Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala

30.1.4.
30.1.5.

CURS 3 OBSTETRICA
30.1.4.
30.1.5.

1. Sarcina normală - semne si simptome. Diagnosticul de sarcina

Sarcina normală – definitie:

Sarcina - dezvoltarea produsului de concepţie şi starea fiziologică în
care se găseşte femeia din momentul fecundării și până în momentul
expulziei. Perioada de sarcină are o durată de 270- 280 de zile.

Diagnosticul de sarcina

Obiective:
* Cunoaşterea efectuării diagnosticului clinic de sarcină în primul trimestru;
* Cunoaşterea elementelor clinice şi paraclinice care permit determinarea cât
mai corectă a vârstei gestaţionale;
* Cunoaşterea timpilor obligatorii ai primei consultaţii şi supravegherea
corectă a unei femei gravide;
* Cunoaşterea examinărilor complementare obligatorii în diagnosticul şi
supravegherea unei sarcini;
* Însuşirea cunoştinţelor necesare pentru a putea sfătui gravida în ceea ce
priveşte modul său de viaţă (somn, activitate profesională, viaţă sexuală,
sport, medicamente, tutun, alcool, etc);
* Cunoaşterea principiilor şi modalităţilor de pregătire psihologică pentm
naştere.

Diagnosticul de sarcina se poate baza pe semne de certitudine, de

probabilitate sau prezumtive.

Semnele de certitudine sunt in aceasta perioada numai prezenta sacului

ovular intrauterin in saptamanile 4-5, a miscarilor cordului fetal in
saptamanile 16-20 diagnosticate ecografic, perceperea obiectiva a miscarilor
fetale si ascultatia cordului fetal.

1
Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala
30.1.4.
30.1.5.
Semnele de probabilitate sunt: cresterea volumului abdominal,
modificarile corpului si colului uterin, palparea fatului, prezenta contractiilor
Braxton-Hicks, pozitivarea testului de sarcina.

Semnele prezumtive sunt: amenoreea, modificarile sanilor, congestia

mucoasei vaginale, hiperpigmentarea, sindromul subiectiv de sarcina
(vergeturile, greturi, polakiurie, varsaturi, oboseala).

Sarcina normală semne si simptome:

Semne de probabilitate in sarcina:

 Aparitia senzatiei de greata, voma, dimineata in primele 2-8
saptamani dupa concepere. (cauzate de schimbarile hormonale in
timpul sarcinii).
 Pierderea poftei de mancare sau dimpotriva, pofta excesiva pentru
diferite alimente.
 Modificari de gust, sensibilitate, intoleranta fata de anumite
mirosuri.
 Depresie, irascibilatate, somnolenta sau insomnie.
 Urinarea frecventa incepe de obicei dupa 6 - 8 saptamani dupa
concepere. (din cauza presiunii crescute a uterului marit asupra vezicii
urinare).
 Crampe uterine. (la inceputul sarcinii, pe masura ce uterul creste pentru
a-i face loc fatului care se dezvolta, femeile prezinta deseori crampe
uterine).
 In primul trimestru apar si niste dungi de culoare vinetie si roz sub
pielea sanilor si a abdomenului. (inchiderea la culoare a liniei dintre
ombilic si pubis apare in cea de-a patra sau a cincea luna).

Semne de sarcina cu probabilitate ridicata:

 Aparitia unei mici sangerari vaginale sau a unei secretii vaginale de
culoare maronie, care desi este in cantitate mica se confunda frecvent
cu menstruatia. Aceasta sangerare ce apare uneori chiar la inceputul
sarcinii are loc deoarece ovului fecundat s-a prins de mucoasa uterina.
 Unul din aceste semne este lipsa menstruatiei (amenoreea). Dar nu
trebuie uitat ca uneori ea poate fi cauzata de oboseala, stres, teama fata

2
Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala
30.1.4.
30.1.5.
de sarcina, dezechilibrul hormonal, renuntarea la anticonceptionale sau la
alaptare.
 Sensibilitatea crescuta a sanilor, cresterea lor in volum, ca si
mancarimile pot sa apara la numai cateva zile dupa concepere.
Dezvoltarea sanilor este cea mai evidenta modificare a sarcinii si se
datoreaza pregatirilor pentru alaptarea copilului dupa nastere. In timpul
trimestrului al II de sarcina, sanii cresc mult in dimensiuni, ca urmare a
dezvoltarii glandelor care secreta lapte.

PERIOADELE SARCINII:

1.1. Trimestrul I
- Primul trimestru de sarcina
 prima luna: primele 4 saptamani de sarcina;
 luna a doua de sarcina: saptamanile 5-8 de sarcina;
 luna a treia de sarcina: saptamana a 9-12 de sarcina.
Perioada de instalare a sarcinii (concepţie - 12 săptămâni): gravida
prezintă greţuri, vărsături în special dimineaţa, lipsa poftei de mâncare,
repulsie faţă de anumite alimente sau poftă pentru altele; pot apărea
tulburări circulatorii, modificări psihice;

1.2. Trimestrul II
- Trimestrul al doilea de sarcina
 luna a patra de sarcina: saptamanile 13-17 de sarcina;
 luna a cincea de sarcina: saptamanile 18-21 de sarcina;
 luna a sasea de sarcina: saptamanile 22-26 de sarcina.
Perioada de echilibru (13 - 26 săptămâni): starea fizică şi psihică a
gravidei se ameliorează;

1.3. Trimestrul III

- Trimestrul al treilea de sarcina
 luna a saptea de sarcina: saptamanile 27-30 de sarcina;
 luna a opta de sarcina: saptamanile 31-35 de sarcina;
 luna a noua de sarcina: saptamanile 36-40 de sarcina.
Perioada de solicitare (săptămâna 27 - naştere): fătul creşte în
dimensiuni şi poate comprima organele învecinate, coloana vertebrală este
solicitată şi scade capacitatea de a face efort fizic.

3
Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala
30.1.4.
30.1.5.

2. Monitorizarea pacientei peperioada sarcinii/supravegherea

prenatala

Prima consultaţie are ca scop:

- confirmarea stării de gestaţie;
- calcularea datei probabile a naşterii;
- evaluarea factorilor de risc;
- stabilirea planului de supraveghere pe parcursul sarcinii;
- efectuarea unor examene paraclinice (cu caracter "sistematic" sau care
sunt impuse de anumite patologii descoperite).
Această consultaţie este recomandat a se efectua înainte de 15 săptămâni
de gestaţie.

INVESTIGAŢII PARACLINICE ÎN SARCINĂ:

În urmă interogatoriului (interviului) luat gravidei, a examenului clinic este

posibil să se întrevadă o evoluţie complicată a sarcinii, ceea ce presupune
examene paraclinice complexe. Explorările sunt alese de către medic în
funcţie de informaţiile care trebuie obţinute.

Examene de laborator:
A. Teste imunologice:
Se bazează pe identificarea gonadotropinei corionice (HCG) , prin reacţia
antigen-anticorp. Se foloseşte urină femeii gravide, ser
antigonadotrofinocorionic uman, latex sensibilizat. Urina şi serul se pun în
contact direct, apoi se adaugă latex. Dacă femeia este gravidă, HCG este
fixată de serul antigonadotrofinic şi picătura rămâne omogenă (reacţie
pozitivă). Dacă se produce aglutinarea = reacţie negativă, urină nu conţine
HCG.

B. Teste radioimunologice:
Sunt folosite în depistarea sarcinii ectopice, molei hidatiforme şi iminenţei de
avort.
Pot apărea reacţii false pozitive.

4
Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala
30.1.4.
30.1.5.

Investigaţii ultrasonice:
A. Auscultaţia Doppler:
Pentru depistarea activităţii cardiace fetale şi pentru măsurarea fluxului
sanguin în vasele ombilicale şi în arterele fetale mari. Se foloseşte în
săptămânile 12-20, când nu este posibilă auscultaţia clinică şi după
săptămâna a 20-a, în caz de hidramnios, obezitate.

B. Ecografia:
Este netraumatizantă, furnizează informaţii pe tot parcursul sarcinii.
În trimestrul I: evidenţiază sacul ovular după a patra săptămâna de
amenoree şi prezenţa embrionului în cea de-a şaptea săptămâna; stabileşte
vârstă sarcinii, confirmă viaţă embrionului prin activitatea cardiacă spre a
opta săptămâna sau oprirea în evoluţie a sarcinii.
Confirmă existenţa unei sarcinii ectopice sau a unei sarcini multiple.
Gravidă consumă înainte de examen o cantitate mai mare de lichide, vezica
urinară trebuie să fie plină atunci când examenul se face în primele patru
săptămâni.
În trimestrul II: stabileşte vârsta gestaţională, depistează placentă jos
inserată, sarcini multiple, întârzieri de creştere intrauterină, anomalii
congenitale.
În trimestrul al III-lea: stabileşte vârstă fetală cu aproximaţie de trei
săptămâni, măsoară diametrul biparietal, lungimea femurului, apreciază
greutatea diametrului toracic şi abdominal; localizează placenta, determină
sarcinile gemelare, sexul fetal, malformaţii congenitale , stabileşte prezenţa
oligoamniosului sau hidramniosului.

Examenul radiologic:
Sunt contraindicate datorită riscului iradierii. Se pot face, în cazuri
excepţionale, după luna a şasea, - a şaptea, de sarcină. Se pot aprecia
dimensiunile micului bazin radiopelvimetrie, identificarea punctelor de
osificare.

Examenul lichidului amniotic:

A. Amnioscopia:
5
Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala
30.1.4.
30.1.5.
Presupune col permeabil. Constă în vizualizarea polului inferior al oului,
putând transversa chiar membranele, apreciind cantitatea şi culoarea
lichidului amniotic. Normal, acesta este clar, transparent, cu flocoane de
vernix. Patologic acesta poate fi:
- galben sau verde, în suferinţă fetală.
- brun-roşu, când fătul este mort, macerat.
Nu se face înainte de a 36-a săptămâna, deoarece declanşează travaliul !
Indicaţii: în suspiciunea de sarcina depăşită nu e periculoasă dacă lichidul e
clar).

B. Amniocenteza:
Lichidul amniotic poate fi studiat punând în evidenţă celulele de origine
fetală , compoziţie chimică sau enzimatică.
Indicaţii: supravegherea sarcinii cu Rh negativ (prezenţa bilirubinei arată un
prognostic rezervat) şi depistarea semenelor de suferinţă fetală în sarcina
patologică, prin cercetarea meconiului sau dozarea gonadotropinelor.

CONSULTAŢIA PRENATALĂ:

Trebui să cuprindă toate cele trei etape ale profilaxiei:

Primară - de evitare a apariţiei îmbolnăvirii.
Secundară - de stabilire a diagnosticului şi tratamentului cât mai precoce şi
corect.
Terţiară - de evitare sau agravare a complicaţiilor.
Depistarea sarcinii şi luarea în evidenţă trebui să fie realizate cât mai
precoce, dacă este posibil, din primele săptămâni.
Consultaţia prenatală, în baza indicaţiilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei, se
realizează în mod obişnuit ;
- între săptămânile 12 şi 28 şi bilunar;
- între săptămânile 29 şi 40.

Obiective:
1. Depistarea şi tratarea bolilor coexistente: cardiopatii, tuberculoză,
nefropatii, lues, SIDA, diabet etc.
– evaluarea stării de sănătate a mamei;

6
Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala
30.1.4.
30.1.5.
2. Depistarea şi tratamentul precoce al complicaţiilor sarcinii; disgravidii
precoce şi tardive, ameninţare de avort sau naştere prematură, placenta
praevia, anemii, hidramnios;
3. Depistarea şi luarea unor măsuri corespunzătoare pentru evitarea unor
complicaţii posibile ale travaliului; disproporţiile cefalopelvine, prezentaţii
distocice, sarcini multiple;
4. Depistarea şi tratamentul unor boli care pot afecta fătul;
incompatibilitatea Rh, insuficientă placentară; puericultură intrauterină
pentru naşterea unui copil eutrofic;

Consultaţia prenatală se aplică la două niveluri, care se stabilesc, de

regulă după primă consultaţie prenatală:

a. standard - pentru toate gravidele

b. diferențiat - pentru gravidele cu risc , care necesită, pe lângă
supravegherea sarcinii şi o strânsa colaborare cu reţeaua de pediatrie şi cu
celelalte sectoare , în funcţie de riscul de identificat.

Primă consultaţie prenatală:

Primă consultaţie prenatală urmăreşte: verificarea diagnosticului de sarcină,
stabilirea bilanţului de sănătate şi cunoaşterea condiţiilor individuale legate
de locuinţa, de locul de muncă al femeii.

Interviul:
Urmăreşte:
- identificarea unei boli genetice, în vederea unui eventul consult genetic,
dacă există motive şi nu s-au făcut în prenupțialitate;
- depistarea în antecedentele heredocolaterale a cazurilor de gemelariate, a
unor malformaţii, boli vasculorenale, flebite, diabet, obezitate, care pot
avea uneori predispoziţie familială;
- identificarea unor factori de risc; căsătorie/cuplu stabil, profesia, dacă este
fumătoare, consumatoare de alcool sau droguri, condiţii de locuit şi
muncă, resurse materiale;
- identificarea unor antecedente obstetricale / ginecologice; sterilitate
primară sau secundară tratată (eventuală intervenţie chirurgicală),
numărul naşterilor, sarcinilor, modul de desfăşurare a naşterilor, anomalii
de durată a sarcinii, avorturi, disgravidii precoce sau tardive, prezentaţii
vicioase, intervenţii obstetricale.

7
Curs Obstetrica - Diagnosticul de sarcina - Sarcina normala
30.1.4.
30.1.5.

Examenul clinic:
a) Examenul medical general evidenţiază:
- tipul constituţional, modificări de postură şi ale aparatului locomotor;
- starea de nutriţie, greutatea ( creşterea în timpul sarcinii nu trebuie să
depăşească 12- 15 kg;
- starea aparatului cardiovascular: TA trebuie să rămână sub 130/80 mmHg
(să nu depăşească limitele maxime admise);
- vor fi cercetate minuţios aparatul digestiv, urinar şi respirator;
- se face examen stomatologic;

b) Examenul genital şi obstetrical identifică:

- modificări de formă şi volum a uterului în raport cu sarcină, configuraţia
bazinului ( bazine viciate) şi a părţilor moi;
- anomalii ale vulvei şi vaginului, ale organelor genitale interne.

c) Examene de laborator şi paraclinice:

- Se efectuează la început şi pe parcursul supravegherii, ritmul fiind stabilit
de către medic în funcţie de evoluţia sarcinii;
- determinarea hemoglobinei şi hematocritului, în scopul depistării unei
anemii, care este frecvent întâlnită în sarcină. Se repetă în săptămânile
30-32;
- determinarea grupei sanguine şi a Rh negativ/pozitiv;
- examenul bacteriologic al secreţiei vaginale, eventual antibiogramă pentru
depistarea şi tratarea gonoreei;
- examenul sumar de urină se efectuează la fiecare consultaţie, pentru
identificarea proteinuriei şi glicozuriei; eventual urocultură;
- determinarea glicemiei, pentru depistarea diabetului;
teste serologice pentru boli infecţioase (toxoplasmoză, rubeolă etc.) o
atenţie deosebită se acordă femeilor care au prezentat herpes genital.