Sunteți pe pagina 1din 59

Conf. univ. dr.

Mădălina Tomescu

PROTECȚIA JURIDICĂ A
DREPTURILOR OMULUI

MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL PENTRU


STUDENȚII DE LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL CU
FRECVENȚĂ REDUSĂ

1
MOTTO:
“Legea tuturor e libertatea, care se sfârșește acolo unde începe
libertatea altuia…”
Maximilien de Robespierre

2
INTRODUCERE

Obiectivele cursului

1.Să explice semnziicaţiile drepturilor omului în lumea contemporană, precum şi impactul globalizării
asupra drepturilor omului
2.Să surprindă elementele definitorii ale drepturilor omului şi libertăţilor publice
3.Să definească prin comparaţie dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv
4.Să evidenţieze nivelul normativ al drepturilor omului.
5.Să explice nivelul instituţional al drepturilor omului.
6.Să identziice etapele nivelului educaţional al drepturilor omului.
7.Explicarea sferei de aplicare a drepturilor garantate
8.Definirea noţiunii de abuz de drept şi interZIcerea abuzului de drept. Mijloace de interzicere a abuzului
de drept
9.Să identziice soluţii de prevenire a încalcarilor drepturilor omului şi a libertăţilor publice

Competenţe dobândite

Participanții vor dobândi următoarele competențe specifice:


- Profesional
Utilizarea cunoştinţelor de bază ale domeniului pentru explicarea adoptării diverselor actelor normative
și administrative
Analizarea şi evaluarea organizarii instituţionale, la nivel central şi local
- Transversal
Aplicarea tehnicilor de relaţionare în grup, deprinderea şi exercitarea rolurilor specifice în munca de
echipă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare interpersonală.

TEMATICĂ - Unităţi de învăţare

1. Delimitari conceptuale. Covenţia Europeană privind Drepturile Omului.Carta drepturilor


fundamentale a U.E. - document fundamental pentru protecţia drepturilor omului la nivelul Uniunii
Europene - 2 ore

2. Drept obiectiv. Drept subiectiv. Drept natural. Drept pozitiv – 2 ore


3. Nivelurile drepturilor omului – 2 ore
4. Drepturile civile -2 ore
5. Drepturile politice – 2 ore
6. Drepturile economice, sociale si culturale – 2 ore
7. Drepturile de solidaritate – 2 ore
8 Drepturile cetatenesti – 2 ore
9. Drepturile copilului – 2 ore
10. Dreptul la protecţie al consumatorului– 2 ore
11. Îndatoririle fundamentale – 2 ore

3
12. Curtea Europeana a Drepturilor Omului – 2 ore
13. Educatia pentru drepturile omului – 2 ore
14. Implicarea indivizilor în protecţia și promovarea drepturilor omului – 2 ore

PRECIZĂRI PRIVIND DESFĂȘURAREA EXAMENULUI FINAL

Evaluarea finală1
1-Participarea activă şi pertinentă la seminar: prezentare, analiză critică, dialog (10% din nota finală)
2- Un examen semestrial scris cu 4 subiecte de sinteză din tematica studiată(90% din nota finală).

Bibliografie
1. Mădălina Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane, Prouniversitaria,
București, 2013
2. Mădălina Tomescu – Protecția juridică a drepturilor omului, Prouniversitaria, București, 2009
3. Corlățean Titus – Protecția europeană și internațională a drepturilor omului – Ed. Universul
Juridic, 2012
4. Corlățean Titus – Executarea hotărârilor CEDO - Ed. Universul Juridic, 2011
5. Nicolae Purdă, Nicoleta Diaconu – Protecția juridică a drepturilor omului, Universul Juridic, 2011
6. Dumitru Mazilu - Drepturile Omului, Lumina Lex, 2008
7. Pactele Internationale privind Drepturile Omului
8. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
Conventia Europeana privind Drepturile Omului şi Protocoalele Aditionale

1
A se vedea și http://www.politice.ro/fisiere/tpf_2005_univ.pdf
4
Unitatea de învăţare 1
DELIMITARI CONCEPTUALE

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să explice semnificaţiile drepturilor omului în lumea contemporană, precum şi impactul
globalizării asupra drepturilor omului
2. Să surprindă elementele definitorii ale drepturilor omului şi libertăţilor publice
3. Să înțeleagă contextul apariției celor două instrumente fundamentale privind drepturile omului în
Europa

1.1. Delimitări conceptuale


DREPTURILE OMULUI – evocă drepturile (naturale) ale fiinţei umane, înzestrata cu raţiune şi
conştiinţă, drepturi inalienabile şi imprescriptibile. Ele reprezintă acele drepturi ale cetăţenilor,
esenţiale pentru viaţa, libertatea şi demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a
personalităţii umane, drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prin aceasta şi legi.
LIBERTĂŢILE PUBLICE – sunt drepturi consacrate în legile fundamentale ale statelor alături de
drepturile fundamentale ale omului.
DREPTURILE CETĂŢENEŞTI – evocă, drepturile fiinţei umane care se integrează într-un anumit
sistem social-politic, comandat de reguli juridice, dar şi de reguli de ordin religios, moral şi politic.
1.2. Instrumente juridice universale în domeniul drepturilor omului
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale,
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile si Politice,

1.3. Instrumente juridice europene în domeniul drepturilor omului

1.3.1. SISTEMUL CONSILIULUI EUROPEI:


Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (CEDO) 2
Carta Socială Europeană3
Carta Socială Europeană Revizuită4
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale5
Convenţia Culturală Europeană6
Convenţia europeană privind statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei7 .
Conveţia europeană în materia adopţiei de copii8
Convenţia europeană privind prevenirea torturii şi a tratamenentelor inumane sau degradante9
Carta europeană a autoguvernării (a autonomiei) locale10
Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare11

1.3.2. SISTEMUL UNIUNII EUROPENE

2
Semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, de către reprezentanţii a 13 guverne, care a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953
3
Carta a fost deschisă spre semnare la 18 octombrie 1961 şi a intrat în vigoare la 26 februarie 1965.
4
Deschisă spre semnare la 3 mai 1996
5
Deschisă spre semnare la 1 februarie 1995
6
Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 19 decembrie 1954. România a ratificat convenţia la 20 decembrie 1991.
7
Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi a intrat în vigoare la 11 august 1978 . România a aderat la
convenţie la 30 septembrie 1992.
8
Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 24 aprilie 1967 şi a intrat în vigoare la 26 aprilie 1968. România a ratificat
convenţia la 31 martie 1993.
9
Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 1 februarie 1995 România a ratificat convenţia prin Legea nr. 80/ 1994.
10
Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 . România a ratificat convenţia la 3 noiembrie 1997.
11
Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 şi a intrat în vigoare la 1 martie 1998 . România a ratificat
convenţia la 19 ianuarie 2008.
5
Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene
Carta Drepturilor Fundamentale este un document politic adoptat în mod solemn de catre
Consiliul European de la Nisa, din decembrie 2000.
Prin Tratatul de la Lisabona însă, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene intră în
categoria izvoarelor primare ale dreptului comunitar12, disputa asupra caracterului obligatoriu sau de
recomandare al acestui instrument juridic fiind tranşată definitiv.

Teme de control:
1. Definiți noțiunile de drepturi ale omului; libertăți publice și drepturi cetățenești.
2. Realizați o diagramă în care să reprezentați noțiunile de mai sus.
3. Scrieți care sunt documentele de promovare a drepturilor omului în sistemul Națiunilor Unite.
4. Analizați pe scurt Convenția Europeană privind Drepturile Omului.
5. Enumerați trei documente în domeniul drepturilor omului adoptate în sistemul Consiliului
Europei în afară de Convenția Europeană privind Drepturile Omului.

6. Analizați pe scurt Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Ce aduce nou acest
document?

Bibliografie recomandată
1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2008
2. M. Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013

12
A se vedea Tratatul de la Lisabona, 13 decembrie 2007, pag. TL.ro 15, respectiv modificarea art. 6 din Tratatul
privind Uniunea Europeană
6
Unitatea de învăţare 2
DREPT OBIECTIV. DREPT SUBIECTIV.
DREPT NATURAL. DREPT POZITIV

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să definească prin comparaţie dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv, dreptul natural şi dreptul
pozitiv.
2. Să fie capabili să exemplifice dreptul obiectiv și dreptul subiectiv
3. Să fie capabili să exemplifice dreptul natural și dreptul pozitiv

Potrivit profesorului Dumitru Mazilu, dreptul obiectiv este ansamblul normelor juridice care
prefigurează scopurile generale ale vieţii sociale, norme care au un caracter obligatoriu, pe care
societatea ne poate constrânge să le respectăm printr-o presiune externă mai mult sau mai puţin
intensă..13 Ca exemplu, vorbim despre codurile de legi, despre reglementările în domeniul educației, al
finanțelor publice etc.
Dreptul subiectiv defineşte facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau apăra un anumit interes,
legalmente protejat, împotriva oricărei încercari sau acţiuni de încalcare. De exemplu, dreptul de a vota
este un drept subiectiv, de care cetățeanul poate uza sau nu, respectiv se duce să voteze sau nu.
Şcoala dreptului natural a conceput un om natural, fericit si perfect, în afară de orice legătură
socială şi a descris această stare naturală care nu este decât o pură construcţie ipotetică contrară
adevarului istoric.”14 Ieşirea din această stare s-ar fi produs prin contractul social şi crearea statului .
Statul este cel care consacră şi garantează drepturile şi libertatile, care devin perene şi rezistă
tuturor vicisitudinilor, principiu fundamental pentru drepturile omului.
Dreptul pozitiv reprezintă ansamblul normelor juridice în vigoare într-o societate la un moment
dat care sunt susceptibile de a fi indeplinite prin apelul la forţa de coerciţie a statului, în cazul
încălcării lor. Normele dreptului pozitiv oglindesc principiile dreptului natural care sunt fundamentale
în procesul elaborării, promovării şi aplicării acestor norme15.

Teme de control
1. Definiți dreptul obiectiv și dreptul subiectiv.
2. Dați două exemple de drepturi subiective.
3. Definiți dreptul natural și dreptul pozitiv.

Bibliografie recomandată
1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2008
3. Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013
4. Irina Moroianu Zlatescu - Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996

Unitatea de învăţare
Unitatea de învăţare
Unitatea de învăţare

13
D.Mazilu- Drepturile omului. Concept. Exigenţe şi realităţi contemporane- Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 41-42
14
Irina Moroianu Zlatescu - Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996. p. 23
15
D. Mazilu - op.cit.- p. 46
7
Unitatea de învăţare 3
NIVELURILE DREPTURILOR OMULUI

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să explice nivelul conceptual al drepturilor omului și să încadreze noțiunile deja asimilate în cadrul
acestui nivel
2. Să evidenţieze nivelul normativ al drepturilor omului.
3. Să explice nivelul instituţional al drepturilor omului.
4. Să identifice etapele nivelului educaţional al drepturilor omului.

3.1.Nivelul conceptual
Presupune utilizarea unor noțiuni adecvate precum:
 Drepturile omului
 Libertățile publice
 Drepturile cetățenești
 Dreptul obiectiv-dreptul subiectiv
 Dreptul natural-dreptul pozitiv
De asemenea, presupune analiza dimensiunii axiologice a drepturilor omului:

3.2. Nivelul normativ


Este dat de sistemul izvoarelor care prevăd drepturi şi îndatoriri pentru toate persoanele, fără
discriminări. După cel de al doilea război mondial, preocupările s-au axat pe protecţia anumitor
categorii de persoane (minorităţi, străini), dar şi pe promovarea drepturilor considerate în mod
individual, dar raportate la domenii prioritare:dreptul la muncă

3.3. Nivelul instituțional


Se referă la totalitatea instituțiilor în plan național și internațional care au ca obiect de activitate
protecția și promovarea drepturilor omului.

3.4. Nivelul educațional


Reprezintă nivelul cel mai înalt şi presupune educarea cetăţeanului/omului în spiritul
drepturilor omului:
- cunoaşterea drepturilor omului
- cunoaşterea obligaţiilor ce revin fiecăruia
- formarea conştiinţei pentru drepturile omului
- cunoaşterea modalităţilor prin care cetăţenii îşi pot apăra drepturile.

Teme de control
1. Analizați, pe scurt, nivelurile drepturilor omului.
2. Realizați o diagramă în care să încadrați aceste niveluri.
3. Considerați că sunt suficiente cele patru niveluri? Argumentați răspunsul.

Bibliografie recomandată

1. A.Năstase- Drepturile omului- religie a sfârşitului de secol, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992
2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013

8
Unitatea de învăţare 4
DREPTURILE CIVILE

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să definească drepturile civile.
2. Să dea cel putin 3 exemple de drepturi civile și să precizeze convențiile care le-au consacrat.
3. Să precizeze cel puțin 3 drepturi civile protejate în sistemul european de drepturi ale omului.

Sfera drepturilor civile este, potrivit mai multor doctrinari16, deosebit de întinsa, ele însotind
individul din momentul naşterii - iar, pentru unele drepturi, chiar din momentul concepţiunii- până în
clipa morţii, unele dintre ele având efecte juridice şi după moarte17.
Drepturile civile sunt drepturi de care vor beneficia toţi indivizii, atât cetăţenii, cât şi străinii.
Drepturile civile:
 Dreptul la viață, libertate și inviolabilitate
 Dreptul la egală ocrotire a legii
 Dreptul de a se căsători și a-și întemeia o familie
 Dreptul la viață privată
 Dreptul la cetățenie

Teme de control:
1. Definiți drepturile civile.
2. Explicați de ce se spune că drepturile civile însoțesc individul pe tot parcursul vieții
3. Dați exemplu de un drept civil care există independent de viața individului
4. Explicați necesitatea cetățeniei și a dreptului la cetățenie.

Bibliografie recomandată

1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina


Lex, Bucureşti, 2008
2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
3. Irina Moroianu Zlatescu - Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996

16
D.Mazilu - op.cit.-p. 85
17
Este vorba despre drepturile succesorale.
9
Unitatea de învăţare 5
DREPTURILE POLITICE. LIBERTĂȚILE PUBLICE

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare


1. Să definească drepturile politice relevând sinonimia dintre acestea și libertățile publice
2. Să evidențieze rolul autorităților statale în protecția și promovarea libertăților publice.
3. Să dea cel puțin 5 exemple de libertăți publice și să precizeze consacrarea lor în sistemul european.

Drepturile politice reprezintă o categorie aparte de drepturi ale omului, pentru că ele presupun
intervenţia statului într-un grad mai mare sau mai mic de libertate.
Drepturi politice:
 Dreptul la egalitate și nediscriminare
 Libertatea de exprimare
 Libertatea de gândire, conștiință și religie
 Libertatea de întrunire și asociere
 Libertatea de circulație și alegere a reședinței
 Dreptul la azil
 Dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat

Teme de control

1. Definiți drepturile politice și explicați ce înseamnă implicarea statului.


2. Dați 3 exemple de libertăți publice și analizați, la alegere, una dintre acestea.
3. Analizați, prin comparație dreptul la azil cu libertatea de circulație și alegere a reședinței.

Bibliografie recomandată

1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina


Lex, Bucureşti, 2008
2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
3. Mădălina Tomescu - Egalitatea de şanse în administraţia publică, în “Buletin documentar nr.
1/2008” MAI, Institutul de Studii pentru Ordine Publică, Ed. MAI, 2008,
4. Mădălina Tomescu - Cunoaşterea libertăţilor publice şi a drepturilor cetăţeneşti în statul de
drept, în “Monitorul cultural-educativ” nr. 2/2008, MAI
5. Mădălina Tomescu - Principiul egalităţii în drepturi. Egalitate - libertate- nediscriminare,
Revista Paideia nr. 1/2008

10
Unitatea de învăţare 6
DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI CULTURALE

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să definească drepturile economice, sociale și culturale.
2. Să dea câte 3 exemple de drepturi din fiecare categorie
3. Să precizeze modul în care drepturile economice, sociale și culturale sunt consacrate la nivel
european.

Drepturi economice, sociale și culturale:


 Dreptul la muncă
 Dreptul la securitate socială
 Dreptul la un nivel de trai suficient
 Dreptul de a forma sindicate și de a se afilia la un sindicat
 Dreptul la sănătate
 Dreptul la educație
 Dreptul la cultură
o Dreptul de a participa la viața culturală
o Dreptul de a beneficia de cuceririle științei și tehnicii
o Dreptul de autor

Teme de control

1. Să se definească drepturile economice, sociale și culturale.


2. Analizați dreptul la sănătate.
3. Care credeți că sunt componentele principale ale dreptului la educație?
4. Cum credeți că se poate concretiza dreptul la cultură?

Bibliografie recomandată
1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2008
2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
3. Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului, Bucureşti.,2006

11
Unitatea de învăţare 7
DREPTURILE DE SOLIDARITATE

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare


1. Definirea noţiunii de solidaritate. Drepturile de solidaritate la nivel internaţional: dreptul la
dezvoltare, dreptul la pace, dreptul la un mediu sănătos.
2. Stabilirea raportului dintre reglementările europene şi alte reglementări internaţionale în domeniu
3. Să explice protecţia mediului şi respectarea dreptului la un mediu sănătos în România

Drepturile de solidaritate au fost numite şi drepturi de generaţia a treia şi sunt expresia vie a
faptului că drepturile omului nu sunt elemente imobile, acestea aflându-se într-o permanentă
dezvoltare şi schimbare. Această categorie de drepturi reflectă în plus faptul că apar mereu noi
probleme care periclitează dreptul oamenilor la viaţă şi care ar trebui întâmpinate cu introducerea unor
noi drepturi în catalogul drepturilor omului.
S-a discutat mult pe marginea drepturilor de solidaritate sau de generaţia a treia. Controversele sunt
înca şi astăzi numeroase, pentru că apare ideea că ele reprezintă drepturi colective. Potrivit unor
teoreticieni, drepturile colective nu pot exista, întrucât drepturile omului sunt prin excelenţă drepturi
subiective, de aceea ele nu pot aparţine unui grup de oameni. Este însa adevărat că aceste drepturi, deşi
subiective, deşi aparţin deci fiecărui individ în parte, nu pot fi exercitate decât în colectiv, ele nu au
relevanţă decât în interiorul unei colectivităţi.
Drepturile de solidaritate:
 Dreptul la pace
 Dreptul la dezvoltare
 Dreptul la un mediu sănătos

Teme de control
1. Definiți solidaritatea. Erau necesare drepturile de solidaritate? De ce?
2. Analizați din proprie perspectivă dreptul la pace.
3. Să se analizeze dreptul la un mediu sănătos din perspectiva dumneavoastră.
4. Realizați o diagramă în care să reprezentați drepturile de solidaritate.

Bibliografie recomandată

1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina


Lex, Bucureşti, 2008
2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
3. Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului, Bucureşti.,2006

12
Unitatea de învăţare 8
DREPTURILE CETĂȚENEȘTI

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Explicarea notiunii drepturi cetăţeneşti comparativ cu drepturile omului şi cu libertăţile publice
2. Explicarea conceptului cetăţeniei. Cetăţenia europeană. Bipatridia şi apatridia
3. Drepturile politice în reglemetările internaţionale
4. Explicarea dreptului de a vota şi de a candida, a dreptului la libertatea de mutare şi de domiciliu,
precum și a dreptului la protecţie diplomatică

Pe planul dreptului constituţional, conceptul de drepturi ale omului s-a regăsit şi se regăseşte,
în special, sub forma noţiunii de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. De altfel, drepturile cetăţeneşti mai
sunt denumite şi libertăţi publice18, deşi, în opinia noastră, ele alcătuiesc un corp distinct de drepturi,
înscrise în marea categorie a libertăţilor publice.
Drepturile cetățenești:
Dreptul de a participa la conducerea treburilor publice
Dreptul de petiție
Dreptul la protecție diplomatică
Dreptul la o bună administrare
Dreptul de acces la documente
Dreptul de a se adresa Avocatului Poporului

Teme de control
1. Definiți drepturile cetățenești.
2. Realizați o diagramă în care să reprezentați raportul dintre drepturile politice și cele cetățenești.
3. Analizați dreptul la o bună administrare în România.
4. Cum interpretați dreptul la protecție diplomatică? Cât de important este el pentru dumneavoastră?

Bibliografie recomandată
1. Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2001
2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013

18
Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001,
p.146-147.
13
Unitatea de învăţare 9
DREPTURILE COPILULUI

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Explicarea noțiunii drepturilor copilului
2. Integrarea drepturilor copilului în sistemul european al drepturilor omului
3. Stabilirea raportului dintre reglementările europene şi alte reglementări internaţionale în domeniul
drepturilor copilului
4. Respectarea drepturilor copilului în România. Tendinţe şi orientări contemporane

9.1. Noțiune. Consacrare juridică

Drepturile copilului şi standardele la care toate guvernele trebuie să aspire în realizarea acestor
drepturi, sunt cel mai complet şi concis prezentate într-un tratat internaţional privind drepturile omului
: Convenţia Internaţională cu privire la drepturile copilului19.
Prin ratificarea Convenţiei, guvernele se obligă să implementeze în totalitate drepturile prevăzute,
drepturi ce pot fi grupate în trei mari categorii:
 protecţie : copiii au dreptul la protecţie împotriva cruzimilor, abuzurilor, neglijenţei şi
exploatării;
 participare : copiii au dreptul de a juca un rol activ în cadul societăţii şi să aibă un cuvânt
de spus în propriile lor vieţi;
 îngrijire : copiii au dreptul ca cele mai elementare trebuinţe ale lor să fie satisfăcute.

9.2. Drepturi ale copilului:


● Dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare
● Dreptul la nediscriminare
● Dreptul la un nume şi la o cetăţenie
● Dreptul de a-şi păstra identitatea
● Dreptul de a nu fi separat de părinţii săi
● Dreptul copilului separat de unul dintre părinţi sau de ambii de a întreţine relaţii sau contacte
directe
● Dreptul la reîntregirea familiei
● Dreptul copilului capabil de a-şi exprima liber opinia asupra problemelor care îl privesc.
● Dreptul la libertatea de exprimare şi la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie.
● Dreptul la informare
● Dreptul de a se bucura de cea mai bună sănătate posibilă.
● Dreptul la securitate socială
● Dreptul la un nivel de viaţă suficient
● Dreptul la educaţie – asigurarea învăţământului primar obligatoriu, accesul la învăţământul
secundar şi superior.
● Dreptul la odihnă şi vacanţă
● Dreptul la protecţie împotriva exploatării economice, a torturii şi a încălcării demnităţii.

Teme de control

1. Definiți drepturile copilului și relevați necesitatea existenței lor.


2. Evidențiați unicitatea Convenției cu privire la drepturile copilului.
3. Scrieți 5 drepturi pe care le considerați ca fiind numai ale copiilor.

19
Adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 noiembrie 1989 la New York. Intrată în vigoare la 2 septembrie 1990.
Ratificată de România la 28 septembrie 1990.
14
4. Identificați în viața de zi cu zi încălcări ale drepturilor copilului.
5. Propuneți soluții pentru respectarea drepturilor copilului.

Bibliografie recomandată

1. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,


București, 2013
2. Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului, Bucureşti.,2006

15
Unitatea de învăţare 10
DREPTUL LA PROTECȚIE AL CONSUMATORULUI

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Definirea noţiunii de protecţie a consumatorului şi integrarea acesteia în sfera noţiunii de
securitate socială
2. Elementele de protecţie a consumatorului în spaţiul public european
3. Elemente de protecţie a consumatorului în România. Se poate vorbi despre o reală protecţie a
consumatorului în ţara noastră?

10.1. Noțiune. Consacrare juridică


Protecţia consumatorilor se vrea a fi o componentă de bază a protecţiei sociale din orice ţară.
Consumatorul este persoana fizică ce cumpără, dobândeşte, utilizează sau consumă produse ori
servicii, în afara activităţilor sale profesionale.
Protecţia consumatorului, componentă de bază a protecţiei sociale într-o societate democratică,
este concretizată printr-un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată, destinată
asigurării respectării intereselor consumatorilor.20

10.2. Drepturile consumatorului


Principalele drepturi ale consumatorilor21 sunt:
- de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care
ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea, ori să le afecteze drepturile şi interesele
legitime;
- de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi
serviciilor,astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine
nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
- de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
- de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi
serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege;
- de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor.22

10.3. INSTITUŢII DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR


1. INSTITUŢII LA NIVEL EUROPEAN
La ora actuală problema protecţiei consumatorilor este extrem de importantă la nivelul Uniunii
Europene. Din punct de vedere al diverselor instituţii care se ocupă de această problemă sunt de
menţionat:
- Comisia Europeană
-Parlamentul European
- Ombudsmanul European
- Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară.

2. INSTITUŢII LA NIVELUL STATULUI ROMÂN


Având în vedere importanţa acestei probleme şi responsabilitatea asumată de Guvern, a fost
creată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca organ de specialitate al Administraţiei
publice centrale, cu rolul de a pune în aplicare politica şi strategia Guvernului în domeniu.
În subordinea Autorităţii Naţionale funcţionează 41 de Oficii Judeţene pentru Protecţia
Consumatorilor, precum şi Oficiul Municipiului Bucureşti pentru Protecţia Consumatorilor.23

20
Dictionnaire commercial de l’Academie des Sciences Commerciales,Ed.Hachette, Paris, 1979, pg.222-223
21
A se vedea art. 27 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului
22
ANPC, Ghidul Consumatorilor, pg.12-13
23
Ibidem
16
Teme de control
1. Definiți consumatorul. Vă simțiți un consumator adevărat? Argumentați.
2. Ce este protecția consumatorului?
3. De ce considerați că este necesar un drept la protecție al consumatorului?
4. Care sunt principalele drepturi ale consumatorului?
5. Analizați un caz de încălcare a drepturilor consumatorului, al cărui protagonist ați fost
dumneavoastră su un prieten al dumneavoastră.

Bibliografie recomandată
1. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
2. Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului cu toate modificările și completările ulterioare
3. I.CĂTOIU,N.TEODORESCU - Comportamentul consumatorului,teorie şi practică,
Ed.Economică, Bucureşti, 1997
4. www.anpc.ro

17
Unitatea de învăţare 11
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să definească noțiunea îndatoririlor prin contrast cu cea de drepturi
2. Să evidențieze raportul corelativ dintre drepturi și obligații
3. Să rețină îndatoririle fundamentale din Constituția României și să le încadreze în contextul
european.

Având la bază principiile moralei, literatura juridică a exprimat faptul că trebuie să existe un
raport corelativ echitabil între drepturile, libertăţile şi îndatoririle fiinţei umane.

UN RAPORT CORELATIV24

Orice drept subiectiv se întemeiază pe un complex de relaţii sociale, care presupune „fiinţa unei
societăţi de fapt şi, prin urmare, a unui număr extrem de mare de raporturi sociale, implicate şi
sistematizate între ele”25.
Caracteristica generală a acestor raporturi o constituie „corelaţia dintre drepturile şi obligaţiile
participanţilor”, deoarece nu putem concepe în societate „un drept al unei persoane, străin de orice
obligaţie a ei”. Noţiunea de drept subiectiv – subliniază profesorul Mircea Djuvara – „nu se poate
despărţi în nici un fel de aceea de anumite obligaţii ale aceleiaşi persoane”26.
Raportul corelativ dintre drepturi şi îndatoriri îşi găseşte expresia în:
a) comportamentul individului faţă de sine;
b) conduita acestuia faţă de membrii comunităţilor familială, locală, naţională;
c) conduita sa faţă de oricare altă persoană.
Constituţia României prevede următoarele îndatoriri fundamentale:
1. Fidelitatea faţă de ţară
2. Respectarea Constituţiei şi a legilor ţării
3. Apărarea ţării
4. Contribuţiile financiare
5. Exercitarea cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor

Teme de control
1. Explicați raportul corelativ între drepturi și obligații.
2. Analizați îndatorirea exercitării cu bună credință a drepturilor și libertăților

Bibliografie recomandată
1. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
2. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2008

24
D.Mazilu -op.cit.-p. 129
25
Mircea Djuvara, op. cit., pag. 109.
26
Ibidem, pag. 106
18
Unitatea de învăţare 12
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să demonstreze unicitatea CEDO
2. Să cunoască instrumentele de valorificare a drepturilor omului prin intermediul CEDO
3. Să cunoască modalitatea de accedere la CEDO ca cetățean

Primul organ care intervenea în procesul de asigurare a respectării drepturilor omului, aşa cum
prevedea iniţial Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, era Comisia pentru Drepturile
Omului. Este un organism important de protecţie a drepturilor omului, alcătuită dintr-un număr de
membri egal cu acela al statelor. Aceştia sunt aleşi în mod individual de către Comitetul de Miniştri al
Consiliului Europei potrivit procedurilor Comitetului.
Lista de propuneri este alcătuită de Biroul Adunării Parlamentare şi, apoi, este supusă
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru a se asigura de o selecţie cât mai riguroasă.
Mandatul Comisiei este de 6 ani, perioadă suficientă pentru a asigura continuitatea şi finalizarea unor
cauze supuse Comisiei. După alegere, Comisia îsi desfăşoară activitatea pe baza propriului său
Regulament27, în baza căruia îsi aleg un Preşedinte şi doi vicepreşedinţi pe o perioadă de trei ani.
Sediul Comisiei este în oraşul Strasbourg. Lucrările comisiei nu erau publice. Dosarele erau
confidenţiale, iar şedinţele se desfăşurau în mod secret, ţinând seama de implicaţiile fiecărui caz adus
în faţa acestui organism european.
Al doilea organ care intervenea în procesul de soluţionare a unei plângeri privind încalcarea
unor drepturi reglementate de Convenţie este Curtea Europeană a drepturilor Omului. Aceasta este
singurul organ jurisdicţional propriu-zis din sistemul existent. A fost creat în anul 1958 şi a început să
judece, un an mai târziu, în anul 1959. Constituirea Curţii a fost considerată a fi necesară pentru a oferi
garanţiile pe care le aşteaptă europenii în realizarea drepturilor ce le-au fost consacrate.
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor membre. Pe baza unei
liste prezentate de statele membre, judecătorii sunt aleşi de către Adunarea parlamentară a Consiliului
Europei, spre deosebire de procedura folosită în cazul alegerii membrilor Comisiei Europene a
Drepturilor Omului.

În cazul plângerilor cu caracter statal, procedura se declanşează în baza art. 24 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, iar în cazul plângerilor individuale, temeiul juridic al declanşării
procedurii îl constituie art. 25. Evident, este vorba de procedura, mai întâi în faţa Comisiei, care este
îndrituita să sesizeze Curtea28. Atât Comisia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Consiliul de
Miniştri pot sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea poate fi sesizată şi direct de către
un Stat-parte la Convenţie ori de către statul al cărui cetăţean a fost victima unei încalcari sau unor
încalcari .

27
D.Mazilu -op.cit.- 200
28
D.Mazilu - op.cit.-p. 200-201
19
De la constituirea Comisiei Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene a Drepturilor
Omului s-a acumulat o experienţă, care a confirmat rolul important al acestor mecanisme în domeniul
protecţiei şi garantării drepturilor omului.
Noua Curte Europeană a Drepturilor Omului a început să funcţioneze la 1 noiembrie 1998, data
intrării în vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a încetat existenţa.
Totuşi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (până la 31 octombrie 1999) să
instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea înainte de data intrării în vigoare a Protocolului
nr. 11.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instituţia de Convenţia amendată de Protocolul nr. 11,
se compune dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor contractante. Compoziţia Curţii
numără 45 de judecători în prezent. Nu există nici o restricţie în ceea ce priveşte numărul de judecători
de aceeaşi naţionalitate. Judecătorii sunt aleşi de fiecare dată pentru şase ani, de către Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei. Totuşi, mandatul unei jumătăţi din numărul judecătorilor aleşi la
primele alegeri va expira după trei ani, astfel încât reînnoirea mandatelor unei jumătăţi din numărul
judecătorilor să se faca la fiecare trei ani.
Judecătorii îsi desfăşoară activitatea cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat. Ei nu pot
exercita vreo activitate incompatibilă cu obligaţiile lor de independenţă şi imparţialitate sau cu
disponibilitatea cerută de o activitate exercitată pe timp complet. Mandatul judecătorilor expiră la
atingerea vârstei de şaptezeci de ani.
Curtea, în plenul ei îsi alege preşedintele, doi vicepreşedinşi şi doi preşedinţi de secţiune pe o
perioadă de trei ani. Actualul preşedinte al Curţii este Luzius Wildhaber (Elveţia).
Conform regulamentului său, Curtea este formată din patru secţiuni, a căror compoziţie, fixată
pe trei ani, trebuie să fie echilibrată atât din punct de vedere geografic, cât şi din punct de vedere al
reprezentării pe sexe şi ţinând seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante.
Fiecare secţiune este prezidată de un preşedinte, doi dintre presedinţii de secţiune fiind în acelaşi timp
vicepreşedinţi ai Curţii. Presedinţii de secţiune sunt asistaţi şi, dacă este cazul, sunt înlocuiti de
vicepreşedinţii de secţiune.
Comitete formate din trei judecători sunt constituite pe o perioadă de 12 luni, în cadrul fiecărei
secţiuni. Acestea reprezintă un element important al noii structuri, întrucât ele efectuează o mare parte
din munca de filtrare efectuată până acum de Comisie.
Camere din şapte membri sunt constituite în cadrul fiecărei secţiuni, pe baza sistemului rotaţiei,
preşedintele de secţiune şi judecătorul ales în numele statului interesat participând de drept.
Compusă din şaptesprezece judecători, Marea Cameră este constituită pentru o durată de trei
ani. În afara membrilor de drept, preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţiuni, ea se
compune, după sistemul rotaţiei, pornind de la două grupe care alternează la fiecare nouă luni şi a
căror compoziţiei se doreşte echilibrată din punct de vedere geografic şi ţine seama de diferitele
sisteme juridice existente în statele contractante.
Curtea dispune de o Grefă condusă de un grefier ales de plenul acesteia şi plasat sub autoritatea
preşedintelui Curţii. El este asistat de unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi aleşi de asemenea de plenul
Curţii. Fiecare dintre cele patru secţiuni judiciare este asistată de un grefier şi un grefier adjunct.
Rolul grefei este acela de a asigura Curţii sprijinul juridic şi administrativ în exercitarea
funcţiunilor sale judiciare. Ea se compune din jurişti, personal tehnic şi administrativ şi traducători.
Camerele iau hotărâri cu majoritate de voturi. Fiecare judecăator care ia parte la examinarea
cazului are dreptul de a anexa hotărârii, fie opinia sa separată, concordantă sau diferită - fie o simplă
declaraţie de dezacord.
În decurs de trei luni de la data pronunţării hotărârii unei camere, oricare parte poate solicita ca
afacerea să fie deferită Marii Camere, dacă ea ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la
aplicarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale, sau o problemă gravă cu caracter general. Astfel de
cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere, compus din preşedintele
Curţii, preşedinţii secţiunilor, cu excepţia preşedintelui secţiunii de care aparţine camera care a emis
hotărârea, şi un alt judecător, ales, prin rotaţie, dintre judecătorii care nu au fost membrii camerei
iniţiale.

20
Hotărârea Camerei devine definitivă la expirarea termenului de trei luni sau mai înainte dacă
părţile declară că nu au intenţia de a face apel la Marea Cameră sau dacă colegiul de cinci judecători a
respins asemenea cerere.
Dacă colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunţă asupra cazului cu majoritate de
voturi sub forma unei hotarâri care este definitivă.
Toate hotărârile definitive ale Curţii sunt obligatorii pentru statele pârâte în cauză.

Teme de control
1. Relevați documentul pe baza căruia s-a înființat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
2. Explicați unicitatea CEDO.
3. Cercetați cel puțin un caz judecat la CEDO soldat cu pierderea procesului de către România.
Analizați motivele pentru care țara noastră a pierdut procesul.

Bibliografie recomandată
1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2008
2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
3. http://www.coe.ro/statut_curte.html

21
Unitatea de învăţare 13
EDUCAȚIA PENTRU DREPTURILE OMULUI

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Să definească educația pentru drepturile omului
2. Să evidențieze etapele educației în spiritul drepturilor omului
3. Să numească posibile discipline de studiu în cadrul educației pentru drepturile omului

În condiţiile în care societatea evoluează tot mai mult către o reală democraţie, consider că este
necesar ca fiecare cetăţean să îsi cunoască drepturile sale, cu deosebire pe cele care ţin de libertăţile
publice . Aceasta pentru că numai dacă cetăţenii îsi exercită conştient aceste drepturi, se va putea
vorbi despre o reală evoluţie. 29
Cetăţeanul ar trebui să aibă la majorat, respectiv la 18 ani o serie de informaţii despre
drepturile sale dobândite din şcoală. Cu toate că, la nivelul curricullei şcolare sunt cuprinse destule
informaţii privind drepturile omului în general şi libertăţile publice în special, elevul absolvent al
ciclului liceal dovedeşte, în acest moment al dezvoltării României, că nu este totuşi informat.30
Vorbim astfel despre disciplinele : Educație civică, Cultură civică, Drepturile Omului ori Drepturile
cetățeanului european.
Educația pentru drepturile omului într-o societate democratică presupune educarea persoanei în
spiritul drepturilor omului, luându-se în calcul următoarele elemente:
● - cunoaşterea drepturilor omului
● - cunoaşterea obligaţiilor ce revin fiecăruia
● - formarea conştiinţei pentru drepturile omului
● cunoaşterea modalităţilor prin care cetăţenii îşi pot apăra drepturile.
Etapele educației pentru drepturile omului sunt următoarele:
1. 6-10 ANI – se asimilează norme şi forme acceptabile de conduită socială prin dobândirea
percepţiei valorilor fundamentale ale societăţii
2. 11-15 ani- se dobândesc cunoştinţe despre:structuri şi probl. politice importante, despre evoluţia
sistemului politic;se încearcă încurajarea reflecţiei critice asupra realităţii sociale – formarea
percepţiei societăţii civile
3. 16-25 ani – se transmit conceptele de bază ale culturii politice şi se consolidează deprinderile
fundamentale de atitudine, analiză şi acţiune .

Teme de control
1. Enumerați principiile unei educații în spiritul drepturilor omului din perspectiva dumneavoastră.
2. Alcătuiți un plan de lecție despre unul dintre drepturile pe care considerați că trebuie să le
cunoască elevii.

Bibliografie recomandată
1. M. Tomescu - Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria,
București, 2013
D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2008

29
Mădălina Tomescu-Cunoașterea libertățlilor publice în statul de drept- , în “Monitorul cultural-educativ” nr. 2/2008,
MAI, ISSN: 1583-6126, p. 119 - 126
30
Ibidem.
22
Unitatea de învăţare 14
IMPLICAREA INDIVIZILOR ÎN PROTECŢIA ȘI PROMOVAREA
DREPTURILOR OMULUI

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare:


1. Conștientizarea importanței cunoașterii drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
2. Conștientizarea necesității implicării active în protecția și promovarea drepturilor omului în
propria colectivitate.

Cunoaşterea libertăţilor publice şi a drepturilor cetăţeneşti este importantă nu doar pentru individ,
ci pentru societate, în ansamblul său. Un individ informat este un individ care poate participa la
dezvoltarea societăţii şi, implicit la ridicarea nivelului de trai. Cum? Foarte simplu. Cunoscându-şi
drepturile, va şti să şi le ceară şi va şti să acţioneze în vederea respectării atât a drepturilor sale, cât şi a
drepturilor celorlalţi.
Pentru aceasta este însa necesar să existe posibilităţi pentru informarea în masă. Prin programe
destinate special informării cetăţenilor, am putea asista la o îmbunatatire a gradului de implicare în
viaţa societăţii şi, implicit, la o îmbunatatire a procentului de participare la procesul electoral.
Este evident că, în acest moment, societatea românească trece printr-un moment de căutare a
propriului drum, deşi, aparent, acesta se cunoaşte. Suntem membri ai Uniunii Europene, dar până la
integrare cu siguranţă mai avem de parcurs nişte etape
Cetăţenii trebuie să ştie care le sunt drepturile, toate câte sunt menţionate în Constituţie, pentru
că trebuie să se implice în viaţa socială tocmai pentru că viitorul depinde de ei…31

Teme de control
1. Explicați modul în care vă implicați dumneavoastră în protecția și promovarea drepturilor
omului.

Bibliografie recomandată
Propriul mod de gândire!

31
Ibidem
23
ANEXE

DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI

Preambul
Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor
egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă
conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a
convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înalta aspiraţie a oamenilor,
Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu
fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi,
Considerând că este esenţial a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,
Considerând că în Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în
drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi
şi femei şi că au hotărât să favorizeze progresul social şi îmbunatatirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei
libertăţi mai mari,
Considerând că statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite
respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor
universală şi efectivă,
Considerând că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă
pentru realizarea deplină a acestui angajament,
ADUNEAREA GENERALĂ proclamă prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR
OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele
şi toate organele societăţii să se străduiască, având această Declaraţie permanent în minte, ca prin învatatura şi
educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin
naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atât în sânul popoarelor statelor
membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.
Articolul 1
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă
şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.
Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de
deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de
origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurari.
În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al
teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome
sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.
Articolul 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
Articolul 4
Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele
lor.
Articolul 5
Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Articolul 6
Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.
Articolul 7
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii
au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva
oricărei provocări la o asemenea discriminare.
Articolul 8
Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva
actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.
Articolul 9
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.
24
Articolul 10
Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal
independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei
acuzări în materie penală îndreptata împotriva sa.
Articolul 11
1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până
când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate
garanţiile necesare apărării sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise,
un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o
pedeapsă mai grea decât aceea care era aplicabilă în momentul când a fost săvârşit actul cu caracter penal.
Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în
corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii
împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 13
1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa.
Articolul 14
1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din
acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 15
1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
Articolul 16
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa,
naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la
contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiata decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii
şi a statului.
Articolul 17
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba
religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu
alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învatatura, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.
Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără
imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice
mijloace şi independent de frontierele de stat.
Articolul 20
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.
Articolul 21
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin
reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.
3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri
nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau
urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.
Articolul 22
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptatita ca
prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să
obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera
dezvoltare a personalităţii sale.
25
Articolul 23
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de
muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi
familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie
socială.
4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii
periodice plătite.
Articolul 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând
hrana, îmbracamintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la
asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor
de subzistenţă, în urma unor împrejurari independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul căsătoriei
sau în afara acesteia, se bucură aceeaşi protecţie socială.
Articolul 26
1. Orice persoană are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte
învatamântul elementar şi general. Învatamântul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învatamântul tehnic şi
profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie să fie de asemenea egal,
accesibil tuturora, pe bază de merit.
2. Învatamântul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întarirea respectului faţă de
drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze întelegerea, toleranţa, prietenia între toate
popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru menţinerea păcii.
3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.
Articolul 27
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte
şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică,
literară sau artistică al cărei autor este.
Articolul 28
Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în
prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfaptuite.
Articolul 29
1. Orice persoană are îndatoriri fată de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea
liberă şi deplină a personalităţii sale.
2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin
lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să
fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.
3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 30
Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau
persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor
drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie.

26
PACTUL INTERNAŢIONAL PRIVIND DREPTURILE ECONOMICE,
SOCIALE ŞI CULTURALE

PREAMBUL
Statele părţi la prezentul Pact,
Considerând că, în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii
inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul
libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane,
Recunoscând că, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, idealul fiinţei umane libere,
eliberate de teamă şi mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se
bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice,
Considerând că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi
efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului,
Luând în considerare faptul că omul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine,
şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact,
Au convenit asupra următoarelor articole:
Partea I
Articolul 1
(1) Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îsi determina liber statutul
politic şi îsi asigura liber dezvoltarea economică, socială şi culturală.
(2) Pentru a-şi înfaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi resursele lor naturale, fără a
aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţională, întemeiata pe principiul
interesului reciproc, şi în dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace
de trai.
(3) Statele părţi la prezentul pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de
teritorii sub tutelă, trebuie să înlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte
acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite.
Partea a II-a
Articolul 2
(1) Fiecare stat parte la prezentul pact se angajează să acţioneze, atât prin propriul său efort, cât şi prin asistenţă
şi cooperare internaţională, în special pe plan economic şi tehnic, folosind la maximum resursele sale
disponibile pentru ca exercitarea deplină a drepturilor recunoscute în prezentul pact să fie asigurată progresiv
prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de masuri legislative.
(2) Statele părţi la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici
o discriminare întemeiata pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine
naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă împrejurare.
(3) Ţările în curs de dezvoltare, ţinând seama în modul cuvenit de drepturile omului şi de economia lor
naţională, pot să stabilească în ce măsură vor garanta celor care nu le sunt cetăţeni drepturile economice
recunoscute în prezentul pact.
Articolul 3
Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure dreptul egal pe care îl au bărbatul şi femeia de a beneficia
de toate drepturile economice, sociale şi culturale care sunt enumerate în prezentul pact.
Articolul 4
Statele părţi la prezentul pact recunosc că, în ce priveşte folosinţa drepturilor asigurate de către stat în
conformitate cu prezentul pact, statul nu poate supune aceste drepturi decât la limitările stabilite de lege, numai
în măsura compatibilă cu natura acestor drepturi şi exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o
societate democratică.
Articolul 5
(1) Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, o grupare sau un
individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor sau
libertăţilor recunoscute în prezentul pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în pact.

27
(2) Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în
vigoare în orice ţară în virtutea unor legi, convenţii, regulamente sau cutume, sub pretextul că prezentul pact nu
recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică.
Partea a III-a
Articolul 6
(1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de
a obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi vor lua masuri potrivite
pentru garantarea acestui drept.
(2) Măsurile pe care fiecare stat parte la prezentul pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept
trebuie să includă orientarea şi pregătirea tehnică şi profesională, elaborarea de programe, de măsuri şi de
tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economică, socială şi culturală constantă şi o deplină întrebuintare
productivă a forţelor de munca în condiţii care garantează indivizilor folosinţa libertăţilor politice şi economice
fundamentale.
Articolul 7
Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă
juste şi prielnice, care să asigure îndeosebi:
a) remuneraţia care asigura tuturor muncitorilor cel puţin:
i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincţie; în
special, femeile trebuie să aibă garanţia că condiţiile de muncă ce li se acordă nu sunt inferioare acelora
de care beneficiază bărbaţii şi să primească aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi muncă,
ii) o existenţă decentă pentru ei şi familia lor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact;
b) securitatea şi igiena muncii;
c) posibilitatea egală pentru toţi de a fi promovaţi în munca lor la o categorie superioară adecvată, luându-se în
considerare numai durata serviciilor îndeplinite şi aptitudinile;
d) odihnă, timpul liber, limitarea raţională a duratei muncii şi concediile periodice plătite, precum şi
remunerarea zilelor de sărbătoare.
Articolul 8
(1) Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure:
a) dreptul pe care îl are orice persoană, în vederea favorizării şi ocrotirii intereselor sale economice, de a forma
împreuna cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la un sindicat la alegerea sa, sub singura rezervă a regulilor
stabilite de organizaţia interesată. Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restricţii decât cele
prevăzute în lege şi care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale
sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora;
b) dreptul pe care îl au sindicatele de a forma federaţii sau confederaţii naţionale şi dreptul pe care îl au acestea
din urmă de a forma organizaţii sindicale internaţionale sau de a se afilia la acestea;
c) dreptul pe care îl au sindicatele de a-şi exercita liber activitatea, fără alte limitări decât cele prevăzute de lege
şi care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale sau al ordinii
publice, ori pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora;
d) dreptul la grevă, exercitat în conformitate cu legile fiecărei ţări.
(2) Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau
de către funcţionarii publici să fie supusă unor restricţii legale.
(3) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei
Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia masuri legislative
aducând atingere - sau să aplice legi într-un fel care ar aduce atingere - garanţiilor prevăzute în menţionata
convenţie.
Articolul 9
Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul oricărei persoane la securitate socială, inclusiv la asigurări
sociale.
Articolul 10
Statele părţi la prezentul pact recunosc că,
1. O ocrotire şi o asistenta cât mai larga cu putinţă trebuie acordate familiei, elementul natural şi fundamental al
societăţii, în special pentru întemeierea sa şi în răstimpul cât are responsabilitatea întretinerii şi educării copiilor
care sunt în sarcina sa. Căsătoria trebuie să fie liber consimţită de viitorii soţi;
2. O ocrotire specială trebuie acordata mamelor într-o perioada de timp rezonabilă, înainte şi după naşterea
copiilor. Mamele salariate trebuie să beneficieze, în decursul acestei perioade, de un concediu plătit sau de un
concediu beneficiind de alocaţii de securitate socială adecvate;
3. Măsuri speciale de ocrotire şi de asistenţă trebuie luate în favoarea tuturor copiilor şi adolescenţilor, fără nici
o discriminare din motive de filiaţiune sau din alte motive. Copiii şi adolescenţii trebuie ocrotiţi împotriva
28
exploatării economice şi sociale. Folosirea lor la lucrări de natură a le dauna moralitatea sau sănătatea, de a le
pune viaţa în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancţionată prin lege. Statele trebuie, de
asemenea, să stabilească limite de vârsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisa şi
sancţionată prin lege.
Articolul 11
(1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însasi
şi familia să, inclusiv hrană, îmbracaminte şi locuinţă suficiente, precum şi la îmbunatatirea continuă a
condiţiilor sale de existenţă. Statele părţi vor lua măsuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept şi
recunosc în acest scop importanta esenţiala a unei cooperări internaţionale liber consimţite.
(2) Statele părţi la prezentul pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoană de a fi la
adăpost de foame, vor adopta, individual şi prin cooperare internaţionala, măsurile necesare, inclusiv programe
concrete:
a) pentru a îmbunatati metodele de producţie, de conservare şi de distribuire a produselor alimentare prin
deplina utilizare a cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice, prin difuzarea principiilor de educaţie în ce priveşte nutriţia
şi prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, în aşa fel incit să asigure cât mai bine punerea în valoare şi
utilizarea resurselor naturale;
b) pentru a asigura o repartiţie echitabilă a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, ţinând seama de
problemele care se pun atât ţărilor importatoare, cât şi ţărilor exportatoare de produse alimentare.
Articolul 12
(1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai buna
sănătate fizica şi mintală pe care o poate atinge.
(2) Măsurile pe care statele părţi la prezentul pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui
drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura:
a) scăderea mortalităţii noilor născuţi şi a mortalităţii infantile, precum şi dezvoltarea sănătoasa a copilului;
b) îmbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale;
c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva
acestor maladii;
d) crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală.
Articolul 13
(1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaţie. Ele sunt de acord ca
educaţia trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităţii umane şi a simţului demnităţii sale şi să
întareasca respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Pe lângă aceasta, ele sunt de acord că prin
educaţie orice persoană trebuie să devina capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă, că educaţia trebuie
să favorizeze întelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale, etnice sau religioase
şi să încurajeze dezvoltarea activităţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
(2) Statele părţi la prezentul pact recunosc că în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept
a) învatamântul primar trebuie să fie obligatoriu şi accesibil tuturor în mod gratuit;
b) învatamântul secundar sub diferitele sale forme, inclusiv învatamântul secundar tehnic şi profesional, trebuie
să fie generalizat şi să devina accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite şi în special prin instaurarea în mod
progresiv a gratuităţii lui;
c) învatamântul superior trebuie să devină accesibil tuturor în deplina egalitate, în funcţie de capacitatea
fiecăruia, prin toate mijloacele potrivite şi în special prin introducerea treptată a gratuităţii;
d) educaţia de bază trebuie încurajata sau intensificată cât mai mult posibil, pentru persoanele care au primit
instrucţie primară sau care n-au primit-o până la capăt;
e) trebuie să se urmărească activ dezvoltarea unei reţele şcolare la toate nivelurile, să se stabilească un sistem
adecvat de burse şi să se amelioreze în mod continuu condiţiile materiale ale personalului didactic.
(3) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a
tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învatamânt, altele decât cele ale autorităţilor publice, dar
conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educaţie şi de a asigura
educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
(4) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu trebuie interpretată ca aducând atingere libertăţii indivizilor şi
persoanelor juridice de a înfiinta şi de a conduce instituţii de învatamânt cu condiţia ca principiile enunţate în
paragraful 1 al prezentului articol să fie respectate, iar educaţia dată în aceste instituţii să fie conformă cu
normele minimale pe care le poate prescrie statul.
Articolul 14
Orice stat parte la prezentul pact, care în momentul în care devine parte nu a putut înca asigura în teritoriul său
metropolitan sau în teritoriile aflate sub jurisdicţia sa obligativitatea şi gratuitatea învatamântului primar, se
angajează să stabilească şi să adopte, într-un termen de 2 ani, un plan detaliat de măsuri necesare pentru a
29
realiza treptat, într-un număr rezonabil de ani, fixat prin acest plan, deplina aplicare a principiului
învatamântului primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi.
Articolul 15
(1) Statele părţi la prezentul pact recunosc fiecăruia dreptul:
a) de a participa la viaţa culturală;
b) de a beneficia de progresul ştiinţific şi de aplicaţiile sale;
c) de a beneficia de protecţia intereselor morale şi materiale decurgând din orice producţie ştiinţifica, literară sau
artistică al cărei autor este.
(2) Măsurile pe care statele părţi la prezentul pact le vor lua pentru a asigura deplina exercitare a acestui drept
trebuie să cuprindă măsurile necesare pentru a asigura menţinerea, dezvoltarea şi difuzarea ştiinţei şi culturii.
(3) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea indispensabilă cercetării ştiinţifice şi
activităţilor creatoare.
(4) Statele părţi la prezentul pact recunosc urmările binefăcătoare care trebuie să rezulte din încurajarea şi
dezvoltarea cooperării şi contactelor internaţionale în domeniul ştiinţei şi culturii.
Partea a IV-a
Articolul 16
(1) Statele părţi la prezentul pact se angajează să prezinte, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în această
parte a pactului, rapoarte asupra măsurilor pe care le-au adoptat şi asupra progreselor obţinute în asigurarea
respectării drepturilor recunoscute în pact.
(2)
a) Toate rapoartele vor fi adresate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care le va transmite în
copie, spre examinare, Consiliului Economic şi Social, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact.
b) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite, de asemenea, instituţiilor specializate copii
de pe rapoartele sau de pe părţile relevante din rapoartele trimise de statele părţi la prezentul pact, care sunt şi
membre ale instituţiilor specializate respective, în măsura în care aceste rapoarte sau părţi din rapoarte privesc
probleme de competenţa instituţiilor lor menţionate, potrivit actelor lor constitutive.
(alte informaţii cu privire la aceste rapoarte)
(...)
Articolul 23
Statele părţi la prezentul pact sunt de acord ca măsurile de ordin internaţional destinate să asigure realizarea
drepturilor recunoscute în pact cuprind îndeosebi încheierea de convenţii, adoptarea de recomandări, furnizarea
unei asistenţe tehnice şi organizarea, împreuna cu guvernele interesate, a unor reuniuni regionale şi reuniuni
tehnice în scop de consultare şi de studiu.
Articolul 24
Nici o dispoziţie din prezentul pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere dispoziţiilor din Carta Naţiunilor
Unite şi din statutele instituţiilor specializate care definesc răspunsurile diverselor organe ale O.N.U. şi ale
instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul pact.
Articolul 25
Nici o dispoziţie din prezentul pact nu va fi interpretată ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor
popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale.
Partea a V-a
Articolul 26
(1) Prezentul pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru
al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie,
precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite să devina parte la prezentul pact.

PACTUL INTERNAŢIONAL PRIVIND DREPTURILE CIVILE ŞI


POLITICE
PREAMBUL
Statele părţi la prezentul Pact,
Considerând că, în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii
inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul
libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
30
Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane,
Recunoscând că, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, idealul fiinţei umane libere,
eliberate de teamă şi mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se
bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice,
Considerând că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi
efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului,
Luând în considerare faptul că omul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine,
şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact,
Au convenit asupra următoarelor articole:
Partea I
Articolul 1
(1) Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îsi determină liber statutul
politic şi îsi asigură liber dezvoltarea economică, socială şi culturală.
(2) Pentru a-şi înfaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi de resursele lor naturale, fără a
aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţionala, întemeiata pe principiul
interesului reciproc, şi din dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile
mijloace de trai.
(3) Statele părţi la prezentul pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de
teritorii sub tutelă, trebuie să înlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte
acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite.
Partea a II-a
Articolul 2
(1) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe
teritoriul lor şi ţin de competenta lor drepturile recunoscute în prezentul pact, fără nici o deosebire, în special de
rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere
sau întemeiata pe orice altă împrejurare.
(2) Statele părţi la prezentul pact se angajează ca potrivit cu procedura lor constituţională şi cu dispoziţiile
prezentului pact să acţioneze spre a da posibilitatea adoptării unor măsuri legislative sau a altora, apte pentru
traducerea în viaţă a drepturilor recunoscute în prezentul pact care nu ar fi înca în vigoare.
(3) Statele părţi la prezentul pact se angajează:
a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în prezentul pact au fost violate va
dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci când încalcarea a fost comisă de persoane acţionând în
exerciţiul funcţiilor lor oficiale;
b) să garanteze ca autoritatea competentă, judiciară, administrativă ori legislativă, sau orice altă autoritate
competentă potrivit legislaţiei statului, va hotărî asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs, şi să
dezvolte posibilităţile de recurs jurisdicţional;
c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat.
Articolul 3
Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure dreptul egal al bărbaţilor şi al femeilor de a se bucura de
toate drepturile civile şi politice enunţate în prezentul pact.
Articolul 4
(1) În cazul în care un pericol public excepţional ameninţă existenţa naţiunii şi este proclamat printr-un act
oficial, statele părţi la prezentul pact pot ca în limita strictă a cerinţelor situaţiei să ia măsuri derogatorii de la
obligaţiile prevăzute în prezentul pact, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii
pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte o discriminare întemeiata numai pe rasă,
culoare, sex, limbă, religie sau origine socială.
(2) Dispoziţia precedentă nu autoriza nici o derogare de la prevederile art. 6 , 7, 8 (paragrafele 1 şi 2), 11, 15, 16
şi 18.
(3) Statele părţi la prezentul pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul secretarului
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de îndata celorlalte state părţi dispoziţiile de la care au
derogat, precum şi motivele care au provocat aceasta derogare. O nouă comunicare va fi făcută, prin acelaşi
intermediu, la data la care ele au pus capăt derogărilor.
Articolul 5
(1) Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, o grupare sau un
individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi
libertăţilor recunoscute în prezentul pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în pact.

31
(2) Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în
vigoare în orice stat parte la prezentul pact prin aplicarea legilor, convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor,
sub pretextul că prezentul pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsura mai mică.
Partea a III-a
Articolul 6
(1) Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat
de viaţa sa în mod arbitrar.
(2) În ţările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi
pronunţată decât pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislaţia în vigoare în momentul în care
crima a fost comisă, legislaţie care nu trebuie să fie în contradicţie cu dispoziţiile prezentului pact şi nici cu cele
ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Această pedeapsă nu poate fi aplicată decât în
virtutea unei hotărâri definitive pronunţată de un tribunal competent.
(3) Când privarea de viaţă constituie crima de genocid, se întelege că nici o dispoziţie din prezentul articol nu
autoriza un stat parte la prezentul pact să deroge în nici un fel de la vreo obligaţie asumată în virtutea
dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid.
(4) Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, graţierea sau
comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordată în toate cazurile.
(5) O sentinţă de condamnare la moarte nu poate fi pronunţată pentru crime comise de persoane sub vârsta de 18
ani şi nu poate fi executată împotriva unor femei gravide.
(6) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocată pentru a se întârzia sau a se împiedica abolirea
pedepsei capitale de către un stat parte la prezentul pact.
Articolul 7
Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special,
este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice.
Articolul 8
(1) Nimeni nu va fi ţinut în sclavie; sclavia şi comerţul de sclavi, sub toate formele sunt interzise.
(2) Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute.
(3)
a) Nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie;
b) alin. a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicând, în ţările în care anumite infracţiuni pot fi
pedepsite cu detenţiunea însotita de muncă forţată, executarea unei pedepse de muncă forţată, pronunţată de un
tribunal competent;
c) Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în sensul prezentului paragraf
I) orice muncă sau serviciu, neindicate în alin. b), cerute în mod normal unui individ deţinut în virtutea
unei decizii legale a justiţiei sau eliberat condiţionat în urma unei asemenea decizii;
II) orice serviciu cu caracter militar şi, în ţările în care obiecţia de conştiinţă este admisă, orice serviciu
naţional cerut în virtutea legii celor care ridică obiecţii de conştiinţă;
III) orice serviciu cerut în cazurile de forţă majoră sau de sinistre care ameninţă viaţa sau bunăstarea
comunităţii,
IV) orice muncă sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetăţeneşti normale.
Articolul 9
(1) Orice om are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod
arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motive legale şi în conformitate cu procedura
prevăzută de lege.
(2) Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestării sale, despre motivele acestei arestări şi va fi
înstiintat, în cel mai scurt timp, de orice învinuire care i se aduce.
(3) Orice individ arestat sau deţinut pentru comiterea unei infracţiuni penale va fi adus, în termenul cel mai
scurt, în faţa unui judecător sau a unei alte autorităţi împuternicite prin lege să exercite funcţiuni judiciare şi va
trebui să fie judecat într-un interval rezonabil sau să fie eliberat. Detenţiunea persoanelor care urmează a fi
trimise în judecată nu trebuie să constituie regula, dar punerea în libertate poate fi subordonată unor garanţii
asigurând înfatisarea lor la şedinţele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedură şi, dacă este cazul,
pentru executarea hotărârii.
(4) Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune are dreptul de a introduce recurs în faţa unui
tribunal, pentru ca acesta să hotărască neîntârziat asupra legalităţii detenţiunii sale şi să ordone liberarea sa, dacă
detenţiunea este ilegala.
(5) Orice individ care a fost victima unei arestări sau detenţiuni ilegale are drept la o reparaţie.
Articolul 10

32
(1) Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii inerente persoanei
umane.
(2)
a) Cei aflaţi în prevenţie vor fi, în afară de circumstanţe excepţionale, separaţi de condamnaţi şi vor fi supuşi
unui regim distinct, potrivit condiţiei lor de persoane necondamnate;
b) Tinerii aflaţi în prevenţie vor fi separaţi de adulţi şi se va hotărî în legătură cu cazul lor cât mai repede cu
putinţă.
(3) Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor având drept scop esenţial ameliorarea lor şi
reclasarea lor socială. Tinerii delicvenţi vor fi separaţi de adulţi şi supuşi unui regim potrivit vârstei şi statutului
lor legal.
Articolul 11
Nimeni nu poate fi întemnitat pentru singurul motiv că nu este în măsura să execute o obligaţie contractuală.
Articolul 12
(1) Orice persoana care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi
alege liber reşedinţa.
(2) Orice persoana este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria să ţară.
(3) Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege,
necesare pentru a ocroti securitatea naţionala , ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi
libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul pact.
(4) Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa ţară.
Articolul 13
Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decât în
executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi, dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se
opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a
obţine examinarea cazului său de către autoritatea competentă ori de către una sau mai multe persoane special
desemnate de această autoritate, fiind reprezentat în acest scop.
Articolul 14
(1) Toţi oamenii sunt egali în fata tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoana are dreptul ca litigiul în care
se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit
prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra
contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă
în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al
securităţii naţionale într-o societate democratică, fie, dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauza o cer,
fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, când datorita circumstanţelor speciale ale
cauzei publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; cu toate acestea, pronunţarea oricărei hotărâri în materie penală
sau civilă va fi publică, afara de cazurile când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul
se refera la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.
(2) Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată a fi nevinovata cât timp
culpabilitatea să nu a fost stabilită în mod legal.
(3) Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la
cel puţin următoarele garanţii:
a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limba pe care o întelege, şi în mod detaliat, despre natura şi
motivele acuzaţiei ce i se aduc;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l
alege;
c) să fie judecată fără o întârziere excesivă;
d) să fie prezentă la proces şi să se apere ea însasi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea; dacă nu are
apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de câte ori interesul justiţiei o cere, să i se atribuie un
apărător din oficiu, fără plată, dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
e) să interogheze sau să facă a fi interogaţi martorii acuzării şi să obţină înfatisarea şi interogarea martorilor
apărării, în aceleaşi condiţii cu cele ale martorilor acuzării;
f) să beneficieze de asistenţa gratuită a unui interpret, dacă nu întelege sau nu vorbeşte limba folosită la şedinţa
de judecată;
g) să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însasi sau să se recunoască vinovată.
(4) Procedura aplicabilă tinerilor care nu sunt înca majori potrivit legii penale va ţine seama de vârsta lor şi de
interesul reeducării lor.
(5) Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul de a obţine examinarea de către o jurisdicţie
superioara, în conformitate cu legea, a declarării vinovăţiei şi a condamnării sale.
33
(6) Când o condamnare penală definitiva este ulterior anulată sau se acordă graţierea deoarece un fapt nou sau
nou descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă în urma acestor
condamnări va primi o indemnizaţie în conformitate cu legea, afară de cazul când s-a dovedit că nedescoperirea
în timp util a faptului necunoscut ei îi este imputabilă, în întregime sau în parte.
(7) Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau
condamnat printr-o hotărâre definitiva în conformitate cu legea şi cu procedura penală a fiecărei ţări.
Articolul 15
(1) Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit
dreptului naţional sau internaţional, în momentul în care au fost săvârşite. De asemenea, nu se va aplica o
pedeapsă mai severa decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii infracţiunii. Dacă ulterior comiterii
infracţiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delicventul trebuie să beneficieze de aceasta.
(2) Nimic din prezentul articol nu se opune judecării sau condamnării oricărui individ din pricina unor acţiuni
sau omisiuni care atunci când au fost săvârşite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale
de drept recunoscute de totalitatea naţiunilor.
Articolul 16
Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică.
Articolul 17
(1) Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul
sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.
(2) Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 18
(1) Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de a avea
sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau
convingerea, individual sau în comun, atât în public cât şi în particular, prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin
practici şi prin învatamânt.
(2) Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o
religie sau o convingere la alegerea sa.
(3) Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi
necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor
fundamentale ale altora.
(4) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a
tutorilor legali, de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri.
Articolul 19
(1) Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.
(2) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi
de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică
sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.
(3) Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi
speciale. În consecinţa, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însa stabilite în mod expres prin lege şi
care sunt necesare
a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora;
b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.
Articolul 20
(1) Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege.
(2) Orice îndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau
la violenţă este interzis prin lege.
Articolul 21
Dreptul la întrunire paşnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor
conforme cu legea şi necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii
publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora.
Articolul 22
(1) Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de
a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.
(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o
societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti
sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea
acestui drept de către membrii forţelor armate şi ai poliţiei să fie supusă unor restricţii legale.

34
(3) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei
Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri legislative
aducând atingere - sau să aplice legea într-un mod care să aducă atingere - garanţiilor prevăzute în acea
convenţie.
Articolul 23
(1) Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a
statului.
(2) Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii, începând de la vârsta
nubilă.
(3) Nici o căsătorie nu va putea fi încheiata fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
(4) Statele părţi la prezentul pact vor lua măsurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi şi răspunderi a
soţilor în privinţa căsătoriei, în timpul căsătoriei şi atunci când ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua
măsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesară.
Articolul 24
(1) Orice copil, fără nici o discriminare întemeiata pe ras, culoare, sex, limbă, religie, origine naţională sau
socială, avere sau naştere, are dreptul din partea familiei sale, a societăţii şi a statului la măsurile de ocrotire pe
care le cere condiţia de minor.
(2) Orice copil trebuie să fie înregistrat imediat după naştere şi să aibă un nume.
(3) Orice copil are dreptul de a dobândi o cetăţenie.
Articolul 25
Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se refera art. 2 şi fără
restricţii nerezonabile
a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi;
b) de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin
secret, asigurând exprimarea libera a voinţei alegătorilor;
c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa.
Articolul 26
Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În
aceasta privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală
şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice
altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiata pe orice alta împrejurare.
Articolul 27
În statele în care exista minorităţi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparţinând acestor minorităţi nu
pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, propria lor viaţă culturală, de a
profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba.
Partea a IV-a
Articolul 28
(instituirea unui Comitet al drepturilor omului şi informaţii despre alcătuirea şi misiunea acestui comitet)
(...)
Partea a V-a
Articolul 46
Nici o dispoziţie din prezentul pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor
Unite şi celor ale constituţiilor instituţiilor specializate care definesc răspunderile diverselor organe ale
Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul pact.
Articolul 47
Nici o dispoziţie din prezentul pact nu va fi interpretată ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor
popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale.
Partea a VI-a
Articolul 48
(1) Prezentul pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru
al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie,
precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite să devina parte a prezentului pact.

35
CONVENŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A
LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE
AMENDATĂ DE PROTOCOLUL NR. 11 ÎNSOTITA DE PROTOCOLUL ADIŢIONAL ŞI DE
PROTOCOALELE NR. 4, 6, 7, 12 ŞI 13

Textul Convenţiei fusese amendat conform dispoziţiilor Protocolului nr. 3 (STE nr. 45), intrat în vigoare
la 21 septembrie 1970, ale Protocolului nr. 5 (STE nr. 55), intrat în vigoare la 20 decembrie 1971 şi ale
Protocolului nr. 8 (STE nr. 118), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990. El cuprindea în plus textul Protocolului nr.
2 (STE nr. 44) care, aşa cum stipulează în articolul 5, paragraful 3, făcuse parte integrantă din Convenţie de la
intrarea sa în vigoare pe data de 21 septembrie 1970. Toate dispoziţiile care fuseseră amendate sau adăugate prin
aceste Protocoale sunt înlocuite prin Protocolul nr. 11 (STE nr. 155), începând cu data intrării sale în vigoare pe
data de 1 noiembrie 1998.
Incepând cu această dată, Protocolul nr. 9 (STE nr. 140), intrat în vigoare pe data de 1 octombrie 1994,
este abrogat. Grefa Curţii Europene a Drepturilor Omului
2 septembrie 2003

Convenţia apărării Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale


Roma, 4.XI.1950
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Luând în considerare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea generală a
Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948 ;
Considerând că această declaraţie urmăreşte să asigure recunoaşterea şi aplicarea universală şi efectivă a
drepturilor pe care ea le enunţă ;
Considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi
şi că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale ;
Reafirmând ataşamentul lor profund faţă de aceste libertăţi
fundamentale care constituie temelia însasi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere se bazează în mod
esenţial, pe de o parte, pe un
regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o concepţie comună şi un respect comun al
drepturilor omului din care acestea decurg ;
Hotărâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de
acelaşi spirit şi având un patrimoniu comun de idealuri şi de tradiţii
politice, de respect al libertăţii şi de preeminenţă a drepturilor, să ia
primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor
drepturi enunţate în Declaraţia Universală ,
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Obligaţia de a respecta drepturile omului
Înaltele părţi contractante recunosc oricărei persoane aflate sub
jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite în Titlul I al prezentei
convenţii.
TITLUL I . DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI
Articolul 2 . Dreptul la viaţă
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod
intenţionat, decât în executarea unei
sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea
este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încalcarea acestui
articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut
necesară la forţă :
a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ;
b. pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ;
c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.
Articolul 3 . Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Articolul 4 . Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
36
1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.
3. Nu se consideră "muncă forţată sau obligatorie" în sensul prezentului articol :
a. orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei
în condiţiile prevăzute de articolul 5 din prezenta convenţie sau în
timpul în care se află în libertate condiţionată ;
b. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să
satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care
acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu ;
c. orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii ;
d. orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civice normale.
Articolul 5 . Dreptul la libertate şi la siguranţă
1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia
următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale :
a. dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un
tribunal competent ;
b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru
nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei
obligaţii prevăzute
de lege ;
c. dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când
există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în
necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia ;
d. dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru ducaţia sa sub supraveghere sau despre
detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente ;
e. dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui
alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond ;
f. dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod
ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai
scurt şi într-o limbă pe care o întelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva
sa.
3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1.lit c) din prezentul articol, trebuie
adusă de îndata înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor
judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în
libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are
dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să
statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este
ilegală.
5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în
condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.
Articolul 6 . Dreptul la un proces echitabil
1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei
sale, de către o instanţăindependentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie
asupra încalcari i drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în
materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de
şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în
interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când
interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut
necesară de către instanţă, atunci când, în împrejurari speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere
intereselor justiţiei.
2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată
până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul :
a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o
întelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei
aduse împotriva sa ;
37
b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării
sale ;
c. se apere el însusi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a
plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer ;
d. să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în
aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ;
e. să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu întelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
Articolul 7 . Nici o pedeapsă fără lege
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu
constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă
mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o
omisiune care, în momentul săvârşirii sale, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept
recunoscute de naţiunile civilizate.
Articolul 8 . Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a
corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest
amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru
securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor
penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Articolul 9 . Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie ; acest drept include libertatea de
a-şi schimba religia sau
convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în
public sau în particular, prin cult, învatamânt, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care,
prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţa publică, protecţia
ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Articolul 10 . Libertatea de exprimare
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept
cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica
informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu
împiedica Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de
autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi,
condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate
democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi
prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a
împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judecătoreşti.
Articolul 11 . Libertatea de întrunire şi de asociere
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a
constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri
decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o
societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea
infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul
articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor
armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.
Articolul 12 . Dreptul la căsătorie
Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie
conform legislaţiei naţionale ce
reglementează exercitarea acestui drept.
Articolul 13 . Dreptul la un recurs efectiv
Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încalcate, are dreptul să
se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încalcarea s-ar datora unor persoane care au
acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
38
Articolul 14 . Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o
deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
Articolul 15 . Derogarea în caz de stare de urgenţă
1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înalta parte contractantă poate lua
măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi
cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
2. Dispoziţia precedentă nu îngaduie nici o derogare de la articolul 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din
acte licite de război, şi nici de la art. 3, art. 4 par. 1 şi art. 7.
3. Orice înalta parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul
general al Consiliului Europei cu
privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe
secretarul general al Consiliului
Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin
din nou aplicabile.
Articolul 16 . Restricţii ale activităţii politice a străinilor
Nici o dispoziţie a art. 10, 11 şi 14 nu poate fi considerată ca interzicând înaltelor părţi contractante să impună
restrângeri activităţii politice a străinilor.
Articolul 17 . Interzicerea abuzului de drept
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un Stat, un grup, sau un
individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea
drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor
drepturi şi libertăţi
decât acelea prevăzute de această convenţie.
Articolul 18 . Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor
Restricţiile care, potrivit prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor
drepturi şi libertăţi, nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.
TITLUL II . CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 19 . Înfiintarea Curţii
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele părţi contractante din prezenta convenţie
şi din protocoalele sale, se înfiinteaza o Curte europeană a Drepturilor Omului, numită în
continuare "Curtea". Aceasta va funcţiona permanent.
Articolul 20 . Numărul judecătorilor
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al înaltelor părţi contractante.
Articolul 21 . Condiţii de exercitare a funcţiilor
1. Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înalta reputaţie morală şi să întruneasca condiţiile cerute pentru
exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau să fie jurişti având o competenţă recunoscută.
2. Judecătorii îsi exercită mandatul cu titlu individual.
3. În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate
incompatibilă cu cerinţele de independenţă, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu
caracter permanent ; orice problemă ridicată în aplicarea acestui paragraf este rezolvată de către
Curte.
Articolul 22 . Alegerea judecătorilor
1. Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei
înalte părţi contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidaţi prezentaţi de înalta
parte contractantă.
2. Aceeaşi procedură este urmată pentru a completa Curtea în cazul
aderării de noi înalte părţi contractante şi pentru a se ocupa locurile
devenite vacante.
Articolul 23 . Durata mandatului
1. Judecătorii sunt aleşi pentru o durată de 6 ani. Ei pot fi realeşi. Totuşi, mandatele unei jumătăţi din numărul
judecătorilor desemnaţi la prima alegere se vor încheia la împlinirea a 3 ani.
2. Judecătorii al căror mandat se va încheia la împlinirea perioadei iniţiale de 3 ani sunt desemnaţi prin tragere la
sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegerea lor.
3. Pentru a asigura, în măsura posibilului, reînnoirea mandatelor unei
jumătăţi din numărul judecătorilor la fiecare trei ani, Adunarea Parlamentară poate, înainte de a proceda la orice
alegere ulterioară, să
39
decidă ca unul sau mai multe mandate ale judecătorilor ce urmează să
fie aleşi să aibă o altă durată decât cea de 6 ani, fără ca totuşi ea să poată depăşi 9 ani sau să fie mai mică de 3
ani.
4. În cazul în care trebuie atribuite mai multe mandate şi Adunarea Parlamentară aplică paragraful precedent,
repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei,
imediat după alegere.
5. Judecătorul ales în locul unui judecător al cărui mandat nu a expirat va duce la sfârşit mandatul
predecesorului său.
6. Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.
7. Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continuă totuşi să se ocupe de cauzele cu care au fost
deja sesizaţi.
Articolul 24 . Revocarea
Un judecător nu poate fi revocat din funcţiile sale decât dacă ceilalţi judecători decid, cu majoritate de două
treimi, că el a încetat să corespundă condiţiilor necesare.
Articolul 25 . Grefă şi secretari juridici
Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii. Ea este asistată
de secretari juridici.
Articolul 26 . Adunarea plenară a Curţii
Curtea reunită în Adunarea plenară:
a. alege, pentru o durată de 3 ani, pe preşedintele său şi pe unul sau
doi vicepreşedinţi ; ei pot fi realeşi ;
b. constituie Camere pentru o perioadă determinată ;
c. alege preşedinţii camerelor Curţii, care pot fi realeşi ;
d. adoptă regulamentul Curţii ; şi
e. alege grefierul şi unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi.
Articolul 27 . Comitete, Camere şi Marea Cameră
1. Pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa, Curtea îsi desfăşoară
activitatea în comitete de trei judecători, în Camere de şapte judecători şi într-o Mare Cameră de şaptesprezece
judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinată.
2. Judecătorul ales în numele unui stat-parte la litigiu este membru de drept al Camerei şi al Marii Camere ; în
cazul absenţei acestui judecător sau atunci când el nu-şi poate desfăşura activitatea, acest stat-parte desemnează
o persoană care să activeze în calitate de judecător.
3. Fac, de asemenea, parte din Marea Cameră preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi
judecători desemnaţi conform regulamentului Curţii. Când cauza este deferită Marii Camere în virtutea art. 43,
nici un judecător al camerei care a emis hotărîrea nu poate face parte din aceasta, cu excepţia preşedintelui
Camerei şi a judecătorului ales în numele statului-parte interesat.
Articolul 28 . Declaraţii ale comitetelor privind inadmisibilitatea
Un comitet poate, prin vot unanim, să declare inadmisibilă sau să scoată de pe rol o cerere individuală, introdusă
în virtutea art. 34, atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară. Decizia este
definitivă.
Articolul 29 . Decizii ale Camerelor asupra admisibilităţii şi
fondului
1. Dacă nici o decizie nu a fost luată în virtutea art. 28, o Cameră se poate pronunţa asupra admisibilităţii şi a
fondului cererilor individuale
introduse în virtutea art. 34.
2. O Cameră se pronunţă asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor introduse de state în virtutea art. 33.
3. În afara unei decizii contrare a Curţii în cazuri excepţionale, decizia
asupra admisibilităţii este luată în mod separat.
Articolul 30 . Desesizarea în favoarea Marii Camere
În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea convenţiei
sau a protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre
pronunţată anterior de Curte, Camera poate, atât timp cât nu a pronunţat hotărârea sa, să se desesizeze în
favoarea Marii Camere, în afara cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta.
Articolul 31 . Atribuţii ale Marii Camere
Marea Cameră:
a. se pronunţă asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când cauza i-a fost deferită de
Cameră în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferită în virtutea art. 43 ; şi
b. examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47.
40
Articolul 32 . Competenţa Curţii
1. Competenţa Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi
aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condiţiile prevăzute în art. 33, 34 şi 47.
2. In caz de contestare a competenţei sale, Curtea hotărăşte.
Articolul 33 . Cauze interstatale
Orice înalta parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încalcari a prevederilor convenţiei şi
ale protocoalelor sale de
către o altă înalta parte contractantă.
Articolul 34 . Cereri individuale
Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică,
orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încalcari de
către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale.
Inaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exerciţiul eficace al acestui drept.
Articolul 35 . Condiţii de admisibilitate
1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se întelege din principiile de
drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive.
2. Curtea nu reţine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă :
a. ea este anonimă ; sau
b. ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe
internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.
3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, atunci când ea consideră
cererea incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei sau ale protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă.
4. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea prezentului articol. Ea poate
proceda astfel în orice stadiu al
procedurii.
Articolul 36 . Intervenţia terţilor
1. În orice cauză aflată în faţa une Camere sau a Marii Camere, o înalta parte contractantă, al cărei cetăţean este
reclamantul, are dreptul de a prezenta observaţii scrise şi de a lua parte la audieri.
2. În interesul bunei administrări a justiţiei, preşedintele Curţii poate invita orice înalta parte contractantă care
nu este parte în cauză sau orice persoană interesată, alta decât reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau să ia
parte la audiere.
Articolul 37 . Scoaterea de pe rol
1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele
permit să se tragă concluzia că
a. solicitantul nu doreşte să o mai menţină ; sau
b. litigiul a fost rezolvat ; sau
c. pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică.
Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi prin
protocoalele sale o cere.
2. Curtea poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea consideră că împrejurarile o justifică.
Articolul 38. Examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate şi procedura de rezolvare pe cale
amiabilă
1. În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă, ea :
a. procedează la examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate,
împreuna cu reprezentanţii părţilor şi, dacă este cazul, la o anchetă, pentru a cărei desfăşurare eficientă statele
interesate vor furniza toate facilităţile necesare ;
b. se pune la dispoziţia celor interesaţi, în scopul de fa se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabilă, pe baza
respectării drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenţie şi în protocoalele sale.
2. Procedura descrisă la paragraful 1b este confidenţială.

Articolul 39 . Rezolvarea pe cale amiabilă


În cazul rezolvării pe cale amiabilă, Curtea scoate cauza de pe rol printro decizie care se limitează la o scurtă
expunere a faptelor şi a soluţiei adoptate.
Articolul 40 . Audiere publică şi acces la documente
1. Audierea este publică, în afara cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstanţe excepţionale.
2. Documentele depuse la grefă sunt accesibile publicului, în afara cazului în care preşedintele Curţii nu decide
altfel.
Articolul 41 . Reparaţie echitabilă
41
Dacă Curtea declară că a avut loc o încalcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al
înaltei părţi contractante nu
permite decât o înlaturare incompletă a consecinţelor acestei încalcari , Curtea acordă părţii lezate, dacă este
cazul, o reparaţie echitabilă.
Articolul 42 . Hotărîrile Camerelor
Hotărîrile Camerelor devin definitive conform dispoziţiilor art. 44, paragraful 2.
Articolul 43 . Retrimiterea în faţa Marii Camere
1. Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauză poate, în cazuri excepţionale, să
ceară retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere.
2. Un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere acceptă cererea în cazul în care cauza ridică o problemă gravă
referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau o altă problemă gravă cu
caracter general.
3. În cazul în care colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunţă asupra cauzei printr-o hotărîre.
Articolul 44 . Hotărîri definitive
1. Hotărîrea Marii Camere este definitivă.
2. Hotărîrea unei Camere devine definitivă
a. atunci când părţile declară că ele nu vor cere retrimiterea cauzei în
faţa Marii Camere ; sau
b. la 3 luni de la data hotărîrii, dacă retrimiterea cauzei în faţa Marii
Camere nu a fost cerută ; sau
c. atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere
formulată potrivit art. 43.
3. Hotărîrea definitivă se publică.
Articolul 45 . Motivarea hotărîrilor şi deciziilor
1. Hotărîrile, precum şi deciziile care declară cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate.
2. Dacă hotărîrea nu exprimă în totalitate sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are
dreptul să adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.
Articolul 46 . Forţa obligatorie şi executarea hotărîrilor
1. Înaltele părţi contractante se angajează să se conformeze hotărîrilor
definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.
2. Hotărîrea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului Miniştrilor care supraveghează executarea ei.
Articolul 47 . Avize consultative
1. Curtea poate, la cererea Comitetului Miniştrilor, să dea avize consultative asupra problemelor juridice privind
interpretarea convenţiei şi a protocoalelor sale.
2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor şi a libertăţilor
definite în titlul I al convenţiei şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul
Miniştrilor ar putea să ia cunoştinţă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în convenţie.
3. Decizia Comitetului Miniştrilor de a cere un aviz Curţii este luată prin votul majorităţii reprezentanţilor care
au dreptul de a face parte din acesta.

Articolul 48 . Competenţa consultativă a Curţii


Curtea decide dacă cererea de aviz consultativ prezentată de Comitetul Miniştrilor este de competenţa sa, aşa
cum aceasta este definită de art. 47.
Articolul 49 . Motivarea avizelor consultative
1. Avizul Curţii trebuie motivat.
2. Dacă avizul nu exprimă în tot sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să
alăture acestuia expunerea opiniei sale separate.
3. Avizul Curţii este transmis Comitetului Miniştrilor.
Articolul 50 . Cheltuieli de funcţionare a Curţii
Cheltuielile de funcţionare a Curţii sunt în sarcina Consiliului Europei.
Articolul 51 . Privilegii şi imunităţi ale judecătorilor
Judecătorii se bucură, pe timpul exercitării funcţiilor lor, de privilegiile şi imunităţile prevăzute la art. 40 din
Statutul Consiliului Europei şi de
acordurile încheiate în virtutea acestui articol.
TITLUL III . DISPOZIŢII DIVERSE
Articolul 52 . Anchetele secretarului general
Orice înalta parte contractantă va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicaţiile
cerute asupra felului în care
42
dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor acestei convenţii.
Articolul 53 . Apărarea drepturilor omului recunoscute
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului
şi libertăţilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei
alte convenţii la care această parte contractantă este parte.
Articolul 54 . Competenţele Comitetului Miniştrilor
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere competenţelor conferite Comitetului Miniştrilor prin
statutul Consiliului Europei.
Articolul 55 . Excluderea altor moduri de reglementare a litigiilor
Cu excepţia unor acorduri speciale, Înaltele Părţi Contractante renunţă să se prevaleze de tratate, convenţii sau
declaraţii în vigoare încheiate între ele în scopul de a supune, ca plângere, un diferend născut din interpretarea
sau aplicarea prezentei Convenţii, unui mod de reglementare altul decât cele prevăzute în susnumita Convenţie.
Articolul 56 . Aplicare teritorială
1. Orice stat poate, în momentul ratificării sau în orice alt moment ulterior să declare, prin notificare adresată
secretarului general al Consiliului Europei, că prezenta convenţie se va aplica, sub rezerva paragrafului 4 al
prezentului articol, tuturor sau unuia dintre teritoriile ale căror relaţii internaţionale el le asigură.
2. Convenţia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate în notificare începând cu a 30-a zi socotită de la
data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit această notificare.
3. În respectivele teritorii, dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicate ţinând seama de necesităţile locale.
4. Orice Stat care a făcut o declaraţie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, în orice
moment, să declare, referitor la unul sau mai multe teritorii vizate în această declaraţie, că acceptă competenţa
Curţii pentru a lua cunoştinţă de cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale
grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie.
Articolul 57 . Rezerve
1. Oricare Stat poate, în momentul semnării prezentei convenţii sau al
depunerii instrumentului său de ratificare, să formuleze o rezervă în legătură cu o dispoziţie anume a convenţiei,
în măsura în care o lege atunci în vigoare pe teritoriul său nu este conformă cu această dispoziţie. Rezervele cu
caracter general nu sunt autorizate în termenii
prezentului articol.
2. Orice rezervă emisă conform prezentului articol necesită o scurtă expunere privind legea în cauză.
Articolul 58 . Denunţare
1. O înalta parte contractantă nu poate denunţa prezenta convenţie decât după expirarea unui termen de cinci ani
începând cu data intrării în vigoare a convenţiei în ceea ce o priveşte şi prin intermediul unui
preaviz de şase luni, dat printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, care informează
despre aceasta celelalte părţi contractante.
2. Această denunţare nu poate avea drept efect să dezlege înalta parte
contractantă interesată de obligaţiile conţinute în prezenta convenţie în ceea ce priveşte orice fapt care, putând
constitui o încalcare a acestor obligaţii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denunţarea îsi produce
efectele.
3. Sub aceeaşi rezervă ar înceta de a mai fi parte la prezenta convenţie
orice parte contractantă care ar înceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.
4. Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor paragrafelor precedente în ceea ce priveşte orice teritoriu
pentru care ea a fost declarată aplicabilă potrivit art. 56.
Articolul 59 . Semnare şi ratificare
1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată. Ratificările
vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare.
3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, convenţia va intra în vigoare din momentul depunerii
instrumentului de ratificare.
4. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei intrarea în vigoare
a convenţiei, numele înaltelor părţi contractante care au ratificat-o, precum şi depunerea oricărui instrument de
ratificare intervenită ulterior.
Încheiată la Roma, la 4 noiembrie 1950, în franceză şi în engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-
un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie
certificată tuturor semnatarilor.

Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale


Paris, 20.III.1952
43
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care
sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale,
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia").
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Protecţia proprietăţii
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decât pentru cauză de
utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru
a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contribuţii, sau a amenzilor.
Articolul 2 . Dreptul la instruire
Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea
funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învatamântului, va respecta dreptul părinţilor de a
asigura această educaţie şi acest învatamânt conform convingerilor lor religioase şi filozofice.
Articolul 3 . Dreptul la alegeri libere
Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în
condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Articolul 4 . Aplicare teritorială
Orice înalta parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării prezentului Protocol sau în orice alt
moment ulterior, să comunice secretarului general al Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura în care
aceasta se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în
declaraţia respectivă şi ale căror relaţii internaţionale aceasta le asigură.
Orice înalta parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului precedent poate, după un
anumit interval de timp, să comunice o nouă declaraţie care să modifice termenii oricărei declaraţii anterioare
sau care să pună capăt aplicării dispoziţiilor prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu.
O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în conformitate cu paragraful 1 din art.
56 al convenţiei.
Articolul 5 . Raportare la convenţie
Înaltele părţi contractante vor considera articolele 1, 2, 3 şi 4 din acest
Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi toate dispoziţiile convenţiei se vor aplica în consecinţă.
Articolul 6 . Semnare şi ratificare
Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai convenţiei ; el va fi
ratificat odată cu convenţia sau după ratificarea acesteia. El va intra în vigoare după depunerea a zece
instrumente de ratificare. Pentru orice semnatar care îl va ratifica
ulterior, protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de ratificare.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei, care va notifica tuturor
membrilor numele celor care au ratificat Protocolul.
Încheiat la Paris la 20 martie 1952, în franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur
exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificată
fiecăruia dintre statele semnatare.

Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale,


recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele care figurează deja în Convenţie şi în primul
Protocol adiţional la Convenţie
Strasbourg, 16.IX.1963
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care
sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale,
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia") şi în articolele 1-3 din primul
Protocol adiţional la Convenţie, semnat la Paris la 20 martie 1952,
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Interzicerea privării de libertate pentru datorii
Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu
este în măsură să execute o obligaţie contractuală.
Articolul 2 . Libertatea de circulaţie
1. Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să
44
circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa.
2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa.
3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri
decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o
societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea
faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor
restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Articolul 3 . Interzicerea expulzării propriilor cetăţeni
1. Nimeni nu poate fi expulzat printr-o măsură individuală sau colectivă, de pe teritoriul statului al cărui cetăţan
este.
2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al cărui cetăţean este.
Articolul 4 . Interzicerea expulzărilor colective de străini
Expulzările colective de străini sunt interzise.
Articolul 5 . Aplicare teritorială
1. Oricare înalta parte contractantă poate, în momentul semnării ori al
ratificării prezentului Protocol sau în orice moment ulterior, să comunice secretarului general al Consiliului
Europei o declaraţie precizând măsura în care ea se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice
anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia respectivă şi ale căror relaţii internaţionale ea le asigură.
2. Orice înalta parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului precedent poate, periodic,
să comunice o nouă declaraţie prin care să modifice termenii oricărei declaraţii anterioare sau prin care să pună
capăt aplicării dispoziţiilor prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu.
3. O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută în conformitate cu paragraful 1
din art. 56 al convenţiei.
4. Teritoriul oricărui Stat la care se aplică prezentul Protocol, în virtutea ratificării sau a acceptării sale de către
respectivul Stat, şi fiecare dintre teritoriile la care se aplică Protocolul în virtutea unei declaraţii subscrise de
respectivul Stat conform prezentului articol, vor fi considerate ca teritorii distincte în sensul referirilor la
teritoriul unui Stat făcute la articolele 2 şi 3.
5. Orice Stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate, ulterior, în orice
moment, să declare, referitor la unul sau mai multe teritorii vizate în această declaraţie, că acceptă competenţa
Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane
particulare, conform art. 34 din convenţie, privitor la art. 1-4 din prezentul Protocol sau la unele dintre acestea.
Articolul 6 . Raportare la Convenţie
Înaltele părţi contractante vor considera articolele 1-5 ale acestui Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi
toate dispoziţiile convenţiei se vor aplica în consecinţă.
Articolul 7 . Semnare şi ratificare
1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului
Europei, semnatari ai convenţiei ; el va fi ratificat odată cu convenţia sau după ratificarea acesteia. El va intra în
vigoare după depunerea a cinci instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care îl va ratifica ulterior,
Protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de ratificare.
2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei care va notifica tuturor
Membrilor numele celor care au ratificat Protocolul.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest sens, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 16 septembrie 1963, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice,
într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va
transmite copie certificată fiecăruia dintre statele semnatare.

Protocolul nr. 6 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale,


privind abolirea pedepsei cu moartea
Strasbourg, 28.IV.1983
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Convenţia pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în
continuare "Convenţia"),
Considerând că progresele intervenite în mai multe State membre ale
Consilului Europei exprimă o tendinţă generală în favoarea abolirii pedepsei cu moartea,
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o
45
asemenea pedeapsă şi nici executat.
Articolul 2 . Pedeapsa cu moartea în timp de război
Un Stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de
pericol iminent de război ; o asemenea pedeapsă nu va fi aplicată decât în cazurile prevăzute de această
legislaţie şi conform dispoziţiilor sale. Statul respectiv va comunica secretarului general al Consiliului Europei
dispoziţiile aferente ale legislaţiei în cauză.
Articolul 3 . Interzicerea derogărilor
Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul art. 15 din convenţie nu este îngaduita.
Articolul 4 . Interzicerea rezervelor
Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul art. 57 din convenţie nu este admisă.
Articolul 5 . Aplicarea teritorială
1. Orice Stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de
acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul
Protocol.
2. Orice Stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului
Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie.
Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu, în prima zi a
lunii care urmează datei primirii declaraţiei de către secretarul general.
3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice
teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va produce
efecte din prima zi a lunii care urmează datei primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 6 . Raportare la Convenţie
Statele părţi consideră articolele 1-5 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi toate
dispoziţiile convenţiei se aplică în consecinţă.
Articolul 7 . Semnare şi ratificare
Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale convenţiei.
El va fi supus ratificării,
acceptării sau aprobării. Un Stat membru al Consiliului Europei nu va
putea să ratifice, să accepte sau să aprobe prezentul Protocol fără ca, simultan sau anterior, să fi ratificat
convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al
Consiliului Europei.
Articolul 8 . Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei la care cinci State membre ale
Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin Protocol, conform dispoziţilor art. 7.
2. Pentru orice Stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Protocol, acesta va
intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de
aprobare.
Articolul 9 . Funcţiile depozitarului
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului :
a. orice semnare ;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare ;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol, conform art. 5 şi 8 ;
d. orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul Protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în
acest scop, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 28 aprilie 1983, în franceză şi în engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un
singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.

Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale


Strasbourg, 22. XI.1984
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,
Hotărâte să ia noi măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a
anumitor drepturi şi libertăţi prin Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale,
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia"),
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Garanţii procedurale în cazul expulzărilor de străini

46
1. Un străin care îsi are reşedinţa în mod legal pe teritoriul unui Stat nu poate fi expulzat decât în temeiul
executării unei hotărâri luate conform legii şi el trebuie să poată :
a. să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale ;
b. să ceară examinarea cazului său ; şi
c. să ceară să fie reprezentat în acest scop în faţa autorităţilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane
desemnate de către această autoritate.
2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în paragraful 1a), b) şi c) al acestui
articol, atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiaza pe motive de
securitate naţională.
Articolul 2 . Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală
1. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea
declaraţiei de vinovăţie sau a
condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta
poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, aşa cum acestea sunt definite de
lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înalta jurisdicţie ori a fost declarat
vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.
Articolul 3 . Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară
Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau
când este acordată graţierea, pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare
judiciară, persoana care a
suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despăgubită conform legii ori practicii în vigoare în Statul
respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este
imputabilă în tot, sau în parte.
Articolul 4 . Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori
1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii
pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale
acestui Stat.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedica redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale
a Statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.
3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este îngaduita în temeiul art. 15 din convenţie.
Articolul 5 . Egalitatea între soţi
Soţii se bucură de egalitate în drepturi şi în responsabilităţi cu caracter
civil, între ei şi în relaţiile cu copiii lor în ceea ce priveşte căsătoria, pe durata căsătoriei şi cu prilejul desfacerii
acesteia. Prezentul articol nu împiedica Statele să ia măsurile necesare în interesul copiilor.
Articolul 6 . Aplicare teritorială
1. Orice Stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii
instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la
care se va aplica prezentul Protocol, precizând măsura în care el se angajează ca dispoziţiile prezentului
Protocol să se aplice acestui sau acestor teritorii.
2. Orice Stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului
Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie.
Protocolul va intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de
două luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă sau modificată, în ceea
ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea
sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la
data primirii notificării de către secretarul general.
4. O declaraţie potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în conformitate cu paragraful 1 din art. 56 al
convenţiei.
5. Teritoriul oricărui Stat cu privire la care prezentul Protocol se aplică, în virtutea ratificării, a acceptării sau a
aprobării sale de către Statul respectiv şi fiecare dintre teritoriile cu privire la care Protocolul se aplică în baza
unei declaraţii făcute de respectivul Stat, conform prezentului articol, pot fi considerate ca teritorii distincte în
cazul referirii la teritoriul unui Stat făcute la art. 1.
6. Orice Stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate, ulterior, în orice
moment, să declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate în această declaraţie, că acceptă competenţa

47
Curţii pentru a primi cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de
persoane particulare, conform art. 34 din convenţie, privitor la art. 1-5 din prezentul Protocol.
Articolul 7 . Raportare la Convenţie
Statele părţi consideră articolele 1-6 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi toate
dispoziţiile convenţiei se aplică în consecinţă.
Articolul 8 . Semnare şi ratificare
Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat convenţia.
El va fi supus ratificării,
acceptării sau aprobării. Un Stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul
Protocol fără să fi ratificat
simultan sau anterior convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la
secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 9 . Intrare în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de
la data la care şapte State membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin
Protocol conform dispoziţiilor articolului 8.
2. Pentru orice Stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Protocol, acesta va
intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 10 . Funcţiile depozitarului
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre ale Consiliului Europei:
a. orice semnare ;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau aprobare ;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform art. şi 9 ;
d. orice alt act, notificare sau declaraţie în legătură cu prezentul Protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în
acest scop, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice,
într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.
Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale
Roma, 4.XI.2000
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,
Luând în considerare principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au
dreptul la o protecţie egală din partea legii ,
Hotărâte să ia noi măsuri pentru promovarea egalităţii tuturor persoanelor din garantarea colectivă a unei
interziceri generale a discriminării, prin intermediul Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia") ,
Reafirmând că principiul nediscriminării nu împiedica statele părţi să ia măsuri pentru promovarea unei egalităţi
depline şi efective, cu condiţia existenţei unei justificări obiective şi rezonabile a acestor măsuri ,
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Interzicerea generală a discriminării
1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special,
pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială,
apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia
dintre motivele menţionate în paragraful 1.
Articolul 2 . Aplicarea teritorială
1. Orice stat poate, la data semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare, să
indice teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezentul Protocol.
2. Orice stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Cosiliului
Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol asupra oricărui alt teritoriu indicat în declaraţie.
Protocolul va intra în vigoare, în ceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează după expirarea
perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General.
3. Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă sau modificată, în ceea ce
priveşte orice teritoriu indicat în declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului General.
Retragerea sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei
luni de la data primirii acestei notificări de către Secretarul General.
48
4. O declaraţie făcută conform prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută conform paragrafului 1 al
Articoului 56 din Convenţie.
5. Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice
moment, să declare, referitor la unul sau mai multe dintre teritoriile vizate în declaraţie că acceptă competenţa
Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau grupurilor de particulari, în
conformitate cu articolul 34 al Convenţiei, referitoare la articolul 1 al prezentului Protocol.
Articolul 3 . Raportarea la Convenţie
Statele părţi consideră articolele 1 şi 2 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate
dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate în mod corespunzător.
Articolul 4 . Semnarea şi ratificarea
Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat
Convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate
ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără a ratifica în prealabil sau simultan Convenţia. Instrumentele
de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 5 . Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de
la data la care zece state membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin
prezentul Protocol, conform prevederilor articolului 4.
2. Pentru orice stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezentul Protocol,
acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data
depunerii intrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 6 . Funcţiile depozitarului
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului :
a. orice semnare ;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de
aprobare ;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului protocol, conform art. 2 şi 5 ;
d. orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol.
Încheiat la Roma la 4 noiembrie 2000, în limbile franceză şi engleză,
ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi
depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.
Protocolul nr. 13 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale
privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele
Vilnius, 3.V.2002
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol ,
Convinse că convinse că dreptul fiecăruia la viaţă reprezintă o valoare
fundamentală într-o societate democratică şi că abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru apărarea
acestui drept şi pentru deplina recunoaştere a demnităţii înnascute a tuturor fiinţelor umane ,
Dorind să consolideze apărarea dreptului la viaţă garantat de către Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în
continuare Convenţia),
Considerând că Protocolul nr. 6 la Convenţia privind abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg la 28
aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu moartea referitoare la actele comise în timp de război sau de pericol
iminent de război, fiind hotărâte să acţioneze în cele din urmă pentru abolirea pedepsei cu moartea în toate
circumstanţele ,
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.
Articolul 2 . Interzicerea derogărilor
Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 15 din Convenţie nu este îngaduita.
Articolul 3 . Interzicerea rezervelor
Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 57 din
Convenţie nu este admisă.
Articolul 4 . Aplicare teritorială
1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de
acceptare ori de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul protocol.

49
2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului
Europei, să extindă aplicarea prezentului protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie.
Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de
trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General.
3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente, va putea fi retrasă sau modificată, în ceea
ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al
Consiliului Europei. Retragerea sau modificarea va produce
efecte din prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii notificării de către
Secretarul General.
Articolul 5 . Raportare la Convenţie
Statele părţi consideră art. 1-4 din prezentul protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile
Convenţiei se aplică în consecinţă.
Articolul 6 . Semnare şi ratificare
Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei.
El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu va putea să ratifice,
să accepte sau să aprobe prezentul protocol fără ca, simultan sau anterior, să fi ratificat Convenţia. Instrumentele
de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 7 . Intrare în vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data
la care zece state membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin protocol,
conform dispoziţiilor art. 6.
2. Pentru orice stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin protocol, acesta va
intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 8 . Funcţiile depozitarului
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului :
a. orice semnare ;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de
aprobare ;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului protocol, conform art. 4 şi 7 ;
d. orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în
acest scop, au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Vilnius la 3 mai 2002, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur
exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va
transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE


ALE UNIUNII EUROPENE
(2000/ C 364/01)

PROCLAMATIE SOLEMNA

Parlamentul European, Consiliul si Comisia proclama solemn textul care urmeaza: Carta Drepturilor
Fundamentale ale Uniunii Europene

PREAMBUL

Popoarele Europei, pentru a crea o şi mai strânsă uniune între ele, au luat hotărârea de a împartasi un viitor
paşnic, pe baza valorilor comune.

Constientă de mostenirea sa spirituală si morală, Uniunea a fost fondată pe valorile universale, indivizibile:
demnitate umană, libertate, egalitate şi solidaritate; pe baza principiilor democraţiei si a domniei legii. In centrul

50
activităţilor sale se afla individul, prin stabilirea cetăţeniei Uniunii si prin crearea unei zone a libertăţii,
securităţii si a justiţiei.

Uniunea contribuie la prezervarea si dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea de culturi si
tradiţii ale popoarelor Europei, precum si identităţile naţionale ale statelor membre şi organizarea autoritatilor
lor publice şi nationale, regionale şi la nivel local; caută să promoveze o dezvoltare echilibrată si posibilă si
asigura o circulatie liberă a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalului, si libertatea de stabilire a locuinţei.

In final, este necesar să se întareasca protecţia drepturilor fundamentale, între lumina schimbarilor din societate,
a progresului social si a dezvoltarii stiintifice si tehnologice, printr-o mai buna evidentiere a acestor drepturi
între Carta.

Aceasta Carta reafirma, cu toata consideratia cuvenita puterilor si obiectivelor Comunitatii si Uniunii si a
principiului subsidiaritatii, drepturile, asa cum rezulta, între particular, din traditiile constitutionale si obligatiile
internationale comune ale statelor membre, Tratatul Uniunii Europene, Tratatele Comunităţilor, Convenţia
Europeană pentru Protecţa Drepturilor Omului si a Libertăţilor Fundamentale, a Cartelor Sociale adoptate de
Comunitate si de Consiliul Europei si a jurisprudenţei Curţii de Justiţe a Comunitătilor Europene si a Curţii
Europene a Drepturilor Omului.

Beneficierea de aceste drepturi presupune responsabilităţi si îndatoriri cu privire la alte persoane, la comunitatea
umană si la viitoarele generaţii.

Prin urmare, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile si principiile prezentate între continuare.

CAPITOLUL I DEMNITATEA

Articolul 1 Demnitatea umana


Demnitatea umană este inviolabila. Aceasta trebuie sa fie respectată şi protejată.

Articolul 2 Dreptul la viaţă


1. Toata lumea are dreptul la viaţă.
2. Nimeni nu trebuie condamnat la pedeapsa cu moartea, sau executat.

Articolul 3 Dreptul la integritatea persoanei


1. Toata lumea are dreptul de a-i fi respectată integritatea mentală şi fizică.
2. In domeniul medicinei şi biologiei, trebuie respectate în particular următoarele:
- consimtământul liber şi în cunoştintă de cauză al persoanei implicate, în concordanţă cu procedurile
stabilite de lege,
- interzicerea practicilor eugenice32, în special al celor care au ca scop selectarea de persoane,
- interzicerea de a face în aşa fel încât corpul uman sau părţi ale sale să fie sursă de câstig financiar,
- interzicerea clonării reproductive a fiinţelor umane.

Articolul 4 Interzicerea torturii şi a tratamentului sau pedepsei inumane ori degradante


Nimeni nu va fi subiectul torturii sau tratamentului sau pedepsei inumane ori degradante.

Articolul 5 Interzicerea sclaviei şi a muncii fortate


1. Nimeni nu trebuie sa fie tinut în sclavie sau servitute.
2. Nimanui nu trebuie să i se ceară sa efectueze muncă fortată sau obligatorie.
3. Traficul cu fiinte umane este interzis.

CAPITOLUL II LIBERTATI

Articolul 6 Dreptul la libertate şi securitate


Toata lumea are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei.

32
- nota trad.: eugenia = stiinta care se ocupa cu imbunatatirea umana prin ameliorarea speciei
51
Articolul 7 Respectarea vietii private şi de familie
Toata lumea are dreptul de a-i fi respectate viaţa privată sau de familie, căminul şi comunicatiile.

Articolul 8 Protectia datelor personale


1. Toata lumea are dreptul la protecţia datelor personale referitoare la persoana sa.
2. Asemenea date trebuie procesate în mod onest pentru scopuri specificate şi pe baza consimţământului
persoanei implicate sau pe baza altor fundamente legitime stabilite de lege. Toata lumea are drept de acces
la datele care au fost colectate cu privire la persoana sa, şi dreptul sa le rectifice.
3. Conformitatea cu aceste reguli va fi subiect de control a unei autorităţi independente.

Articolul 9 Dreptul la casatorie şi la intemeierea unei familii


Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie trebuie să fie garantate în concordantă cu legile nationale
ce guvernează exercitarea acestor drepturi.

Articolul 10 Libertatea de gandire, constiinta şi religie


1. Toata lumea are dreptul la libertate de gândire, constiinţă şi religie. Aceste drepturi includ libertatea de a
schimba religia sau credinta şi libertatea, fie individual sau în comunitate cu altii şi în public sau particular,
de a-si manifesta religia sau credinta, prin închinare, învatare, practica sau observare.
2. Este recunoscut dreptul de obiectie constientă, în concordanţă cu legile nationale ce guvernează exercitarea
acestui drept.

Articolul 11 Libertatea de exprimare şi informare


1. Toata lumea are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii şi de a
primi şi împartasi informatii şi idei fără interventie din partea autoritătii publice, indiferent de frontiere.
2. Libertatea şi pluralismul media trebuie să fie respectate.

Articolul 12 Libertatea de intrunire şi asociere


1. Toata lumea are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi libertatea de asociere la toate nivelurile, în mod
particular între politica, sindicate şi probleme civice, care implică dreptul tuturor de a forma şi de a face
parte din sindicate pentru protejarea intereselor lor.
2. Partidele politice la nivel de Uniune contribuie prin exprimarea doleantelor politice ale cetăţenilor Uniunii.

Articolul 13 Libertatea artelor şi stiintelor


Artele şi cercetarea ştiintifică trebuie să fie libere de orice constrângere. Libertatea academică trebuie respectată.

Articolul 14 Dreptul la educatie


1. Toata lumea are dreptul la educatie şi la acces la pregătire profesională şi instruire continuă.
2. Dreptul include posibilitatea de a primi educatie obligatorie gratuită.
3. Libertatea de a fonda institutii educaţionale cu respectul cuvenit pentru principiile democratice şi dreptul
părintilor de a asigura educatie şi învatãtura copiilor, în conformitate cu religia lor, convingerile filozofice şi
pedagogice trebuie să fie respectate, în conformitate cu legile naţionale ce guvernează exercitarea unei
asemenea libertăţi sau drept.

Articolul 15 Libertatea de a alege ocupatia şi dreptul de a munci


1. Toata lumea are dreptul de a munci şi de a urma o profesie liber aleasă sau acceptată.
2. Fiecare cetăţean al Uniunii are libertatea de a căuta de lucru, de a munci, de a-si exercita dreptul de
înfiintare şi de a furniza servicii în oricare din statele membre.
3. Nationalităţile ţărilor terţe care sunt autorizate să lucreze pe teritoriile statelor membre au dreptul la condiţii
de muncă echivalente cu cele ale cetăţenilor Uniunii.

Articolul 16 Libertatea de a conduce o afacere


Este recunoscuta libertatea de a conduce o afacere în concordanţă cu legea comunitară şi cu legile şi practicile
naţionale.

Articolul 17 Dreptul de proprietate


1. Toata lumea are dreptul de a detine, de a utiliza, de a dispune şi de a-si lăsa posterităţii posesiunile
dobândite legal. Nimeni nu trebuie să fie privat de posesiunile sale, exceptând interesul public şi în cazurile
şi sub conditiile prevazute de lege, subiect al plătirii unei compensatii drepte şi între timp util, pentru
52
pierderea lor. Utilizarea proprietăţi poate fi reglementată de lege, în măsura în care este necesară pentru
binele general.
2. Proprietatea intelectuală trebuie să fie protejata.

Articolul 18 Dreptul la azil


Dreptul la azil trebuie garantat, cu respectarea cuvenită a regulilor stabilite de Conventia de la Geneva la 28
iulie 1951 şi de Protocolul din 31 ianuarie 1967 referitor la statutul refugiaţilor şi în concordanţă cu Tratatul
instituind Comunitatea Europeana.

Articolul 19 Protectia între cazul mutarii, expulzarii sau extradarii


1. Expulzarea colectivă este interzisă.
2. Nimeni nu poate fi mutat, expulzat sau extrădat către statul unde sunt riscuri serioase, care ar supune
persoana la pedeapsa cu moartea, tortura sau alte tratamente sau pedepse inumane sau degradante.

CAPITOUL III EGALITATE

Articolul 20 Egalitate între fata legii


Toata lumea este egală în ţ
Articolul 21 Ne-discriminarea
1. Este interzisa orice discriminare pe bază de sex, rasă, culoare, etnie sau origine socială, trăsături genetice,
limba, religie sau credinţă, opinie politică sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate natională,
proprietate, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
2. In concordanţă cu scopul aplicării Tratatului instituind Comunitatea Europeană şi a Tratatului Uniunii
Europene, şi fără a prejudicia prevederile speciale ale acelor Tratate, orice discriminare pe baza de
nationalitate este interzisa.

Articolul 22 Diversitatea culturala, religioasa şi lingvistica


Uniunea trebuie să respecte diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.

Articolul 23 Egalitate între barbati şi femei


Egalitatea dintre bărbati şi femei trebuie să fie asigurata în toate zonele, inclusiv cele de angajare, muncă şi
plată.
Principiul egalităţii nu trebuie să impiedice mentinerea sau adoptarea măsurilor care furnizează avantaje
specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.

Articolul 24 Drepturile copilului


1. Copiii trebuie să aibă dreptul la protectia şi grija care sunt necesare pentru o crestere normală. Ei pot să-si
exprime opiniile în mod liber. Asemenea opinii trebuie să fie luate în considerare în privinta problemelor
care îi privesc, conform vârstei şi maturităţii lor.
2. In toate actiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt luate de autorităţile publice sau institutii private, în
primul rand trebuie să fie luat în consideratie cel mai bun interes al copilului.
3. Fiecare copil trebuie să aibă dreptul de a menţine în mod regulat relatii personale şi contact direct cu ambii
părinti, în afara cazului în care aceast lucru este contrar celui mai bun interes al copilului.

Articolul 25 Drepturile vârtsnicilor


Uniunea recunoaşte şi respectă drepturile vârstnicilor de a-si trăi viaţă între demnitate şi independenta şi de a
participa la viaţă socială şi culturală.

Articolul 26 Integrarea persoanelor cu handicap


Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsurile desemnate pentru
asigurarea independentei lor, integrarea socială şi ocupatională şi participarea la viaţa comunităţii.

CAPITOLUL IV SOLIDARITATE

Articolul 27 Dreptul lucrătorilor la informare şi consultare între cadrul sarcinilor


53
Lucrătorii sau reprezentantii lor trebuie, la nivelurile adecvate, să aibă garantată informarea şi consultarea între
timp util între cazurile şi între conditiile prevăzute de legea comunitară şi de legile şi practicile nationale.

Articolul 28 Dreptul la negociere colectivă şi actiune


Lucrătorii şi angajatii, ori organizaţiile lor, au, în concordanţă cu legea comunitară şi cu legile şi practicile
nationale, dreptul de a negocia şi de a ajunge la întelegeri colective la nivelurile adecvate si, între cazurile de
conflict de interese, pot întreprinde actiuni colective pentru a-si apăra interesele, inclusiv greva.

Articolul 29 Dreptul de acces la serviciile de plasament


Toata lumea are drept de acces la un seviciu de plasament liber.

Articolul 30 Protectia între eventualitatea concedierii nejustificate


Fiecare lucrător are dreptul de protectie împotriva unei concedieri nejustificate, în concordanţă cu legea
comunitară şi cu legile şi practicile naţionale.

Articolul 31 Conditii drepte şi juste de muncă


1. Fiecare lucrător are dreptul la conditii de muncă care să le respecte sănătatea, siguranta şi demnitatea.
2. Fiecare lucrător are dreptul de limitare a numărul maxim de ore de munca, la perioade de repaos zilnic şi
săptămânal şi la o perioadă anuală de concediu de odihna platit.

Articolul 32 Interzicerea muncii copiilor şi protejarea tinerilor angajati între munca


Angajarea copiillor este interzisă. Vârsta minimă admisă la angajare nu poate fi mai mică decât vârsta minimă
pentru părăsirea scolii, fără prejudicierea regulilor care pot fi mai favorabile pentru tineri şi cu exceptii de
derogare limitate.
Tinerii admisi la muncă trebuie să aiba conditii de munca adecvate vârstei lor şi să fie protejati faţă de
exploatarea economică şi orice muncă care ar putea să dăuneze sigurantei, sănătatii ori dezvoltării lor fizice,
mentale, morale ori sociale sau să intervină în educatia lor.

Articolul 33 Familia şi viaţă profesionala


1. Familia trebuie să se bucure de protectie legală, economică şi socială.
2. Pentru a reconcilia familia cu viaţă profesională, toată lumea trebuie să aiba dreptul la protectie faţă de
concedierea pe motiv de maternitate şi dreptul de a beneficia de concediu plătit pentru îngrijire copil pentru
mama ori tata, ca urmare a naşterii ori adoptiei copilului.

Articolul 34 Securitate socială şi asistenta socială


1. Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la beneficiile securităţii sociale şi la servicii sociale care asigura
protectie între cazuri ca: maternitate, boală, accidente de muncă, funcţie de vârsta înaintata, şi în cazul
pierderii locului de muncă, între concordanţă cu regulile stabilite de legea comunitară şi de legile şi
practicile nationale.
2. Oricine locuieşte sau se mută în mod legal între interiorul Uniunii Europene este îndreptatit la beneficiile
securităţii sociale şi avantajelor sociale în concordanţă cu legea comunitară şi legile şi practicile nationale.
3. Pentru a combate excluderea socială şi sărăcia, Uniunea recunoaste şi respectă dreptul la asistentă socială şi
asistenţă pentru locuintă, în asa fel încât să se asigure o existenţă decentă pentru toti cei care nu au
suficiente resurse, în concordanţă cu regulile stabilite de legea comunitară şi legile şi practicile nationale.

Articolul 35 Ingrijirea sănătatii


Oricine are dreptul de acces la îngrijirea preventivă a sănătăţii şi dreptul de a beneficia de tratament medical, în
conditiile stabilite de legile şi practicile nationale. Trebuie să fie asigurat un nivel ridicat de protectie a sănătăţii,
în concordanţă cu definirea şi implementarea politicilor şi activităţilor Uniunii.

Articolul 36 Accesul la servicii de interes economic general


Uniunea recunoaste şi respectă accesul la serviciile de interes economic general asa cum sunt prevăzute de legile
şi practicile nationale, în concordanţă cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, în vederea promovării
coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.

Articolul 37 Protectia mediului


54
Un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunatatirea calităţii mediului trebuie să fie integrat între
politicile Uniunii şi să se asigure concordanta cu principiile pentru o dezvoltare sustinută.

Articolul 38 Protectia consumatorului


Politicile Uniunii trebuie să asigure un nivel ridicat de protectie a consumatorului.

CAPITOLUL V DREPTURILE CETATENESTI

Articolul 39 Dreptul de vot şi de a candida la alegerile din Parlamentul European


1. Fiecare cetăţean din Uniune are dreptul de a vota şi de a participa ca şi candidat la alegerile din cadrul
Parlamentului European în statul membru în care are domiciliul, în aceleasi conditii cu cetătenii statului.
2. Membrii Parlamentului European trebuie sa fie alesi prin votare universală directă, prin vot liber şi secret.

Articolul 40 Dreptul de a vota şi de a candida la alegerile municipale


Fiecare cetăţean al Uniunii are dreptul de a vota şi de a candida la alegerile municipale din statele membre în
care are domiciliul
în aceleasi conditii cu cetătenii statului.

Articolul 41 Dreptul la o administratie corecta


1. Fiecare persoană are dreptul de a beneficia de o administrare a afacerilor impartială, corectă şi în timp util,
de către institutiile şi organele Uniunii.
2. Acest drept include:
- dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte să fie afectată de luarea unei măsuri individuale
nefavorabile;
- dreptul fiecărei persoane de a avea acces la propriul dosar, cu respectarea intereselor legitime de
confidentialitate şi a secretului afacerii şi profesional;
- obligatia administratiei de a-si motiva deciziile.
3. Fiecare persoană are dreptul de a fi despăgubit de Comunitate între cazul oricăror daune cauzate de
institutii sau de către functionarii lor în îndeplinirea îndatoririlor lor, în concordanţă cu principiile generale
comune ale legilor statelor membre.
4. Fiecare persoană poate să scrie institutiilor Uniunii într-una din limbile Tratatelor şi trebuie să primească
un răspuns în aceeasi limbă.

Articolul 42 Dreptul de acces la documente


Fiecare cetăţean al Uniunii, şi orice pesoană fizică sau juridică care are locuinta sau are sediul într-un stat
membru are dreptul de acces la documentele Palamentului European, Consilului şi Comisiei.

Articolul 43 Avocatul Poporului


Fiecare cetăţean din Uniune şi orice persoană fizică sau juridică cu locuinta ori cu sediul intr-un stat membru are
dreptul de a se adresa Avocatului Poporului între cazurile Uniunii de administrare defectuoasa între cadrul
activitatilor institutiilor şi organelor comunitare, cu exceptia celor ce tin de competenta juridică a Curtii de
Justitie şi a Tribunalului de Prima Instanţă.

Articolul 44 Dreptul de petitie

Fiecare cetăţean din Uniune şi orice persoană fizică sau juridică cu locuinta ori cu sediul într-un stat membru are
dreptul de petitie la Parlamentul European.

Articolul 45 Libertatea de mutare şi de domiciliu

1. Fiecare cetăţean din Uniune are dreptul de a se muta sau de a avea domiciliu între mod liber pe teritoriul
statelor membre.
2. Libertatea de mutare şi rezidenţă trebuie să fie acordată, în concordanta cu Tratatul instituind Comunitatea
Europeana, pentru cetătenii tarilor terte cu rezidenta legală pe teritoriul unui stat membru.
55
Articolul 46 Protectia diplomatica şi consulara

Fiecare cetăţean al Uniunii trebuie, pe teritoriul unei terte ţări în care statul membru nu este reprezentat ca
cetăţean, să fie îndrituit la protectie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în
aceleasi conditii cu cele ale cetăţenilor statului membru.

CAPITOLUL VI JUSTITIA

Articolul 47 Dreptul la reparaţie efectivă şi la un proces drept

Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertati garantate de legea Uniunii sunt încalcate are dreptul la o reparatie
efectivă în fata unui tribunal, în conformitate cu conditiile stabilite de acest Articol.
Oricine este îndreptatit la o audiere dreaptă şi publică în timp util de către un tribunal independent şi impartial,
anterior stabilit de lege. Oricine trebuie să aibă posibilitatea de a fi consiliat, aparat şi reprezentat.
Reprezentarea legală gratuită trebuie să fie disponibilă celor care nu au resurse suficiente, în măsura în care
asemenea reprezentare legală gratuită este necesară pentru asigurarea accesului efectiv la justitie.

Articolul 48 Prezumtia de nevinovătie şi dreptul la apărare

1. Orice persoană care a fost învinuita trebuie să fie supusă prezumtiei de nevinovatie pânî la stabilirea
vinovătiei conform legii.
2. Este garantată respectarea drepturilor la apărare ale oricărei persoane care a fost învinuita.

Articolul 49 Principiile legalităţii şi proportionalităţii infractiunilor şi pedepselor

1. Nimeni nu trebuie să fie facut vinovat de o infractiune pe baza oricărui act ori omisiune, dacă fapta nu
constituia infractiune când a fost comisă, conform legislatiei nationale ori internationale. Nu trebuie să fie
impusa o pedeapsa mai grea decât cea aplicabilă la data la care a fost comisa infractiunea. Dacă, ulterior
comiterii infractiunii, legea prevede o pedeapsa mai usoară, atunci trebuie aplicata aceasta.
2. Acest Articol nu trebuie să prejudicieze procesul şi pedeapsa oricărei persoane pentru nici o faptă sau
omisiune care, la data când a fost comisa fapta, era infractiune în concordanţă cu principiile generale
recunoscute de comunitatea natiunilor.
3. Severitatea pedepselor trebuie să nu fie disproportionată cu infractiunea.

Articolul 50 Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în cazul procedurior penale pentru
aceeasi infracţiune

Nimeni nu trebuie să fie obligat să fie judecat sau pedepsit din nou pe baza procedurilor penale pentru o
infractiune pentru care a fost deja achitat ori găsit vinovat în cadrul Uniunii, în conformitate cu legea.

CAPITOLUL VII PREVEDERI GENERALE

Articolul 51 Sfera de aplicare

1. Prevederile acestei Carte se adresează institutiilor şi organelor Uniunii, cu consideratia cuvenită pentru
principiile de subsidiaritate şi numai pentru statele membre, atunci când implementează legea Unională.
Prin urmare, acestea trebuie să respecte drepturile, să observe principiile şi să promoveze aplicarea acestora
între concordanta cu puterile lor.
2. Această Cartă nu stabileste nici o nouă putere sau sarcină pentru Comunitate sau Uniune, sau nu modifică
puterile şi sarcinile definite de Tratate.

Articolul 52 Sferea de aplicare a drepturilor garantate

1. Orice limitare a exercitării drepturilor şi libertăţilor recunoscute de această Cartă trebuie să fie prevazute de
lege şi să respecte esenţa acestor drepturi şi libertati. Subiect al principiului proportionalităţii, pot fi făcute
limitari numai dacă este necesar şi într-adevar se potrivesc cu obiectivele interesului general recunoscut de
56
Uniune sau nevoii de a proteja drepturile şi libertăţile altora.
2. Drepturile recunoscute de aceasta Carta, care se bazează pe Tratatele Comunitare ori pe Tratatul Uniunii
Europene, trebuie să fie exercitate în conditiile şi în limitele definite de aceste tratate.
3. In măsura în care aceasta Cartă contine drepturi care corespund cu drepturile garantate de Conventia pentru
Protectia Drepturilor Omului şi Libertatilor Fundamentale, sensul şi sfera de aplicare a acestor drepturi
trebuie să fie aceeasi ca cele stabilite de Conventia amintita. Acasta prevedere nu trebuie să impiedice legea
Uniunii ci să ofere mai multă protectie.

Articolul 53 Nivel de protectie

Nimic din această Cartă nu trebuie să fie interpretat restrictiv sau să afecteze în mod nefavorabil drepturile
omului şi libertăţile fundamentale asa cum au fost recunoscute, în domeniile respective de aplicare, de către
legea Uniunii şi cea internatională şi de acordurile internationale la care Uniunea, Comunitatea ori toate statele
membre sunt parte, inclusiv Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului şi Libertatilor
Fundamentale, şi de Constituţiile statelor membre.

Articolul 54 Interzicerea abuzului de drepturi

Nimic din această Cartă nu trebuie să fie interpretat că sugerează orice drept în angajarea oricărei activitati sau
întocmirea oricărui act care urmăreste desfiintarea oricăror drepturi sau libertăţi recunoscute în această Cartă,
sau la orice limitare sau extindere, decât a fost prevăzut în Carta de faţă.

57
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. Documente internaționale
1. Convenţia nr. 100 din 1951, privind egalitatea de remunerare
2. Convenţia O.I.M. nr. 111 din 1958 privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării
profesiei, precum şi Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 21
dec.1965
3. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
4. Documentul Final al Reuniunii privind dimensiunea umană de la Viena (1986)
5. Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, 1966
6. Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, 1966
7. Rezoluţia ONU nr.39/248 din aprilie 1985 privind protecţia consumatorilor
8. Rezoluţia nr. 3069/XXVIII pentru eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi discriminare fondate pe
religie din 30 nov. 1973
9. Tratatul de la Lisabona, 13 decembrie 2007

2. Cărți
1. Almond, Gabriel; Verba, Sidney – Cultura civică, Ed. Du Style, Bucureşti, 1996
2. Asquith, Stewart, Hill, Malcolm, Justice for children, Martinus Nijhoff Publishers, 1994
3. Avril, Pierre, Gicquel, Jean - Droit Parlamentaire, 3e edition, Ed. Montchrestien, Paris, 2004
4. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,Ghidul Consumatorilor
5. Balahur, Doina, Protecţia drepturilor copilului ca principiu al asistenţei sociale, Editura All Beck,
Bucureşti 2001
6. Boier, Rodica, Comportamentul consumatorului,Ed. Graphis, Bucuresti, 1994
7. Călinoiu, Constanţa, Duculescu, Victor, Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001
8. Cătoiu, Iacob, Teodorescu, Nicolae,Comportamentul consumatorului,teorie şi practică, Ed.Economică,
Bucureşti, 1997
9. Ciofu Ioan, Comportamentul simulat ,Ed.Academiei, Bucureşti, 1997
10. Cloşcă, Ionel, Suceavă, Ion, Tratat de drepturile omului, Bucureşti,2006
11. Dascălu, Radu, Protecţia copilului în România –aspecte juridice şi educative, 1990
12. Drăganu, Tudor, Drept constituţional şi institutii politice, Editura Lumina Lex, 1998, Volumul 1
13. Duţu, Mircea - Dreptul mediului .Tratat .Abordare integrata." vol. I, Editura Economică , Bucureşti,
2003
14. Grand Larousse Enciclopedique en dix volumes, tome huitieme, Librarie Larousse, Paris 1963
15. Hegel, G.W. - Principiile filosofiei dreptului-Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1969
16. Ionescu, Nae - Tratat de metafizică- Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1999
17. Ionescu, Cristian – Tratat de drept constituţional contemporan- Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2008
18. Kregel, J. Matzner, E., Grabhner, G., Şocul pieţei, Ed .Economică, Bucureşti, 1995
19. Larousse, Librarie Larousse, Paris 1977
20. Le Petit Larousse, Paris, Codex 06-1993
21. Lipjahart, Arend, „Modele ale democraţiei – forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de
ţări”, Polirom, Bucureşti, 2000
22. Marinescu, Daniela -Tratat de Dreptul Mediului - Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008
23. Martin, Pierre, „Sistemele electorale şi modurile de scrutin”, RA Monitorul Oficial, Bucureşti, 1999
24. Mazilu, Dumitru - Right to privacy, Sub-Commssion on Prevention of Discrimination and Protection of
Minorities, Geneva, 9 august 1983
25. Mazilu, Dumitru – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2008
26. Moroianu Zlatescu, Irina, Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996
27. Muraru, Ioan, Drept constituţional şi institutii politice, Editura Actami, Bucuresti, 1998
28. Năstase, Adrian, Drepturile omului, religie a sfârşitului de secol, R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti,
1992
29. Năstase, Adrian - Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale- R.A. Monitorul Oficial,
Bucureşti, 1998
30. Purdă, Nicolae, Protecţia drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
31. Robert, Liberte de conscience, pluralisme et tolerance, în Liberte de conscience, Conseil de l’Europe,
1993
58
32. Schnapper,Dominique, Bachelier,Christian Ce este cetăţenia?, Ed, Polirom, Iaşi, 2001
33. Speranţia, Eugeniu, Introducere în Filozofia Dreptului, Cluj, 1940
34. Radu Emil Stoica - Dreptul de azil- Ed. Estfalia, 2006
35. Tomescu, Mădălina -"Jus Cogens - Între teoria şi practica relaţiilor internaţionale", Ed. Cartea
Universitară, Bucureşti, 2005
36. Tomescu, Mădălina, ”Protecția juridică a drepturilor omului”, Ed. ProUniversitaria, București, 2009
37. Tomescu, Mădălina, ”Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane”, Ed. ProUniversitaria,
București, 2013
38. Ungureanu, Carmen Tamara, Drept internaţional privat. Protecţia consumatorilor şi răspunderea
pentru produsele nocive, Ed.Beck, Bucureşti, 1999
39. Vida, Ioan, Drepturile omului în reglementări internaţionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999

3. Articole
1. Calafeteanu, Adina – Marina - Cetateanul – persoana care se sustrage solidaritatii sociale?, Revista
AEPADO nr. 9/2008
2. Djuvara, Mircea, Despre ideea de drept subiectiv şi obligaţie, în „Revista de drept public”, Nr. 14,
1939, studiu republicat în volumul „Eseuri de filozofie a Dreptului”
3. Stoean, Raluca - Accesul la cultură, un drept inaccesibil multor români- Monitorul Drepturilor Omului
nr. 2/2005
4. Tomescu, Mădălina - Egalitatea de şanse în administraţia publică, în “Buletin documentar nr. 1/2008”
MAI, Institutul de Studii pentru Ordine Publică, Ed. MAI, 2008,
5. Tomescu, Mădălina - Cunoaşterea libertăţilor publice şi a drepturilor cetăţeneşti în statul de drept, în
“Monitorul cultural-educativ” nr. 2/2008, MAI
6. Tomescu, Mădălina - Principiul egalităţii în drepturi. Egalitate - libertate- nediscriminare, Revista
Paideia nr. 1/2008
7. Tomescu, Mădălina - Protecţia şi promovarea drepturilor femeilor la nivel internaţional în “Monitorul
cultural-educativ” nr. 1/2009, MAI, ISSN: 1583-6126

4. Legi
1. Constituţia României
2. Legea privind liberul acces la informațiile de interes public: Legea nr. 544/2001
3. Legea privind organizarea şi funcţionarea Avocatului Poporului: Legea nr. 35/1997
4. Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe: Legea nr. 8/1996
5. Codul Consumului : Legea nr. 296/2004
6. Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi: Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002.

SITE-uri de consultat și Publicații electronice:


1. http://www.dsclex.ro/coduri/cprpengen.htm#t1
2. http://www.aepado.ro/revista/nr_9/index.php?page=04
3. http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/21_1991.php
4. http://www.onuinfo.ro/mass_media/comunicate_de_presa/476/
5. http://www.romaniatrademarks.ro/ro/9_36_index.php
6. http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_3.htm#dritteGeneration
7. www.un.org.
8. http://europa.eu/pol/env/index_ro.htm
9. http://romanian.moldova.usembassy.gov/sp102304.html
10. http://www.europarl.europa.eu/parliament/public/staticDisplay
11. http://www.atenţie info/dreptul de petiţionare
12. www.anpc.ro
13. http://www.hrw.org/
14. http://www.coe.ro/statut_curte.html

59