MEMORIA-procesul psihic cognitiv superior care asigură întipărirea, stocarea şi reactualizarea

informaţiilor, experienţei sub formă de amintiri

Memorarea (fixarea, engramarea) întipărirea informaţiilor; informaţia se traduce printr-un cod pentru
a pătrunde în sistemul memoriei

Păstrarea (conservarea, stocarea)- reţinerea pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat a
informaţiilor memorate; implică organizarea şi reorganizarea informaţiilor memorate, includerea lor în
sisteme de noi legături

Reactualizarea -aducerea la suprafaţă a informaţiilor reţinute în vederea utilizării lor în activitatea

umană; se poate realiza sub forma recunoaşterii sau a reproducerii

Caracterul activ-memoria nu constă într-o simplă depozitare a informaţiilor, ci într-o prelucrare,

evaluare şi reorganizare logică, astfel încât cele memorate suportă modificări importante

Caracterul selectiv-omul reţine şi reactualizează numai o parte a informaţiilor, în funcţie de motivaţia,

interesele, vârsta, gradul de cultură ale celui care memorează

Caracterul inteligibil-presupune înţelegerea informaţiilor memorate, organizarea materialului memorat

după criterii de semnificaţie

Caracterul situaţional sau contextual-înregistrarea şi reactualizarea informaţiilor se realizează prin

raportarea şi încadrarea în anumite coordonate de spaţiu şi timp

Caracterul mijlocit-fixarea, păstrarea şi reactualizarea informaţiilor se realizează prin utilizarea unor

procedee mnemotehnice speciale: repetiţii, sublinieri, asocierea cu elemente din experienţa
anterioară

Caracterul logic şi sistemic-între informaţiile memorate se stabilesc legături de semnificaţie, de

asemănare-contrast, de subordonare-incluziune

Memorarea voluntară-- presupune prezenţa atât a scopului cât şi a efortului voluntar; este organizată,
sistematică, productivă, face apel la o serie de procedee şi tehnici de memorare; depinde de
particularităţile activităţii, intervenind mai ales în activităţi dificile, neinteresante, monotone

Memorarea involuntară-se realizează fără să vrem, fără să ne propunem dinainte acest lucru, fără să
facem vreun efort deosebit în acest sens, fără să utilizăm mijloace speciale mnemotehnice; are
caracter nesistematic, fiind în funcţie fie de particularităţile stimulilor, fie de cele ale subiectului; se
reţin informaţiile care corespund nevoilor, necesităţilor, activităţii sau profesiunii noastre

Memorarea mecanică-se efectuează în absenţa înţelegerii şi se bazează pe simpla repetare a

materialului, ducând la o învăţare formală

Memorarea logică-se bazează pe înţelegerea sensurilor şi a semnificaţiilor materialului de memorat;

este preponderent voluntară, economică (necesită mai puţine repetări), mai productivă decât cea
mecanică şi absolut necesară în procesul învăţării cognitive

Memoria senzorială (vizuală, auditivă, tactilă)- face posibilă percepţia; mai este numită memorie de
foarte scurtă durată (modalitate de stocare pentru un timp foarte scurt, de 0-5 secunde, a informaţiei
primite de organele de simţ)

Memoria de scurtă durată-asigură stocarea informaţiei pentru un timp scurt (15-20 secunde); se mai
numeşte memorie de lucru sau operaţională (ne ajută să operăm cu informaţiile curente, cotidiene
exact atât timp cât este necesar); are o capacitate limitată (7+/-2 elemente: cifre, litere, imagini)
Memoria de lungă durată-cuprinde totalitatea informaţiilor receptate care pot fi păstrate un timp
nelimitat, uneori toată viaţa; are o capacitate foarte mare, pentru că fixează aproape tot ce ni se
întâmplă: evenimente zilnice, cunoştinţe, deprinderi, trăiri afective (episodică şi semantică)

Calităţile/indicatorii memoriei

1. volumul memoriei;
2. mobilitatea memoriei;
3. rapiditatea fixării;
4. trăinicia păstrării;
5. fidelitatea reactualizării;
6. promptitudinea reactualizării