in vizor. Revistele de cultura traiesc in lumi de
colaboratori si de cititori incredibil de mici. Publicatiile de profil din Romania par
niste colectii de opinii personale pe varii subiecte, un fel de Tranzactii sau Scrisori
filozofice ale membrilor variatelor „societati“ intelectuale locale. Prin intermediul
lor, oamenii de cultura isi impartasesc ideile, parerile si credintele unii altora, in
interiorul granitelor grupului sau „ataca“ alte grupuri.
Revistele culturale nu au realizat ca publicul de cultura din secolul al XXI-lea,
chiar si in elitista Romanie, este unul de masa, care trebuie abordat cu mijloace
adecvate. Publicul trebuie satisfacut tinind cont de nevoile sale specifice. Lipsesc,
in acelasi timp, din peisajul presei culturale genuri esentiale: reportajul pe
problema (feature story), profilul biografic, cronica de informare etc. Acestea ar
putea implica in lectura oameni care vor sa afle mai multe despre autorii la moda
(Coelho, Cartarescu etc.) si despre problemele pe care le dezbat cartile lor. Ele sunt
nu numai informative, dar imbina utilul cu placutul.  Fara aceste inovatii, insa,
presa culturala actuala va deveni din ce in ce mai nesemnificativa pentru publicul
larg si din ce in ce mai dependenta de puterile politice sau economice ale
grupurilor de prestigiu si ale statului. Drumul catre salvare trece prin schimbare, nu
prin repetarea greselilor trecutului.

Bibliografie selectiva:

Sirghi A., “Din istoria presei romanesti”, editura Techno Media

Popa Mircea, Tascu Valentin, “Istoria presei romanesti din Transilvania” editura
Tritonic 2003 Bucuresti

Seicaru Pamfil, “Istoria presei”, editura Paralela 45

Hangiu I., “Dictionarul presei literare romanesti 1790-1990” editura Fundatiei

Culturale Romane Bucuresti, 1996

http://www.observatorcultural.ro/Presa-culturala-si-blestemul-lui-Tantal

presasicultura.wordpress.com