Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nota noastra: *Staretul Antonie a fost un batran duhovnicesc, preot de mir de rang
inalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse
a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre
timpurile de la urmă (avea in jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al carei an este
neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul.
Sursa originala de unde a fost preluat textul o constituie cartea: Convorbiri
duhovnicesti si invataturi ale Staretului Antonie de Pr. Alexander Krasnov.
Nu cunoastem alte scrieri ale sale si nu ne putem pronunta despre tot ce a
lasat ca mostenire spirituala, dar aceste viziuni pe care le vom publica pe site
in mai multe parti sunt in duhul Sfintilor Parinti si le putem citi ca atare.
https://caleaimparateasca.wordpress.com/2017/12/14/staretii-despre-vremurile-din-
urma-staretul-antonie-partea-i-timpul-nostru-prin-aceasta-e-infricosator-ispitele-il-
pandesc-pe-om-la-orice-pas-si-de-cele-mai-multe-ori-sunt-dintre-acelea-pe-ca/
ÎNVĂŢĂTURI
1/5
(…)Vreau să mai spun câteva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creaţie, ca să poată fi
mai bine înţelese cele ce vor urma. Dumnezeu creează tot ceea ce este viu într-un
sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece acţiune,
până în cele mai mici amănunte, de cea mai umilă parte a sa, iar pentru o
fiinţă raţională cum este omul, chiar şi prin o asemenea acţiune ce nu face
parte din lumea materială – gândul. Faptele creaturilor inferioare nu pot
aduce nici o daună universului – ele sunt limitate la propriile instincte şi a
celor asemenea lor, la fel şi prin proprietăţile de autoreglare a naturii însăşi.
Altceva e omul. El este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi
oricât am polemiza despre ce este chip şi ce este asemănare, despre ce se
şterge şi ce nu, cu ce este înzestrat omul de la naştere şi ce e chemat să
agonisească pe parcursul întregii sale vieţi, în cazul de faţă important este
altceva – faptele sale, atât în lumea materială, cât şi în cea nevăzută, cum se
reflectă ele asupra mediului înconjurător, asupra mediului în care trăieşte,
cît şi asupra întregului univers.
(…) Iar acum, vreau să vorbesc propriu-zis despre viziune, despre ceea ce-i aşteaptă pe
toţi, din păcate, într-un viitor nu prea îndepărtat, iar unele lucruri se şi întâmplă chiar în
momentul de faţă. Aşadar, iată ce am văzut eu despre viitor.
2/5
deplasezi, iar nopţile oamenii se vor strânge în grupuri mari, ca împreună să încerce să
ajungă până în zori. Răsăritul soarelui va anunţa nu bucuria unei noi zile, ci
mâhnirea necesităţii de a trăi şi această zi.
Dintr-o parte, va părea că s-au întors vremurile de dinainte de potop. Dar, nu. Pe
atunci, asupra lumii, dăinuia cuvântul lui Dumnezeu: „Creşteţi şi vă înmulţiţi”. Acum,
însăşi viaţa omenirii, esenţa sa, e îndreptată spre negarea harului şi a lucrării lui
Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfârşitul.
3/5
Pervertirea moralităţii. De câte ori a încercat satan s-o facă generală,
atotcuprinzătoare, ciocnindu-se de fiecare dată de demascarea ameninţătoare a Bisericii.
Dar pentru duhurile întunericului cea mai groaznică este demascarea, scoaterea la
lumină. Precum hoţul se furişează în întuneric fiindu-i frică de lumină, aşa şi invaziile
drăceşti sunt mai eficiente şi mai ispititoare când lipseşte lumina adevărului. Lumea e în
întunericul plăcerilor unei duzini de ţări „dezvoltate”, pe care vrăjmaşul le-a ales ca sprijin
în misiunea de înnebunire a întregii lumi. Arma principală în această afacere este
lozinca libertăţii. Cât sânge a fost vărsat în revoluţii şi răsturnări de putere,
în acţiuni sociale şi pseudoreligioase, răfuieli politice şi mistice pe altarul
diavolului „libertate”! Acesta este el, diavolul răsculat şi învins, zidirea care a vrut să
ia locul Creatorului – acesta este cel mai de seamă iubitor de libertate. Şi „libertatea”
lui nu e capacitatea dăruită omului de a fi desăvârşit în virtuţi. Nu,
„libertatea” lui sunt cele mai grele lanţuri, scopul cărora e ca, lipsindu-l pe
om de orice posibilitate de a alege între bine şi rău, să-i lase liber doar
drumul spre iad. Iată la ce libertate se va ajunge. Şi dacă ar fi la protestanţi; mai
treacă-meargă, la timpul lor s-au luptat şi ei pentru libertate şi împotriva dictaturii
catolicilor şi, prinzând la putere, aceea şi baptişti, au produs o asemenea teroare şi
asemenea destrăbălări, până şi Europa s-a cutremurat! Dar ai noştri încotro o iau?!
De fapt, se poate, oare, spune că noi, ortodocşii, suntem un Imperiu
Ortodox?
Prima libertate de care are nevoie diavolul, fără de care toate celelalte s-ar
risipi, este libertatea confesională, aşa numita toleranţă religioasă. Esenţa
acestei mişcări e să facă drum, întâi de toate pentru tineri, către satan.
Observaţi, părinte, un drum într-un singur sens. Încearcă să te opui – imediat vei fi
stopat.
Biserica Ortodoxă, iată ce nu-i lasă pe toţi să doarmă liniştit. Toţi catolicii
sunt gata pentru orice, ei primesc civilizaţia drăcească, „progresul”.
Susţinând sionismul, ei spun, de fapt, „da” venirii lui antihrist.
Şi am văzut eu câte încercări face răul mondial pentru a păta Sfânta Biserică,
preacurat Trupul lui Hristos! Întâi de toate o vor defăima în toate ziarele, la radio şi la
televiziune. (…) Vor scoate în prăjină în fel şi chip clerul şi pe creştini, îşi vor bate joc
de rânduieli, de posturi, de modul de viaţă, de tot ceea ce a fost întotdeauna baza
viabilităţii poporului. Chiar în Biserică, în mediul duhovnicesc, vor pătrunde mii şi mii
de distrugători catoliciţi ai Ortodoxiei. Aparent evlavioşi, duhul lor e altul, străin şi
poporul va părăsi lăcaşurile lor. Vor sta restaurate şi proaspăt construite, dar pustii.
Unde şi unde va străluci luminiţa adevăratei sfinţenii şi credincioşiei duhului credinţei
strămoşeşti. Dar cine caută găseşte. Nimeni nu se va putea îndreptăţi spunând:
„Doamne, am căutat, dar n-am găsit!”. În întunericul necredinţei şi al ateismului, pe
tot pământul ard luminiţele adevărului. Şi vor fi prigoniţi şi strâmtoraţi drepţii
slujitori, şi supuşi hulelor de tot felul, slugile diavolului nu se vor sfii nici să ucidă, dacă
va permite Dumnezeu unui cuvios să primească cununa mucenicească. Mulţi vor fi ei,
drepţii mucenici ai timpului din urmă!
4/5
Dar acei de duh străin îşi vor aştepta conducătorul, pe antihrist. Şi lor însă li
se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adică să-şi dea seama cine este el,
numai că puterea şi banii multora le vor închide ochii. Cumplite vremuri!
Dar toate încep de la mărunţişuri, – clerul a încetat să mai poarte hainele
cuvenite cinului, de acum şi bărbile rase, după moda catolicilor şi a
protestanţilor, nu mai stârnesc mirare.
Sursa – „Stareții despre vremurile din urmă. Lumea înaintea celei de a Doua Veniri a lui
Hristos” – Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Petru Vodă, 2007, pag. 400-
405
5/5