Bazele contabilitatii - curs

Curs 1

Informaţia contabilă şi utilizatorii acesteia

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor.

Contabilitatea se ocupă cu măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și
juridice. Ea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și
păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie.

Apariţie şi dezvoltare
- Contabilitatea a început să se contureze în evul mediu odată cu apariţia capitalismului, a extinderii
economiei monetare.
- In anul 1494 a apărut la Veneţia prima lucrare de literatură contabilă aparţinând italianului Luca
Paciolo sub titlul “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita” . In cap 9 este
descrisă pentru prima data partida dublă, care reprezintă şi astăzi una din trăsăturile definitorii ale
contabilităţii.
- între secolele XVII-XVIII se generalizeză aplicarea metodei dublei partide, etapă caracterizată şi prin
conturarea unei literaturi contabile.
- Începând cu a doua jumătate a sec XIX se remarcă dezvoltarea societăţilor pe acţiuni, a căror
conducere se separă de proprietarii acestora. Aceasta a dus la apariţia contabilităţii de întreprindere,
cu 2 circuite distincte:
- contabilitatea generala - denumita şi financiară;
- contabilitatea de gestiune (dualism contabil)- se ocupa cu calculaţia costurilor.
- In primele decenii ale secolului XX contabilitatea de întreprindere începe să fie supusă procesului de
normalizare (stabilirea de reguli şi norme privind modul de organizare ale contabilităţii)
- Începând cu a doua jumătate a sec. XIX se remarcă evoluţia contabilităţii româneşti, îndeosebi în
planul literaturii contabile

Contabilitatea este forma principală a evidenţei economice. Ea înregistrează, urmăreşte şi

controlează în mod documentar complect, neîntrerupt acele fenomene şi procese economice care se pot
exprima valoric.

Sarcinile şi atributiilecontabilităţii
Ca disciplină ştiinţifică, contabilităţii ii revin următoarele sarcini :
- definirea cu exactitate a obiectului de studiu şi a sferei de cuprindere;
- precizarea metodei de cercetare a obiectului şi a procedeelor ei urmărind definirea de norme şi
principii generale bazate pe terminologie precisă;
- stabilirea rolului şi locului în cadrul ştiinţelor şi a evidenţei economice ;
- elaborarea mijloacelor pentru aplicarea în practică a contabilităţii (documente, registre, fişe) .
Organizată în fiecare unitate gestionară, contabilităţii aplicate ii revin o serie de atribuţii specifice :
1. Furnizarea datelor şi a informaţiilor necesare elaborării programelor în care un loc important îl
ocupa bugetul de venituri şi cheltuieli (BVC) care prevede veniturile, cheltuielile ,profitul
impozabil, profitul net şi modul de repartizare al acestuia .
2. Înregistrarea cronologică a operaţiilor economice şi financiare, prelucrarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului, informaţii necesare atât pentru nevoi proprii cât
şi în relaţiile cu clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale, alte persoane fizice sau juridice .
3. Controlul operaţiilor patrimoniale efectuate, a exactităţii datelor contabile în vederea asigurării
integrităţii patrimoniului. Astfel contabilitatea utilizează pentru controlul faptic inventarierea, iar
pentru asigurarea exactităţii datelor contabile balanţele de verificare .
 Bazele contabilitatii - curs

4. Contabilitatea are sarcina de a contribui prin datele şi informaţiile ei la creşterea eficienţei

economice prin urmărirea folosirii judicioase a factorilor de producţie care să asigure recuperarea
cheltuielilor din venituri şi obţinerea de profit .
5. Furnizarea datelor şi a informaţiilor necesare întocmirii situaţilor financiare anuale sau a
documentelor de sinteză (bilanţ, cont de profit şi pierderi, note explicative ).

Funcţiile contabilităţii
1.Funcţia de înregistrare constă în capacitatea ei de a reflecta operativ, precis şi în complexitatea
lor procesele şi fenomenele economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale care se pot exprima
valoric .
2.Funcţia de informare (de cunoaştere) constă în furnizarea de informaţii asupra structurii şi
dinamicii patrimoniului a stadiului desfăşurării proceselor economice şi a rezultatelor obţinute la
sfârşitul unei perioade de gestiune în scopul fundamentării deciziilor .
3.Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul datelor contabile a modului de
păstrare şi utilizarea valorilor materiale şi băneşti, de gospodărire a fondurilor, verificarea gradului de
realizare a indicatorilor previzionaţi, a termenelor de achitare a datoriilor, de recuperarea drepturilor
etc. Datele, contabilitatea şi documentele de evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie .
4.Functia previzională. Contabilitatea dâ posibilitatea descoperirii tendinţelor viitoare a
fenomenelor şi proceselor economice, adică a prevederii lor şi a luării deciziilor corecte şi de
perspectivă .

Tipuri de informaţie contabilă

Informaţia contabilă dintr-o întreprindere se poate clasifica în două mari categorii: informaţie
contabilă financiară şi informaţie contabilă de gestiune.
Informaţia contabilă financiară este destinată utilizatorilor externi şi este desemnată prin
situaţiile financiare de sinteză compuse din: bilanţul contabil, contul de rezultate, situaţia modificărilor
capitalurilor proprii, tabloul fluxurilor de numerar, politicile contabile şi notele explicative.
Informaţia contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor interni, respectiv conducerii
întreprinderii.

Utilizatorii informaţiei contabile

Principalii utilizatori ai informaţiei contabile produse într-o entitate sunt:
 Investitorii actuali şi potenţiali sunt interesaţi de câştigurile care pot fi obţinute din investiţia într-o
anumită întreprindere, împreună cu riscurile aferente;
 Conducerea întreprinderii Managerii folosesc informaţiile contabile la întocmirea sistemului de
bugete, dar mai ales în faza de control a realizării planurilor şi programelor;
 Salariaţii doresc informaţii privind stabilitatea locurilor de muncă, dar şi despre gradul în care li se
repartizează o fracţiune corectă din valoarea adăugată de întreprindere;
 Creditorii financiari sunt băncile şi alte instituţii similare interesate de lichiditatea şi solvabilitatea
pe termen lung a întreprinderii, de capacitatea ei de a rambursa la termen creditele contractate,
împreună cu dobânzile aferente;
 Creditorii comerciali sunt furnizorii de bunuri şi servicii, a căror preocupare este lichiditatea pe
termen scurt a întreprinderii;
 Clienţii au în vedere continuitatea relaţiilor comerciale cu întreprinderea, în special în situaţiile în
care aceasta se află în situaţie de monopol sau oligopol pe piaţa respectivă;
 Nevoile informaţionale ale guvernului se individualizează la nivelul instituţiilor sale;
 Publicul se aşteaptă ca întreprinderile să furnizeze informaţii despre impactul activităţii asupra
comunităţilor locale, asupra mediului natural, iar organizaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt
interesate de reflectarea în preţuri a calităţii produselor şi serviciilor.

Reglementarea contabilităţii în România

În România, contabilitatea este reglementată de:
 LEGEA nr. 82/1991 – Legea contabilitatii – republicată și actualizată 2018
2
 Bazele contabilitatii - curs

 ORDINUL nr. 1802/2014 din 29 Decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate
 ORDIN Nr. 2844/2016 din 12 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară

Normalizarea (standardizarea) contabilităţii

Globalizarea pieţelor şi în special a celor financiare a impus necesitatea normalizării
(standardizarea) contabilităţii firmelor la nivel mondial. Scopul normalizării contabile internaţionale este
crearea de norme contabile care să permită prezentarea de situaţii financiare comparabile pentru
companiile cu activitate transfrontalieră şi o bună comunicare financiară între actorii unei pieţe
financiare globale.
Norma contabilă reprezintă o regulă sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinţă
pentru producţia de informaţii contabile şi validarea socială a situaţiilor financiare (rapoarte
financiare, documente contabile de sinteză sau bilanţ contabil).
Normele contabile sunt prezente sub forma principiilor, regulilor şi procedurilor constituite ca
sistem de referinţă pentru „producţia” de informaţii şi ratificarea situaţiilor financiare de către
profesioniştii acreditaţi şi recunoscuţi.
Acceptarea normelor de către părţile afectate poate fi forţată sau voluntară, sau ambele în acelaşi
timp. În mod corespunzător se disting două forme ale normalizării:
- normalizarea legală sau reglementată se impune tuturor în virtutea textelor legale (legi) şi altor
texte reglementate (ordonanţe, hotărâri de guvern, ordine ministeriale şi intraministeriale) şi
- normalizarea profesională care se impune profesiunilor corespunzătoare, iar prin profesiune în
producţia de informaţii contabile şi validarea socială a acestora.

Obiectul normalizării contabile îl poate constitui situaţiile financiare anuale sau planul contabil.
 Normalizarea situaţiilor financiare anuale este proprie ţărilor anglo-saxone şi cuprinde:
componenţa situaţiilor financiare; elementele descrise în situaţiile financiare, recunoaşterea şi evaluarea
acestor elemente; reglementările, standardele şi procedurile de contabilitate referitoare la întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare.
În sfera normalizării nu sunt prescrise ordinea sau formatul în care trebuie prezentate elementele
reprezentate în situaţiile financiare.
 Normalizarea cu plan contabil general este proprie ţărilor Europei continentale, iar sintagma
de plan contabil aparţine contabilităţii din Franţa. Elementele normalizate sunt: situaţiile financiare
anuale, inclusiv forma şi formatul; planul de conturi general (sistemul de conturi, denumire, simbol,
conţinut şi funcţie contabilă); organizarea documentelor de contabilitate şi a procedurilor de înregistrare,
de validare şi de control a operaţiilor.
Toate normele contabile impuse în mod obligatoriu printr-o normă juridică sunt denumite
reglementări contabile. Ele cuprind totalitatea legilor, normelor, ordinelor, instrucţiunilor şi a altor acte
normative referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii şi la întocmirea situaţiilor financiare
 Bazele contabilitatii - curs