Pruna(Rusu)Nicoleta Marinela

ECTS.Anul I,gr2

Impozitele directe
 Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I Caracterizarea generală a impozitelor directe

CAPITOLUL II Clasificarea impozitelor directe

2.1. Impozite reale

2.2. Impozite personale

2.2.1. Impozitele pe venit

2.2.2. Impozitele pe avere

CAPITOLUL III Studiu de caz: calcularea impozitului pe profit la SC ALFA SRL

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Prin acest referat se urmăreşte a se reliefa principalele impozite directe în sistemul

fiscal românesc în prezent punându-se accentul pe tipologia impozitelor directe, dar şi pe
elementele caracteristice ale acestora.
Impozitele sunt prin contribuţia lor legală şi destinaţia lor clasică o sarcină
contributivă normală pe care cetăţeanul o suportă faţă de stat, în vederea îndestulării
nevoilor reclamate de existenţa statului şi pentru realizarea condiţiilor de dezvoltare ale
societăţii.
Deci, impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie cu titlu
nerambursabil datorată, potrivit Legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau
juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.
Impozitele directe au un cuantum şi termene de plată precis stabilite, sunt mai
echitabile şi deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă
consumatorii mărfurilor şi serviciilor, de regulă, nu ştiu cu anticipaţie când şi mai ales cât
vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte.
Lucrarea de faţă, intitulată “Impozitele directe”, este structurată pe trei capitole:
noţiuni generale cu privire la impozitele directe, clasificarea impozitelor directe şi ultimul
capitol cuprinde studiul de caz axat pe calcularea impozitului pe profit la o societate
comercială fictivă.

CAPITOLUL I Caracterizarea generală a impozitelor directe

În decursul timpului, impozitele directe au evoluat o dată cu dezvoltarea

economiei, ele stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activităţi, pe venituri
sau pe averi.

3
 Fiind individualizate, impozitele directe constituie cea mai veche formă de
impunere. Deşi s-au practicat şi în orânduirile precapitaliste, o diversificare şi extindere
mai mare au cunoscut abia în capitalism.

În primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele aşezate pe obiecte,

materiale şi genuri de activităţi (adică impozitele de tip real) au fost înlocuite treptat cu
impozitele stabilite pe diferite venituri sau pe avere( adică cu impozite de tip personal).
Începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, din cauza creşterii continue
a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor
personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel încât s-a recurs şi la
impunerea indirectă.

Datorită faptului că impozitele directe sunt nominative şi au un cuantum şi

termene de plată precis stabilite, fiind aduse din timp la cunoştinţa plătitorilor, sunt mai
echitabile şi deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă
consumatorii diferitelor mărfuri şi servicii, de regulă, nu ştiu cu anticipaţie când şi mai
ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte 1.

Caracteristicile impozitelor directe:

a) sunt nominative (stabilite pe numele persoanei fizice şi juridice);
b) se stabilesc pe veniturile/averea persoanelor fizice şi juridice;
c) se determină pe bază de documente: state de plată, roluri fiscale;
d) prevăd suma ce trebuie plătită de fiecare contribuabil;
e) sunt stabilite înainte de termenul de plată;
Impozitele directe pot fi reale şi personale.

1
Gheorghe Sandu – “Finanţe Publice”, Editura Universităţii Suceava, 1999

4
CAPITOLUL II Clasificarea impozitelor directe

2.1. Impozite reale

5
 Impozitele de tip real au cunoscut o largă răspândire în perioada capitalismului
ascendent. Astfel, în primele stadii de dezvoltare a capitalismului, când pământul
constituia forma de bază a bogăţiei şi principalul mijloc de producţie, într-o serie de ţări
europene a fost introdus impozitul funciar (pe pământ).
Cu timpul, clădirile devin alături de pământ o altă formă importantă a averii
imobiliare, introducându-se astfel impozitul pe clădiri. Acest impozit se stabilea în
funcţie de numărul şi destinaţia camerelor, suprafaţa construită, numărul uşilor şi
ferestrelor, suprafaţa curţii interioare, chiria.
Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comerţului şi desfăşurarea altor
activităţi libere au dus la creşterea numărului meşteşugarilor, fabricanţilor, comercianţilor
şi a liber-profesioniştilor. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activităţile
industriale, comerciale şi profesiile libere. Avântul luat de industrie şi comerţ a atras
după sine dezvoltarea relaţiilor de credit, a băncilor şi a comerţului cu hârtii de valoare.
În aceste împrejurări apare o categorie de persoane care se ocupau cu plasarea
capitalurilor băneşti în operaţii speculative. Pentru impunerea acestroa, s-a introdus
impozitul pe capitalurile băneşti. Acest impozit se stabilea în funcţie de volumul
dobânzilor pe care debitorul le plătea pentru capitalul luat cu împrumut sau în funcţie de
volumul dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru capitalul dat cu împrumut.
Impozitul pe teren - se calculează în funcţie de amplasare (intravilan, extravilan),
rangul localităţii, categoria de folosinţă (teren arabil, păşune, fâneaţă, vie, livadă),
suprafaţa terenului, suprafaţa construită a clădirilor.
Impozitele de tip real se practică şi în zilele noastre2.

2.2. Impozitele personale

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a făcut treptat.
Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit şi, respectiv, a
impozitelor pe avere.

2.2.1. Impozitele pe venit

Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse

atunci când s-a înregistrat o suficientă diferenţiere a veniturilor realizate de diferite
categorii sociale.
În calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, aşadar, persoanele fizice şi
cele juridice (societăţile de capital) care realizează venituri din diferite surse.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice este cel mai important impozit direct, din
punct de vedere al veniturilor fiscale realizate. În practică fiscala întâlnim două sisteme
de aşezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice:
-sistemul impunerii separate – care poate fi întâlnit fie sub forma unui impozit
unic pe venit, ce permite o impunere diferenţiată pentru fiecare categorie de venit prin
aşezarea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte, venitul obţinut dintr-o
anumită sursă;

2
Iulian Vacarel, “Finanţe Publice. Teorie şi practică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1981, p. 124-162.

6
 -sistemul impunerii globale – care presupune cumularea tuturor veniturilor
realizate de o persoană fizică, indiferent de sursă, şi supunerea venitului cumulat unui
singur impozit (această variantă este cea mai frecvent întâlnită, ea fiind utilizată în SUA
şi majoritatea ţărilor din UE);
Sunt supuse impozitului pe venit următoarele categorii de venituri :
-venituri din activităţi independente;
-veniturile din salarii;
-veniturile din cedarea folosinţei bunurilor;
-veniturile din investiţii;
-veniturile din pensii;
-veniturile din activităţi agricole;
-veniturile din premii şi jocuri de noroc;
-veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare;
-veniturile din alte surse;

2.2.2. Impozitele pe avere

Instituirea acestor impozite a fost făcută în strânsă legătură cu faptul că diferite

persoane fizice şi juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.
În practica fiscală din diferite ţări, impozitele pe avere se întâlnesc sub următoarele
forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulaţia averii şi impozite pe
sporul de avere sau pe creşterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi întâlnite atât ca impozite stabilite asupra
averii, dar plătite din venitul obţinut de pe urma averii respective, cât şi ca impozite
instituite pe substanţa averii
Impozitele pe circulaţia averii se instituie în legătură cu trecerea dreptului de
proprietate asupra unor bunuri mobile şi imobile de la o persoană la alta. În categoria
impozitelor pe circulaţia averii, întâlnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donaţii,
impozitul pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile, impozitul pe hârtiile de
valoare (acţiuni, obligaţiuni etc), impozitul pe circulaţia capitalurilor şi a efectelor
comerciale etc.
Impozitele pe sporul de avere au ca obiect sporul de valoare pe care l-au
înregistrat unele bunuri în cursul unei perioade de timp. Ca impozite de acest gen putem
menţiona:
-impozitul pe surplusul de valoare imobiliară;
-impozitul pe sporul de avere realizat în timp de război.
Impozitul pe surplusul de valoare imobiliară a fost introdus pentru impunerea
sporului de valoare înregistrat de anumite bunuri imobiliare în intervalul de timp de la
cumpărare şi până la vânzare, fără ca proprietarul să fi efectuat o cheltuială în acest scop.
Impozitul pe sporul de avere realizat în timp de război are ca obiect averea
dobândită în timpul sau ca urmare a războiului. Cu toate că impozitul se calcula în cote
progresive, el n-a avut un randament prea ridicat, deoarece existau numeroase căi de
sustragere de la impunere şi se plătea în moneda depreciată în urma inflaţiei. În România,
acest gen de impozite nu este instituit.
Alte impozite directe:
· impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente;

7
 · impozitul pe profit obţinut din activităţi comerciale ilicite sau din nerespectarea
legii privind protecţia consumatorului;
· impozitul pe dividende de la societăţile comerciale;
· cote din taxe de şcolarizare.

CAPITOLUL III Studiu de caz: calcularea impozitului pe profit la SC

ALFA SRL

S.C. ALFA S.R.L. este o societate comercialǎ cu rǎspundere limitatǎ, cu capital

integral privat. Societatea are asociat unic, persoana fizica romană – dl Marius Popescu.
Societatea are ca obiect de activitate :
Realizarea unor operaţiuni de import-export de bunuri şi servicii, în nume propriu;
Efectuarea de operaţiuni de comerţ exterior prin: reprezentare, mandat, agent,
comision şi consignaţie;
Activitatea principalǎ a societǎţii este comerţul cu amǎnuntul.

Să se calculeze impozitul pe profit (şi plata acestuia) pentru 2011, ţinând cont de
datele de mai jos şi de faptul că cifra de afaceri a fost de 100.000 lei:

Tabel 1
Trim I

Venituri totale, din care: 22.000

Venituri din dividende 2.000

Cheltuieli totale, din care: 11.000

Cheltuieli cu amenzile( către instituţii de stat) 1.000

Trim II

Venituri cumulate (I +II), din care: 52.000

Venituri din dividende 2.000

Cheltuieli cumulate ( I+II), din care: 23.840

Cheltuieli cu impozitul pe profit pe Trim I 1.600

Cheltuieli cu amenzile ( către instituţii de stat) 1.000

Cheltuieli cu lipsuri neimputabile ( inclusiv TVA) 1.240

Venituri cumulate (I+II+III), din care: 72.000

8
 Trim III
Venituri din dividende 2.000

Cheltuieli cumulate(I+II+III), din care: 37.040

Cheltuieli cu impozitul pe profit pe Trim I+II 4.800

Cheltuieli cu amenzile (către instituţii de stat) 1.000

Cheltuieli cu lipsuri neimputabile ( inclusiv TVA) 1.240

Trim IV

Venituri cumulate(I+II+II+IV), din care: 116.000

Venituri din dividende 2.000

Venituri din anularea unui provizion nedeductibil 4.000

Cheltuieli cumulate (I+II+III+IV), din care: 53.640

Cheltuieli cu impozitul pe profit pe Trim I+II+III 6.400

Cheltuieli cu amenzile(către instituţii de stat) 1.000

Cheltuieli cu lipsuri neimputabile(inclusiv TVA) 1.240

Cheltuieli de protocol 2.000

Cheltuieli de sponsorizare 3.000

Determinare impozit pe profit:

Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra profitului
impozabil, calculat ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.3
Calculul impozitului pe profit se evidenţiază într-un registru ţinut în formă scrisă
sau electronică. Completarea registrului se face cronologic, modul de completare fiind la
latitudinea fiecărui contribuabil, în corespondenţă cu operaţiunile fiscale şi datele din
declaraţiile de impunere. Registrul de evidenţă fiscală are regim special şi se

3
Accesat la linkul : http://www.model-calcul-impozit-pe-profit-si-impozit-minim-la-trimestru-plus-
inregistrari.html

9
achiziţionează de la Administraţia financiară de care aparţine contribuabilul, în termen de
maxim 60 zile de la data înregistrării ca plătitor de impozit pe profit.

Trimestrul I:

Profitul impozabil (rezultatul impozabil)=22.000-11.000+1.000-2.000=10.000

Impozit pe profit datorat =10.000 x 16 % = 1.600

Trimestrul II:

Profitul impozabil (rezultatul impozabil) I + II= 52.000-23.840+(1.600+1.000+1.240)-

2.000=30.000

Impozit pe profit datorat I+II= 30.000 x 16 %= 4.800

Impozit pe profit achitat I= 1.600, rezulta Impozit pe profit datorat II= 4.800-
1.600=3.200

Trimestrul III:

Profitul impozabil (rezultatul impozabil) I + II+III= 72.000-

37.040+(4.800+1.000+1.240)-2.000= 40.000

Impozit pe profit datorat I+II+III= 40.000 x 16 %= 6.400

10
Impozit pe profit achitat I+II= 4.800, rezulta Impozit pe profit datorat III= 6.400-
4.800=1.600

Trimestrul IV:

Ch. de protocol deductibile= 2 % x ( Venituri cumulate- Ch. cumulate + Ch. impozabile

I-III + Ch. protocol- Venituri neimpozabile)= 2% x (116.000-53.640+6.400+2.000-
6.000)= 2% x 64.760= 1.295

Ch. de protocol nedeductibile= 2.000-1.295= 705

Profitul impozabil (rezultatul impozabil) I + II+III+IV= 116.000-

53.640+(6.400+1.000+1.240+705+3.000)-6.000= 68.705

Impozit pe profit datorat I+II+III+IV= 68.705 x 16 %= 10.993

Reducerea impozitului aferenta ch. de sponsorizare= min(ch. sponsorizate; 3/1.000 x

CA; 20 % x Impozit I-IV)

 3/1.000 x CA= 0,003 x 100.000= 300

 20 % x Impozit= 20 % x 10.993=2.197, reducere impozit 300 lei

Impozit net datorat I-IV= 10.993-300=10.693

Impozit pe profit achitat I-IV= 6.400, rezulta Impozit pe profit datorat IV= 10.693-
6.400=4.293

CONCLUZII

Aşadar, raţiunea de a fi a impozitelor directe este de ordin financiar. Pentru a

funcţiona, statul are nevoie de bani, iar pentru a-i procura, pretinde impozite. Impozitele
sunt o plată obligatorie stabilită prin lege pe care cetăţenii trebuie sa o efectueze potrivit
unor anumitor norme de impunere, aceste norme, ca şi natura şi destinaţia impozitelor,
depinzând de orânduirea socială.

11
 Impozitele directe constituie un venit sigur pentru stat, care poate fi cunoscut
dinainte si pe care, de regula, se poate conta in luarea deciziilor.

În studiul prezentat anterior s-a observat modul de calcul al impozitului pe

profit, acesta făcându-se cumulat pe cele 4 trimestre. Aceasta constituie un avantaj pentru
societate facându-se permanent o reevaluare a cheltuielilor cu deductibilitate limitată în
functie de veniturile şi cheltuielile din fiecare trimestru.

Impozitul pe profit constituie una din sursele importante de alimentare a

bugetului cu venituri, fiind un impozit direct cu caracter obligatoriu şi permanent din
categoria veniturilor fiscale.

Referindu-se la rolul impozitelor, un economist francez sublinia ca impozitele

pot fi folosite pentru a “incuraja sau descuraja o anumita activitate economicã. Fara sa
inceteze de a mai fi un mijioc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit
un mijioc de interventie in domeniul economic si social.”

Bibliografie

1. Gheorghe Sandu, “Finanţe publice”, Editura Universităţii Suceava, 1999

2. Moceanu Răzvan, “Servicii financiare pe piaţă europeană”, Tribuna
Economicǎ, Bucureşti, 2009, cota II 49882

3. Iulian Vacarel, “Finante Publice. Teorie si practica”, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucuresti, 1981

12
4. Carmen Năstase, Mihai Popescu – “Microeconomie: Concepte
fundamentale”, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 2009

5. http://www.model-calcul-impozit-pe-profit-si-impozit-minim-la-trimestru-
plus-inregistrari.html

6. http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

7. http://codulfiscal.fincont.info/titluri-detalii.php?id=98

8. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2011.htm

9. www.mfinante.ro

13