Nevoile manifestate la nivelul societatii

Nevoile individuale
 - depind de preferinţele fiecărui om şi diferă în funcţie de vârstă, sex, ocupaţie,
mediu social, zonă geografică etc;
 - pot fi satisfăcute pe seama bunurilor private (hrană, locuinţă, îmbrăcăminte,
transport etc);
 - bunurile private pot fi procurate prin intermediul pieţei în schimbul preţului
stabilit în funcţie de raportul existent între cererea consumatorilor şi oferta de
producătorilor;
 - bunurile private au un caracter limitat din cauza dimensiunii limitate a
factorilor de producţie, respectiv a resurselor băneşti şi acestea limitate ale
potenţialilor cumpărători;
 - caracter concurenţial - consumul unui individ X împiedică consumul simultan
al altor indivizi Y, Z etc.
 - caracter excludabil – prezintă posibilitate de a exclude de la consum persoanele
care nu au plătit pentru bunul respectiv. Cumpărătorul şi vânzătorul trebuie să
convină asupra termenilor de schimb. În general acest lucru se întâmplă prin
schimbul de bani pentru produs. Excluderea consumatorilor de la utilizarea unui
bun sau serviciu în acest caz, se poate realiza prin creşterea preţului.

 Nevoile colective sau sociale:

 - reclamă existenţa unor instituţii publice capabile să ofere cetăţenilor utilităţile
publice denumite şi bunuri publice sau bunuri sociale de care aceştia au nevoie şi
pe care nu le pot dobândi prin intermediul pieţei;
Bunurile publice sunt cele care întrunesc simultan cele două caracteristici
fundamentale:
 - non-excludabilitatea care constă în imposibilitatea sau dificultatea de a
exclude indivizii de la folosirea lor
 - non-rivalitatea sau ne-concurenţialitatea care exprimă lipsa de rivalitate
între utilizatori în ceea ce priveşte consumul acestor bunuri

 Nevoile semipublice sau cvasipublice : - pot fi satisfăcute apelând atât la bunuri

publice cât şi la bunuri private;
 - în această categorie se poate include: nevoia de educaţie, sănătate, cultură etc.

Participarea autorităţilor publice la satisfacerea nevoilor sociale este

determinată de imposibilitatea sectorului privat de a oferi anumite bunuri şi servicii
deoarece:
 - nu este organizat sub raport tehnic să desfăşoare astfel de activităţi;
 - nu poate stabili cu exactitate beneficiarii pentru a le solicita plata preţului
datorat;
 - deşi este capabil să producă anumite bunuri şi servicii, nu-şi asumă o asemenea
responsabilitate, din cauza incapacităţii beneficiarilor de a suporta costul
acestora
 Finanţele publice – definiţie , conţinut economic.

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor
importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice, fonduri care se formează pe
seama unei părţi din produsul intern brut şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor de interes
naţional şi local.
Aceste fonduri se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de cumpărare,
de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia administraţiei de stat, centrale şi locale.
Din fondurile astfel constituite se efectuează transferuri de putere de cumpărare către diverşi
beneficiari, persoane fizice şi juridice. Rezultă că au loc fluxuri de resurse băneşti, în ambele
sensuri, care generează anumite relaţii sociale între participanţii la acest proces.
Relaţiile economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiţiei produsului
intern brut în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii, constituie relaţii
financiare sau finanţe.
Finanţele cuprind numai relaţiile băneşti care exprimă un transfer de valoare, nu şi pe
cele care reflectă o schimbare a formei valorii.
Transferul de valoare la fondurile de resurse financiare se efectuează, de regulă, fără
contraprestaţie directă şi imediată şi cu titlu definitiv (nerambursabil). Contribuabilul nu
dobândeşte un drept de creanţă asupra statului în schimbul impozitului plătit, iar sumele
primite de la bugetul de stat, spre exemplu alocaţia de stat pentru copii, bursele, nu au
legătură directă cu impozitul plătit.
Transferul de valoare la şi de la fondurile financiare se realizează, parţial, şi în
condiţii de rambursabilitate (împrumuturile de stat).
Relaţiile financiare apar ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se
constituie în economie sau de la acestea către diverşi beneficiari, efectuat prin intermediul
banilor, fără echivalent şi cu titlu nerambursabil sau în condiţii de rambursabilitate, după caz.
Întregul proces de constituire şi repartizare a fondurilor publice este subordonat satisfacerii
nevoilor generale ale societăţii, dar se realizează cu instrumente diferite în funcţie de
provenienţa şi de destinaţia resurselor. Datorită condiţiilor specifice în care apar, relaţiile
financiare se diferenţiază astfel:
a) relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu
nerambursabil = relaţii financiare clasice care se reflectă în bugetul de stat, în bugetele
locale, în anumite fonduri speciale constituite în cadrul sau în afara bugetului;
 b) relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp
determinată, pentru care se percepe dobândă = relaţii de credit mijlocite de bănci sau de alte
instituţii financiare;
c) relaţii care exprimă, după caz, un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse
băneşti în schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui fenomen
(eveniment) aleatoriu = relaţii care apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor de
asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă, a fondurilor de asigurări sociale, de
şomaj etc., iar aceste operaţiunile se derulează prin intermediul societăţilor de asigurări şi
reasigurări, caselor de pensii, organizaţiilor mutuale de asigurări etc.;
d) relaţii care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor băneşti la dispoziţia
întreprinderilor, în vederea desfăşurării activităţii economice şi dezvoltării acestora (finanţele
întreprinderilor).
Noţiunea finanţe în sens larg cuprinde cele patru categorii de relaţii financiare.
În sens restrâns, finanţele cuprind numai relaţiile financiare care au la bază principiile
prelevării fără contraprestaţie la fondurile publice de resurse băneşti şi alocării acestora cu
titlu nerambursabil către diverşi beneficiari, adică finanţele publice. În această accepţiune,
creditul, asigurările, finanţele întreprinderilor sunt considerate relaţii de sine stătătoare.
Noţiunea finanţe publice este asociată cu statul, cu unităţile adiministrativ-teritoriale
şi alte instituţii de drept public, în legătură cu resursele şi cheltuielile, împrumuturile şi
datoria acestora. Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului, satisfacerii
nevoilor generale ale societăţii se prelevă de la persoane fizice şi juridice, în principal, prin
măsuri de constrângere luate de autorităţile publice şi într-o proporţie mai redusă pe cale
contractuală.
Finanţele private sunt asociate cu întreprinderile economice, cu băncile, societăţile de
asigurări şi reasigurări, în legătură cu resursele şi cheltuielile, creanţele şi obligaţiile acestora,
împrumuturile primite sau acordate, asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă.
Întreprinderile private îşi constituie resursele financiare pe cale contractuală şi le utilizează în
vederea obţinerii de profit de către întreprinzători.