Grupa MM2 Dioda Schottky (denumită după fizicianul german Walter Schottky) este o diodă formată dintr-o joncțiune metal- semiconductor, la fel ca șidioda cu contact punctiform. Capacitatea acestei joncțiuni este foarte mică, ceea ce înseamnă că dioda poate lucra la frecvențe înalte. Un alt avantaj al joncțiunii metal-semiconductor față de joncțiunea semiconductor- semiconductor folosită la diodele convenționale este căderea mică de tensiune, numai 0,3 V față de 0,6 V cât este în cazul unei diode din siliciu. Diodele Schottky își datorează proprietățile faptului că purtătorii minoritari și recombinarea purtătorilor sunt neglijabile, conducția fiind asigurată exclusiv de purtătorii majoritari: electroni în cazul semiconductorului de tip N și goluri pentru P. Diodele Schottky de mai mare putere se utilizează în circuite de comutație, putând lucra la frecvențe de până la 1 MHz. O aplicație tipică pentru diodele Schottky de mică putere sunt circuitele de detecție și mixare de radiofrecvență, în care aceste diode funcționează până la 5 GHz. Un exemplu de diodă Schottky este dioda 1N5817; joncțiuni Schottky se găsesc și în circuitele integrate din seria 7400 de circuite logice. Dezavantajele principale ale diodei Schottky sunt tensiunea inversă maximă redusă și rezistența serie mare. De asemenea, curentul invers relativ mare poate reprezenta o problemă în unele aplicații.