Sunteți pe pagina 1din 5

Capitolul VII

Contractul de furnizare

1. Figura juridica a furnizarii evoca un contract complex, de mare anvergura sau cu


periodicitate regulata (cu executie succesiva sau continua), care inseamna fie o
furnizare de bunuri, fie o prestare de servicii, fie o furnizare de bunuri si o prestare
de servicii perfectate concomitent si executate, dupa caz, dintr-o data, la mai multe
termene ulterioare sau in mod continuu. Daca furnizarea de bunuri este accesoriul
unei alte obligatii (spre exemplu, racordul la reteaua de utilitati), furnizorul se
poate obliga sa presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea
propriu-zisa a bunurilor.
Furnizarea de bunuri este, asa cum rezulta chiar din definitia normativa a
contractului de furnizare (art. 1766 Cciv), o specie de vanzare privitoare la o
cantitate determinata de bunuri a caror proprietate se transfera la beneficiar si care
sunt predate acestuia la unul sau mai mai multe termene ulterioare perfectarii
contractului ori in mod continuu. Obiectul furnizarii este, deci, o cantitate
determinata de bunuri, şi nu un bun determinate. Bunurile livrate de furnizor
beneficiarului sunt bunuri de gen, consumptibile. Bunurile livrate pot fi materiale
(marfă, producte, resurse naturale, materii prime, energie, gaz, apă) sau imateriale
(comunicaţii, semnal tv sau internet).
Furnizarea de bunuri este specifica pietei utilitatilor (energie, gaze, apa curenta,
internet, telefonie mobila sau fixa), care presupun o livrare continua si plati
periodice ale facturilor emise pe masura livrarilor. Beneficiari in contractele de
furnizare de utilitati sunt atat comerciantii, cat si simplii particulari. In cazul
comerciantilor, furnizorul poate sa isi aleaga beneficiarul (teoretic, fiind valabila si
ipoteza inversa), iar utilitatile se achita in considerarea faptului ca o oprire, chiar si
temporara, a furnizarii acestora poate determina falimentul. In cazul beneficiarilor
- persoane fizice, care nu pot fi supuse unor discriminari, furnizorii de utilitati nu
pot refuza sa contracteze si, in plus, nu pot sa isi exercite drepturile contractuale in
asemenea maniera incat sa incalce dreptul la viata, dreptul la intimitate si dreptul la
locuinta familiala a consumatorului.
Furnizarea de bunuri este, insa, des intalnita si in operatiunile de aprovizionare cu
materii prime si materiale, precum si in achizitiile de produse destinate prestarilor
de servicii.
Furnizarea de servicii este o specie de antrepriza (locatio operis faciendi) in cadrul
careia furnizorul presteaza serviciile la unul sau mai multe termene ori in mod
continuu, utilizand, de regula, bunuri furnizate de el insusi beneficiarului (caz in
care furnizarea de bunuri devine accesoriul obligatiei principale), dar si produse
achizitionate de la alti furnizori.
Prestarea de servicii presupune, de regulă, şi livrarea de bunuri sau materiale
necesare bunei execuţii a prestării de servicii. Spre exemplu, în transportul aerian
de persoane de lungă durată, se livrează şi una sau mai multe mese pasagerilor.
În mod accesoriu, furnizorul se poate obliga să presteze serviciile necesare
furnizării bunurilor (racordul la utilităţi, aparatele sau mecanismele tehnice
necesare, conductorii, aparatele de emisie-recepţie etc.). Dacă prin contract se
convine şi furnizarea de bunuri şi prestarea de servicii, calificarea contractului va fi
dată de prestaţia caracteristică şi de cea accesorie.
Serviciile prestate de furnizor pot fi managementul afacerii sau al reţelei de afaceri,
contabilitatea sau auditul, paza şi protecţia obiectivelor, igiena şi colectarea
gunoaielor sau a deşeurilor, managementul şi întreţinerea clădirilor, poşta,
telecomunicaţiile, call-center-urile, transporturile de marfă sau de pasageri,
serviciile bancare sau de asigurări, ingrijirea sanatatii in spitale, in clinici sau la
domiciliul pacientului etc.
Beneficiarul plăteşte un preţ al cantităţii de bunuri livrate sau un tarif al serviciilor
prestate de furnizor, la termen, în mod periodic sau continuu, după cum bunurile
sau serviciile se furnizează ori se prestează periodic sau continuu.

2. Contractul de furnizare se încheie între furnizor, pe de o parte, şi beneficiar, pe


de altă parte. Întrucât contractul de furnizare presupune periodicitatea sau chiar
continuitatea livrărilor de bunuri sau a prestărilor de servicii, este evident că
furnizorul este un profesionist care, în executarea contractului de furnizare,
exploatează o întreprindere. În ceea ce îl priveşte pe beneficiar, acesta poate fi, la
rândul său, un profesionist, dacă bunurile livrate lui sau serviciile prestate lui de
furnizor sunt utilizate în exploatarea propriei întreprinderi. Daca beneficiarul
furnizarii este un consumator, furnizorul va fi tinut de dispozitiile legislatiei
protectiei consumatorilor relative la informare, interdictia clauzelor abuzive si a
practicilor incorecte ale comerciantilor, precum si la raspunderea pentru produse.
Aceasta raspundere va putea fi antrenata indiferent daca furnizarea este o vanzare
periodica sau continua de bunuri, o prestare de servicii care presupune si furnizare
de bunuri sau o simpla prestare de servicii.
Contractul de furnizare poate imbraca forma unui contract unic, cu executie
succesiva sau contunua, sau poate fi un contract – cadru, pe care sa se grefeze unul
sau mai multe contracte de executie constand in furnizari de bunuri sau prestari de
servicii.
Contractele de furnizare sunt, deseori, contracte de adeziune (în care voinţa
beneficiarului este limitată sau alterată de interesul de a semna contractul) sau
chiar forţate (în care voinţa părţilor sau voinţa beneficiarului nu are relevanţă,
esential fiind interesul de a incheia si derula contractul). Unii furnizori de bunuri
sau servicii beneficiază de monopoluri legale sau de facto pe piaţa relevantă. Dacă
bunurile sau serviciile furnizate de acesti comercianti sunt necesare şi utile
potenţialilor beneficiari, atunci aceştia nu pot evita sa contracteze cu ei alegând,
spre exemplu, alţi furnizori. Pe de altă parte, unele bunuri sau servicii sunt livrate
ori, după caz, prestate într-un sistem care nu poate fi accesat decât în condiţiile
prestabilite de furnizor. Spre exemplu, pentru a beneficia de utilităţi, adică de
confortul vieţii citadine de început de secol XXI, este nevoie ca beneficiarul să se
racordeze la sistem, utilizând pre-contractele impuse de furnizor şi elementele
tehnice necesare. Pentru a beneficia de trimiterile sau primirile de corespondenţă
ori de colete prin poştă, sunt necesare completarea formularisticii şi a timbrelor
impuse de poştă, respectarea orarului etc. Dacă beneficiarul, pentru a avea acces la
bunurile sau serviciile necesare activităţii sale ori confortului său personal sau
familial, este obligat să încheie un contract de furnizare cu un furnizor unic sau
care nu poate fi înlocuit, în condiţii juridice şi economice normale, atunci
beneficiarul are calitatea de consumator captiv (indiferent dacă el însuşi este
profesionist sau doar un simplu particular). Furnizările în care beneficiarul are
poziţia de consumator captiv nu pot fi oprite unilateral de furnizor, nici chiar în
cazul în care beneficiarul ar fi în insolvenţă, cu exceptia cazului in care debitorul ar
depasi scadenta platii facturilor curente de utilitati cu cel putin 90 de zile (art. 77
alin.1 si alin.4 din Legea nr. 85/2014).

3. Proprietatea asupra bunurilor livrate se transmite de la furnizor la beneficiar în


momentul predării. Rezultă că, desi furnizarea de bunuri este o specie de vanzare,
efectul translativ de drept de prorietate (caracteristic vanzarii, cel putin la nivel
aparent) nu opereaza imediat, nefiind contemporan acordului de voinţă, ci numai
dupa momentul predarii cantitatii de bunuri contractate. De altfel, este logic ca
efectul translativ de drept de proprietate să fie amânat până la momentul predării,
întrucât suntem în prezenţa unor bunuri de gen. Bunurile vandute (mai ales
utilitatile) sunt consumate pe masura predarii sau sunt integrate in produsele
proprii ale beneficiarului. Predarea-recepţia este nu numai un efect al contractului
de furnizare, ci si modalitatea în care se individualizează bunurile livrate, demers
obligatoriu pentru efectivitatea transferul dreptului de proprietate.
Amanarea transferului dreptului de proprietate asupra cantitatii de bunuri furnizate
până la momentul predării nu înseamnă transformarea vânzării într-un contract
real, întrucât predarea nu este o condiţie de valabilitate a contractului, ci o condiţie
de efectivitate a transferul dreptului de proprietate.
Fiind vorba de o specie de vanzare, furnizorul de bunuri are aceleasi obligatii fata
de beneficiar ca si vanzatorul fata de cumparator, inclusiv obligatia de garantie
contra evictiunii si obligatia de garantie pentru vicii, conformitate si calitate a
bunurilor furnizate (solutie prevazuta, de altfel, in chiar art. 1771 Cciv).
Beneficiarul are obligaţia de preluare a bunurilor la termenul şi în condiţiile
stipulate. Bunurile se individualizează (cantitate, volum, stare, calitate) prin
predarea de către furnizor şi recepţia lor de către beneficiar.

4. Preţul produselor sau al serviciilor se stabileşte, după caz, prin contract sau lege.
În materie de furnizare de utilităţi, preţul este stabilit prin acte normative (minim,
maxim) şi poate fi diferit pentru consumatorii „casnici” faţă de cei profesionali. De
obicei, preţurile reduse pentru consumatorii casnici se justifică prin raţiuni de
protecţie socială, dar facilităţile acordate acestora nu sunt gratuite din perspectiva
furnizorului de utilităţi, întrucât sunt suportate de contribuabili, prin subvenţiile pe
care statul le acordă beneficiarului sau direct furnizorului. Stabilirea preţului
utilităţilor sau al altor bunuri care fac obiectul contractului de furnizare poate ridica
serioase chestiuni de libertate a concurenţei. De asemenea, când subvenţiile la
utilităţi sunt acordate de stat sau autorităţile publice agenţilor economici, se pot
ridica serioase probleme de ajutoare de stat ilegale sau interzise.
Prin lege se modifică frecvent preţul sau mecanismul de determinare a acestuia,
indiferent dacă preţul s-a stabilit iniţial prin contract sau el a derivat din lege. În
acest caz, dacă prin lege nu se dispune expres contrariul, în contract se menţin
preţul şi mecanismul de determinare a acestuia stabilit iniţial. Pentru consumatorii
casnici, care sunt şi destinatari ai legislaţiei protecţiei consumatorului, această
normă este de o importanţă deosebită, protejându-i faţă de eventualele fluctuaţii ale
preţului care nu le sunt imputabile. Riscul acestora ar urma să fie suportat de
furnizor.
Contractul se modifică automat, prin efectul legii (dar nu şi prin clauze ale
contractului) cu privire la preţ şi la mecanismul de determinare a acestuia. De
altfel, în relaţiile cu simpli particulari, pentru că sunt contracte forţate, furnizările
de utilităţi nici nu ar putea conţine astfel de clauze de ajustare, indexare sau
majorare a preţului, căci ar fi clauze abuzive.
Dacă legea prevede că modificările preţului se aplică şi contractelor în curs, fiecare
parte poate denunţa unilateral contractul, în termen de 30 de zile de la intrarea în
vigoare a legii. Până la încetarea contractului, preţul este cel stabilit iniţial.

5. Subcontractarea este, de regulă, permisă. Dacă, însă, contractul are caracter strict
personal, art. 1769 Cciv interzice subcontractarea.
Subcontractarea poate fi expresă sau implicită. Vom fi în prezenţa unei
subcontractări implicite atunci când produsul sau serviciul care face obiectul
contractului principal de furnizare va fi fost în fapt furnizat, în tot sau în parte, de
un terţ cu care furnizorul a subcontractat. Dacă subcontractarea este expresă,
înseamnă că ea este făcută cu acordul beneficiarului. Dacă subcontractarea este
implicită, nu există acordul beneficiarului, dar eventuala sa opoziţie la
subcontractare este irelevantă. Cel mai frecvent, subcontractarea implicită are loc
în interiorul grupului de societăţi.
Dacă furnizarea se subcontractează, vom fi în prezenţa unui grup de contracte, cu
consecinţa răspunderii contractuale pentru fapta altuia. Dacă plăteşte despăgubiri
în locul subcontractantului (lipsă furnizare sau calitate necorespunzătoare),
furnizorul are drept de regres împotriva subcontractantului.

S-ar putea să vă placă și