Tema 1.

Abordări
conceptuale privind
Guvernarea electronică
{ Angela Zubco
Dr., conf.univ.
  1.Noțiuni introductive privind
Guvernarea electronică
 2.Obiectivele Guvernării electronice
 3. Evoluția sistemelor de guvernare
electronică
Termeni cheie: Guvernare Electronică,
Intranet, Server, HTTP, HTML

Unități de conținut
 1. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie
2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, JO L 376, 27.12.2006 [on-line]. Disponibil la:
http://eurlex.europa.eu/legal-
 2. Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul
economic și social european și comitetul regiunilor Planul de acțiune al UE privind guvernarea
electronică//2016-
2020//http://eurlex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52016DC0179
 3. Hotărârea Guvernului nr. 733 din 28 iunie 2006 cu privire la Concepţia guvernării
electronice// Monitorul Oficial nr.106-111/799 din 14.07.06 (modificată H.G.nr.962 din
08.08.16//M.O. nr.265-276 din 19.08.16)
 4. Hotărârea Guvernului nr. 710 din 20 septembrie 2011 privind Programul Strategic
de Modernizare Tehnologică a Guvernării (e-Transformare)// Monitorul Oficial Nr. 156-
159/780 din 23.09.2011
 5. Hotărârea Guvernului nr. 857 cu privire la Strategia naţională de dezvoltare
 a societăţii informaţionale “Moldova Digitală 2020”// M.O. nr. 252-257 din 08.11.13
 6. Hotărârea Guvernului nr.911 din 25.07.2016 privind Strategia de reformă a
Administrației Publice 2016-2020// Monitorul Oficial Nr. 256-264 din12.08.2016
 7. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 966 din 09.08.16 pentru aprobarea
Planului de acțiuni privind reforma de modernizare a serviciilor publice pentru anii 2017-
2021//MO nr.265-276 din 19.08.16
 8. Hotărârea Guvernului nr.1432 din 29.12.2016 cu privire la aprobarea Planului de
acțiuni pentru o guvernare deschisă pentru anii 2016-2018// Monitorul Oficial nr.2-8/10 din
06.01.2017
 9. Coșelev Natalia. Conceptul Guvernării electronice.//Journal ,,Economica”, nr.4 (68),
Chișinău, 2009, p.25-31
 10. Ghilic - Micu B. Guvernarea electronică//Revista Informativă Economică, nr.1(21),
Chișinău, 2002

BIBLIOGRAFIE
 E-guvernarea sau e-guvernment îşi are sorgintea în construcţii
lexicale ca e-mail, e-commerce, e-business care, ca fenomene, au
precedat apariţia conceptului de guvernare electronică.
 Guvernarea electronică constă în interacţiunea dintre guvern,
parlament şi alte instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul
mijloacelor electronice
 Sensul implementării guvernării electronice este de sus în jos (de la

stat la cetăţean).
 Cele 3 caracteristici ale E-guvernării:

• folosirea noilor tehnologii electronice în comunicare (email,

chat, site-uri Internet etc.) sau paradigma tehnică
• aplicarea unor noi metode de management a informaţiei sau
paradigma manageriala
• creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi
creşterea eficienţei aparatului administrativ sau paradigma funcţională.

Caracteristici ale E-guvernării

  Guvernarea electronică este o guvernare
care aplică forme şi metode de
interacţiune dintre administraţii, cetăţeni
şi mediul de afaceri, la prestarea
serviciilor publice, prin utilizarea
mijloacelor electronice.

Definiția conceptuală

 Intranetul este simplu de definit.
Dacă ai la dispoziţie două
calculatoare şi faci între ele o
conexiune (legătură prin reţea
fizică) care să le permită să
comunice informaţii obţii un
Intranet – adică o reţea locală. Mai
multe calculatoare conectate în
această reţea locală fac necesară
configurarea unuia dintre
calculatoare drept server - calculator
principal. Un server este cu alte
cuvinte un dirijor – care stabileşte
ordinea şi asigură buna funcţionare
a sistemului de interacţiune.
Intranet și Internet
 Internetul nu este altceva decât
legarea unele de altele a reţelelor
locale de calculatoare. In acest fel,
din orice punct (de la oricare
calculator) al sistemului ai
posibilitatea să accesezi oricare
din celelalte puncte (calculatoare).
 toate aceste reţele trebuie să
poată comunica între ele şi să
schimbe informaţii este nevoie ca
ele să poată, vorbi în aceeaşi
limbă şi fiecare să aibă un nume
(o adresă). În cazul Internetului
HTTP [Hyper Text Transfer
Protocol]. La fel ca şi WWW (la
care ne vom referi mai jos), acest
http:// este întâlnit în faţa
adreselor site-urilor de Internet.
 www. În anul 1993, un cercetător pe nume Tim Berners Lee a scris o
aplicaţie software (un program de calculator)
 Aplicaţia creată de el se numea World Wide Web (traducere directă:
paiangeniș global) – pe scurt WWW. Acum litera W pusa de trei ori în
faţa unui cuvânt urmată de punct simbolizează deja o prezenţă virtuală
(o adresă), un web site
 În anul 1989 când la Laboratorul de Cercetări de Fizică Nucleară
(CERN) din Geneva s-a cristalizat ideea conceperii unui sistem de
transmitere a informaţilor între diferitele echipe, bazat pe Hypertext.
 În 1990 a fost creat un program capabil să interpreteze limbajul
Hypertext, numit browser.
 În 1993 erau 50 servere Web
 În 1994 s-a produs fuziunea dintre CERN şi MIT (the
Massachusetts Institute of Technology) –astfel internetul a
evoluat la perfecțiunea de astăzi

Scurtă istorie
 • căutarea rapidă a informaţiei, de exemplu – aplicarea sistemelor de
evidenţă automatizată permite să fie găsită în timp de câteva minute
legea potrivită, documentul necesar sau cererea solicitantului;
 • partajarea informaţiei, adică schimbul de informaţie cu același
dosar între mai mul-te ministere, departamente şi alte structuri
guvernamentale ;
 • prezentarea publică a unor informaţii la un cost substanţial de
mic, cum ar fi listele de distribuţie e-mail sau paginile web;
 • verificarea validităţii unor acte în timp real prin internet sau
reţeaua internă, bună-oară verificarea validităţii paşapoartelor;
 • completarea, de exemplu, a formularelor, în regim on – line, fără a
se deplasa la oficiile instituţiilor; (Ghișeul unic)
 • accesarea diferitor baze de date pentru a se documenta sau pentru
a-şi aprofunda unele cunoștințe în domeniu, astfel investind în creşterea
profesională.

Utilizarea eficientă a noilor tehnologii:

 • asigurarea accesului la informaţia oficială prin
intermediul paginilor WEB în reţeaua Internet;
• prestarea serviciilor publice prin intermediul
mijloacelor electronice pentru cetăţeni şi mediul de
afaceri;
• sporirea gradului de participare al cetăţenilor în
procesul de guvernare;
• eficientizarea activităţii administraţiei publice prin
optimizarea utilizării resurselor materiale şi umane,
precum şi a timpului prestării serviciilor;
• consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului
de drept.

Obiectivele generale ale guvernării

electronice
 • asigurarea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice;
 • crearea şi implementarea sistemelor informaţionale automatizate, menite
să susţină
 procesele de reformă şi dezvoltare politică, socială şi economică din ţară;
 • dezvoltarea infrastructurii informaţionale de stat;
 • creşterea nivelului de pregătire a angajaţilor publici în domeniul
tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
 • dezvoltarea cadrului juridic şi democraţia electronică.
 • În procesul de guvernare sunt implicaţi, în general vorbind, 3 mari clase
de participanţi:
 [G]1) participanţii publici, guvernul sau statul, atât organizaţiile de la nivel
local, cât şi cele de la nivel central; [G] 2) - cetăţenii ţării respective; [C] 3) -
firmele private care organizează activităţi comerciale, luând în considerare
profitul şi activând într-un context concurenţial de piaţă. [B]

Obiectivele specifice ale guvernării

electronice
 Prin Strategia de la Lisabona, Consiliul European,( prin Directoratul
General Societatea Informaţională), a lansat iniţiativa eEurope destinată
dezvoltării rapide a Societăţii Informaţionale a Uniunii Europene
prin ́electronificare
 Planul de Acţiuni eEurope a fost urmat i2010: European
Information Society 2010.
 Acţiunile din eEurope s-au axat pe două direcţii principale –
extinderea tehnologiilor de telecomunicaţii pe bandă largă
(broadband technologies), de mare viteză de acces la Internet, şi
furnizarea de servicii în timp real (on-line) atât către sectorul public
cât şi către cel privat.
 Iniţiativa i2010 a furnizat o creştere economică, locuri de

muncă şi servicii publice electronice, fiind considerată o

adevărată ́locomotivă ́ a procesului de realizarea Strategiei de la
Lisabona.
- A permis crearea instrumentelor normative (legislaţie) necesare
societăţii electronice, stimularea puternică a cercetării şi dezvoltării în
domeniu, şi crearea unei societăţi informaţionale (eEurope)

Evoluția programelor europene privind

 Peste 90% din furnizorii de servicii publice electronice au prezenţă pe
Internet, iar circa 40% din cele 2́ 0 de servicii publice de bază ́ sunt deja
complet interactive.
 Guvernarea electronică este recunoscută ca un factor cheie în creşterea
competitivităţii economiei, odată cu considerarea actului de guvernare în
general ca fiind al unui agent economic de importanţă majoră.
 Importanţa guvernării electronice este subliniată şi de programul eTEN
(eTransEuropean Network) de stimulare a extinderii serviciilor bazate pe
reţele de telecomunicaţii Trans – Europene. El conține: eGuvernarea,
eSănătatea, eIncluderea ( ś ervicii pentru toti )́ , eÎnvăţământul,
eAfacerile (în special în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii), şi
elementele de securitate, eSe.curitate, necesare în furnizare serviciilor.
 Programul IDABC (Interoperable Delivery of pan-european
eGovernment services to public Administrations, Businesses and
Citizens), lansat de Directoratul General pentru Întreprinderi şi
Industrie al Comisiei Europene - servicii publice electronice
transfrontaliere pan-europene (PEGS, Pan - European
eGovernment Services)

Statistica UE