Romanul”Femeia la treizeci de ani”

Titlu original- La femme de trente ans

Autor- Honore de Balzac
Traducere- Mihaela-Anna Mihailide
Editura Adevărul, 2011

Poate că această lectură va părea unora demodată, iar alţii vor găsi strălucită această
incursiune în literatura clasică. Sinceră să fiu, unul din motivele care m-au făcut să aleg
această carte în acest moment a fost chiar titlul, în strânsă legătură cu faptul că anul
acesta voi atinge şi eu acea vârstă ingrată cuprinsă în titlu. Mă aşteptam la altceva, ori
poate că speram să capăt răspunsuri la întrebările deja existente în mintea mea. Altul era
însă făgaşul acestor pagini de viaţă rupte din secolul al XIX-lea, poate nu atât de desuete
pe cât m-aş fi aşteptat.

Însăşi rezonanţa numelui scriitorului are o anume greutate. Până nu foarte demult,
pentru mine însemna un fel de zid de netrecut, despre care nu ştiam ceva concret, însă
intuiam importanţa sa în universul literar. Acum, după ce am citit una din multitudinea de
scrieri ale lui Balzac, pot spune că nu mi s-a părut a avea un stil dificil, greoi. Dar cu
siguranţă nuanţele sale sunt mai potrivite unei conştiinţe mature decât uneia în formare.
Un spirit de observaţie desăvârşit, ce surprinde cele mai subtile freamăte ale sufletului.
Imagini care se întipăresc în conştiinţa cititorului, stări care îl copleşesc.

O bună parte a a cestui roman mi-a creat falsa impresie că n-ar fi cine ştie ce.
Episoade cu final dezamăgitor, mentalităţi pe care nu le puteam aproba şi incapacitatea de
a empatiza cu eroina principală- cam acestea erau premisele de la care îmi conturasem
impresia. Apoi, lectura a a devenit mai pasionantă, pe măsură ce acţiunea evolua,
culminând pentru mine cu o anumită scenă care m-a fascinat şi a devenit vie în mintea
mea. Ca să înţelegeţi, ar trebui să rezum, să explic în ce constă acţiunea şi nu e chiar unul
din scopurile mele. Dar, trebuie să spun că, aşa cum se poate ghici şi din titlu, povestea
are în centru destinul unei femei- Julie. Viaţa acesteia este surprinsă din tinereţe, când
asupra ei coboară primii fiori ai iubirii şi visele cele mai entuziaste, până la final, când cu
greu îţi poţi închipui că aceste două imagini- de început şi de sfârşit, sunt ale uneia şi
aceleaşi persoane.

Fiecare capitol se axeayă pe câte o perioadă din viata lui Julie, cuprinzând sau nu
momentele esenţiale din viaţa acesteia. Ani buni sunt săriţi, iar evenimentele petrecute în
acel timp sunt amintite în treacăt. Spre exemplu, scene care altminteri ar fi minuţios
descrise, ca reprezentând puncte importante pe harta vieţii, aici sunt doar amintite, nu
sunt explorate în întreg entuziasmul, or, dimpotrivă, în tragismul lor-căsătoria, decesul
cuiva drag-, momente încărcate de emoţie au o vagă descriere, în timp ce frământărle
sufleteşti şi momente mai banale se bucură de o amplă expunere.

Un aspect foarte interesant în construcţia romanului este momentul scrierii efective a

capitolelor. Deşi ele se înlănţuie cronologic din punct de vedere al acţiunii, sunt scrise în
perioade diferite, a căror ordine nu este cronologică. Astfel, capitolul al doilea este datat
august 1834, iar capitolul al treilea este datat 1832. Mi-e greu să-mi imaginez procesul de
creţie al acestui roman, cum s-a născut el, astfel, fragmentar şi totuşi atât de armonios
închegat. Pe de altă parte, aceste salturi sunt oarecum reflectate în conţinut, dacă ne
gândim la faptul că fiecare capitol îşi are independenţa sa, nu este ancorat de cel anterior.
Probabil ceea ce spun pare cam alambicat, dacă nu aţi citit cartea.

Revenind la subiect, nu veţi găsi, aşadar, un manual de gestionare a vârstei de 30 de

ani, ci zbuciumul unei femei de-a lungul unei vieţi puternic marcate de cerinţele societăţii
secolului al XIX-lea. O femeie dn înalta societate, pentru care fericirea pare un deziderat
imposibil, furat. Captivă într-o căsnicie care i-a adus dezamăgire încă de la început, cu
toate că ea a fost cea care şi-a dorit-o, Julie se luptă în continuu cu frământările sufletului,
iubind, urând, îndurând. Contrastele fiinţei ei, transformările cărora se supune, viaţa
bogată în întâmplări nefericite- toate îi brăzdează chipul şi sufletul. Soţie, mamă, femeie-
trei ipostaze ale aceleiaşi fiinţe, fiecare cu trăiri distincte, greu de împăcat.

Anumite momente şi aspecte rămân învăluite în mister, poate în mod voit trecute cu
vederea. Fericirea prin iubire, atât de dificil de atins, pare a-i fi refuzată lui Julie, cât şi, în
general, femeilor, al căror statut în societate în acele vremuri cuprindea drepturi limitate,
iar cel la fericire nu era unul garantat. Viaţa plină de restricţii impuse de societate o apasă
pe Julie devenită marchiza d' Aiglemont. Bucuriile sunt superficiale în cea mai mare
parte, iar cele pure sunt scump plătite. Necazurile nu se sinchisesc de nefericirea
permanentă şi se adună, unul după celălalt.

30 de ani- vârsta de maxmimă înflorire a femeii, când deţine nu doar tainele, ci şi

puterea asupra vieţii, a iubirii,, a succesului. Bogăţia spiritului, acest amalgam de trăiri
din cele mai diverse registre, ne este înfăţişată pe cât de amplu, pe atât de ambiguu,
stimulându+ne imaginaţia. Spuneam la un moment dat că un anumit episod mi-a lăsat o
impresie aparte. Acesta o are ca protagonistă pe fiica cea mare a marchizei d' Aiglemont
si ceea ce m-a copleşit a fost fericirea absolută în care aceasta îşi ducea viaţa. Prea ireal
ca să poată dura la infinit, acel tablou al sublimului mi-a apărut ca o proiecţie a propriilor
vise.

În ceea ce o priveşte pe Julie, marchiza d' Aiglemont, gesturile şi modul în care

acţionează mi-au conturat şi mai mult credinţa în enigma pe care fiecare femeie o
reprezintă. Este un personaj care intrigă, dezvăluindu-se doar în parte. Autorul pătrunde
în conştiinţa sa, dar nu poate trece dincolo de un anumit zid ce protejează miezul. Iar dacă
prima jumătate a romanului mi se părea cam fadă, cea de-a doua, fără a putea să precizez
practic punctul de delimitare, m-a ţinut în alertă, mobilizându-mi resursele interioare în
umărirea firului epic. Apoi, când m-am apucat să-mi scriu impresiile, am simţit un şuvoi
de idei revărsându-mi-se în minte, o bogată inspiraţie călăuzindu-mi stiloul pe hârtie.