CAPITOL: ELECTROCINETICĂ - real

ELECTROSTATICĂ - recapitulare

1.Electrizarea
2.Proprietăţile sarcinii electrice
3.Interpretarea electronică a electrizării (modelul planetar al atomului)
4.Clasificarea corpurilor din punct de vedere electric
a.Corpuri conductoare
b.Semiconductori
c.Dielectrici (izolatori)
5.Modalităţi de electrizare
6.Legea lui Coulomb (1785) – Legea atracţiei gravitaţionale a lui Newton
7.Câmpul electric – Câmpul gravitaţional (gravific) – Câmpul magnetic
a.Definiţie; Descriere
b.Intensitatea câmpului; Inducţia câmpului
c.Potenţialul câmpului
8.De cugetat – Richard Feynman: „Electronul este o teorie de care ne folosim; e atât de util în înţelegerea
felului în care funcţionează natura, încât aproape că-l putem considera real.”

CURENTUL ELECTRIC

1.Definiţie; Clasificare; Descriere

2.Densitatea de curent şi intensitatea curentului electric (galvanometru, ampermetru)
3.Efectele curentului electric
a.Efect termic (caloric, Joule)
b.Efect chimic
c.Efect magnetic
4.Generatorul electric (circuit exterior, circiut interior)
5.Tensiunea electrică între 2 puncte; diferenţa de potenţial electric între 2 puncte; tensiunea electromotoare
(t.e.m.) între 2 puncte (voltmetru)

CURENTUL ELECTRIC ÎN METALE (modelul Drude – Lorentz)

1.Viteza termică şi viteza de drift

2.Legea lui Ohm (forma locală)
3.Rezistenţa electrică
a.Definiţie; rezistor
b.Dependenţa rezistenţei de dimensiunile şi natura conductorului
c.Clasificarea conductorilor după forma caracteristicii curent - tensiune
4.Dependenţa rezistivităţii de temperatură
5.Supraconductibilitatea
6.Probleme
1.Rezistivitatea unui conductor de Ag la temperatura camerei este  = 1,5410-8 m, iar concentraţia
electronilor este n = 5,81028 m-3. Să se calculeze: a) timpul mediu  dintre două ciocniri ale electronilor;
b) mobilitatea electronilor de conducţie; c) viteza de transport a electronilor dacă E = 0,1 Vm-1.
2. Sub acţiunea unei diferenţe de potenţial U, un electron străbate în vid distanţa l în timpul τ0 = 9,110-4 s.
Dacă aceeaşi diferenţă de potenţial este aplicată unui conductor metalic în care mobilitatea electronilor de

1
conducţie este  = 410-3 m2V-1s-1, să se calculeze raportul dintre viteza v0, după ce electronul a parcurs distanţa
l în vid şi viteza de transport (drift) vd a electronului în metal.
3. C.IX – X – pag. 180 – ex. 2.9.2. – O sârmă de cupru are rezistenţa R = 10 Ω şi masa m = 0,4 kg.
Cunoscând rezistivitatea cuprului ρ = 1,7∙10-8 Ω∙m şi densitatea cuprului d = 8,6∙103 kg∙m-3, să se calculeze: a)
lungimea l a sârmei; b) aria secţiunii S; c) diametrul D al sârmei.
4. C.IX – X – pag. 181 – ex. 2.9.3. – O sârmă de cupru are rezistenţa R0 la temperatura de 0°C. Să se
calculeze temperatura t la care rezistenţa sârmei creşte cu 10 % faţă de valoarea R0. Coeficientul de temperatură
al rezistivităţii cuprului este α = 3,9∙10-3 K-1.

LEGILE LUI KIRCHHOFF PENTRU RETELE ELECTRICE

1.Reţeaua electrică (definiţie; elemente)

2.Legea I a lui Kirchhoff
3.Legea a II-a a lui Kirchhoff – caz particular: Legea lui Ohm pentru un circuit simplu
4.Legea lui Ohm generalizată
5.Probleme
1. C.IX – X – pag. 185 – ex. 2.9.29. – Să se calculeze intensităţile curenţilor din laturile circuitului
reprezentat în figura 1, dacă: E1 = 27 V; E2 = 30 V; r1 = 30 mΩ; r2 = 50 mΩ; R1 = R2 = R5 = 8 Ω; R3 = 1,97 Ω;
R4= 2,95 Ω; R6= 12 Ω; R7= 1,2 Ω.

Fig. 3.3

2. C.IX – X – pag. 186 – ex. 2.9.33. – Pentru circuitul din figura 2, se cunosc: E1 = 55 V; E2 = 10 V;
E3 = 30 V; E4 = 15 V; r1 = 0,3 Ω; r1 = 0,3 Ω; r2 = 0,4 Ω; r3 = 0,1 Ω; r4 = 0,2 Ω; R1 = 9,5 Ω; R2 = 19,6 Ω;
R3 = 4,9 Ω. Să se calculeze: a) intensităţile curenţilor din laturile circuitului; b) tensiunea electrică între punctele
A şi B.
3. I.I. – pag. 110 – ex. 2.93. – O sursă debitează pe un circuit exterior un curent de 12 A. Dacă rezistenţa
circuitului creşte cu 50 %, curentul debitat de sursă se micşorează cu 25 %. Dacă rezistenţa circuitului exterior
se micşorează cu 25 %, atunci intensitatea curentului din circuit este: a) 12,5 A; b) 12,25 A; c) 13 A; d) 14 A;
e) 14,4 A.
4. În figura 3.3 este reprezentată dependenţa intensităţii curentului care parcurge un circuit simplu, de
tensiunea electrică măsurată la bornele generatorului. Folosind datele din grafic, determinaţi: a) tensiunea
electromotoare a generatorului; b) intensitatea curentului electric de scurtcircuit debitat de generator;
c) rezistenţa internă a generatorului; d) numărul de electroni care trec prin secţiunea transversală a
conductorului în unitatea de timp, atunci când generatorul debitează curentul de scurtcircuit.

LEGAREA (GRUPAREA) REZISTORILOR ŞI A GENERATOARELOR

1.Legarea în serie (cascadă) a rezistorilor

2.Legarea în paralel (derivaţie) a rezistorilor
3.Legarea în serie a generatoarelor
4.Legarea în paralel a generatoarelor
2
Fig. 11.2
5.Probleme
1. I.I. – pag. 92 – ex. 2.30. – Un circuit electric este format dintr-o sursă, compusă din 10 elemente legate în
serie, avînd fiecare t.e.m. e = 6 V şi rezistenţa interioară r = 0,2 Ω. Sursa alimentează circuitul exterior compus
din întrerupătorul K şi rezistenţele: R1 = 6 Ω, R2 = 4 Ω, R3 = 2,8 Ω, R4 = 4 Ω, R5 = 3 Ω, R6 = 3 Ω, R7 = 1 Ω
(Fig. 3.1). Să se determine: a) rezistenţa circuitului exterior cînd întrerupătorul este deschis; b) rezistenţa
circuitului exterior cînd întrerupătorul este închis; c) curenţiiprin circuit în cele două situaţii de la punctele a) şi
b); d) ce valoare are curentul cînd se scurtcircuitează circuitul exterior?

Fig. 11.1 Fig. 9.1

Fig. 3.1
2. I.I. – pag. 88 – ex. 2.17. – Pentru circuitul din figura 11.1 se cunosc: R1 = 10 Ω, R2 = 30 Ω, R3 = R4 = 20 Ω,
E = 132 V şi r = 2 Ω. Să se determine: a) rezistenţa echivalentă a circuitului exterior; b) curenţii ce trec prin
cele două ramuri; c) tensiunea la bornele sursei; d) diferenţa de potenţial dintre punctele M şi N.
3. I.I. – pag. 83 – ex. 2.2. – Se consideră circuitul electric din figura 9.1 pentru care se cunosc: E1 = 30 V,
E2 = 50 V, R1 = 2 Ω, R2 = 3 Ω, R = 5 Ω. Să se determine: a) intensitatea curentului din circuit; b) diferenţele de
4. C.IX – X – pag. 184 – ex. 2.9.25. – Circuitul electric din figura 10 conţine o sursă cu t.e.m. E = 40 V şi
rezistenţa interioară r = 1 Ω, două rezistoare cu rezistenţele R1 = 6 Ω şi respectiv R2 = 12 Ω şi un fir metalic AB
cu lungimea l = 0,8 m şi rezistenţa R = 6 Ω. Pe firul AB se deplasează cursorul C prin care se închide circuitul.
Se cer: a) rezistenţa echivalentă R12 pentru rezistoarele R1 şi R2; b) rezistivitatea ρ a firului metalic, dacă aria
secţiunii lui transversale este S = 1 mm2;c) distanţa x = AC, astfel încât tensiunea între punctele A şi C să fie
UCA = 15 V.
5. C.IX – X – pag. 185 – ex. 2.9.30. – În circuitul din figura 11 se cunosc: E1 = 8 V; E2 = 48 V; r1 = 3 Ω;
r2 = 2 Ω; R = 2 Ω. Să se determine: a) intensităţile curenţilor din laturile circuitului; b) tensiunea U dintre
noduri; c) tensiunea U0 la bornele surselor la funcţionarea în gol; d) intensitatea curentului la funcţionarea în
scurtcircuit; e) condiţia care ar trebui îndeplinită în cazul celor două surse legate în paralel pentru ca prin
rezistorul legat la bornele lor să nu treacă curent, oricare ar fi rezistenţa acestuia; f) pornind de la expresia
pentru tensiunea U la bornele surselor, obţinută la punctul b), să se generalizeze această relaţie pentru cazul
grupării în paralel a n surse având t.e.m. Ek şi rezistenţele interioare rk, iar la bornele grupării legat un rezistor
de rezistenţă R; g) ce valoare R0 ar trebui să aibă rezistenţa rezistorului R pentru ca intensitatea curentului prin
sursa 1 să se anuleze?
6. I.I. – pag. 94 – ex. 2.33. – Să se determine rezistenţa echivalentă între punctele A şi B pentru circuitele din
figura 11.2, dacă R = 7 Ω.
7. I.I. – pag. 87 – ex. 2.16. – O sursă cu t.e.m. E = 105 V şi rezistenţa interioară r = 1 Ω alimentează două
grupuri de rezistoare formate din 5 rezistoare identice, cu R1 = 40 Ω fiecare şi, respectiv, din trei rezistoare
identice, cu R2 = 30 Ω fiecare. Ştiind că rezistoarele în grupe sînt legate în paralel, iar cele două grupe sînt
legate în serie, dacă firele de legătură de la sursă la consumatori au R = 2 Ω, să se determine: a) rezistenţa
echivalentă a circuitului exterior; b) intensitatea curentului debitat de sursă; c) tensiunile de la bornele fiecărui
grup de rezistoare.
8. C.IX – X – pag. 181 – ex. 2.9.13. – Două surse au t.e.m. egale E = 2 V şi rezistenţa interioară r1 = 1 Ω,
respectiv r2 = 0,5 Ω. Se dispun sursele în serie iar la bornele grupării se leagă un rezistor cu rezistenţa R. Să se
calculeze rezistenţa R şi tensiunea U2 la bornele celei de-a doua surse, astfel ca la bornele primei surse să fie
U1 = 0 V.

3
 9. C.IX – X – pag. 184 – ex. 2.9.21. – Două voltmetre dispuse în serie legate la bornele unei surse având
t.e.m. E şi rezistenţa interioară r indică tensiunile U1 = 8 V şi U2 = 4 V. Dacă se leagă la bornele sursei numai al
¿
doilea voltmetru, acesta indică tensiunea U 2 = 10 V. Care este t.e.m. E?

TRANSFORMAREA APARATELOR DE MĂSURĂ

1.Rezistenţa de şunt
2.Rezistenţa adiţională
3.Problemă
1. C.IX – X – pag. 183 – ex. 2.9.17. – Un ampermetru are scala de 100 diviziuni şi rezistenţa interioară
RA = 0,8 Ω. Deviaţia maximă este obţinută pentru un curent IA = 50 mA. a) Ce valoare trebuie să aibă şuntul
ampermetrului Rs pentru a se măsura intensităţi până la I = 1 A? b) Care trebuie să fie valoarea Ra a reziostenţei
adiţionale pentru ca la o tensiune U = 5 V, acul ampermetrului să indice diviziunea 50? c) Voltmetrul realizat la
punctul b), legat la bornele unei surse cu t.e.m. E şi rezistenţa interioară r, indică diviziunea 76. Dacă se
înseriază şi un rezistor de rezistenţă R = 200 Ω, voltmetrul indică diviziunea 39. Să se calculeze E şi r.

ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ

1.Energia şi puterea electrică

2.Efectul Joule; Aplicaţii
3.Randamentul electric
4.Probleme
1.C.IX – X – pag. 187 – ex. 2.9.38. – Se consideră circuitul din figura 12, în care: E = 120 V; r = 1 Ω;
R1 = 19 Ω; R2 = 20 Ω. Să se calculeze: a) valorile posibile pentru rezistenţa rezistorului X astfel ca puterea
disipată pe acesta să fie P = 80 W; b) pentru ce valoare a rezistenţei rezistorului X , calculată la punctul a),
puterea dezvoltată de sursă, Ps, este mai mare?
2. C.IX – X – pag. 187 – ex. 2.9.40. – O sursă disipă în circuitul exterior aceeaşi putere P = 80 W când la
borne este legat un rezistor cu rezistenţa R1 = 5 Ω sau un rezistor cu rezistenţa R2 = 20 Ω. Să se determine:
a) rezistenţa interioară r şi t.e.m. E ale sursei; b) randamentul transferului de putere η cu care funcţionează sursa
pentru R1 şi R2 şi în ce caz şi cu ce randament ar furniza sursa puterea maximă Pmax?
3. C.IX – X – pag. 187 – ex. 2.9.42. – Se consideră două surse, prima cu t.e.m. E1 = 3 V şi rezistenţa
interioară r1 = 0,6 Ω, cealaltă cu E2 = 6 V şi r2 = 0,3 Ω. Cum trebuie conectate sursele pentru a se transmite o
putere maximă circuitului exterior având rezistenţa R = 0,2 Ω?
4. C.IX – X – pag. 187 – ex. 2.9.43. – Două surse, cu rezistenţele interioare r1 = 0,3 Ω şi – respectiv –
r2 = 1,2 Ω, transferă aceeaşi putere maximă circuitului exterior, fie că sunt legate în paralel, fie în serie. Să se
determine t.e.m. E2, cunoscând că E1 = 4 V.
5. I.I. – pag. 108 – ex. 2.80 – Dacă se leagă un consumator la bornele unei surse randamentul circuitului este
η1; dacă acelaşi consumator se leagă la bornele altei surse, randamentul devine η 2. Cînd consumatorul este legat
la bornele celor două surse legate în serie, randamentul circuitului este: a) η1 + η2 ; b) η2 − η 1 ; c)
η 1 − η1 ;
η1⋅η 2 η1⋅η2
d) η1 + η2 ; e) η1 + η2 − η1⋅η2 .
6. I.I. – pag. 109 – ex. 2.81 – O sursă cu t.e.m. E şi rezistenţa interioară r debitează pe un rezistor R o putere
9 E2
maximă. Dacă se înlocuieşte rezistorul R cu altul avînd rezistenţa 3R, atunci puterea disipată este: a) 4 R ;

4
 2 2
E 3E
b) 4 R ; c) creşte de trei ori; d) scade de trei ori; e) 16 R .
7. I.I. – pag. 101 – ex. 2.51 – Cu un ampermetru avînd rezistenţa interioară RA se poate măsura un curent de n1
ori mai mare cînd este şuntat cu o rezistenţă R1 şi de n2 ori mai mare cînd ar fi şuntat cu R2. Dacă rezistenţele R1
şi R2 s-ar folosi ca încălzitoare, iar τ1 şi τ2 ar reprezenta duratele în care aceeaşi cantitate de apă ar fi adusă la
fierbere în aceleaşi condiţii. Să se determine: a) factorul de amplificare al ampermetrului ns, cînd cele două
rezistoare folosite ca şunt s-ar lega în serie; b) factorul de amplificare al ampermetrului np, cînd cele două
rezistoare folosite ca şunt s-ar lega în paralel; c) timpul τs în care s-ar aduce la fiebere aceeaşi cantitate de apă,
cînd încălzitoarele R1 şi R2 sînt legate în serie; d) timpul τp în care s-ar aduce la fiebere aceeaşi cantitate de apă,
cînd încălzitoarele R1 şi R2 sînt legate în paralel.
8. I.I. – pag. 102 – ex. 2.54 – Se consideră circuitul electric din figura 12.1 alcătuit din două baterii de
elemente galvanice legate în paralel. Prima baterie este formată din n1 = 6 elemente legate în serie, iar a doua
din n2 = 8 elemente, legate de asemenea în serie. Elementele celor două baterii sînt identice avînd fiecare t.e.m.
e = 4,5 V şi ri = 0,25 Ω. Să se determine: a) curenţii I1 şi I2 prin cele două baterii şi curentul I prin rezistorul
R = 5,4 Ω; b) ce valoare a rezistenţei R trebuie să indice potenţiometru astfel încît I1 = 0? c) ce valoare a
rezistenţei R trebuie să indice potenţiometru astfel încît puterea disipată pe aceasta să fie maximă? d) care este
puterea maximă disipată pe rezistenţa R în cazul c).
9. I.I. – pag. 111 – ex. 2.97 – Două becuri electrice avînd rezistenţele R1 = 10 Ω şi R2 = 16 Ω suportă
tensiunile maxime U1 = 12 V şi U2 = 24 V. Puterile maxime care se pot obţine prin gruparea celor două becuri
în serie şi în paralel sînt: a) 28,5 W şi 22,36 W; b) 32,84 W şi 24,42 W; c) 37,44 W şi 23,4 W; d) 38,76 W şi
28,45 W; e) 40 W şi 34,6 W.
10. Un receptor de energie electrică cu puterea P = 1,1 kW este conectat prin intermediul a două conductoare
la o reţea de c.c. cu tensiunea U = 110 V. Cunoscând că receptorul este un rezistor cu rezistenţa electrică R a
cărei mărime poate fi variată, se cer: a) Să se determine rezistenţa electrică a conductoarelor de legătură, pentru
care puterea P a receptorului se obţine pentru o unică valoare a rezistenţei electrice a acestuia (respectiv, a unui
unic curent în circuit). b) Valoarea intensităţii curentului din circuit şi a rezistenţei receptorului în cazul a).
c) Puterea electrică pierdută în conductoarele de legătură în acelaşi caz.

Fig. 12.2
Fig. 12.1

Bibliografie:
1.Manual clasa a X-a (primit de la şcoală)
2.Manual clasa a X-a ( înainte de 1989) – site: manualul.info (manuale din „Epoca de aur”)
3.Compendiu de Fizică