=

Ion Creangă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau
introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o
extindeți.
Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ioan Ștefănescu

Date personale

Născut 1 martie 1837[3] 
Humulești, Moldova 

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[4][3] 

Iași, România 

Înmormânt
Cimitirul „Eternitatea” din Iași 
at

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda

Căsătorit
Ileana Grigoriu (divorțați )
cu

Copii Constantin Creangă

Cetățenie  Moldova
 România
 Regatul României 

Religie creștinism ortodox[*] 

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de

manuale școlare, politician, poet

Pseudonim Popa Smantana, Ioan Vântură-Țară  

Partid politician independent, Fracțiunea Liberă și

politic Independentă  

Limbi limba română[2]  

Studii Școala catihetică din Fălticeni

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Mișcare/cu
Realism literar, Junimea  
rent literar

Specie Anecdotă, literatură pentru copii, Literatură

literară erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, Schi
ță, literatură fantastică  

Opere
semnificati Ursul păcălit de vulpe[*]  
ve

Influențe[ascunde]

Mihai Eminescu  

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion Călugăru, Ion

Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena Farago, Șerban
Foarță, Horia Gârbea, Ion Iovescu, Vlad Ioviță, I. I.
Mironescu, Mircea Nedelciu, Constantin S. Nicolaescu-
Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian Țurlea, Grigore
Vieru

 Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură
 Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești – d. 31 decembrie 1889, Iași) a

fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor
sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales
datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

Cuprins

 1Biografie
 2Basme
 3Amintiri din copilărie
 4Opera
o 4.1Povești
o 4.2Povestiri
o 4.3Nuvele
o 4.4Romane autobiografice
o 4.5Scrisori
 4.5.1Scrisori de familie
 4.5.2Scrisori către prieteni
 5Aprecieri critice
 6Urmași
 7Traduceri în limbi străine
o 7.1Traduceri în limba franceză
 8Note
 9Bibliografie
 10Lectură suplimentară
 11Legături externe

Biografie
 Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că
s-ar fi născut la 1 martie 1837.[5] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839,
conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh.
Ungureanu.[6]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor,
Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[7]
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal.
Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl
încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"),
David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.
[6]
 În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu
Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința
mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica
de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul
vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este Literatura română
silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al
Pe categorii
Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de
la Socola.[6] Istoria literaturii române
Evul mediu
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după Secolul 16 - Secolul 17
cum mărturisește în Amintiri: Secolul 18 - Secolul 19
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții Secolul 20 - Contemporană
satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele Curente în literatura română
geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în
Umanism - Clasicism
zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram
Romantism - Realism
dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul
Parnasianism - Simbolism
cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau Naturalism - Modernism
zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi- Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la Suprarealism - Proletcultism
care luam parte cu cea mai mare însuflețire.” Neomodernism - Postmodernism
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile Scriitori români
seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în Listă de autori de limbă română
satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Scriitori după genuri abordate
Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind Nuveliști - Proză scurtă
diacon al acesteia (26 decembrie 1859). Literatură pentru copii
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Portal România
Constantin. Portal Literatură
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală Proiectul literatură
vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor  v • d • m 
pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și
l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din
Iași.
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus
definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras
cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri
considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-
mortem în rândurile clerului.) [8] Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie
și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la
renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între
care și un „Abecedar” (1868).
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A
căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere
ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și
apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este
înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme

Portretul lui Ion Creangă pe o marcă poștală, cu valoarea nominală de 2,20 lei moldovenești din Republica
Moldova.

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un
povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au
expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În
aceasta din urmă regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici
Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără
voia lui să nu poată ieși.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări
lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană
lui. În "Cinci pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește
"ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor,
Creangă se pricepea si la matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o
persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc.
Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la adresa
stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale
din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le
explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de
argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în
grădină. Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles",
întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus
fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a
purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea
producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor:
trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi
poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși
înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile
lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor
licențioase: Povestea poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă.
Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a
frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme
cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care
povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui
Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera
Povești
Nuvel
 Capra cu trei iezi (1875)
 Dănilă Prepeleac (1876)
 Fata babei și fata moșneagului (1877)
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)
 Povestea lui Harap-Alb (1877) Roma
 Ivan Turbincă (1878)
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)
 Povestea porcului (1876) Scriso
 Povestea poveștilor (1877-1878) Scrisor
 Povestea unui om leneș (1878)
 Punguța cu doi bani (1875)
 Soacra cu trei nurori (1875)
Povestiri

 Acul și barosul (1874) Scrisor

 Cinci pâini (1883)
 Inul și cămeșa (1874)
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)
 Moș Ion Roată și Unirea (1880)
 Păcală (1880)
  Prostia omenească (1874)
 Ursul păcălit de vulpe (1880)

Aprecieri critice

Bustul lui Ion Creangă din Suceava

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi
extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau
al unor animale recunoscătoare. [9]

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se
căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut
patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia
Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice. [10]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

 Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs

d'enfance, Contes, Récits, traduction des Contes et
des Récits par Elena Vianu, illustrations par A.
Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955
 Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane,
București, 1963, Editions «Meridiane», Bucarest,
1963, Ediție, prefață și glosar de George Călinescu,
traduceri de Yves Augé (Souvenirs d'enfance) și
Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de
Simone Roland.
o reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres.
Traducere de Yves Augé și Elena Vianu,
București, Meridiane, 1965.
Note
1. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1,
1909, pag. 4
2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
3. ^ a b Ion Creanga, Babelio, accesat în  9 octombrie 2017
4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul
Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui
Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda,
născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului...
6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro
8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă
biografie
9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea,
1976, p. 154
10. ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie
 G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini
până în prezent de [...], București, Fundația Regală
pentru Literatură și Artă, 1941
o G. Călinescu, Istoria literaturii române de
la origini pînă în prezent, Ediția a II-a,
revăzută și adăugită, Ediție și prefață
de Al. Piru, Editura Minerva, București -
1982.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera),
Prefața de Eugen Simion, Editura pentru literatură,
București, 1966
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera),
Editura Minerva, București, 1972.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera),
Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu,
București, 1975.
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism
și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul,
2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
 Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă,
Editura Junimea, 1976
 Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul,
Editura Paralela 45
  Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa,
2002
 Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel
Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară
 Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa,
2002 (v. și comentarii despre această lucrare în:
Luminița Marcu, „O monografie
spectaculoasă”, România literară, nr. 21, 2002)
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism
și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul,
2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
 George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938
 G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă,
Editura științifică, București, 1969.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Creangă

 Membrii Academiei Române din 1866 până în

prezent – C

La Wikisursă există texte originale legate de Ion Creangă

 Biografia lui Creangă

 Muzeul Memorial Ion Creangă
 Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august
2012, Cristina Diac, Adevărul - articol Historia
 Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac , 22
decembrie 2005, Adrian Parvu, Jurnalul Național
 121 de ani de la moartea lui Ion Creangă , 31
decembrie 2010, Amos News
 Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani
de la moarte, 31 decembrie 2009, Amos News
 Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă , 13
mai 2009, Adevărul (Articol apărut în „Adevărul
literar și artistic“, în anul 1938)
 Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă , 15
iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina
  Cum arata bojdeuca lui Creanga? (Fotografii)
[ascunde]
v • d • m
Lucrări de Ion Creangă
 Amintiri din copilărie (1879)
Memorii  
 Fragment de autobiografie
 Moș Nichifor Coțcariul (1877)
Nuvele  
 Popa Duhul (1879)
 Capra cu trei iezi (1875)
 
 Dănilă Prepeleac (1876)
 
 Fata babei și fata moșneagului (1877)
 
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)
 
 Povestea lui Harap-Alb (1877)
 
 Ivan Turbincă (1878)
 
Povești  Povestea lui Ionică cel prost (1877)
 
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)
 
 Povestea porcului (1876)
 
 Povestea poveștilor (1877-1878)
 
 Povestea unui om leneș (1878)
 
 Punguța cu doi bani (1875)
 
 Soacra cu trei nurori (1875)
 Acul și barosul (1874)
 
 Cinci pâini (1883)
 
 Inul și cămeșa (1874)
 
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)
Povestiri  
 Moș Ion Roată și Unirea (1880)
 
 Păcală (1880)
 
 Prostia omenească (1874)
 
 Ursul păcălit de vulpe (1880)
Manuale  Metodă nouă de scriere și cetire (1868, colaborare)
Ecranizăr  De-aș fi... Harap Alb (1965)
i  
 Pupăza din tei (s, 1965)
 
 Se caută un paznic (1967)
 
  Capra cu trei iezi (s, a, 1968)
 
 Prostia omenească (s, 1968)
 
 Dănilă Prepeleac (s, a, 1971)
 
 Povestea dragostei (1977)
 
 Amintiri din copilărie (1984)
 
 Povestea porcului (1985)
 
 Pupăza din tei (1986)
 
 Tusea și junghiul (1992)
 
 Dănilă Prepeleac (1996)
 
 Ivan Turbincă (1996)
 
 Harap Alb (a, 2005)
 
 Capra cu trei iezi (s, 2019)
90507408

897356

0346418 (data)

677268

0 0001 1585 818X

0030595

038828

nz: a5f80769-23f5-4daa-9fdd-dfe0b110e6c3

011211196

18973

006516

182924

28528255

6527

Identities (via VIAF): 2486527
Categorii: 
 Nașteri în 1837
 Nașteri pe 1 martie
 Decese în 1889
 Decese pe 31 decembrie
  Ion Creangă
 Scriitori români de literatură pentru copii
 Autori de manuale români
 Înmormântări la Cimitirul Eternitatea din Iași
 Povestitori români
 Scriitori români de literatură fantastică
 Eponime ale localităților din România
 Autobiografi români
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
  Creare carte
 Descărcare ca PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikisursă
În alte limbi
 ‫العربية‬
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Polski
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 22
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18 martie 2021, ora 19:07.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie