Universitatea “A. I.

Cuza” Iasi
Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Referat
Particularitatile pietei muncii

Student: Gorceag Lilia

Anul 1, gr. 1

Or. Balti
2021
 Cuprins:
1.Introducere
2.Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova
3.Masurile necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca.
4.Bibliografie.

2
 Introducerea:

Orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică în mod obiectiv factorul
muncă menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca şi ceilalţi factori de producţie,
el se obţine prin intermediul pieţei, care se constituie într-un subsistem al economiei de piaţă
concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de
muncă o înţelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie
a omului şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că
munca reprezintă cheltuirea conştientă a forţei de muncă. Ele formează un tot coerent, astfel că
folosirea sinonimă a celor două expresii, în teoria şi practica economică, este benefică pentru
managementul resursele umane, care decide asupra planificării, organizării utilizării şi evaluării
rezultatelor muncii într-un anumit circuit economic.

3
 Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova

Piata muncii in Republica Moldova este in formare.Au loc dezechilibre care se manifesta
prin cresterea somajului, prin utilizarea ineficienta a fortei de munca prin descresterea
productivitatii muncii si in consecinta reducerea salariilor reale. O mare parte a populatiei apte
de munca nu e prezenta pe piata muncii. Pentru un loc vacant anuntat de intreprinderile in
Moldova pretind in medie 6 someri.
Problemele principale cu care se confrunta actualmente piata fortei de munca sunt:
1.Lipsa unei analize profunde a proceselor pe piata muncii, care ar sta la baza elaborarii
politicilor de formare profesionala si ocupare a fortei de munca.
2.Numarul mic de locuri de munca libere in economia nationala.
3.Salariile mici disponibile si cerintele mari inaintate de catre agentii economici pentru ocuparea
locurilor de munca.
4.Nivelul de calificare al persoanelor aflate in somaj nu corespunde cererii pe piata fortei de
munca.
5.Posibilitatile reduse de angajare in campul muncii pentru femei, tineret, absolventi ai
institutiilor de invatamant.
6.Sporirea numarului persoanelor ocupate in sectorul neformal si exploatarea fortei de munca de
catreagentii economici. Fiind angajate neoficial, persoanele mai ales cele tinere, lucreaza o luna
sau doua,dupa care sunt concediate fara a fi remunerate. Odata cu crearea de la 01.01.2002 a
InspectieiMuncii, care deja si-a inceput activitatea, acest fenomen negativ tinde sa dispara.
7.Rolul scazut al patronatului si sindicatelor in realizarea politicilor pe piata fortei de munca.
8.Tendinta de reducere a fortei de munca. Scaderea numarului populatiei economic active si a
populatiei ocupate in economie este un fenomen relativ normal in conditiile substituirii unui
sistemeconomic cu altul. Populatia economic activa s-a redus cu 54 mii persoane fata de anul
1997, iar populatia ocupata in economia nationala - cu 147 mii persoane.
9.Utilizarea insuficienta a potentialului uman in perioada actuala este conditionata de scaderea
cereriide forta de munca de calificare inalta, motivata de schimbari structurale in economie, de
nivelulscazut al salariilor, lipsa locurilor de munca s.a.Actualmente nu se poate estima numarul
persoanelor aflate peste hotare in scopul muncii la ora actuala ,datorita caracterului clandestin al
multora aflati peste hotare la ora actuala. Studiile existente la ora actuala neofera o informatie
foarte diferentiata si controversata. Oficial – 340,000. Neoficial – 500,000- 600,000. Cifrele de 1
milion este eronata.

4
Principalele cauze a plecarii lor sint :lipsa de oportunitati de angajre la munci bine remunerate,
somajul,anumite sectoare desi ofera posturi de munca, cetatenii nu le accepta din cauza salariilor
mici, or prestindaceleasi munci peste hotare, acestia pot obtine venituri mult mai mari.
Conform studiului realizat de catre Alinata Microfinantare realizat prin suportul Fundatiei
SOROS si a OIMpe un esantion de circa 10.000 migranti aproape o treime din migranti nu aveau
inainte de plecare o ocupatiestabila aducatoare de venituri. Altii 32 erau angajati in sectorul
bugetar in calitate de medici, invatatori,functionari ai institutiilor publice , jumatate avind studii
superioare. Aproape un sfert din totalul migrantilorerau angajati nebugetari. 26 % din migranti
au avut resurse personale pentru acoperirea costurilor legate deemigrare. Altii 26% au
imprumutat bani de la camatari sau din alte surse , platind dobinzile corespunzatoare.
In cele mai multe cazuri decizia de a pleca peste hotare este legata de un eveniment care
trebuie sa se produca in familie si care necesita cheltuieli suplimentare financiare de care
majoritatea persoanelor nu sunt pregatite: studiile copiilor, nuntile, reparatiile la case, conditii de
trai pentru tinerele familii etc. Faptul ca cetatenii au unele necesitati financiare pana la plecare
sunt confirmate si de felul in care cheltuiesc banii. Intr-un viitor nu foarte apropiat este forte
posibil in mare parte datorita faptului ca nu sunt elaborate politici de motivare pentru cetatenii
plecati sa revina si sa investeasca in economia nationala. Toate studiile dovedesc urmatorul
lucru, ca daca pe parcursul a trei ani migrantul nu revine acasa, sansele acestuia de a reveni si a
se integra scad simtitor. Ori cea ce remarcam mai recent , este ca foarte multe familii tinere
plecate citiva ani in urma, dupa legalizare , isi iau si membrii familiilor.Inca un fapt ce trebuie
luat in considerare este si sporul negativ al populatiei, care va duce la descresterea numerica a
fortei de munca care va intra pe piata fortei de munca.
Migratia este un fenomen secular si in foarte multe situatii este chiar benefic pentru anumite
societati, fapt pe care l-am explicat foarte detaliat in cadrul altor raspunsuri.Ceea ce trebuie
promovat este gestionarea corecta a procesului migratiei fortei de munca, adica cei care doresc sa
plece sa o poate face pe cai legale.Este cea mai provocatoare intrebare la ora actuala pentru
gestiunea corecta a migratiei fortei de munca: trebuie sau nu trebuie sa stopam emigrarea
cetatenilor?Ca sa raspundem la acesta intrebare va trebui sa luam in calcul factorii obiectivi
economici si sociali din regiune, despre care am vorbit foarte detaliat mai sunt , in alte intrebari,
precum ar fi: globalizarea,imbatrinirea Europei, deficitul de forta de munca din tarile Europene,
existenta sectoarelor neformale pe pietele muncii de peste hotare precum si factorii interni care
vor stimula in continuare migartia: dreptul constitutional al cetatenilor la libera deplasare si la
alegerea locului de munca si de trai precum si a ocupatiei profesionale, presiunea cererii si
ofertei, lipsa unor politici de pronosticare a tendintelor pietei muncii in Moldova, surplusul

5
continuu al unor categorii de specialisti, politici salariale inadecvate, imperfectiunea politicilor
locative, dat fiind ca probleme locativa este unul din cele mai importante imbolduri pentru care
tinerele familii pleaca peste hotare Aceste si multe altele trebuie sa ne duca la gandul ca migratia
nu poate fi stopata, dar cea ce trebuie facut si imediat, este instituirea mecanisleor institutionale
si legislative de reglementare a proceselor migrationiste.In foarte multe state care se confrunta cu
exodul masiv al cetatenilor, statul este cel care intervine pentru a-si proteja cetatenii, in vederea
plasarii legale la munca peste hotare. Astfel masurile intreprinse de catre stat sunt multiple, dar
deocamdata ineficiente. Piata muncii nationala este buna in proces de formare si nu asigura
garantii suficiente, politicile salariale sunt unele care nu mai corespund de multi ani incoace
noilor necesitati economice, si multe alte probleme despre care am vorbit mai jos, caracterizand
piata muncii in Moldova.Pe de lata parte nici eforturile Departamentului Migratiune nu sunt
unele sesizabile deocamdata, desi se depun eforturi pentru a incheia acorduri privind migratia
fortei de munca, se monitorizeaza agentiile private de angajare in cimpul muncii, ofertele de
plecare legala peste hotare la munci deocamdata sunt foarte modeste.
Principalii indicatori ai pieţei muncii din Republica Moldova în anul 2011 se prezintă după
cum urmează:
În anul 2011 populaţia economic activă a Republicii Moldova a constituit circa 1257,5 mii
persoane, fiind în creştere faţă de anul precedent cu 1,8%. Ponderea bărbaţilor în cadrul
persoanelor active a depăşit-o puţin pe cea a femeilor (51,1% şi 48,9%). Deosebiri mai
semnificative s-au înre-gistrat în distribuţia pe medii. Ponderea populaţiei rurale a fost mai mare
decât cea a populaţiei ur-bane (51,7% şi, respectiv 48,3%).

6
 Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a constituit 42,3%, atingând valori mai înalte
în rândul bărbaţilor – 45,6%, în comparaţie cu rata pentru femei – 39,3%. În rândul populaţiei
urba-ne rata de activitate a atins 48,0%, în comparaţie cu rata de activitate în rândul populaţiei
rurale – 38,0%.
Populaţia ocupată a constituit circa 1173,5 mii persoane, în creştere cu 2,6% faţă de 2010. Re-
partiţia pe sexe relevă că ponderea bărbaţilor a fost practic egală cu cea a femeilor (50,5%,
respectiv 49,5%). Mediului rural i-au revenit 52,6% din totalul populaţiei ocupate şi celui urban
– 47,4%.
Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste a fost de 39,4%, fiind mai mare cu 0,9 p.p. fa-ţă
de valoarea anului precedent. La bărbaţi ea a fost mai înaltă (42,1%) în comparaţie cu femeile -
37,1%. În distribuţia pe medii de reşedinţă rata de ocupare a fost de 44,1% în mediul urban şi
36,0% în mediul rural.
Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16-56/61 ani) a înregistrat valoarea de 46,2%,
crescând cu 1,0 p.p. faţă de nivelul anului 2010. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64
ani (vârstă de muncă conform UE) a fost de 47,4%.
Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă arată că ponderea persoanelor tinere (15-
24 ani) a constituit 10,2% din total. După nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou:
persoanelor cu studii medii generale şi profesionale le-a revenit 42,9%, persoanelor cu studii
superi-oare – 23,7%.
În distribuţia după activităţi economice se constată că 27,5% din totalul persoanelor ocupate au
activat în sectorul agricol, păstrând aceeaşi pondere ca în anul 2010. Numărul persoanelor
ocupate în acest sector a crescut cu 8,3 mii, ceea ce reprezintă 2,6%. Din ei, 56,1% au lucrat în
gospodăriile auxiliare proprii. În comparaţie cu anul precedent, numărul lor a crescut cu 2,0%.
Numărul persoanelor ocupate în sectorul non-agricol a constituit 850,5 mii, înregistrând o creş-
tere cu 2,6% faţă de anul 2010.
Conform repartizării după forme de proprietate, 66,4% din populaţie a fost ocupată în unităţi cu
forma de proprietate privată şi 27,6% - în unităţi cu forma de proprietate publică. Ponderea

7
secto-rului privat a predominat în agricultură (98,1%), în construcţii (96,6%), în comerţ (94,1%),
în acti-vitatea hotelieră (79,9%).
Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că salariaţii au alcătuit 70,6%, iar
lucrătorilor pe cont propriu le-a revenit 25,6% din totalul persoanelor ocupate. În comparaţie cu
anul precedent ponderile salariaţilor şi a lucrătorilor pe cont propriu nu s-au modificat
semnificativ. Patronii continuă să deţină o pondere nesemnificativă, alcătuind circa 0,7% din
totalul populaţiei ocupate, 64,7% din ei activând în comerţ.
Numărul şomerilor în sens BIM a fost de 84,0 mii, fiind mai mic cu 8,0 mii faţă de anul pre-
cedent. Ponderea bărbaţilor printre şomeri a fost de 59,0%, iar a persoanele din mediul urban de
59,5%. Doar 3,5% din totalul şomerilor au urmat o formă de instruire. Este necesar de menţionat
că din rândul şomerilor 69,1% au fost persoane cu experienţă în muncă.

Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat va-
loarea de 6,7%, fiind mai mică cu 0,8 p.p. faţă de anul precedent. S-au înregistrat disparităţi
semni-ficative dintre ratele şomajului la bărbaţi – 7,7% şi la femei – 5,6%; în mediul urban –
8,2% faţă de mediul rural - 5,2%.
Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 14,9%, cu 2,9 p.p. mai mică faţă de anul
2010. Deosebirile pe sexe a ratei şomajului la tineri sunt neesenţiale: 14,2% la bărbaţi si 15,8% -
la femei. Ponderea şomerilor tineri în total şomeri a fost de 25,0%.
Incidenţa şomajului cu durata de 6 luni şi peste în rândul tinerilor (ponderea şomerilor de 15-24
ani cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de
vârstă) a alcătuit 40,8%, mai mare faţă de anul 2010 cu 2,3 p.p.

8
Salariul mediu nominal brut al unui lucrător din economie în anul 2011 a înregistrat 3042 lei,
majorîndu-se faţă de anul 2010 în valoare nominală cu 11%, iar în termeni reali (ajustat la
indicele preţurilor de consum) cu 3,1%.
Valorile cele mai mari ale salariului mediu au fost înregistrate în activităţile financiar bancare
(6047 lei), energie electrică şi termică, gaze şi apă (5031 lei), tranzacţii imobiliare (3854 lei), iar
ce-le mai mici – în piscicultura (1600 lei), agricultură, economia vînatului şi silvicultură (1832
lei), ho-teluri şi restaurante (2101 lei).
Salariul mediu lunar pe forme de proprietate se prezintă după cum urmează: în sectorul public –
3179 lei, sectorul privat – 2347 lei, în întreprinderile cu forma de proprietate mixtă (publică şi
pri-vată) – 4259 lei şi în întreprinderile cu forma de proprietate străină şi mixtă (proprietatea
Republicii Moldova cu investiţii străine), respectiv, 4722 lei.
În anul 2011 au fost înregistrate 452 accidente de muncă. Rata accidentelor de muncă a consti-
tuit 0,76‰ . Cele mai multe accidente au fost înregistrate în industrie – 137 cazuri.
În anul precedent cheltuielile agenţilor economici aferente acţiunilor de protecţie a muncii au
constituit 367,3 lei în medie pe un salariat, faţă de 361,3 lei în anul 2010.
În activităţile de formare profesională a salariaţilor au fost cuprinse în anul precedent circa 68
mii persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 9% din numărul total de salariaţi.
Situaţia tinerilor pe piaţa forţei de muncă în Republica Moldova
Ocuparea forţei de muncă este o sarcină primordială a politicii economice care asigură
echilibrul macroeconomic şi stabilitatea social-politică. Obiectivele strategice de atingere a unui
grad sporit de ocupare sunt stabilite în Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de
muncă pe anii 2007-2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.605 din 31 mai 2007. Totodată,
pe parcursul ultimilor ani,ocuparea forţei de muncă tinere rămâne a fi una din principalele
probleme ce persistă în Republica Moldova, problemă pe care procesul de tranziţie la economia
de piaţă a amplificat-o şi a aprofundat-o,accentuând necorelarea între cererea şi oferta forţei de
muncă în ansamblu.
Statistica spune ca somajul ii afecteaza in mod deosebit pe cei cu virsta cuprinsa intre 15 si 29
de ani. Ei formeaza cel mai numeros grup de someri cu o pondere de 36%.Nu intimplator,ei sint
si categoria cea mai mare in rindul emigrantilor.Cu cel mai mare risc de somaj se confrunta
tinerii de virsta de 20-24 de ani,majoritatea fiind absolventi ai institutiilor superioare de
invatamint. Situatia este deosebit de grava pentru barbatii tineri care locuiesc in orase,riscul lor
de a nu gasi un loc de munca pe potriva fiind mai mare decit in mediu pe tara.
Analizând evoluţia principalilor indicatori ocupaţionali din ultimul deceniu referitor la
populaţiatânără, se observă că în Republica Moldova comportamentul tinerilor pe piaţa muncii se
apropie tot mai mult de comportamentul tinerilor pe piaţa muncii din ţările cu economie de piaţă.

9
În ansamblu, vorbind despre evoluţia ocupării tinerilor din ultimii ani, putem constata că aceasta
a fost influenţată de mai mulţi factori de ordin demografic, economic şi social, care au condus la
o creştere a populaţiei tinere atât în valoare absolută, cât şi ca pondere în totalul populaţiei
ocupate. Acest fapt a fost condiţionat de o creştere puternică a natalităţii din ţară în anii 1986-
1990. Totodată, datele Anchetei Forţei de Muncă arată că în anul 2010 populaţia ocupată în
vârstă de 15-29 ani a constituit doar 257,1 mii persoane sau 22,5 % din totalul populaţiei
încadrate în câmpul muncii din republică, din care 140,6 mii bărbaţi şi, respectiv, 116,5 mii
femei.Pe fundalul descreşterii numărului populaţiei economic active şi a populaţiei ocupate
tinere, se observă o creştere a populaţiei inactive în vârstă de 25-29 ani şi o descreştere a
populaţiei inactive în vârstă de 15-19 ani.

Astfel, pe parcursul ultimilor ani, numărul populaţiei economic active şi a celei ocupate în vârstă
de 15-29 de ani s-a redus, respectiv, de la 388,4 mii şi 334,3 mii persoane în 2000 până la 298,6
mii şi257,1 mii persoane în 2010. Reducerea a avut loc pe fundalul unei creşteri evidente a
numărului populaţiei totale în vârstă de 15-29 de ani de la 857,2 mii până la 970,9 mii persoane.
Din acest considerent, ratele de activitate şi de ocupare pentru acest grup al populaţiei au
înregistrat reduceri şi mai puternice – respectiv, de la 45,3% şi 39,0% în 2000 până la 30,8% şi
26,5%, în 2010.Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă demonstrează că
ponderea persoanelor tinere (15-29 ani) a constituit 10,3 % din totalul persoanelor adulte. După
nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou: persoanelor cu studii superioare le-au revenit
28,9%, celor cu studii gimnaziale – 25,3%, fiind urmaţi de cei cu studii liceale şi secundar
profesionale, respectiv – 19,5% şi 17,5%. Dintre persoanele ocupate cu studii superioare trei din
patru lucrează în localităţile urbane, iar femeile reprezintă mai mult de jumătate – 52,2%.

10
Conform datelor statistice, în anul 2009 au absolvit instituţiile de învăţământ superior 26,6 mii
persoane, cu 3,0 mii (10,1%) mai puţin faţă de anul de studii precedent. Dintre aceştia, au fost
plasaţi în câmpul muncii doar 3 883 tineri specialişti sau 14,6% din total. Motivul principal l-a
constituit lipsa locurilor de muncă corespunzătoare şi remunerate respectiv, precum şi surplusul
de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior la specialităţile de economie şi drept (circa
50% din absolvenţi au studii economice şi juridice). În anii precedenţi, circa 59 la sută reveneau
absolvenţilor specialităţilor economice, relaţii internaţionale, drept şi limbi moderne. Din
numărul celor plasaţi în câmpul muncii, în anul 2009, ponderea cea mai mare le revine celor din
educaţie şi formare profesională – 18,2%, fiind urmaţi de jurişti – 10,6%, finanţe şi bănci –
9,4%, contabili – 6,9%, medicină generală – 5,8% etc. Paradoxal, dar din cei 3883 tineri
specialişti plasaţi în câmpul muncii, chiar în primul an de activitate s-au eliberat din proprie
dorinţă 331 persoane (8,6%).Distribuţia populaţiei tinere ocupate în funcţie de mediul de
reşedinţă arată că cea mai mare concentraţie a acesteia se constată în mediul urban – 135,2 mii
persoane, comparativ cu 121,8 mii persoane în mediu rural, cu toate că o concentraţie mare a
populaţiei din această categorie de vârstă se află în mediul rural: 549,3 mii persoane comparativ
cu 421,6 mii persoane în mediul urban.Printre efectele negative ale crizei mondiale cu
repercusiuni directe asupra pieţei forţei de muncă a fost şi diminuarea numărului de locuri de
muncă vacante aflate în gestiune. Astfel, din numărul total al locurilor libere de muncă
înregistrate de agenţiile teritoriale, au fost gestionate 30,2 mii locuri de muncă vacante (cu 7,3
mii mai mult faţă de anul precedent). Cele mai solicitate profesii pentru persoane cu studii
superioare şi medii de specialitate au fost: cea de medic (de familie, medicină generală),
inginer,programator, contabil etc. Pentru persoanele cu studii medii generale şi secundare

11
profesionale, sunt solicitate profesiile: cusătoreasă, croitor, inclusiv croitor în industria
confecţiilor, asamblor, conducător auto, muncitor, bucătar-cofetar, chelner etc.Creşterea
numărului şomerilor este cauzată de diverse efecte ce s-au produs pe piaţa forţei de muncă
autohtone, cum ar fi: lipsa locurilor de muncă, necorespunderea cererii cu oferta forţei de
muncă, existenţa forţei de muncă necompetitive pe piaţa muncii, disponibilizarea personalului,
reîntoarcerea în ţară a cetăţenilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă peste hotare.Situata creată
ne demonstrează, prin urmare, că problema ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor
rămâne a fi una majoră. În special, în condiţiile crizei economice este necesar de a acorda o
atenţie sporită aspectului în cauză. Eforturile urmează să fie orientate către ocuparea forţei de
muncă reîntoarsă din străinătate, recalificării şi redistribuirii între sectoarele economiei naţionale.
Restructurarea economiei naţionale de la începutul anilor 1990 a dus la migrarea unei părţi
impunătoare din populaţia rurală, inclusiv tânără, dacă nu în exteriorul ţării, atunci, cel puţin, de
la sate spre oraşe. În Republica Moldova, acest proces durează încontinuu, majoritatea populaţiei
nu are posibilitate să-şi satisfacă necesităţile cu venitul din activitatea economică şi păşeşte pe
calea migraţiei de muncă care se dovedeşte a fi o soluţie de rezolvare a mai multor probleme:
asigurarea unui trai decent şi a unei calităţi mai bune a viaţii, sănătăţii, educaţiei etc.
Migrarea în străinătate pentru căutarea unui loc de muncă reprezintă principala caracteristică a
peisajului social şi economic al ţării. Analizând procesele ce se desfăşoară în societate, cu
siguranţă putem menţiona că Republica Moldova se include tot mai intens în procesul de trans-
naţionalizare prin migraţia forţei de muncă, care are consecinţe atât pozitive, cât şi negative
asupra calităţii vieţii populaţiei. La moment, acest fenomen ia o amploare şi se extinde practic în
toate ţările lumii, fiind influenţat de procesele de globalizare care reprezintă o etapă modernă de
internaţionalizare a activităţii economice. Peste o jumătate din lucrătorii emigranţi au vârsta sub
30 ani şi circa 80 la sută au mai puţin de 45 ani, ceea ce înseamnă că lucrătorii din primul grup
de vârstă au plecat din ţară, acesta fiind cel mai valoros contingent în aspectele socio-
demografice şi economice.Numărul migranţilor de pe glob este estimat la circa 200 mil.
persoane, fiind în creştere permanentă, proces care, cu siguranţă, se va înregistra şi pe parcursul
anilor următori. Iată de ce, acest proces trebuie să fie privit ca un fenomen obiectiv ireversibil,
care este determinat de mai mulţi factori, interni şi externi, rezultând din relaţiile de muncă şi
nivelul de dezvoltare economică a ţării.
Destul de relevante sunt şi datele privind numărul persoanelor tinere în vârstă de 15-29 ani
declarate plecate peste hotare care, fiind în componenţa populaţiei inactive în 2010, au constituit
128,7 mii persoane sau 41,4% din totalul persoanelor declarate plecate peste hotare (circa 311
mii persoane).Dintre acestea, 98,6 mii persoane sunt din mediul rural şi numai 30,1 mii persoane
din mediul urban.Diferenţa mare dintre numărul persoanelor tinere declarate plecate peste hotare

12
din mediile rural şi urban poate fi explicată. Dacă tinerii inactivi din mediul urban, în mare parte,
sunt antrenaţi în activităţi de formare profesională şi investire în capitalul lor uman, atunci tinerii
inactivi din mediul rural, din cauza lipsei unor oportunităţi de angajare reale, precum şi a lipsei
unor instituţii de învăţământ profesional, sunt motivaţi fie să plece în localităţile din mediul
urban, în scopul formării lor profesionale,fie să părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă
mai atractiv şi mai bine remunerat. La fel,distribuţia persoanelor plecate peste hotare în căutarea
unui loc de muncă pe grupele de vârstă 15-19 ani, 20-24 ani şi 25-29 ani arată o concentraţie mai
mare a persoanelor date în grupa de vârstă de 20-24
ani – 60,6 mii, comparativ cu 9,1 mii persoane în vârstă de 15-19 ani şi 59,0 mii persoane în
vârstă de 25-29 ani în 2010. Adică, pleacă într-o măsură mai mare acele persoane care şi-au
finisat deja stagiul de formare profesională şi încă nu şi-au întemeiat o familie sau o gospodărie
proprie.
Analiza emigranţilor în funcţie de nivelul de studii demonstrează că ponderea cea mai mare
revine celor cu studii gimnaziale –l 37,9%, fiind urmaţi de cei cu studii medii generale – 22,8%,
secundare profesionale – 19,9% şi cei cu studii superioare – 12,3%.
O altă problemă constă în faptul că tinerii care au absolvit studiile generale nu sunt orientaţi
corect pe piaţa muncii. Aceasta se întâmplă din cauza lipsei unui sistem eficient de orientare
profesională. În acest sens, în programul de studii al sistemului de învăţământ obligatoriu
urmează a fi instituită disciplina „Orientarea profesională”. Potrivit unor studii, 40% dintre tineri
nu doresc să lucreze conform specialităţii alese. Evident, pentru ca absolviţii studiilor generale
să-şi poată alege o profesie pentru viitor, este necesar de a restabili în instituţiile de învăţământ
unităţile de psihologi, care ar contribui la selectarea unei profesii cerute pe piaţa muncii
autohtone, pentru fiecare tânăr în parte.

Masurile necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca

Studiul cu agenţii economici a conturat patru măsuri principale necesare de întreprins din partea
conducerii ţării pentru soluţionarea problemei insuficienţei forţei de muncă şi a fluctuaţiei forţei
de muncă în Moldova (vezi Diagrama 1):
 oferirea salariilor compatibile cu un nivel de trai decent (39%)
 crearea locurilor de muncă stabile (inclusiv prin crearea de noi întreprinderi) şi cu
perspectivă de creştere profesională (32%)
 susţinerea businessului mic prin reducerea poverii de impozitare, scutirea de variate taxe
pe diferite perioade de timp, precum şi reducerea numărului de controale din partea
organelor abilitate (21%)
 dezvoltarea şi consolidarea economiei ţări (18%).

13
Diagrama 1: Măsurile din partea statului pentru soluţionarea problemelor pieţei forţei de
muncă
Întrebare deschisă / Răspuns multiplu
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45%

Oferirea salariilor decente 38,8%

Ridicarea economiei ţării/stabilitate economică 16,7%

Condiţii de muncă moderne 6,3%

Creşterea nivelului de trai/ ajustarea la coşul

8,9%
mediu de consum

Oferirea locurilor de muncă stabile cu perspectivă

32,1%
de creştere

Susţinerea micului business 21,2%

Alte măsuri 41,3%

Interesant este faptul că nici o companie cu capital străin nu consideră că oferirea unui salariu
decent ar soluţiona problema fluctuaţii şi insuficienţei cadrelor. În schimb, oferirea unui loc de
muncă stabil cu perspectiva de creştere profesională ar fi cea mai reuşită soluţie (în opinia a 50%
din companii cu capital străini) din partea conducerii ţării pentru soluţionarea acestor probleme
pe piaţa forţei de muncă.
Printre alte măsuri necesare de întreprins de către conducerea ţării care merită să fie evidenţiate,
deşi au fost specificate de un procent mai mic de agenţi economici, sunt acordarea de înlesniri
(de exemplu, susţinere în procurarea de locuinţă) cadrelor tinere, perfecţionarea sistemului de
învăţământ şi ajustarea acestuia la cerinţele pieţei forţei de muncă. În acest context, este
important faptul că unii agenţi economici au exprimat dorinţa/necesitatea de a conlucra cu
instituţiile de învăţământ în privinţa pregătirii şi recrutării viitorilor angajaţi. Totuşi, practica
respectivă este viabilă doar în cazul întreprinderilor medii şi mari care au un potenţial de
angajare mare. În cazul întreprinderilor mici şi micro este necesar un efort considerabil pentru
conştientizarea necesităţii şi avantajelor de conlucrare între toţi actorii de pe piaţa forţei de
muncă.

14
În ceea ce priveşte măsurile necesare de întreprins din partea agenţilor economici pentru
soluţionarea problemei insuficienţei şi a fluctuaţiei forţei de muncă, principalele sunt
remunerarea corespunzătoare nivelului de trai decent (55%) şi asigurarea condiţiilor optime de
muncă (38%).

Bibiografie:
1 Anuarul statistic al Republicii Moldova 2010, www.statistica.md.
2. Ancheta forţei de muncă, http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf.
3. BNS, Raport trimestrial, Piaţa forţei de muncă, T3-2006.
4. BNS, Notă informativă, Forţa de muncă în Republica Moldova: Ocupare şi şomaj, anul 2005
http://www.statistica.md/statistics/dat/784/ro/PiaţaFM_ocup_somajul_anul_2005.pdf.
5. Centrul Analitic EXPERT-GRUP, Analize de Business şi Economie, www.expert-grup.org.
6. Institutul de Politici Publice, Barometrul de opinie publică, noiembrie 2006, www.ipp.md.
7.Forţa de muncă în Republica Moldova – ocupare şi şomaj, 2010,
8.IMF /International Monetary Fund/ „World Economic Outlook Database, April 2006”,
http://www.imf.org.
9. WB /World Bank/, „Moldova: Poverty Update”, Report no. 35618-MD, Human Development
Sector Unit, Ukraine, Belarus and Moldova Country Unit, Europe and Central Asia Region, June
12, 2006.
10. Ghencea Boris and Gudumac Igor, Labor Migration and Remittances in the Republic of
Moldova, sponsored by AMM and Moldova-Soros Foundation, March 14, 2004.
11. Materialele Conferinţei Internaţionale, Transformările demografice şi socio-economice ale
populaţiei. Actualitate şi Viitor.

15