Dumitru Matcovschi (n.

20 octombrie 1939, satul Vadul-Raşcov,

judeţul Soroca) este un poet din Republica Moldova, care a fost
ales ca membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost
unul din pilonii mișcării de renaștere națională la începutul anilor
1990. 
S-a născut în comuna Vadu-Raşcov, jud. Soroca, în familia
plugarilor Leonte şi Eudochia.
După studiile primare şi secundare, în 1956 devine student la
Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău,
facultatea "Istorie şi Filologie". Ultimul an de studii (1960-1961)
îl are la Universitatea de Stat din Chişinău din cauza fuzionării
acestor două instituţii universitare. În anii 1966-1970 a fost
redactor-şef adjunct la saptămînalul "Cultura". 
Debutul editorial se produce în 1963 prin placheta de
versuri "Maci în rouă". În 1969 apare volumul de
versuri "Descîntece de alb şi negru", care imediat după apariţie
este interzis de cenzura sovietică, considerat subversiv. Cartea, în
varianta iniţială, aşa şi nu a mai văzut lumina tiparului. Urmează
o rodnică perioadă de activitate literară. Opera lui Dumitru
Matcovschi o demonstrează plenar. 
Un moment tragic era cat pe ce sa-i curme viaţa la 17 mai 1989,
fiind strivit de un autobuz. Se presupune că accidentul fusese unul
organizat, avînd în vedere tumultul de evenimente de deşteptare
naţională din perioada dispariţiei Republicii Sovietice Socialiste
Moldoveneşti şi proclamării independenţei de Uniunea Sovietică.
Urmează o lungă perioadă de recuperare fizică şi morală, la
Chişinău, Moscova şi Bucureşti. Suportă peste douăzeci de
intervenţii chirurgicale. Condiţia fizică şi vigoarea bărbătească de
înainte îi este redusă de paralizie. Suferinţa nedreaptă însă i-a călit
şi mai mult conştiinţa. 
În anii de avînt ai mișcării de eliberare națională (1987-1989) s-a
manifestat ca publicist redutabil. Tot atunci a revigorat
revista "Nistru", în 1988 schimbîndu-i denumirea
în "Basarabia" și fiind redactorul-șef al acestei publicații pînă în
1997.
Este recunoscut pe plan internaţional de critica literară drept unul
din marii poeţi ai Republicii Moldova. 
De-a lungul anilor a editat peste 50 volume: poezii: Melodica,
Grîul, Axa, Patria, Poetul şi balada, Tu, dragostea mea, Veşnica
toamnă, proză: Duda, Bătuta, Toamna porumbeilor albi, Focul
din vatră, dramaturgie, inclusiv în limbile rusă şi lituaniană, piese
de teatru: Preşedintele, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul
vieţi, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata.
În 1993 are loc premiera filmului televizat de lung
metraj "Troiţa". În acelaşi an are loc premiera
spectacolului "Destinul", după piesa "Ioan Vodă cel Viteaz" de
D. Matcovschi, la Teatrul Naţional "M. Eminescu" din Chişinău. 
Un compartiment bogat al poeziei matcovschiene îl constituie
lirica de dragoste. Sinceritatea sentimentului, simplitatea
monologului autoricesc, sonoritatea imaginilor, puritatea și
valoarea etică a mesajului comunicat de scriitor asigură textelor
lui o originalitate excepțională, care n-a putut să nu se bucure de
atenția compozitorilor. Multe din poeziile sale au fost puse pe
note şi au devenit şlagăre de la chiar prima audiţie, de
compozitori ca regretaţii Ion Aldea-Teodorovici şi Petre
Teodorovici precum şi de Eugen Doga, Mihai Dolgan, Mircea
Oţel, Constantin Rusnac. La ora actuală numai Grigore Vieru
poate concura cu el în privința contribuției la dezvoltarea
cîntecului de estradă est-prutean.
Liceul din comuna Vadul-Raşcov, de la 1 septembrie 2003, poarta
numele poetului Dumitru Matcovschi.