Calin Ciprian

Ambliopia
(Ochiul Lenes)

//Ambliopia, cunoscută și sub denumirea populară de „ochi leneș”, reprezintă o afecțiune caracterizată
de vederea deteriorată a unui ochi comparativ cu cel contralateral sau disproporționat, asociat cu alte
anomalii structurale ale ochiului. Studiile au demonstrate că afectează un procent de aproximativ 1-5%
din populație.

//În ambliopie stimularea vizuală fie nu se transmite deloc, fie se transmite diminuată prin intermediul
nervului optic pentru o perioadă de timp continuă. Aceasta mai poate apărea în situația în care encefalul
„oprește” procesarea vizuală a unui ochi pentru a preveni vederea dublă, de exemplu în cazul
strabismului. Cel mai adesea ambliopia apare încă din perioada copilăriei, având ca efect o vedere slabă
sau încețoșată. Ambliopia afectează preponderent un singur ochi, totuși există posibilitatea - rară ce-i
drept - de a afecta ambii ochi, niciunul dintre aceștia nereușind să primească imagini vizuale clare.

//Identificarea timpurie încă din copilărie a afecțiunii crește șansele unui tratament corespunzător, mai
ales dacă ambliopia este descoperită înainte de vârsta de cinci ani. Cu cât este descoperită mai devreme
și afecțiunea subiacentă, responsabilă de apariția ambliopiei este corectată prin intervenție chirurgicală
sau conservatoare, cu atât este mai reușit tratamentul și are șanse mai mari de a egala vederea între cei
doi ochi.

//Ambliopia reprezintă o problemă de dezvoltare la nivelul creierului și nu o problemă organică,

neurologică, intrinsecă a ochiului (cu toate că există afectări organice care pot conduce la ambliopie, care
ar putea continua să existe după corectarea afecțiunii subiacente). Partea din creier care recepționează
imaginile de la ochiul afectat nu este stimulată corect și nu funcționează la întregul său potențial vizual.
Acest aspect a fost confirmat experimental prin examinarea directă a encefalului.

Simptomele Ambliopiei:
//Mulți oameni cu ambliopie, în mod special cei care au o formă ușoară, nu sunt conștienți că au această
afecțiune până când sunt testați la vârste mai înaintate, întrucât vederea în cazul ochiului mai puternic
este normală. Totuși, cei care suferă de ambliopie severă ar putea prezenta afecțiuni vizuale asociate, cel
mai des întâlnită fiind percepția slabă a adâncimii. Pacienții cu ambliopie ar putea de asemenea să
prezinte acuitate spațială slabă, sensibilitate scăzută de contrast și unele deficite „de nivel înalt”, precum
sensibilitate redusă la mișcare

//Aceste deficiențe sunt în general specifice ochiului ambliopic. Persoanele cu ambliopie suferă de
asemenea și de probleme binoculare precum percepția limitată a adâncimii stereoscopice și prezintă de
obicei dificultăți în vederea imaginilor tridimensionale în expunerile tridimensionale precum
autostereogramele. Totuși, percepția adâncimii în cazul semnalelor monoculare precum dimensiune,
perspectivă și paralaxă de mișcare, rămâne normală.

Tratamentul Ambliopiei
//Tratamentul pentru ambliopie constă în corectarea deficitului optic (prin purtarea ochelarilor necesari
prescriși de medicul oftalmolog) și uneori folosirea forțată a ochiului afectat, fie prin acoperirea ochiului
sănătos, fie prin utilizarea picăturilor de atropină topică în ochiul sănătos. Totuși, există voci care
semnalează apariția unor efecte adverse ale utilizării atropinei și anume apariția unor noduli la nivelul
ochiului, care nu vor putea fi tratați. De asemenea, este foarte important să nu se exagereze nici cu
acoperirea sau penalizarea ochiului sănătos în tratamentul ambliopiei, deoarece aceasta ar putea
produce ceea ce poartă denumirea de „ambliopie opusă”. Acoperirea ochiului este în general utilizată în
general într-un program de patru până la șase ore pe zi. Tratamentul este continuat până când vederea
se îmbunătățește. Nu merită să se acopere ochiul mai mult de șase luni dacă nu se remarcă nicio
îmbunătățire.

Calin Ciprian