.

Masurarea presiunii atmosferice

Instrumente

Altimetre Cu o singură Cu o coloană Hipsometre

capsulă Vidi de capsule Vidi
Barometre cu mercur

Piesa Piesa
receptoare receptoare

Cadran Rezervor
Cu rezervor fix Cu rezervor mobil

1. Barometrul de 2. Barometrul tip 1.Barometrul 2.Barometre

tip R. Fuess URSS inspectorial aneroide

Piesa receptoare

Rezervor cu Rezervor de 2 tuburi metalice

mercur plastic cu mercur  nichelate
Definitie: Presiunea mijlocie a aerului, exercitata pe 1cm2 de pe suprafata Pamantului, in
conditiile normale de observatie (latitudinea de 45 ̊, temperatura aerului de 0 ̊ C si la nivelul zero
al marii) este egala, conform experientei lui Torricelli, cu presiunea exercitata de o coloana de
mercur inalta de 760 mm si cu sectiunea de 1 cm2. Aceasta este asa-zisa presiune atmosferica
normala, si ea este egala cu 1033,3 gr. f/cm2. Aceasta valoare reprezinta o atmosfera fizica, in
comparatie cu atmosfera tehnica, ce este egala cu 100 gr./cm2.

În practica meteorologică, unitatea de măsură pentru presiunea atmosferică este milibarul

(mb) sau hectopascalul și milimetrul coloană de mercur (mmHg). În sistemul internațional se
utilizează pascalul (Pa) având ca multiplu hectopascalul (hPa).
În condiții normale, o coloană de mercur cu o înălțime de 760 mm, exercită o presiune de
1013,3 mb, deci:
1 mb = 0,7501 mmHg;
1 mmHg = 1,3332 mb.

Pentru transformarea unei anumite valori de presiune din mmHg în mb se înmulțește

valoarea respectivă cu 4/3 sau 1,333 (fracția efectivă), iar pentru transformarea mb în mmHg se
înmulțește valoarea respectivă cu ¾ sau 0,75.
Presiunea atmosferică se determină la stațiile meteorologice din România atât cu
instrumente cu citire directă (barometre cu mercur, barometre aneroide, altimetre), cât și cu
instrumente înregistratoare.

Instrumente cu citire directă pentru determinarea presiunii

atmosferice

1. Barometrul cu mercur – își bazează funcționarea pe principiul echilibrării presiunii

atmosferice de către greutatea coloanei de mercur din tubul barometrului.

Tubul barometric are o lungime de 80 – 86 cm și este confecționat dintr-o sticlă specială.

După ce tubul a fost umplut cu mercur, se introduce cu capătul deschis într-un rezervor metalic,
în care se află hidrargirul, și care comunică cu mediul înconjurător printr-un orificiu ce se
închide cu un șurub pe perioada nefuncționării.
Presiunea aerului, acționând asupra suprafeței mercurului din rezervor, menține la o anumită
înălțime mercurul din tub, echilibrând astfel coloana de mercur cu presiunea aerului. O dată cu
modificarea presiunii aerului, variază și înălțimea coloanei de mercur din tub.
Barometru cu mercur
Barometrele cu mercur se instalează în biroul stației, în poziție perfect verticală, într-un loc ferit
de variațiile bruște ale temperaturii aerului,
Figuradeparte
11. de ușă sau de ferestre.
Valoarea citită la barometrul nu reprezintă presiunea aerului reală, ci este necesar să se facă
următoarele corecții:
-corecția de temperatură;
-corecția de latitudine și altitudine (pentru forța gravitației);
-corecția instrumentală (atât valorilor de temperatură cât și celor de
presiune li se aplică această corecție, datorită posibilelor erori de construcție a diferitelor piese
componente a instrumentelor).

2. Barometrul aneroid – se instalează pe masa observatorului sau pe o poliță care se

fixează lângă barometrul cu mercur. Se ține închis în cutie și se deschide numai pe timpul
execuției observației. Se folosește ca instrument de rezervă, fie în cadrul expedițiilor cu
caracter topoclimatic și microclimatic

Barometrele aneroide își bazează funcționarea pe principiul deformării sub influența

variațiilor de presiune a uneia sau mai multor capsule de tip Vidi.
Pentru măsurarea presiunii aerului cu barometrul aneroid se procedează astfel: se citește
temperatura la termometrul alipit, apoi se lovește ușor cu degetul pe geamul protector și se
citește presiunea după poziția acului pe scara barometrului.

Barometru Aneroid
3.Altimetrul – reprezintă de fapt un barometru aneroid, de care se deosebește prin faptul că,
în afara scării barometrice împărțită în milimetri sau milibari, mai are o scară a înălțimilor
gradată în metri.

Funcționarea unui altimetru se bazează pe relația care există între mărimile presiunii
atmosferice și înălțime (presiunea aerului scade, în medie 1 mm la 10-11 m înălțime). Presiunea
atmosferică scade în raport cu altitudinea deoarece și masa atmosferei se diminuează odată cu
creșterea altitudinii.
Scara înlimilor este divizată, de regulă, din 10 în 10 m conform următoarei relații:
0,005° ∙ h
Ph = 762 (1- 273+10 ̊ ¿6,83.

În care:
Ph – presiunea atmosferică la înalțimea h față de nivelul mării;
762 – presiunea atmosferică medie la nivelul mării;
0,005 ̊ - gradientul termic vertical mediu pentru 1 m înălțime;
273 + 10 – tempratura absoută la 10 ̊ C;
6,83 – exponent stabilit în funcție de forța graavitației și densitatea aerului.
Altimetrul este considerat un instrument relativ, astfel că indicațiile lui nu sunt foarte precise.
Figura 12.

Instrumente înregistratoare

Sunt destinate pentru înregistrarea variațiilor presiunii atmosferice, ele funcționând pe

același principiu ca și barometrul aneroid. Deosebirea constă în faptul că piesa sensibilă a
acestora este alcătuită dintr-un sistem de mai multe capsule Vidi, iar variațiile presiunii sunt
înregistrate în mod continuu pe o barogramă.
Se folosesc mai multe tipuri de barografe la stațiile meteorologice din țara noastră, care
diferă prin mici particularități de construcție a pieselor componente: tip J. Richard, Fuess,
Lambrecht, rusesc etc. Însă indiferent de tipul de fabricație, se deosebesc trei părți componente:
a) Partea receptoare;
b) Partea transmițătoare;
c) Partea înregistratoare.

Partea receptoare este dată de o coloană formată din 4 – 12 capsule Vidi care diferă în
funcție de barograf.
Partea transmițătoare este formată dintr-un sistem de pârghii metalice, ce transmit și
amplifică deformările suferite de coloana de capsule Vidi, sub influența variațiilor presiunii
atmosferice.
Partea înregistratoare este formată dintr-un cilindru metalic, în interiorul căruia se găsește
un mecanism cu ceas, care la barografele zilnice face o rotație completă în 24 de ore, sau o dată
la 7 zile, dacă înregistratorul este de tip săptămânal.