Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Titlul: În originalul grec, cartea poartă titlul: „Kata Ioannen" - „după Ioan".
Autorul: Despre Ioan ştim că a fost fiul lui Zebedei şi frate cu Iacov, împreună se
ocupau cu pescuitul şi s-au întîlnit pentru prima dată cu Domnul Isus pe malul
mării, pe cînd îşi cîrpeau mrejele (Matei 4:21; Marcu 1:19). Ioan a avut toată viaţa
lui o relaţie deosebită cu Simon Petru, pe care l-a cunoscut încă dinainte de a
deveni ucenic al Domnului Isus. Luca 5:10 ne spune că ei pescuiau împreună.
Probabil că Petru era încă de pe atunci un om pe care vîrsta şi mai ales
personalitatea l-au ajutat să ocupe o poziţie de lider între ceilalţi. Marcu ne spune
că aceşti pescari aveau deja creiată între ei o oarecare intimitate:
„După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi
a lui Andrei" (Marcu 1:29). Pe Ioan şi Petru îi întîlnim apoi împreună în grupul
restrîns de ucenici pe care i-a luat Domnul Isus cu Sine peste tot (Petru, Iacov şi
Ioan sînt împreună cu Isus pe Muntele schimbării la faţă, în grădina Gheţimani,
etc.). Tot împreună sînt trimişi să pregătească Pastele înainte de răstignirea
Domnului (Luca 22:8), împreună se duc în curtea Marelui Preot (Ioan 18:16),
împreună îi vedem fugind la mormînt să verifice învierea (Ioan 20:1-10) şi tot
împreună îi găsim după înălţarea lui Isus la cer, în activităţile Bisericii primare
(Fapte 3:1). Cei doi fuseseră tovarăşi în meseria de pescari şi Mîntuitorul i-a
transformat în „pescari de oameni" (Marcu 1:17).
Înainte de a deveni ucenic al lui Isus, Ioan a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul (Ioan
l:35-40).
Conţinutul cărţii: Spre deosebire de ceilalţi trei Evanghelişti care s-au străduit să
aştearnă pe hîrtie viaţa Domnului Isus într-o ordine oarecum cronologică, Ioan
porneşte în scrierea Evangheliei sale de la cu totul alte premize.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: O altă nestemată a Evangheliei lui Ioan este
aşezarea întregului plan al mîntuirii într-o secvenţă de şapte miracole succesive
săvîrşite de Domnul Isus. Evanghelistul ne avertizează că el nu a avut intenţia să
scrie tot ceea ce ştie, ci că a „ales" anumite întîmplări ca să ne ajute „să credeţi că
Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui"(Ioan
20:30-31)
Schiţa generală a Evangheliei lui Ioan urmăreşte tainic planul intrării Marelui Preot
în CORTUL ÎNTILNIRII. Prin „iluminare" divină Ioan înţelege că umbrele simbolice
din Vechiul Testament au fost împlinite în viaţa Mîntuitorului. Cortul dat de
Dumnezeu Israelului drept loc de întîlnire dintre divinitate şi oameni se transformă
astfel într-o fascinantă anticipare a lucrării lui Dumnezeu, care, prin Cristos, a vrut
să-şi „împace lumea cu Sine" (2 Cor. 5:19).
Cei care au citit Evanghelia lui Ioan în limba greacă au rămas surprinşi şi încurcaţi
de faptul că la începutul scrierii el proclamă:
„Şi cuvîntul s-a făcut trup, şi a LOCUIT printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi
am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl" (Ioan
1:14)
Acolo unde în limba română este „a locuit", în limba greacă este „a cortuluit",
termen imposibil de tradus în limba noastră pentru că nu există. Ceea ce a vrut să
facă Ioan a fost să atragă atenţia cititorilor că viaţa Domnului Isus va fi prezentată
ca o „dezlegare" a misterelor ascunse în tiparul Cortului Întîlnirii: viaţa lui terestră
va fi prezentată drept lucrare de Mare Preot străbătînd mai întîi curtea de afară,
apoi Sfînta cameră a Cortului şi pătrunzînd în final în Sfînta Sfintelor, cu propriul
Său sînge pe care-l va turna pe Capacul Ispăşirii.
În cîteva ocazii, Domnul Isus se identifică pe Sine cu acel „Eu sînt", „Iehova" prin
care s-a făcut cunoscut Dumnezeu lui Moise. Cîteva pasaje în care Ioan afirmă
categoric divinitatea Domnului Isus sunt: Ioan 1:1; 8:58; 10:30; 14:9, 20:28. Ca
Dumnezeu întrupat, Isus Cristos se prezintă pe Sine prin cîteva expresii tipice: „Eu
sînt pîinea vieţii" (Ioan 6:35, 48), „Eu sînt lumina lumii" (Ioan 8:12; 9:5), Eu sînt uşa
(Ioan 10:7, 9), „Eu sînt păstorul cel bun" (Ioan 10:11, 14), „Eu sînt învierea şi viaţa"
(Ioan 11:25), „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa" (Ioan 14:6), „Eu sînt adevărata viţă"
(Ioan 15:1-5).
CUPRINSUL CĂRŢII
B.Judecata, 18:12-19:15
1. Înaintea lui Ana, 18:12-23
2. Înaintea lui Caiafa, 18:24-27
3. Înaintea lui Pilat, 18:28-19:16
C. Răstignirea, 19:17-37
D. Înmormîntarea, 19:38-42