Referat

Tema: Starea de extrema necessitate

Starea de Extrema Necesitate:

In desfasurarea vietii social-umane se ivesc uneori situatii de fapt, provocate fie de
oameni, fie de cauze fortuite, care pun in pericol valori sociale ocrotite de lege, iar
salvarea acestora de la pericol nu este posibila decit prin savirsirea unei fapte care in
mod obisnuit este socotita ca ilicita. In astfel de situatii fapta savirsita pentru salvarea
valorilor ssocial aflate in pericol se considera comisa in stare de necesitate.
 Art.38 a Codului Penal ,RM, nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală,
săvîrşită în stare de extremă necesitate

Este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol
iminent care nu poate fi înlăturat altfel.

Nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în momentul săvârşirii faptei, îşi dă
seama că provoacă urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce, dacă pericolul
nu era înlăturat.

Nu constituie infracţiune cauzarea unui prejudiciu persoanei care a săvârşit o infracţiune sau
mai multe, în scopul reţinerii persoanei şi al predării ei organelor de drept sau în scopul
preîntâmpinării săvârşirii unei infracţiuni, dacă prin alte mijloace nu a fost posibilă reţinerea
acestei persoane şi dacă în aceste împrejurări nu au fost depăşite limitele legitimei apărări.

Pentru existenţa stării de necesitate se cer întrunite, cumulativ, un şir de condiţii cu privire la
pericol şi cu privire la actul de salvare.

Condiţiile cu privire la pericol sunt:

-să fie iminent,

-să fie real şi vădit,

-să ameninţe anumite valori sociale, – acestea fiind expres şi limitativ arătate în art.38 alin.(2)
C.P .

Condiţia ca pericolul să fie iminent se realizează atunci când pericolul ameninţa cu producerea
prejudiciului sau este actual, adică este în curs de desfăşurare, fără a aduce o atingere efectivă
valorilor ocrotite de lege. Dacă pericolul s-a transformat în realitate prin lezarea efectivă a
valorilor sociale ori a încetat să mai existe, nu va mai fi starea de necesitate.

Astfel, în cazul extremei necesităţi, se întâlnesc două interese diferite, şi apărarea unui interes
are loc prin încălcarea altuia. Legislaţiile penale moderne admit starea de extremă necesitate ca
pe o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (Codul penal al Federaţiei Ruse, art.39; Codul
penal al Japoniei, art.37 )

Actiunile săvârşite în stare de extremă necesitate pot fi atribuite următoarele:

- pricinuirea daunelor terţelor persoane,

- pericolul trebuie să fie inevitabil, adică prin săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală,

- dauna pricinuită trebuie să fie mai mică.

Lipsa vreunei din condiţiile expuse exclude fapta legitimă săvârșită în starea de necesitate .
Acţiunile săvârşite în starea de extremă necesitate se exprimă prin acţiune directă asupra
izvorului pericolului şi pricinuirea de daune, sau în comportare pasivă şi pricinuire de daune
intereselor persoanelor terţe.

Acţiunile legate de înlăturarea unui pericol pot fi îndeplinite de către absolut toţi cetăţenii, aici
fiind vorba, de fapt, de un drept și nu de o obligaţie a acestora.

Dar există o categorie de persoane (militarii, medicii, poliţiștii, angajații din serviciul
antiincendiar) pentru care îndeplinirea acţiunilor de înlăturare a pericolului constituie o
obligaţie de serviciu. Fapta săvârșită în stare de extremă necesitate nu constituie infracţiune,
deoarece nu este săvârșită cu vinovăţie, persoana acţionând din necesitate și nu în vederea
comiterii unei fapte prevăzute de legea penală.

În condiţiile serviciului militar, preîntâmpinarea unui pericol iminent pentru unele interese, prin
cauzarea de daune altor interese în circumstanţe speciale, este o obligaţiune legală a
militarului.

De exemplu, în timp de război, lăsarea, predarea de către comandantul militar a fortificaţiilor,

tehnicii militare sau altor mijloace de luptă inamicului constituie o infracţiune militară (art.385
C.P.), dacă nu este dictată de necesităţile situaţiei de luptă.

Dacă însă există pericolul iminent de cucerire, acaparare de către inamic a fortificaţiilor şi altor
mijloace de ducere a războiului, cu toate că au fost luate măsurile posibile pentru salvarea lor,
comandantul militar, activând în stare de extremă necesitate, este obligat să ia toate măsurile
pentru nimicirea lor (distrugerea fortificaţiilor şi nimicirea mijloacelor de ducere a războiului)

 Starea de necesitate este o cauza justificativa care înlătură caracterul penal al faptei.

Costa în existenta un unui pericol iminent care constrânge o persoana sa comita fapta
penala pentru a se slava de la acel pericol. Fapta penala poate fi săvârșită și pentru a
salva de la pericol viata, integritatea corporala ori sănătatea altuia sau un bun
important. In cazul legitimei apărări  fapta prevazuta de legea penala este comisa
împotriva atacatorului (art. 19 C.P.), iar în starea de necesitate, victima faptei prevazute
de legea penala nu l-a periclitat în niciun fel pe cel care comite fapta.

Condiții privind pericolul si actiunea de salvare- stare de necesitate

-Sa existe un pericol imediat sau actual

Pericolul poate fi generat de o acțiune umana neintenționată, de fenomene naturale, de un

animal, sau chiar de persoana vătămată. Pericolul trebuie sa fie real, efectiv, pe punctul de a se
produce sau în curs de desfășurare. Pe cale de consecință, pericolul nu trebuie sa fie viitor sau
deja consumat. Pericolul nu trebuie sa fie provocat intenționat ori din culpa de cel care invoca
starea de necesitate. Daca pericolul este produs din culpa autorului acesta va răspunde penal
pentru fapta comisa din culpa, dacă este incriminata.

-Pericolul sa amenințe viata, integritatea corporala sau sănătatea unei persoane, un bun
important al acesteia ori un interes general.
-Pericolul sa nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea faptei prevazute de legea penala:

Aprecierea caracterului inevitabil al pericolului se face in concreto, în funcție de împrejurările

cauzei. Se va avea în vedere la starea de necesitate și situația psiho-fizica a făptuitorului. Din
caracterul inevitabil al pericolului decurge condiția ca acțiunea de salvare sa fie singura
modalitate de înlăturare a pericolului.

Condiții privind acțiunea de salvare:

-Acțiunea de salvare sa constea în săvârșirea unei fapte prevazute de legea penala:

Fapta poate rămâne în forma tentativei sau poate fi consumata. Poate fi săvârșită de o
persoana fizica sau juridica cu intenție, intenție depășita ori din culpa. Indiferent de forma de
vinovăție, făptuitorul trebuie sa aibă cunoștință de pericol și sa acționeze pentru a-l înlătura.

-Fapta sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a valorii ocrotite de lege:

Actele de salvare în stare de necesitate trebuie realizate intre mom. în care pericolul devine
iminent și mom. în care aceste s-a consumat. Actele de salvare trebuie sa fie apte sa înlăture
pericolul. Trebuie ca acțiunea de salvare sa aibă caracter idoneu (sa fie apta sa înlăture
pericolul). Caracterul idoneu în stare de necesitate se apreciază in concreto. Acțiunea de salvare
în stare de necesitate sa fie singura modalitate prin care putea fi înlăturat pericolul.

-Acțiunea de salvare în stare de necesitate sa fie proporționala cu pericolul :

Astfel, starea de necesitate impune testul proportionalitatii. Săvârșirea faptei în stare de

necesitate nu trebuie sa pricinuiască urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat. Daca urmările produse sunt mai grave (nu vădit mai
grave) condiția este îndeplinită. Daca făptuitorul nu a avut reprezentarea ca va pricinui urmări
vădit mai grave sa va retine excesul neimputabil ( 26 C.P) drept cauza de neimputabilitate. Daca
făptuitorul cunoaște ca pricinuiește urmări vădit mai grave se va retine existenta circumstanței
atenuante legale – art. 75 C.P. “depășirea limitelor stării de necesitate“

Efectele produse de starea de necesitate

-Starea de necesitate nu înlătură răspunderea civila delictuala a persoanei care, salvându-se pe

sine de la pericol, produce prejudicii unei terțe persoane. – constituie o răspundere civila
delictuala pentru fapta proprie, ce are la baza îmbogățirea fără justa cauza.

-Răspunderea civila nu este înlăturată pentru persoana în favoarea căreia s-a realizat acțiunea
de salvare de către un terț. Cel prejudiciat se va îndrepta împotriva acesteia pe
temeiul îmbogățirii fără justa cauza.

-Cel care a creat starea de pericol nu se poate îndrepta împotriva făptuitorului cu o acțiune în
răspundere civila delictuala.

-Starea de necesitate va produce efecte și cu privire la participanții la infracțiune.

-Daca este constata starea de necesitate în cursul urmăririi penale, procurorul va dispune
clasarea. Daca este constata în cursul judecații, instanta va dispune achitarea.