Hipertiroidia si adenomul tiroidian

 
Ati pierdut in greutate, aveti pielea calda, o stare de nervozitate si agitatie, iar somnul
va este afectat? Este posibil sa suferiti de una dintre formele de hipertiroidie.
 
Ceea ce domina tabloul clinic al unei persoane cu hipertiroidie este scaderea in greutate,
care poate fi intre 3 si 20 de kilograme, intr-un interval de timp foarte scurt, de doar
cateva saptamani. In mod paradoxal, apetitul persoanei este crescut, uneori instalandu-se
chiar polifagia (consumare exagerata de alimente).

Pielea este calda, rosiatica, moale, iar temperatura centrala este moderat crescuta.
Pacientii se plang deseori ca transpira abundent si nu mai pot tolera caldura.

La nivel digestiv, poate fi prezent un tranzit intestinal accelerat, sau chiar diaree, icter. Se
constata, de asemenea, o frecventa cardiaca crescuta, uneori chiar aritmii, iar pulsul este
amplu si puternic.

Parul devine fin si friabil (se poate rupe usor), iar ochii capata o stralucire specifica,
insotita de retractia pleoapei superioare. In cazul bolii Basedow (gusa), ochii capata o
forma particulara, iesita in afara orbitei, numita exoftalmie.

Termenul de hipertiroidie defineste un grup de afectiuni ale glandei tiroide, caracterizat

printr-o crestere de lunga durata a concentratiei hormonilor tiroidieni liberi, fenomen care
se repercuteaza asupra diferitelor sisteme si functii metabolice.

Cauzele principale ale hipertiroidismului sunt reprezentate de Boala Basedow, gusa

multinodulara toxica si adenomul tiroidian.

Hipertiroidia in analize

Pentru diagnosticarea hipertiroidiei sunt necesare urmatoarele tipuri de teste:

1. determinari cantitative ale hormonilor tiroidieni T3 si T4 - din care rezulta ca acestia se gasesc in
sange intr-o cantitate crescuta;
2. teste care arata utilizarea acestor hormoni de catre organism - electrocardiograma, reflexograma
ahiliana, colesterolul seric, metabolismul bazal.
3. teste care indica o posibila cauza a disfunctiei tiroidiene: testul de stimulare la TSH, biopsie
tiroidiana, anticorpi antitiroidieni.
4. teste care arata metabolizarea iodului la nivelul tiroidei - radio-iodo-captarea (RIC).

Adenomul tiroidian

Adenomul tiroidian este un nodul la nivelul glandei tiroide, care capata o functie
autonoma si incepe sa secrete hormoni tiroidieni in exces.

Mai exact, este vorba despre o tumora tiroidiana, cel mai adesea benigna, care scapa de
sub controlul hipofizei si determina hipertiroidia.

Semne particulare
 Ca in orice forma de hipertiroidie, daca este vorba de adenom, cantitatea hormonilor
tiroidieni este crescuta. insa, in cazul adenomului, se observa la analize o crestere
preferentiala de hormon T3. Spre deosebire de boala Basedow, in care anticorpii
antitiroidieni sunt crescuti, in adenom acestia sunt, de regula, absenti. Ca in orice
hipertiroidie, TSH este scazut.

La scintigrafie se poate observa un nodul cald, care concentreaza izotopul de I sau Tc,
restul parenchimului glandei fiind partial sau complet stins.

Tratamentul adenomului tiroidian

In tratarea adenomului troidian sunt posibile doua tipuri de terapii: chirurgia sau
tratamentul cu iod radioactiv.

Alegerea tratamentului optim depinde de anumiti factori, cum ar fi marimea nodulului

sau varsta pacientului, stiut fiind ca la pacientii sub 20 de ani este formal contraindicata
terapia cu iod radioactiv. Daca pacientul are peste 20 de ani si un nodul mai mic de 5 cm,
poate sa dispuna de radioterapie, in timp ce nodulii de dimensiuni mai mari au de obicei
indicatie chirurgicala.

Glanda endocrina tiroida, regleaza functiile organismului, temperatura corpului si cantitatea de calciu,
are impact asupra ritmului cardiac si ajuta intreg metabolismul. Situata la baza gatului, in spatele
laringelui, ea afecteaza chiar si muschii. Cei care au probleme cu glanda tiroida au dificultati legate de
greutate, se simt vlaguiti, sunt nervosi, depresivi si nu suporta caldura sau frigul. Tiroida produce doi
hormoni: triiodotironina (T3) si tiroxina (T4). Complicatiile apar cand glanda are un flux anormal de
hormoni tiroidieni. Una dintre ele este hipertiroidismul, o afectiune care produce hormoni in exces.
Cealalta este hipotiroidismul, care se manifesta printr-o insuficienta de hormoni.
de Simona Esanu

Hiper si hipotiroidismul

Persoanele care au fost diagnosticate cu hipertiroidism sunt predispuse nervozitatii, au un puls

neregulat, le este foame mereu, nu suporta caldura, au diaree si transpira mult. In ceea ce priveste
hipotiroidismul, semnalele de alarma sunt reprezentate de aparitia oboselii, slabiciunii, scaderea
ritmului cardiac si a tolerantei fata de frig, incetinirea metabolismului si constipatie. Cele mai
raspandite afectiuni endocrine sunt boala Hashimoto, cand hormonii tiroidieni sunt scazuti, si boala
Grave, cand acesti hormoni depasesc limita normala. Daca glanda tiroida trebuie sa depuna un efort
peste capacitatea ei atunci exista pericolul ca ea sa creasca in dimensiuni. Asa isi face aparitia gusa.

Examenul medical

Pentru a constata daca ai intr-adevar vreo afectiune la nivelul tiroidei e necesar sa mergi la o
consultatie medicala. Problemele tiroidiene tintesc in special femeile si mai ales pe cele trecute de 35,
40 de ani. De aceea, e obligatoriu ca ele sa mearga la un consult endocrinolog, macar o data. E
posibil ca medicul endocrinolog sa iti palpeze gatul in timp ce tu tii barbia ridicata. Apoi te va trimite sa
faci analize, in functie de simptomele pe care le prezinti. In general, pentru a vedea ce cantitate de
hormoni tiroidieni ai, se face o analiza de sange (TSH). Mai pot fi efectuate analize precum
examinarea tiroidei la ultrasunete, tomografie, rezonanta magnetica, radiografie. E indicat ca o femeie
suspectata ca ar avea probleme cu glanda endocrina sa faca inainte si un control hormonal.
Trateaza din timp

Hiper si hipotiroidismul se pot trata. Daca glanda tiroida secreta o cantitate prea mica de hormoni, ea
poate fi inlocuita prin ingerarea unor hormoni sintetici - pastile, recomandati de endocrinolog. Exista si
cazuri rare in care bolnavii care au probleme cu tiroida sunt indrumati catre operatie. Glanda tiroida
poate fi indepartata partial sau total. Daca un om ramane fara tiroida el trebuie sa ia medicamente ce
ofera organismului hormonii specifici glandei. Cand productia de hormoni este crescuta, tratamentul o
poate regla, insa doar daca se pune diagnosticul din timp. Altfel se pot ivi dificultati ce pun cu adevarat
in pericol sanatatea. Tot doctorul este cel care poate face si recomandari alimentare ca sa fie
eliminate anumite legume sau produse ce au efect negativ asupra secretiei hormonilor tiroidieni.

In categoria glandelor endocrine, adica cele care au secretie interna, intra hipotalamusul si hipofiza
(glanda pituitara), epifiza (glanda pineala), tiroida, paratiroidele, timusul, pancreasul, suprarenalele
(glandele adrenale) si gonadele (ovarele si testiculele).