Raportul juridic civil

Def: Raportul juridic civil este o relatie sociala reglementata de o norma de drept civil.

TRASATURI
- are caracter social (datorita caracterului social al relatiilor reglementate de normele de
drept civil)
- are caracter volitionar (exprima vointa legiuitorului)
- are caracter dublu volitionar - atunci cand raportul juridic civil se naste dintr-un act
juridic civil, exprimand atat vointa legiuitorului, cat si vointa partilor actului juridic civil
- pozitia de egalitate juridica a subiectelor unui raport juridic civil

Izvoarele raportului juridic civil concret

Prin izvoarele raportului juridic civil concret se inteleg imprejurarile care dau nastere
la drepturi si obligatii civile in temeiul legii. Aceste izvoare se impart, dupa cum
imprejurarile au legatura cu vointa oamenilor, in:
a) evenimente naturale (acele imprejurari care nu presupun vointa oamenilor, de care
legea civila leaga producerea unor efecte juridice)
b) fapte omenesti (acele imprejurari a caror producere depinde de vointa oamenilor; la
randul lor, acestea se impart in: acte juridice civile = o manifestare de vointa facuta cu
intentia de a produce efecte juridice si fapte juridice civile = actiuni omenesti savarsite
fara intentia de a produce efecte juridice)

STRUCTURA

Raportul juridic civil este compus din continut, obiect si subiecte.

1. Continutul

Raportul juridic civil are o latura activa, reprezentata de drepturile subiective civile
ce intra in continutul sau si o latura pasiva, reprezentata de obligatiile civile ce intra in
continutul sau
Dupa complexitatea lor distingem intre: raporturi juridice civile simple si raporturi
juridice complexe. Raporturile juridice civile simple se caracterizeaza prin faptul ca un
subiect al deptului are drepturi subiective civile, iar celalalt obligatii civile. In cazul
raporturilior juridice civile complexe fiecare subiect are atat drepturi, cat si obligatii civile.
DREPTUL SUBIECTIV CIVIL = posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului
activ de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o anumita
conduita si de a recurge, la nevoie, la forta coercitiva a statului

1 din 6
 Clasificare drepturilor subiective civile:

A. Dupa natura lor, drepturile subiective civile se impart in

a) drepturi patrimoniale
b) drepturi nepatrimoniale

B. Dupa criteriul opozabilitatilor distingem:

a) drepturi subiective civile absolute = drepturile opozabile tuturor (=> drepturi in care
obligatia corelativa revine tuturor celorlalte subiecte de drept, decat subiectul activ. Alti
autori definesc drepturile civile absolute prin exercitarea lor fara concursul altei
persoane.
b) drepturi subiective civile relative = drepturile opozabile doar unui subiect pasiv,
determinat (=> drepturi care pot fi exercitate cu ajutorul altei persoane)
La aceleasi categorii se ajunge dupa aplicare criteriului exercitarii drepurilor fara
sau cu, dupa caz, altei persoane. Alti autori considera ca la cele doua categorii de drepturi
se ajunge prin aplicarea criteiului determinarii subiectului dreptului pasiv.
Drepturile civile absolute au urmatoarele caracteristici:
• subiectul pasiv este nedeterminat, fiind repr de toate celelelate subiecte de drept
• obligatia subiectului pasiv este intotdeauna o obligatie de a nu face
• drepturile absolte sunt opozabile era omnes (=tuturor, mai putin subiectului activ)
Drepturile subiective civile relative:
• au subiectul pasiv determinat
• obligatia subiectului pasiv poate fi o obligatie de a da, a face sau a nu face
• dreptul relativ este opzabil doar subiectului pasiv
Sunt drepturi absolute: drepturile reale si drepturile nepatrimoniale. Sunt drepturi
relative: drepturile de creanta.

C. Dupa corelatia dintre ele distingem:

a) drepturi principale = drepturi care au o existenta de sine statatoare (independenta)
b) drepturi accesorii = drepturi care depind de alte drepturi (regimul lor juridic este
dependent de regimul dreptului principal)
Aceasta clasificare este aplicabila drepturilor reale si drepturilor de creanta. Toate
drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale.

Drepturile reale principale sunt:

- dreptul de proprietate publica sau privata
- dezmembramintele dreptului de proprietate privata = drepturi reale create prin
desprinderea unor atribute din continutul dreptului de proprietate (dreptul de uzufruct,
dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de superficie si dreptul de servitute).

2 din 6
- drepturi de administrare asupra bunurilor proprietate publica = este conferit unei
regii autonome, unui organ al adminitratiei centrale sau locale sau unei institutii de
interes public national, judetean sau local. Dreptul de adiministare este posibilitatea
titularului de a folosi un bun proprietate publica, de a-i culege fructele si de a dispune,
din punct de vedere material, de bun, in limitele sabilite cu proprietarul.
- dreptul de concesiune = posibilitatea concesionarului de a exploata un bun sau un
serviciu public in schimbul unei sume de bani, numita redeventa. Obiectul dreptului de
concesiune este un bun proprietate publica sau un serviciu public.
- dreptul de folosinta aupra bunurilor proprietate publica sau privata ale statului sau
unitatilor administrativ teritoriale, drept constituit, de regula, cu titlu gratuit. De ex: Legea
213/98. El poate fi atribuit si catre persoanele juridice anexa, adica persoanele juridice
care isi desfasoare activitatea in subordinea alei persoane juridice. De ex: un minister
este o persoana juridic.

Dreptul de uzufruct = posibilitatea uzufructuarului de a folosi bunul altuia si de a-i

culege toate fructele, pastrandu-i nealterata substanta. In principiu, dreptul de uzufruct are
ca obiect bunuri neconsumptibile (bunuri care nu se consuma dupa prima folosire), de
aceea uzufructuarul trebuie sa pastreze substanta bunului. Exceptie: cvasiuzufructul.
Dreptul de uz = posibiliattea uzuarului de a folosi bunul altuia si de a culege
fructele naturale si industriale necesare lui si familiei lui.
Comparand dreptul de uzufruct cu dreptul de uz vom observa o diferenta
cantitativa, data de intinderea fructelor, nu una calitativa.
Fructele naturale = bunurile produse in mod periodic si fara consumarea
substantei de un alt bun, fara interventia omului.
Fructele industriale = cele produse cu interventia omului
Fructele civile = veniturile produse de un bun (arenzi, chirii, dobanzi, redevente)
Dreptul de abitatie = dreptul de alocui in casa altuia. El se naste in temeiul legii
sau prin conventia inchieata de proprietar cu o alt pers.
Dreptul de superficie = posibilitatea superficiarului de a avea sau de a construi o
casa sau alta constructie pe terenul altuia. In continutul dr de superficie intra dreptul de
proprietate asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra terenului aferent.
Dreptul de servitute = posibilitatea de a exercita anumite prerogative asupra
bunului altuia. NCC prevede ca servitutea este o sarcina ce apasa asupra unui bun imobil
in favoarea proprietarului unui imobil invecinat.

Drepturile reale accesorii sunt:

- dreptul de ipoteca = posibilitatea titularului dreptului de a obtine vanzarea prin licitatie
publica a bunului ipotecat daca proprietarul nu-si executa de buna voie obligatia
asumata (are ca obiect bunuri mobile si imobile)
- dreptul de gaj (amanetul) => este compus din: posibilitatea titularului dreptului de a
retine un bun mobil corporal predat, de regula, de proprietarul acestuia, posibilitatea de
a deveni proprietarul bunului in contul creantei, in urma unei expertize a bunului, facuta
de instanta si posibilitatea de a obtine vanzarea prin licitatie publica a bunului si
3 din 6
 recuperarii creantei din pret cu preferinta fata de alti creditori (are ca obiect numai
bunuri mobile)
- privilegiile = constau in preferinta acordata de lege unor creditori in considerarea
creantelor lor. Privilegiul este un drept real ce consta in posibilitatea titularului sau de a
obtine cu preferinta exercitarea dreptului sau, posibilitate conferita de lege. Ex:
privilegiul vanzatorului, avand ca obiect bunul mobil vandut pana la plata intregului pret.
- dreptul de retentie = posibilitatea retentorului de a refuza restituirea unui bun pana
cand creditorul obligatiei de restituire isi va executa: obligatia sa nascuta in cadrul
aceluiasi raport juridic (raportul juridic in continutul caruia intra obligatia de restituire a
bunului), creditorul isi executa obligatia de a restituie retentorului cheltuielelile necesare
si utile, facute cu bunul in cauza (cheltuielile necesare sunt cele care impiedica fie
stingerea unui drept, fie distrugerea unui bun, ele impidica producerea unui prejudiciu,
iar cheltuielile utile sunt cheltuielile care duc la cresterea valorii unui bun; doar aceste
doua categorii de cheltuieli pot fi recuperate), de ex: s-a incheiat un contract de
inchiriere, iar chiriasul pe parcurs a adus imbunatatiri care au dus la cresterea valorii
apartamentului, cu acordul proprietarului, pe care acesta le poate recupera, dupa
incheierea contractului

D. Dupa gradul de certitudine conferit titularului dreptului, drepturile subiective

civile se impart in:
a) drepturi pure si simple = drepturile care pot fi exercitate din momentul nasterii lor,
drepturile care confera maxima certitudine titularului
b) drepturi afectate de modalitati = drepturile a caror existenta sau exercitare depinde de
o imprejurare viitoare
Modalitatile care pot afecta un drept subiectiv civil sunt:
- termenul = o imprejurare viitoare si sigura ca realizare, de care depinde exercitarea
drepturilor subiective respective sau stingerea lor. Dupa efectele lor, termenul poate fi;
suspensiv (atunci cand amana exercitarea unui drept) sau extinctiv (atunci cand amana
stingerea unui drept).
- conditia = o imprejurare viitoare si nesigura ca realizare, de care depinde fie nasterea,
fie stingerea unui drept subiectiv civil. Dupa efectele sale, conditia poate fi: suspensiva
(are ca efect nasterea unui drept subiectiv civil) sau rezolutorie (are ca efect stingerea
unui drept subiectiv civil)
- sarcina = o obligatie ce revine gratificatului , stabilita intr-un act cu titlul gratuit (=actul
prin care o persoana se obliga sa execute o prestatie fara sa urmareasca executarea
altei prestatii in schimb). Drepturile afectate de o sarcina nu confera certitudine maxima
titularului lor fiindca, in cazul neexecutarii sarcinii, titularul va pierde dreptul respectiv ca
urmare a revocarii actului cu titlu gratuit.

EXERCITAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE

Principiile exercitarii unui drept subiectiv civil:
1. Exercitarea dreptului cu respectarea legii si moralei (bunelor moravuri)
2. Exercitarea dreptului cu respectarea limitelor externe ale dreptului
4 din 6
3. Exercitarea dreptului cu respectarea limitelor interne ale dreptului
4. Exercitarea dreptului cu buna credinta
Exercitarea dreptului cu respectarea limitelor externe ale dreptului => limitele
externe se impart in limite materiale si limite juridice. Limitele materiale sunt date de forma
fizica a bunului, de ex: pentru un teren limitele sunt granitele sale. Limitele juridice sunt
date de intinderea prerogativelor acelui drept.
Exercitarea dreptului cu respectarea limitelor interne ale dreptului => limitele
interne sunt date de scopul economic si social pentru care legea recunoaste existenta unui
drept. Daca titularul (art. 14 dinCC) exercita un drept fie cu intentia de a vatama alta
persoana, fie in mod excesiv si nerezonabil, atunci este incalcat scopul economic si social
avut in vedere de legiuitor in momentul recunoasterii acelui drept.
Incalcarea oricarui principiu mentionat atrage raspunderea titularului dreptului.
Daca sunt respectate toate cele patru principii, titularul dreptului nu va raspunde
pentru niciun prejudiciu eventual, cauzat altei persoane, fiindca va fi aplicabila regula: cine
isi exercita un drept (in limitele prevazute de lege), nu vatama pe altul.
Daca nu se respecta => abuzul de drept
Abuzul de drept = exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea unuia din
ultimele doua principii enunate. Elementele abuzului de drept sunt: elementul subiectiv,
constand in exercitarea dreptului cu rea credinta si elementul obiectiv, constand in
exercitarea dreptului cu incalcarea scopului economic si social, avuta in vedere in
momentul recunoasterii dreptului.
Abuzul de drept este sanctionat cu oligarea titularului dreptului la plata de
despagubiri catre persoana vatamata. O alata sanctiune este lipsa ocrotirii juridice de
catre stat a dreptului exercitat abuziv. Aceasta sanctiune este impusa de aplicarea
principiului potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia
unui drept.

OBLIGATIA CIVILA = legatura de drept in virtutea careia subiectul pasiv trebuie sa

execute o prestatie. Obligatia civila este indatorirea pe care subiectul pasiv o are,
constand in a da, a face sau a nu face ceva, indatorire care poate fi adusa la indeplinire
prin forta coercitiva a statului.

Clasificarea obligatiilor civile:

A. Dupa obiect, obligatiile civile se impart in:

a) obligatii de a da, de a face si de a nu face
Obligatia de a da = obligatia de a constitui sau transmite un dreot real (de ex:
obligatia vanzatorului de a transmite cumparaorului dreptul de proprietate)
Obligatia de a face = obligate de a executa o anumita prestanta, mai putin o
prestatie constand in constituirea sau trasmiterea unui drept real (de ex: obligatia
vanzatorului de a preda bunul vandut)
Obligatia de a nu face = obligatia ce consta in antinerea de la savarsirea unei
anumite conduite. Daca obligatia de a nu face este corelativa unui drept absolut, atunci
5 din 6
are un continut mai extins, constand in abtinerea de la savarsirea oricarei fapte de natura
a incalca acel drept. In schimb, daca olbigatia de a nu face este corelativa unui drept de
creanta, are un continut restrans, constand in interdictia de a savarsi o anumita fapta.

b) obligatii pozitive si negative

Obligatiile pozitive = obligatiile ce constau intr-o actiune, obligatii care presupun o
fapta comisiva (de ex: obligatia predarii bunului)
Obligatiile negative = obligatiile care constau itr-o inactiune (de ex: obligatia de
anu face).
Importanta acestor prime doua subclasificari (a),b) )consta in executarea silita a
obligatiilor, care va fi diferita in functie de obiectul oligatiei.

c) obligatii de rezultat si de mijloace

Obligatiile de rezultat (determinate) = obligatiile in care subiectul pasiv isi asuma
realizarea unui anumit rezultat .
Obligatia de mijloace (de diligenta, de prudenta si diligenta-in doctrina) = obligatia
pe care subiectul pasiv si-o asuma de a depune staruintele proprii in vederea realizarii
unui aumit rezultat.

Aceasta clasificare este importanta pentru ca, in cazul nerealizarii rezultatului, culpa
subiectului pasiv se prezuma daca obligatia sa este de rezultat. De ex: obligatia de plata a
unei sume de bani.

B. Dupa sanctiunea lor, obligatiile se impart in:

a) obligatii perfecte = cele care pot fi executate silit in urma intentarii unei actiuni in
justitie. Obligatiile perfecte sunt cele sanctionate prin actiuni civile.

b) obligatii imperfecte = cele sanctionate juridic prin intermediul exceptiei. Daca o

obligatie este imperfecta, ea nu poate fi executata silit, dar daca debitorul o executa de
buna voie nu va mai putea cere restituirea prestatiei pe motiv ca obligatia era
imperfecta. De ex: obligatia prescrisa este obligatie imperfecta pt ca debitorul nu mai
poate fi constrans sa-si execute obligatiile, ramanad la latitudinea lui daca o executa .

2. Obiect
3. Subiecte

6 din 6