Educaţia religioasă în şcoală

Ca disciplină de învăţământ în şcoli, religia are un rol excepţional în educarea copiilor. În acest
sens, se impun condiţii legate de specificul său. De la început, trebuie subliniat adevărul că Religia nu
este o ştiinţă în înţelesul curent al cuvântului; ea este o cunoaştere şi nu doar atât. Există o ştiinţă a
religiei, o istorie a religiei şi o filosofie a religiei. Dar acestea nu sunt Religie. Religia este un fenomen
spiritual, pur şi universal, bazat pe predispoziţia înnăscută în om.
Religia are o latură subiectivă şi una obiectivă. Latura subiectivă este dată de ceea ce simte, de
trăirea religioasă ca fapt sufletesc, iar latura obiectivă, de învăţătura de credinţă, de ceea ce se învaţă.
Pentru realizarea laturii obiective fără de care latura subiectivă nu are suport, s-a reintrodus
religia ca disciplină de învăţământ în scoli. Învăţând religia, elevii vor înţelege mai bine rostul omului
în lume şi îşi vor explica toate fenomenele ce se întâmplă în jurul lor. Religia îl formează pe om pentru
sine şi pentru societate.
Viaţa religioasă a omului este constituită din totalitatea trăirilor religioase. Întrucât şi copiii au
trăiri religioase, este necesară educaţia religioasă a lor. O trăire şi o viaţă religioasă autentică nu este
posibilă fără cunoaşterea temeinică a adevărului revelat. De aici, rezultă necesitatea studierii
sistematice şi organizate a religiei ca obiect de învăţământ.
Educaţia religioasă este una din laturile educaţiei, alături de educaţia intelectuală, educaţia
fizică, educaţia estetică, educaţia civică, noile educaţii etc. Toate aceste componente contribuie la
realizarea idealului educaţional.
Educaţia religioasă este importantă întrucât în lumea modernă există tendinţa de a considera
viaţa morală independentă de exigenţele religiei. În trăirea religioasă îşi are originea influenţe adânci,
care pot determina pe om la fapte morale, în conformitate cu imperativele divinităţii. Educaţia
religioasă este temelia educaţiei morale; preceptele moralei creştine nu sunt produsul raţiunii omeneşti,
ca în etica filosofică, ci sunt revelate. De aceea, creştinul are certitudinea că Dumnezeu nu este o
simplă construcţie a speculaţiei, ci că El există aievea.
Educaţia religioasă are şi o însemnătate culturală, întrucât prin cultură spiritul transcede natura.
Cultura este deci urmarea acestei năzuinţe şi, ca atare este înzestrarea spirituală a omului care, chinuit
de nostalgia după fericire şi desăvârşire, zămisleşte opere ce-l înalţă şi-l înnobilează.
Educaţia religioasă este importantă şi din punct de vedere social; ea înseamnă educaţia omului
în comunitate, prin comunitate şi pentru comunitate.
Repere axiologice ale educaţiei religioase sunt : iubirea, încrederea şi libertatea. Dumnezeu a
creat lumea din iubire şi tot din iubire a mântuit-o. Această normă reglează şi relaţia dintre profesor şi
elevi. Din iubire se naşte încrederea; ea este cu atât mai mare cu cât iubirea, care vine de la Dumnezeu
şi se revarsă prin educator, este mai mare. Încrederea trebuie să fie reciprocă între educatori şi educaţi.
Din încredere se naşte entuziasmul care întăreşte forţele omului. Se ştie că numai celor pe care îi iubim
le acordăm încredere, şi doar pe cei pe care îi iubim îi putem educa. Libertatea izvorăşte din raportul
iubire – încredere şi se referă la putinţa omului de a urmări atingerea unui scop moral. Unde există
iubire şi încredere nu poate fi vorba de constrângerea sau obligarea cuiva de a face un lucru. Libertatea
caracterizează climatul care dă acţiunilor omului puterea spontaneităţii şi noutăţii creatoare şi
favorizează iniţiativa; ea nu este contrară disciplinei, ci se întrepătrunde cu disciplina liber consimţită,
care constituie temei al ordinii întregii activităţi sociale.
Deci, putem spune că educaţia religioasă în şcoală este acţiunea care se desfăşoară conştient de
către un educator, pe baza unor principii şi cu ajutorul unor metode şi mijloace specifice; ea este
susţinută de iubire, încredere şi libertate. Scopul educaţiei religioase este formarea caracterului
elevului, care să-l conducă la desăvârşirea morală.
 Educaţia religioasă este posibilă pentru că Dumnezeu a creat pe om după chipul său şi pentru că
i-a dat porunca desăvârşirii. Mintea şi voinţa liberă, călăuzite de dorinţa de a săvârşi binele, intuiesc
chipul lui Dumnezeu în om. Profesorul are datoria să cioplească în sufletul elevilor săi acel minunat
chip pe care Divinitatea l-a gândit pentru fiecare dintre ei.
Educaţia este posibilă la toate vârstele, dar pentru realizarea ei este necesar sinergismul între
harul divin şi strădaniile pentru desăvârşire a celor educaţi: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva
glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa 3,20)
Educaţia religioasă este influenţată de anumiţi factori : predispoziţia religioasă a copilului,
mediul în care trăieşte, experienţa copilului. Viaţa religioasă a oamenilor se aprinde din viaţa religioasă
a altora, prin exteriorizările trăirilor religioase ale acestora, dar şi prin cuvânt : „credinţa este din
auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10,17).
Astfel, Evanghelia nu trebuie văzută ca un tratat de educaţie. Educaţia religioasă este nu atât un
caz particular al unei educaţii generale, cât şi un caz particular al întregii activităţi a bisericii.

Bibliografie:
1. Macavei E., Pedagogia, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002
2. *** - Biblia, Ed. Institutul Biblic Român, 2008
3. Revista Învăţământul primar – Religia ca obiect de învăţământ Nr.1/2000
 Tehnici de comunicare moral-religioasă
ISSN: 2067 – 4155

Instrucţiuni pentru autori - Formular de înscriere pentru publicare

Numele şi prenumele cadrului didactic:

…………………………………………………………………………………………........
……………Bozîntan Carmen - Camelia................................................................

Date de contact (telefon / e-mail):

…………………………………………0765 / 21 84 94.................................................
…………carmenbozintan@yahoo.com………………........

Unitatea de învăţământ, localitatea / judeţul:

….…………………………………………........................................................................…
.....…………………Liceul de Artă – Oradea - Bihor………........

Specialitatea profesiei (educator / învăţător / institutor / profesor):

.....………………profesor………………………………………………………………………........

Secţiunea (Comunicare / Religie şi Moralitate / Didactică şi Educaţie):

...............................Religie şi moralitate............................................................................................

Titlul lucrării:

………Educaţia religioasă în şcoală…………………………………....................................

Data înscrierii:

………………………………………………………………………....................................

Adresa pe care se va trimite revista (dacă e cazul):

………………………………………………………………………....................................
…………Liceul de Artă str. Parcul Petőfi nr. 26 – Oradea, Bihor…....................................
…………………………………………………………………………………………........

Sursa de la care aţi aflat de această revistă:

……e-mail……………………………………………………………………………………........

S-a achitat taxa de publicare în data de ......................... cu chitanţa nr. .................... în valoare de
20 lei pentru titularul de cont Muscaş Viorel în contul RO52BTRL00501201772488xx.
Opţional, vă rugăm să ataşaţi o copie după chitanţă.

Prin prezenta vă exprimaţi acordul ca articolul mai sus menţionat să fie publicat în revista
Tehnici de comunicare moral-religioasă şi vă asumaţi drepturile de autor.