TEHNOLOGII DIDACTICE MODERNE

Simpozion Pedagogic Internaţional

6. Delors J. (coord.). шomoara lă untrică . Raportul că tre UNESшO al ш.ю.E. în secolul

XXю. юaşiп Poliromб зеее.
7. Hă vă reanu ш. Metodologia cercetării în ştiinţele sociale. юaşiп Erataб зеее.
8. Neculau A. Vocaţia social a universită ţii. Înп шlasic şi modern în psihopedagogia
socială . (шoord.п Mihai Нleahtiţchi). шhişină uп Нtiinţaб жоол.
9. Vianu T. цrta prozatorilor româ ni. шhişină uп Hyperionб жоож.
10. Vicol N.б Voloh L. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice: perspective
tradiţionale şi axiologice. Înп Tradiţii şi valori în formarea profesională a cadrelor
didactice în învă ţă mâ ntul preşcolar şi primar”. чă lţiп Tipografia din чă lţiб зежкб p. й н-57.

MODALITĂŢI ŞI TEHNICI DE ORGANIZARE EFICIENTĂ A TIMPULUI

NATALIA MIHǍILESţU, doctorandă, IŞE /

lector universitar, Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu” din
ţahul VIORIţA ANDRIĘţHI, dr. hab., conf.univ., IŞE

Abstract. Time is inherent in management. Time management means controlling this resource. It is the
essence of technical and economic progress because the fruition and prove of an idea depends on the time factor.
One way to track the effectiveness of use of time is to be aware of personal tendencies inefficient use of time.
In many cases these trends are sought answers for efficient use of time. If not taking into account, they can
have negative influences in terms of stress due time.

Ne organiză m noi oare corect timpulф цceasta este întrebarea care mulţi dintre noi şi-o pun,
însă nu cu toţii cunoaştem răspunsul. Pentru mulţi dintre noi s-ar pă rea că trecem de la o criză la
alta atunci când vine vorba despre repartizarea timpului pentru îndeplinirea sau realizarea
tuturor activităţilor planificate. Există câ teva lucruriб metodeб tehnici pe care le poate face
oricine dintre noi pentru a-şi organiza timpul într-un mod mai eficace.
În primul râ ndб timpul reprezintă o resursă limitată deoarece nu poate fi nici extras şi nici
produs. ыiecare activitate realizată sau care urmează să fie realizată de că tre noiб necesită timp.
În al doilea râ ndб timpul reprezintă o resursă cu o dinamică unidirecţională adică se
consumă ireversibil şi într-un singur sens [2, p. 33-34].
Organizarea eficace a timpului este o decizie conştientă б prin care hotărâm ceea ce este
important şi apoi ne planificăm timpul şi viaţa în funcţie de aceste aspecte. La baza acesteia stă
gâ ndirea pro-activă б în care nu trebuie să lăsăm timpul să ne preseze. Însă б nu tot timpul putem
gâ ndi pro-activ din cauza că apar unele lucruriб care necesită să fie realizate urgent sau este
important de a respecta termenele limită în realizarea unor activită ţi etc. Numărul acestor situaţii
pot fi reduse dacă ştim cum să ne planifică m lucrurileб activită ţile în avansб fiind astfel pro-activi.
De aici reiese căб managementul timpului reprezintă mai întâ i de toate o serie de deciziiб alegeri
– reprezintă o abilitate de a diferenţia între ceea ce vrem să facem şi ceea ce trebuie să facem. O
bună organizare cere evaluarea priorită ţilorб iar priorită ţile ne aduc aminte că timpul cu
adevă rat ne limitează acţiunile. ц face un lucru bine este mult mai important decâ t a-l face
perfect. La urma urmeiб iluzia că putem face ceva perfectб pe majoritatea ne împiedică să mai
facem acel cevaб susţine Moldovan ьabriel [зб p. жи].

-1-
 ь. Moldovan menţionează б că studiile în domeniul managementului timpului arată
că persoanele care eşuează în a gă si că i de a profita de plă cerile vieţii se dovedesc a fi mai
puţin eficiente în mediul de muncă. цcelaşi lucru se poate spune şi despre influenţa asupra
noastră a muncii pe care o realiză m. De aici reiese că la fel de important este nu numai faptul
că ne propunem să realiză m obiectivele planificate care sunt legate de munca noastrăб dar şi
acele obiective ce ţin de lucrurile care ne place să le facem din cauza că suntem stimulaţi pentru
aceasta. Din pă cateб majoritatea dintre noi suntem obligaţi să facem unele lucruri contra voinţei
noastre şi pentru aceasta avem nevoie de a ne organiza câ t mai bine sarcinile şi activită ţile zilnice
[ж].
Productivitatea muncii noastre rezultă din activită ţile realizate de că tre noi anume atunci
câ ndп
- suntem siguri că putem duce la bun sfâ rşit acea sarcină pe care o avem de fă cut;
- sarcina se realizează din plă cere dar nicidecum din obligaţieр
- reacţionă m spontan la noi oportunită ţiр
- nu ne gândim cum am putea să finisă m mai repede ceea ce am început ca să ne ocupăm
de altceva;
- nu ne gândim că în locul realiză rii unei sarcini am putea realiza alta etc.
Din pă cateб nu putem spune că există instrumente de organizare a timpului care să
funcţioneze pentru toată lumea la fel. Însăб putem singuri să ne alegem acea metodă б tehnică
sau instrument de organizare a timpului care ne convine cel mai mult. În continuare propunem
câ teva instrumenteб metode şi tehnici de organizare eficientă a timpului.
1. Lista „To Do” (engl. – „să faci o listă). În această listă se indică acele activită ţiб sarciniб întâ lniri
pe care le avem de realizat în urmă toarea zi. Aceste liste pot fi elaborate anual, lunar,
să ptă mâ nal sau zilnic. шele anuale includ evenimente sau proiecte majore care au caracter
repetitiv sau proiecteб activită ţiб evenimente ce urmează a fi realizate în anul respectiv.
Listele cu „To Do” includ activită ţi care se realizează lunar sau cele care urmează să fie
realizate într-o lună concretă р datele de finalizare a unor activită ţi cu caracter lunarр
conferinţeб întâ lniri lunareр termeni limită ale unor activită ţiб sarcini etc. Listele cu „To Do”
să ptă mâ nale includ acele şedinţeб întruniriб evenimente care urmează să fie realizate în
să ptă mâ ni concrete. юar listele cu „To Do” zilnice pot include acele activită ţi pe care ni le
planifică m să le realizăm în urmă toarea ziб spre exempluп o întâ lnireб verificarea e-mail-
urilor, convorbiri telefonice urgente etc.
2. Metoda celor 4 cadrane. цceastă metodă presupune împă rţirea sarcinilorб activită ţilor
noastre în й categorii în dependenţă de importanţa şi urgenţa lor. Spre exempluп în
cadranul ж se includ lucruri importante şi urgente. цceste lucruri trebuie urgent de fă cut. În
cadranul з sunt incluse lucrurile importante dar neurgente. цici poate fi un risc mare că
aceste activită ţi să fie amâ nate deoarece nu sunt urgenteб astfel peste un timp ele pot ajunge
în cadranul 1, ceea ce în multe cazuri conduc la situaţii de stres. În cadranul и sunt incluse
lucrurile urgente dar neimportante. ыie că se recepţionează sau se dă un telefonб un coleg
intră să vorbească б aceste lucruri sunt urgenteб dar nu ajută la îndeplinirea sarcinilor cu
adevă rat importante. În cadranul 4 sunt indicate lucrurile nici importante nici urgente.
Lucrurile din acest cadran nu au nici o importanţă [и].
 Tabelul 1. Metoda celor 4 cadrane
1. Lucruri importante şi urgenteп
- Temele pentru acasă р
- Pregă tirile pentru un examenр
- Pregă tire pentru o conferinţă
internaţională etc.
3. Lucruri neimportante şi urgenteп
- Transmiterea unor informaţii importante
pentru altcineva;
- Telefoane urgente etc.
2. Lucruri importante şi neurgenteп
- Lecturi suplimentare;
- цctivită ţi gospodă reştiр
- цctivităţi recreative etc.
4. Lucruri neimportante şi neurgenteп
- Discuţiile de durată la telefonр
- Navigarea pe site-urile de socializare;
- Jocurile la calculator etc.

3. „Mind mapping”-ul este o tehnică de planificare eficientă a timpuluiб care permite utilizarea la
maxim a puterii minţii. Mind mapping-ul cuprinde procesul de brainstorming şi un grafic
pentru înregistrarea ideilor. шu ajutorul acestor două elementeб se poate face ulterior o
ierarhizare a ideilor şi se poate crea un arbore de decizie. Mind mapping-ul foloseşte cuvinteб
liniiб culoriб imagini şi sunete pentru a stimula activitatea cerebrală şi are urmă toarele
caracteristici importante:
- юdeea principală este întotdeauna o imagine aşezată în centrul paginiiр
- Temele de bază pornesc din imaginile creionate sub forma unor braţeр
- чraţele conţin un cuvâ nt-cheie sau o imagine-cheie cu care sunt corelate;
- Subiectele mai puţin importante derivă din braţe sub forma unor braţe mai mici;
- Toate braţele formează o structură interconectată .
Pentru crearea mind-mapping-ului este nevoie:
- să se folosească imagini şi culori câ t mai aprinse deoarece acestea ajută la stimularea
capacită ţii vizuale şi creative a creierului şiб în acelaşi timpб oferă şi o mică distracţieр
- să se folosească cuvinte-cheie în locul frazelor scrise cu litere majuscule dacă se doreşte să
se evidenţieze cevaр
- să se folosească simboluri şi coduriр
- să se folosească să geţi pentru a ară ta legă turile dintre mai multe ideiр
- să se recitească „harta minţii”б însă numai după ce se ia o pauză pentru a avea mintea
limpede [5].
4. Spreadsheet-urile sunt nişte foi de calcul care conţin coloane pentruп obiectiveб termene limită б
mă sură ri şi alte detalii.

Tabelul 2. Foi de evidenţă – „Spreadsheets”

Obiective Termen limitǎ Mǎsurare ActivitǎĦi Planificare

5. Sistemul ABCD. цcest sistem ajută la stabilirea priorită ţilor. Sistemul цчш cuprinde toate
sarcinile care pot şi trebuie să conţină o valoare цб ч sau ш. Semnificaţia acestuia indică п
- prioritatea de valoare ц este cea care trebuie realizată câ t mai urgent. ыinalitatea
acesteia poate avea rezultate remarcabile. шuvântul cheie al acestei priorită ţi este
urgenţa.
 - priorită ţile de valoare ч sunt cele care ar trebui fă cute curâ nd. цcestea fiind mai puţin
importante decâ t cele de valoare ц. цceste priorită ţi pot fi puse pe aşteptare dar nu
pentru prea mult timpб pentru că într-un timp scurt pot ajunge la valoarea A.
- Priorită ţile de valoare ш sunt cele care pot fi lă sate deoparte fă ră a se crea consecinţe
dezastruoase. Unele priorită ţi pot să rămână în această categorie aproape nelimitat.
- Priorită ţile de valoare D. цceasta se referă la acele lucruri care teoreticб nu sunt neapă rat
necesar a fi realizate. Acestea foarte rar sunt ancorate undeva în timpб ca şi dată limită de
realizare.
ь. Moldovan susţine că acest sistem ne poate ajuta să elimină m o oarecare încă rcă tură
afectivă pe care o atribuim sarcinilor ce necesită a fi realizate [2, p. 18].
6. Tehnica POMODORO. цceastă tehnică a fost creată de că tre italianul ыrancesco шirillo în anii
'не şi este determinată de împă rţirea timpului de lucru în intervale de зк de minute în care se
desfă şoară o singură activitate. După aceste зк de minute urmează к minute de pauzăб apoi
se începe al doilea Pomodoro. Tehnica se repetă pâ nă la й Pomodoro complete după care
urmează o pauză mai lungă б de зе-ие de minute. цceastă tehnică are denumirea dată
deoarece a fost folosit pentru prima dată de că tre шirillo care a folosit un cronometru de
bucă tă rie sub forma unei roşii în moment ce realiza o activitate importantă pentru el.
цceastă tehnică este eficientă prin faptul că are acele pauze scurte de care uneori avem
nevoi în timp ce realiză m o activitate importantăб deoarece în timpul acestor pauze putem
observa asupra că ror momente din activitatea pe care o realiză m trebuie să ne concentră m mai
mult atenţia. Pentru realizarea acestei tehnici avem nevoie de un cronometruб o foaie de
hâ rtie şi un creion.
Paşii necesari pentru aplicarea tehnicii Pomodoro:
- Ne planifică m ce avem de fă cut în ziua respectivă р
- Ne estimă mб pentru fiecare activitateб un numă r de x Pomodoroб în funcţie de timpul pe
care îl considerăm necesar (ex.п ca să scriem un articol avem nevoie de aproximativ ке de
minute, respectiv 2 x Pomodoro)р notă mб în dreptul fiecă rei activită ţiб numă rul de Pomodoro
necesar;
- Ne alegem prima sarcină de îndeplinitр
- Setăm cronometrul la зк de minute;
- Începem să lucră m la sarcina respectivă р
- După epuizarea celor зк de minuteб luă m o pauză de к minuteр
- După ce finaliză m activitatea o bifă m pe foaia de lucru.
Regula de aur în funcţionarea eficientă a acestei tehnici constă în concentrarea pe o singură
sarcină la un moment dat. цstfelб este necesar să înlă turăm orice factorб intern sau externб care ar
putea perturba [4].
În final putem concluzionaп că organizarea timpului nu este totul, dar este un punct de start
pentru un management eficient al timpului. Eficientizarea timpului este esenţială în orice profesie
şi în orice domeniu de activitate. Oricine îşi poate îmbună tă ţi capacitatea de organizare a timpuluiб
cunoscâ nd câ t mai multe metode şi tehnici pentru a le putea utiliza la momentul oportun.
ReferinĦe bibliografice:
1. Moldovan G. Managementul timpului. RRVBIUM HR, 2006.
2. Voiculescu E.б Voiculescu ы. Timpul ca resursă a educaţiei. цlba юuliaп Editura
Aeternitas, 2011.
3. http://www.wall-street.md/managementul-timpului-cum-sa-ridicam-
productivitatea-muncii/
4. https://curstimemanagement.wordpress.com/category/4-metode-tehnici-
instrumente-de-eficientizare-a-timpului/
5. https://www.damaideparte.ro/nlp-programare-neuro-lingvistica/mind-mapping-
o-modalitate-creativa-de-a-gasi-solutii/

O NOUĂ PARADIGMĂ ASUPRA ACTORILOR

EDUCAŢIONALI: IMIGRANŢII ŞI NATIVII
DIGITALI

CIPRIAN CEOBANU, dr., conf.

univ.,
Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, România

Abstract. At the beginning of the third millennium, Marc Prensky has proposed a very interesting
paradigm on educational actors in the context of the digital age. From a quasi-linguistic perspective, the
educational actors were (re)defined as either digital natives, or digital immigrants. The situation is comparable
with that of native and immigrants citizens. For a native citizen is much easier to learn his mother tongue
while for immigrants is harder to learn new homeland language. For the young of nowadays is much easier
to learn and use digital devices because they were born during digital age, while the adults were forced to adapt to
digital devices and learn their use.

La începutul celui de-al treilea mileniuб Marc Prensky a propus o foarte interesantă
paradigmă asupra actorilor educaţionali în contextul erei digitale. Dintr-o perspectivă quasi-
lingvistică actorii educaţionali au fost definiţi fie nativi digitali, fie imigranţi digitali. Нi aşa cum
pentru un nativ este mult mai facilă învă ţarea limbii materne decâ t pentru imigrantul care trebuie
să înveţe limba noii patriiб la fel şi pentru tâ nă rul de astă zi este mult mai facilă
utilizarea dispozitivelor digitale pe care le cunoaşte de câ nd s-a născutб decâ t pentru adultul care
a fost nevoit să se adapteze la acestea şi să înveţe utilizarea lor [Ceobanu, 2016].
Mare parte dintre cursanţii de astă ziб (fie ei elevi sau studenţi) fac parte din aşa-numita
categorie a nativilor digitali [Prenskyб зееж]б nă scuţi şi crescuţi în epoca a tehnologiei digitale
şi familiarizaţi cu calculatoarele şi юnternetul de la o vâ rstă fragedă . Plecâ nd de la această realitateб
profesorii sau tutorii se gă sesc într-un evident dezavantajб ei fă câ nd parte din aşa numita categorie
a imigranţilor digitali [Prenskyб зееж]р nă scuţi înainte de epoca tehnologiei digitaleб ei încearcăб într-
un „limbaj pre-digital” să predea unei populaţii de tineri care vorbeşte un limbaj cu totul nou. Este
motivul pentru care mediile virtuale de învă ţare suntб de multe ori considerate a fi greoaie de că tre
profesoriб după cum prestaţia acestora este uneori catalogată de tinerii nativi digitali ca fiind
plictisitoare sau depă şită .
O diferenţă majoră între nativii digitali şi imigranţi pare a se referi la modul în care sunt