ISUS MIRELE

Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din
New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfintele
Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din
Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament
şi iudaismul antic, şi a rămas la această universitate ca profesor
asociat. Întreprinde frecvente turnee de conferinţe având ca temă
principală Euharistia şi rădăcinile ei în tradiţia iudaică antică.
Este autorul mai multor cărţi, între care Jesus, the Tribulation,
and the End of the Exile (2005), Jesus and the Jewish Roots of the
Eucharist (2011, trad. rom. Misterul Cinei de pe urmă: Isus şi rădă-
cinile iudaice ale Euharistiei, Humanitas, 2016), Jesus the Bridegroom
(2014), Jesus and the Last Supper (2015), The Case for Jesus: The
Biblical and Historical Evidence for Christ (2016) (trad. rom. Fiul
lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus, Humanitas, 2017).
 BRANT PITRE

ISUS MIRELE
Cea mai frumoasă poveste de dragoste
a tuturor timpurilor

Traducere din engleză de

Tatiana Niculescu
Redactor: Dionisie Constantin Pîrvuloiu
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
DTP: Emilia Ionaşcu

Tipărit la

Brant Pitre
Jesus the Bridegroom.
The Greatest Love Story Ever Told
Copyright © 2014 by Brant Pitre
This translation published by arrangement with Image, an imprint
of the Crown Publishing Group, a division of Penguin Random House LLC

© HUMANITAS, 2018, pentru prezenta versiune românească

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Pitre, Brant
Isus Mirele: cea mai frumoasă poveste de dragoste
a tuturor timpurilor / Brant Pitre; trad. de Tatiana Niculescu. –
Bucureşti: Humanitas, 2018
ISBN 978-973-50-6264-4
I. Niculescu, Tatiana (trad.)
2

EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 021 311 23 30
Soţiei mele, Elizabeth, şi copiilor noştri, Morgen,
Aidan, Hannah, Marybeth şi Lillia

„Femeia ta, ca o viță roditoare înlăuntrul casei

tale, fiii tăi, ca mlădițele de măslin împreju-
rul mesei tale. Așa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul.“
Psalmul 128:3–4
 CUPRINS

Nota traducătoarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

1. POVESTEA DE DRAGOSTE A LUI DUMNEZEU . . . . . . 19

Dumnezeu, Mirele lui Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Păcatul ca infidelitate spirituală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Noul Legământ şi Mireasa iertată . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Cântarea Cântărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2. ISUS MIRELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Ghicitoarea lui Ioan Botezătorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Nunta din Cana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Cina de pe Urmă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3. FEMEIA DE LA FÂNTÂNĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Femeia samariteană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
Darul apei vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Străpungerea coastei lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
4. RĂSTIGNIREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
Ziua nunţii lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Cum arăta răstignirea?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Pătimirea lui Mesia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
5. SFÂRŞITUL TIMPULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
Mirele se întoarce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
8 cuprins
Cina de nuntă a Mielului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Căsătoria şi Învierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
6. MISTERELE NUNŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
Botezul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Euharistia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Căsătoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
Fecioria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
7. CU ISUS LA FÂNTÂNĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221

Appendix: surse evreieşti din afara Bibliei . . . . . . . . . . . . 225

„Bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele
Lui: Domnul Savaot şi Răscumpărătorul
tău este Sfântul lui Israel: Dumnezeul a tot
pământul se cheamă!“ (Isaia 54:5)

„Nu sunt eu Cristosul, ci sunt trimis înaintea

Lui. Cel ce are mireasă este mirele“. (Ioan
3:28–29)

„Lumea aceasta este logodna… nunta se va

face în zilele lui Mesia.“ (Midraş Rabba,
Exod 15:31)
 NOTA TRADUCĂTOAREI

Traducătoarea le mulțumește Franciscăi Băltăceanu și Monicăi

Broșteanu pentru traducerea din ebraică a citatelor din Vechiul
Testament și pentru binevenitele observații teologice făcute pe
marginea traducerii din engleză. Pentru citatele din Noul Testa-
ment s-a folosit ediția din 1982 a Bibliei Sfântului Sinod al BOR,
cu ușoare adaptări cerute de textul lui Brant Pitre. Ca în prece-
dentele traduceri ale cărților lui Brant Pitre, s-a păstrat grafia Isus
Cristos. Diferența de numerotare a psalmilor în tradiția biblică
orientală și occidentală se datorează traducerii lor din Septuaginta,
respectiv din Textul Masoretic. Alte diferențe de notare a cărților
biblice pot fi identificate în tabelul care urmează.
Tradiţia orientală Tradiţia occidentală

Psalmul 1 Psalmul 1
…
Psalmul 8 Psalmul 8
Psalmul 9 Psalmul 9
(primele 20 versete
din 38 totale)
Psalmul 9 Psalmul 10
(restul de 18 versete
din 38 totale)
Psalmul 10 Psalmul 11
… …
Psalmul 145 Psalmul 146
Psalmul 146 Psalmul 147
(primele 11 versete
din 20 totale)
Psalmul 147 Psalmul 147
(restul de 9 versete
din 20 totale)
Psalmul 148 Psalmul 148
… …
Psalmul 150 Psalmul 150
Facerea Geneza
Ieşirea Exodul
1 Regi 1 Samuel
2 Regi 2 Samuel
3 Regi 1 Regi
4 Regi 2 Regi
 INTRODUCERE

Ce vedem când privim o cruce pe care e răstignit

Cristos? Fiecare vede altceva. Poate executarea unui evreu
din vechime de către autorităţile romane? Sau pedepsirea
nedreaptă a unui mare învăţător neînţeles de conducătorii
zilei? Martiriul lui Mesia, ucis fiindcă susţinea că e regele
iudeilor? Sau, poate, jertfa Fiului lui Dumnezeu care, de
bunăvoie, a luat asupra sa păcatele lumii?
În primul secol d.Cr., apostolul Pavel – fost ucenic
al rabinului evreu Gamaliel – a văzut toate aceste lucruri,
dar şi ceva mai mult în răstignirea lui Isus din Nazaret.
Pavel a văzut iubirea unui mire pentru mireasa Lui. Într-unul
dintre cele mai celebre (şi mai controversate) texte scrise
de el, apostolul descrie pătimirea şi moartea lui Isus în
termenii iubirii unui soţ pentru soţia sa. Vorbindu-le soţi-
lor şi soţiilor din Biserica de la Efes, Pavel scrie:
„Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Cristos. Femeile
să se supună bărbaţilor lor ca Domnului. Pentru că
bărbatul este cap femeii, precum şi Cristos este cap
Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este. Ci
precum Biserica se supune lui Cristos, aşa şi femeile
bărbaţilor lor în toate. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile
voastre, după cum şi Cristos a iubit Biserica, şi S-a dat
14 introducere
pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească curăţind-o cu baia
apei prin cuvânt şi ca să o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită,
neavând pată sau zbârcitură… De aceea, va lăsa băr-
batul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia
sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este;
iar eu zic despre Cristos şi Biserică“ (Efeseni 5:21–27,
31–32).
Mi-e clar că mulţi cititori ar putea fi contrariaţi: Ce
să facă soţiile?! De ce le spune Pavel să se „supună“ băr-
baţilor lor? Şi de ce bărbaţii scapă aparent atât de uşor,
doar cu îndemnul să-şi „iubească“ soţiile? O fi Pavel un
apostol misogin? Ce tot vrea să spună cu astfel de lucruri?
Promit că voi reveni la aceste întrebări puţin mai târziu
pe parcursul acestei cărţi. Ca să putem face asta, trebuie,
mai întâi, să vedem ce ascund aceste cuvinte controversate:
Pavel îl descrie pe Cristos ca mire, Biserica drept mireasă,
iar răstignirea lui Isus ca pe un fel de nuntă evreiască din
vechime în care el a „iubit-o“ şi s-a „dat pe sine“ pentru
mireasa lui. Într-adevăr, aşa cum vom vedea mai departe,
spunând că Biserica este „curăţită“ şi „înfăţişată“ lui
Cristos, Pavel se referă la vechea tradiţie iudaică a îmbă-
ierii miresei şi la ceremonia de nuntă. Din punctul lui de
vedere, chinurile şi răstignirea lui Isus pe muntele Calva-
rului sunt o expresie a iubirii de logodnă.
Cum să înţelegem această misterioasă analogie? Sigur,
mulţi creştini sunt familiarizaţi cu ideea lui Cristos ca
„Mire“ şi a Bisericii ca „Mireasă“ a lui. Dar ce înseamnă
de fapt acest lucru? Şi cum de i-ar veni lui Pavel gândul
unei astfel de comparaţii? Dacă v-aţi fi aflat la picioarele
crucii însângerate de care atârna Isus în agonie, aşa aţi fi
 introducere 15
descris ce se întâmpla atunci? Cum a putut un evreu din
primul secol, precum Pavel, care ştia bine cât de îngrozitor
de brutale erau răstignirile romane, să asemuiască execu-
tarea lui Isus cu căsătoria dintre un mire şi o mireasă? E
vorba doar de o metaforă elegantă? Şi dacă e aşa, atunci
de ce Pavel numeşte asta o „mare taină“ (în greceşte
mystérion méga) (Efeseni 5:32)?
Aşa cum sper să arăt în această carte, el se raporta la
pătimirea lui Cristos în acest mod tocmai pentru că era
evreu. Tocmai pentru că Pavel cunoştea Scriptura şi
tradiţia iudaică a putut să vadă în răstignirea lui Isus din
Nazaret mai mult decât o execuţie romană, un martiriu
nedrept sau chiar jertfa Fiului lui Dumnezeu. Graţie
originii sale evreieşti, Pavel a văzut în pătimirea şi moartea
lui Cristos împlinirea planului veşnic al Dumnezeului
lui Israel de a se uni cu omenirea printr-un legământ nup-
ţial. Aşa cum vom vedea pe parcursul acestei cărţi, din per-
spectiva evreilor antici, întreaga istorie a mântuirii, în
cel mai profund mister al său, este, de fapt, o poveste divină
de iubire între Creator şi creatură, între Dumnezeu şi
Israel, o poveste care atinge apogeul pe lemnul însângerat
al unei cruci romane.
Ca să înţelegem toate acestea, va trebui să ne întoarcem
în timp, în primul secol d.Cr. şi, lăsând deoparte „oche-
larii“ noştri moderni, să încercăm să vedem deopotrivă
dragostea lui Dumnezeu şi pătimirea lui Cristos cu ochii
apostolului Pavel şi ai primilor creştini, adică prin ochii
evreilor antici. Altfel spus, va trebui să ne întoarcem în
timp şi să recitim relatările despre viaţa, moartea şi în-
vierea lui Isus în lumina vechii Scripturi şi tradiţii iudaice.
16 introducere
Astfel vom descoperi că nu numai Pavel vorbea în
acest mod. La începutul propovăduirii lui Isus, Ioan Bote-
zătorul – alt evreu din primul secol – îl numeşte pe Isus
„Mirele“ (Ioan 3:29), deşi Isus nu are soţie. Mai târziu,
într-una dintre cele mai misterioase parabole, Isus se
referă la sine ca la „mirele“ şi la ucenici ca la „prietenii
mirelui“ (Marcu 2:18–19). Mai mult, prima minune
săvârşită de Isus se petrece la o nuntă evreiască, la care el
se poartă ca un mire care furnizează în chip miraculos vin
nuntaşilor (Ioan 2:1–11). Dar şi mai frapant este că, din
perspectiva Scripturii şi a tradiţiei iudaice, ultimele zile din
viaţa lui Isus – Cina de pe Urmă, pătimirea, răstignirea
şi moartea Lui – seamănă cu anumite aspecte ale nunţii
evreieşti antice. Potrivit Apocalipsei (scrisă şi ea tot de un
creştin evreu), chiar şi lumea se sfârşeşte cu o nuntă: veş-
nica „cină a nunţii Mielului“ şi dezvăluirea noului Ieru-
salim ca Mireasa lui Cristos (Apocalipsa 19:21).
Cu alte cuvinte, din perspectiva vechilor evrei, Isus din
Nazaret a fost mai mult decât un învăţător sau un profet
sau chiar Mesia; el a fost Mirele Dumnezeu, Mirele lui
Israel venit în trup. În calitate de Mesia-Mire, misiunea
sa nu era numai să-i înveţe pe oameni adevărul sau să
vestească Împărăţia lui Dumnezeu, ci şi să o ierte pe mi-
reasa păcătoasă a lui Dumnezeu, unindu-se cu ea printr-un
legământ de dragoste nepieritor. În cuvintele Catehis-
mului Bisericii Catolice:
„Fiul lui Dumnezeu, întrupându-se şi dându-şi viaţa,
s-a unit într-un fel cu întreaga omenire mântuită de
El… Întreaga viaţă creştină poartă amprenta iubirii
de logodnă dintre Cristos şi Biserică“ (Catehismul
 introducere 17
Bisericii Catolice, art. 1612, 1617, Editura Arhiepisco-
piei romano-catolice, 1993).
Aşadar, dacă vorbele apostolului Pavel v-au nedumerit
vreodată sau dacă v-aţi întrebat ce vrea el să spună prin
Cristos „Mirele“ şi prin Biserică, „Mireasa“ lui, sau dacă
aţi vrea doar să înţelegeţi mai bine cine a fost Isus şi de
ce a fost el răstignit, atunci vă invit să mă însoţiţi în
această călătorie de explorare.
Aşa cum vom vedea, privind iubirea lui Dumnezeu
şi pătimirea lui Cristos din perspectiva Mirelui Mesia,
ne putem schimba nu numai viziunea asupra lui Isus şi
asupra morţii sale, dar putem înţelege altfel şi botezul,
Cina de pe Urmă, căsătoria, virginitatea şi chiar şi sfârşitul
lumii. În timp ce, de-a lungul istoriei, mulţi bărbaţi con-
sideră, în glumă, ziua nunţii ca pe o zi de doliu după
viaţa de holtei, Isus din Nazaret este singurul bărbat care
şi-a descris vreodată înmormântarea în mod solemn ca
pe o nuntă. Această carte explică de ce şi ce înseamnă
acest lucru din punctul de vedere al identităţii lui, de ce
a trăit şi de ce a murit pe cruce.
Dar înainte de a începe să-l privim pe Isus altfel decât
până acum, trebuie să ne întoarcem mai întâi la începutul
poveştii de dragoste, încercând să-l privim altfel pe Dum-
nezeu, cu ochii evreilor antici.
 1
POVESTEA DE DRAGOSTE
A LUI DUMNEZEU

În Occidentul secularizat al secolului XXI, e la modă

ca lumea să declare: „Nu cred în Dumnezeu!“ Totuşi,
aşa cum remarcă un exeget contemporan al Bibliei, când
auzi cuvintele „Nu cred în Dumnezeu“ şi vrei să ştii ce
înseamnă asta de fapt, e important să întrebi: „În care
Dumnezeu nu crezi?“1
Pui această întrebare pentru că atât în trecut, precum
şi în lumea modernă, prin cuvântul „Dumnezeu“ se pot
înţelege lucruri foarte diferite. Ori s-ar mai putea spune
că lumea crede sau nu în tot felul de „dumnezei“. Pentru
unii, Dumnezeu este în primul rând Creatorul, care există
şi a făcut lumea, dar care poate sau nu să se implice zilnic
în vieţile a miliarde de indivizi care trec prin lume. Pentru
alţii, Dumnezeu e un fel de Înaltă Putere impersonală
care leagă toate lucrurile între ele, dar care nu are un chip.
Gândiţi-vă la „Forţa“ atât de populară din seria de filme
ale lui George Lucas, „Războiul Stelelor“. În această lume
imaginară, Forţa e un fel de zeitate care guvernează tot

1. Cf. N. T. Wright, The New Testament and the People of God,

Fortress, Minneapolis, 1992, xiv–xv; Tom Wright, The Original
Jesus: The Life and Vision of a Revolutionary, Eerdmans, Grand
Rapids, Mich., 1996, pp. 76–87.