CONCEPTE JURIDICE FUNDAMENTALE

IUS QUIRITIUM

Nucleul originar de reguli juridice de inspiraţie religioasă, marcat de un profund sincretism

juridico-religios, specific perioadei arhaice, care guverna rapoartele inter-familiare, prin
reglementares convieţuirii paşnice ale familiilor în interiorul gintei. Aceste norme sunt cunoscute
ca „ius legitimus vetus” şi au constituit baza Legii celor XII Table (451 î.Hr)

IUS CIVILE

Aşa era definit complexul de norme edictate prin leges, plebiscita, senatusconsulta, responsa
prudentium şi constitutiones imperiale.

IUS HONORARIUM

Indica ansamblul de norme ce derivau din activitatea interpretativă a pretorului (fie el urbanus
sau peregrinus) şi care vizau rezolvarea echitabilă a unor cazuri particulare nereglementate de
către ius civile.

IUS GENTIUM

Ansamblul de norme, ce derivau din aşa numita naturalis ratio, aplicabil relaţiilor dintre cetăţeni
şi străini, care nu erau reglementate de dreptul civil şi care se caracterizează printr-un formalism
mult mai redus şi prin proceduri mai accesibile.

IUS NATURALE

Un complex de precepte universale de convieţuire socială, dictate de însăşi natura şi comune

tuturor fiinţelor vii (quod natura omnia animalia docuit). Reglementa rapoartele între oamenii
liberi şi sclavi, întrucât sclavii nu erau considerate persoane, ci bunuri, doar că nu li se putea
nega statutul de fiinţe vii.

IUS PUBLICUM

Ramură a dreptului care avea ca obiect reglementarea organizării şi funcţionării statului.

IUS PRIVATUM

Acel complex de norme care se raportau exclusiv la latura privată a raporturilor juridice, între
simplii particulari (acei pater familias). Normele lui ius privatum îşi au şi ele originea în ius
quiritium.
IUS COMMUNE

Noţiune mai puţin utilizată, însă care desemna dreptul aplicabil tuturor, fără distincţii, întrucât
era inspirat de o normă generală.

IUS SINGULARE

Desemna norma de excepţie, care derogă de la ius commune şi sugerată de o utilitate particulară.