ANA BAZAC

ON JUSTICE: MULTIDISCIPLINARY VIEW coordonator

Referenti:
Mad. Ion Ianosi
Acad. Mircea Malita

Coperta si DTP: Anemona Andrei

Editura Aius Printed este recunoscuta CNCS

(2013-2016)

DESP D
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
PTATE:
Despre dreptate: perspective multidisciplinary /
Ana Bazac (coordonator). — Craiova: Aius, 2015
PERSPECTIVA
ISBN 978-606-562-531-0
MULTIDISCIPLINA
© Autorii
Editura AIDS, Craiova
str. Pascani, nr. 9, 200151
tel./ fax: 0251-596136
e-mail- editura.aius@gmail.com
www.aius.ro

US
CRAIOVA
ISBN 978-606-562-531-0 2015

DREPT, JUSTITIE, LEGE
Simona CRISTEA
Résumé
Dans lantiquite, trois systemes de droit existaient: le droit
divin, le droit naturel et le droit positif, de l'Etat, un droit
profane, cree par 1'homme. Le droit positif devait etre conforme
a la loi naturelle, connue par l'homme par sa raison. Le droit
naturel devait 'etre conforme a la loi divine, connue par la
revelation. Par consequent, le concept du droit a ete Mini par
reference a la notion de justice, juste, equite. Avec la laicisation
du droit, laccent est mis sur le droit positif, ainsi qu'on observe
fecart de la notion de juste, justice, equite du contenu du
concept du droit de l'Etat. Le droit est defini comme etant soft
un ensemble de normes juridiques, soit un produit de l'Etat, de
revolution historique du peuple ou le resultat des faits sociaux.
Mais une augmentation de positivisme du droit (le droit est ici et
maintenant) a releve la necessite de Paffirmation des valeurs
juridiques, ce qui a determine le retour au droit naturel, qui
promeut les valeurs morales du droit. Mais la renaissance du
droit naturel a conduit a la renaissance du positivisme, qui a
defini le droit a travers la notion de validite de ses normes.
Le droit est un phenomene vivant, dynamique, non statique,
et, en consequence, sa definition est loin d'être achevee. Le droit
continue d'etre vu comme etant lie a la notion de justice,
considers comme ayant pour mission principale le partage de la
justice: une mission qui apparait parfois comme impossible.
Mais un droit injuste aboutit a non droit.
Despre dreptate: perspectivit multidisciplinary 53
Inca din Antichitate, intre drept, justitie si dreptate a existat
o legUturd indisolubilei, dreptul fiind definit prin raportare la
conceptul de just si justitie. Grecii foloseau termenul dikaion,
care insemna drept si justitie. Definitia dreptului, la Platon este
corelata atat cu notiunea de justitie, cat si cu sublinierea rolului
juristului in societate. Rolul juristului nu insemna numai apli-
carea legii, ci a face justitie. Justitia insemna a da fiecaruia ceea
ce este al sau si era asimilata ideii de bine. Ideea ca justitia in-
seamna a da fiecaruia ceea ce este al sau (suum cuique tn:buere)
a fost preluata de romani si asezata la baza intregului sistem de
drept. Dreptul se confunda, insa, cu morala, confuzie care a
dominat, de altfel, intreaga perioada a Antichitatii. Astfel, in
conceptia lui Platon, dreptul nu cuprindea un ansamblu de norme
juridice elaborate de stat, ci trebuia sa reglementeze ce era just,
echitabil, adica. dreptatea. Scopul legilor este virtutea, arata el,
iar o lege injusta nu este lege, nu este drept l.
Aristotel foloseste acelasi termen dikaion pentru a desemna
notiunile de drept si just, justitie, numai ca semnificatia este
diferita: dreptul priveste raporturile dintre cetateni, iar justul
priveste raporturile dintre membrii cetatii referitoare la impar-tirea
demnitatilor si a bunurilor. Justitia este vazuta ca o virtute
universala, ce include toate virtutile si este impartita in justitie
distributive si justitie comutativa. Justitia distributive are in vedere
relatiile dintre membrii cetatii cu privire la functide publice, iar
justitia comutativa, relatiile dintre particulari. S-a spus ca aceste
cloua forme ale justitiei anunta distinctia dreptului in cele cloud
marl ramuri: dreptul public si dreptul private.
In privinta legilor, Aristotel subliniaza ca avem nevoie de
legi scrise, dar sent necesare si legi nescrise, de asemenea,
1
Michel Villey, La formation de la pensee juridique modeme, PUF, Paris,
2003, p. 69; Philippe Malaurie, Anthologie de la pensee juridique, Cujas,
Paris, 2001, pp. 16-17.
2
Simona Cristea, Doctrine juridice, Universul Juridic, ed. a V-a, rev. si
adAugia, Bucuresti, 2011, pp. 30-31.
54 Ana Bazac coordonator
morala si echitatea, care transcend dreptului si ii completeaza3.
Ideea echitatii ce completeaza dreptul este aplicata si astazi,
mai ales, in sistemul de drept anglo-saxon, atunci cand legea
tace, litigiul putand fr solutionat in baza principiului echitatii.
Aceasta solutie este, insa, folosita si in sistemul romano-ger-
manic, chiar dace intr-o rnai mica masura, cu titlu de exceptie,
inclusiv in Romania, find reglementata posibilitatea solutio-
narii litigiilor civile in baza principiului echitatii si in baza
cutumei (art. 1 C. Civ. si art. 5 C. Proc. Civ.).
Legatura dintre justitie si dreptate apare in formularea
antics a dreptului natural. Legile sunt necesare in societate, dar
ele nu pot avea valoare (nu pot produce efecte juridice) deck
dad sunt elaborate in cadrul unui just natural, adica legile po-
zitive ale statului trebuie sä fie conforme cu legile naturale.
Dreptul pozitiv, ce cuprinde totalitatea normelor in vigoare la
un moment dat intr-un stat, trebuie sa se conformeze dreptului
natural. Dreptul natural cuprinde un ansamblu de reguli
rezultate din observarea naturii, a faptelor reale.
Conceptia lui Aristotel ii influenteaza pe jurisconsultii
romani, Gaius find cel care distinge mai multe ramuri ale
dreptului: drept civil, dreptul cetatenilor romani, dteptul ginti-
lor, dreptul altor popoare ale Imperiului roman si dreptul natu-
ral. Dreptul natural era perceput ca hind imuabil si etern,
nefiind creat de oameni, de stat 4.
Dreptul natural este considerat un drept perfect, revelat de
divinitate oamenilor. El este legat de echitate (aequitas), care
impune un tratament egal tuturor lucrurilor. Cicero este cel care
evidentiaza principiul egalitatii ca un principiu fundamental al
dreptului si considers justitia deasupra dreptului, pentru ca se
ajunge la inustitie din cauza abuzului de drept si a inter-
pretarilor inselatoare ale legiis.
3
Philippe Malurie, op. ca., pp. 19-20.
Christian Beaudet, Introduction generale et historique a l'thtude du droit,
ed. A 3-a, ed. Paradigm; Orleans, 2002, p. 41.
'Philippe Malurie, op. cit., p. 25.
Despre dreptate: perspective muff disciplinare 55
In concluzie, in perioada Antichitatii, conceptia dominanta
despre drept este aceea a dreptului natural, caracterizat ca fiind
un drept imuabil, necreat de om, relevat acestuia prin ratiune si
care transcende acestuia, avand in continutul sau legi naturale;
este un drept ideal, iar dreptul pozitiv (creat de om si care
reprezinta totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment
dat) trebuie ss fie conform dreptului natural. 6
Mai tarziu, crestinismul are o contributie majors la crearea si
dezvoltarea dreptului, afirmand ideea obedientei fate de lege,
chiar dad legile omenesti, profane nu sunt confonne cu dreptul
divin (trebuie sa dam Cezarului ce este al Cezarului). Ideea obe-
dientei fata de lege inseamna astazi respectarea legii. Dreptul
pozitiv trebuie, insa, sa fie supus dreptului divin, mai exact, legii
noi, legea lui Hristos. Fericitul Augustin subliniaza. ca exists 3
categorii de legi: legea pozitiva. (create de om), legea naturals si
legea diving. Legea pozitiva trebuie sa respecte legea natural, iar
cea naturals, pe cea diving. Legea natured poate fi cunoscuta prin
ratiunea umand, iar legea diving, prin revelatie.
Sfantul Toma d'Aquino schimba conceptia asupra dreptu-
lui natural: ratiunea umana este schimbatoare, pentru ca omul
este o fiinta schimbatoare, deci dreptul natural este si el schim-
bator. In consecinta, nu mai este un drept imuabil, ci schim-
bator. Singurul neschimbator este dreptul divin, un drept per-
fect, caruia trebuie sa i se conformeze dreptul natural'.
Odata cu emergenta modenntatii, treptat are loc un proces
de laicizare a dreptului, dar dreptul natural nu este complet
intaturat din sistemul dreptului. Dreptul natural este explicat
intr-un mod diferit: el derive de la ratiunea individuals subiec-
tiva a individului, nu de la nature. Nu este desprins complet de
dreptul divin, dar se fundamenteaza mai mult pe actiunile omu-
lui. In cadrul procesului de laicizare a dreptului, apar teorii noi,
teoria contractului social si teoria separatiei puterilor, iar drep-
6
Christian Beaudet, op. cit., p. 39.
Idem, p. 41.
56 Ana Bazac coordonator
tul natural este considerat mai mult caracteristic omului primi-
tiv, care nu traia in cadrul statului. Statul is nastere prin pactull
contractul social, prin care omul primitiv transfera drepturile
sale naturale guvernantilor, care le traduc in legi pozitive. Omul
primitiv isi transfera drepturile sale, in scopul asigurarii paciisi
sigurantei sale (Hobbes) sau a libertatii (Rousseau).
In aceasta perioada, incepe sa se contureze conflictul8 dintre
dreptul natural si dreptul pozitiv: deoarece dreptul natural
presupunea existenta unor drepturi innascute, naturale ale
omului, jar dreptul pozitiv se refers la drepturi subjective create
de stat, prin lege. Jus naturalismul cu origini vechi consideth ca
dreptul pozitiv doar traduce drepturile naturale in legi pozi-tive,
pentru ca misiunea statului este sa garanteze si sa ocro-teased
drepturile innascute, ale oamenilor, dar nu statul le crea-za, nu
statul le da oamenilor si, prin urmare, nici nu le poate lua
inapoi, el doar le protejeaza, doar trebuie sa ni le asigure. Pe
cand dreptul pozitiv sustine ca once drept este creat prin lege,
nu pot exista drepturi neprevazute de lege.
Acest conflict duce la indepartarea conceptelor de just,
dreptate si echitate, din explicarea dreptului pozitiv, consi-
derandu-se ca normele conceptelor de mai sus provin din prin-
cipii abstracte, formulate de ratiunea individuals a fiecaruia °.Ca
urmare, se considers ca dreptul natural nu se poate aplica,
pentru ca el nu se poate traduce in drept pozitiv, lui ii lipseste
sanctiunea, este un drept prea rational, ce nu permite justul in
crearea dreptului pozitiv.1°
Accentul pe dreptul pozitiv a dus la formarea unui nou
curent, pozitivismul juridic. Acesta respinge total dreptul natu-
ral, considerand ca omul este separat de natura, natura nu poate
influenta dreptul, care are un profund caracter social.
g baza unei norme de drept. Ordinea de drept nu este, insa., o
Idem, p. 43.
Ibidem.
19
'dem, p. 45.
Despre dreptate: perspectivii multidisciplinary 57
In cadrul pozitivismului juridic se disting 3 curente: pozi-
tivismul etatist, pozitivismul stiintific sau sociologic si norma-
tivismul.
Pozitivismul etatist subliniaza ca dreptul este apanajul ex-
clusiv al statului, numai statul detine monopolul crearli drep-
tului si nu individul, cetateanul sau alte organizatii nestatale.
Aceasta idee pune astazi problema monismului juridic (statul
este singurul creator de drept) si a pluralismului juridic, care
inseamna ca dreptul este creat de stat, dar si de alte comunitati,
de ex., in Canada, stat federal, se recunoaste alaturi de dreptul
statal si un drept al populatiilor autohtone, al bastinasilor. Sau
in alte state, pe langa dreptul statal, laic se intalneste in anumite
materii, un drept religios, de ex. in Israel, in materia familiei,
institutia casatoriei este doar religioasal, nu exista cdsatorie
civila, de stat, statul s-a oprit cu reglementarea pang la acest
nivel, lasand aceasta materie in seama dreptului religios, rabi-
nic. Astfel, casatoria este un contract, incheiat rabin, divortul
este tot un contract, finalizat in urma parcurgerii unui proces la
un tribunal rabinic. Statul recunoaste ca fiind casatorii civile
doar casatorille incheiate in afara teritoriului israelian si le
supune regimului de drept civil, inclusiv divortul.
Pe de alta parte, astazi, desi in majoritatea statelor intalnim
monismul juridic, exista reglementata si posibilitatea elaborarii
dreptului de catre cetateni, cum intalnim si in Constitutia
Romaniei, dreptul de initiative legislativa al cetatenilor, fait a fi
vorba, insa, de un pluralism juridic.
Pozitivismul etatist mai sustine si ideea statului-persoana
juridica si a limitarii statului de catre drept. Statul este supus
dreptului, iar legea, pentru a fi izvor de drept, trebuie sa fie
supusa justitiei. Cane de Malberg (1861-1935) formuleaza
teoria autolimitarii statului prin drept si a legii prin justitie.
Astfel, statul nu poate lua nastere si nu poate exista decat in
ierarhie de norme juridice, ci o ierarhie de organe.
58 Ana Bazac coordonator
Normativismul, fondat de Hans Kelsen (1881-1973) sus-
tine ca dreptul trebuie epurat de orice element extrajuridic,
deci, de orice influent& sociald sau a dreptului natural. Singura
relatie pe care dreptul o are, este cea cu statul. In privinta legi-
lor, acestea trebuie sa fie conforme cu cele ierarhic superio are
for si toate legile cu o norma superioara for (Grundnorm),
norma ce fundamenteaza. validitatea Constitutiei, legea supre-
ma in stat. Dreptul este defmit ca o online normative, un sistem
de norme care reglementeaza conduita oamenilor11. Norma
fimdamentata nu este definite precis, identificata exact, ea este
o norma ipotetica, nu are caracter pozitiv.
Pozitivismul sociologic pune accentul pe caracterul social al
dreptului; se sustine ca dreptul este urmarea unor fapte sociale,
urmarea istoriei, a economiei si trebuie studiat dupes metode
stiintifice. Dreptul nu mai este considerat un produs exclusiv al
statului si nici al justitiei transcendente. Legile, la fel, nu mai sunt
doar traducerea unui proiect politic sau social, ci ele depind de
factorul geografic, de chink de relief, de demografie, de spiritul
national, de credintele religioase. Pornind de la aceasta conceptie,
se formeazd alte teorii si scoli de drept, in viziunea carora, dreptul
este fie un produs al istoriei, al evolutiei unei natiuni, depinzand
de trecutul ei si reflectind esenta ei (Savigny (1779-1861), Scoala
istorica germana (secolul al XIX-lea)), fie un instrument al
economiei unui stat (Jeremy Bentham (17481843), curentul
utilitarist), fie produsul constiintei colective, ce exercita
constrangeri asupra oarnenilor (Emile Durkheim (18581917),
Scoala sociologica)12.
Ca o reactie la toate aceste teorii si curente juridice, au aparut
alte teorii, care au sustinut, in esenta, ca nu este bine ca dreptul sal
fie complet indepartat de morala, dreptul nu poate fi niciodata
amoral si, prin urmare, pentru a nu pierde adevaratele valori
juridice, trebuie ca dreptul sa, se intoarc& la dreptul natural.
11
Idem, p. 47.
12
Idem, pp. 49-50.
Despre dreptate: perspectivci multidisciplinara 59
Aceasta conceptie a dus la renasterea jus naturalism-ului, care
pornene de la ideea ca dreptul modern se afla in criza si ajunge sa
fie contrar drepturilor fundamentale ale omului, drepturi natu-rale,
innascute, pe care statul le abuzeala. Data o lege este con-bard
drepturilor omului, ea nu este valeta juridic si nu exista obligatia
pentru destinatarii ei de a o respecta. Validitatea nor-melon
juridice depinde de conformitatea for cu morala: data nu sunt
morale, ele nu stint drept, nu au caracter juridic13.
In acest sens, exista tin continut minim al dreptului natural,
care ar trebui sa se regaseasca in orice sistem de drept pozitiv.
Potrivit lui Michel Villey (1914-1988), dreptul trebuie sa se
intoarca la dreptul natural antic, pentru ca dreptul actual este
sollen provenit din sein, adich' ceea ce trebuie sa, fie izvoraste din
ceea ce este. far dreptul natural este cel din dreptul roman (origi-
nat in teoria lui Aristotel), singurul care pastreaza ceea ce este
autentic in drept. Conform teoriei lui Villey, omul trebuie sa
graviteze in jurul dreptului si nu dreptul in jurul omului.
Aceasta idee de intoarcere la dreptul natural a starnit vii
critici: ea a fost invinuita ca promoveaza un drept rational im-
practicabil. Aceasta critind a fost o reactie a neopozitivismului.
Neopozitivsmul este dezvoltat de Scoala anglo-saxond de drept,
H. L.A. Hart (1907-1992) find principalul reprezentant. Hart
este preocupat de conceptul de drept, caruia ii dedica o
monografie speciala (1961), dar nu-1 defmeste. El explica fac-
torii care determind dreptul, specificul limbajului juridic folo-
sit, sistemul normelor juridice, incidenta normelor. Normele
juridice trebuie respectate, ele se impart in norme primare si
secundare. Exista o nonnufregula ultima de recunoastere, care
determine validitatea acestora, dar ea nu este ipotetica, asa cum
considers Kelsen, ci este un fapt social. Normele primare stabi-
lesc modele de comportament pentru toti, iar normele secun-
dare se refera la modul in care normele primare pot fi elabo-
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, Histoire de la philosophic du droit,
13
Armand Collin, Paris, 2001, p. 256.
60 Ana Bazac coordonator
rate, adoptate, modificare si abrogate. Normele secundare sunt
denumite si reguli de recunoastere, pentru ca ele stabilesc
validitatea normelor primare si la randul for isi fundamenteaza
validitatea prin conformitatea for cu norma/regula ultima de
recunoastere, pentru ca ea confine criterii de validitate pentru
toate regulile din sistem14.
Neil MacCormick (1978, 1986) critics, de asemenea, drep-
tul natural si sustine o ordine juridica bazata pe apartenente
institutionale, norme juridice necesare pentru determinarea
comportamentului social, precum si norme care provin din
operatiuni de inferenta efectuate pe baza altor norme juridice.
Ronald Dworkin (1931-2013, 1967) defmeste, insa, drep-tul
nu ca un fapt institutional, ci ca un fapt interpretativ. Acest lucru
presupune reconstructia dreptului, conturandu-se, astfel, un nou
curent de gandire juridica. Dreptul nu este doar un ansamblu de
norme care se aplica la litigii ware si dificile, ci este atitudinea
interpretative a unei comunitati ce realizeaza justitials. Conceptul
de drept este vazut ca aflat in interdepen-denta cu fenomenul
juridic si cu justitia, pentru ca inainte de a defini dreptul ca
ansamblu de reguli, exista. ideea de drept, dreptul ca justitie.
Dad, interpretarea dreptului presupune sa tinem seama de
traditia istorica, inseamna ca trebuie nu numai sa repetam pur si
simplu trecutul ci sa avem si o abordare creatoare: in sensul ca
trebuie sa modificam, sa limitam puterea legilor sau sa o
extindem. Rezulta ca., in conceptia sa, dreptul trebuie sa imbine
dimensiunea istorica (precedentele judiciare — rule of
precedent) cu reconstructia dreptului. Insa., in recon-structia
dreptului, rolul esential it are judecatorul". Dworkin apartine
sistemului de drept anglo-saxon, caracterizat de pute-rea
creatoare de drept a judecatorului, marca sistemului anglo-saxon
find judge-made law.
" 'dem, p. 277.
15
'dem, p. 285
16
Ronald Dworkin, L'e pire du droit,PTJF, Paris, 1994, pp. 250-254.
Despre dreptate: perspectivd multidisciplinary 61
Referitor la conceptul de justitie, Dworkin este adeptul
conceptiei liberale si considera ca statul nu trebuie sa intervina
in justitie decat dace este vorba de binele cetateanului, bine pe
care statul trebuie sa.-1 asigure. Rolul judecatorului trebuie,
regandit, pentru ca el trebuie sa judece nu doar in baza
normelor juridice, ci si pe baza unor criterii exterioare drep-
tului, deoarece exista principii deasupra normei juridice, de
care judecatorul trebuie sa find seaman.
Jurgen Habermas, reprezentant al Scolii germane a drep-
tului, subliniaza ca reconstructia dreptului trebuie sa reanali-
zeze validitatea normelor juridice. Validitatea unei norme de
drept trebuie sa indeplineasca o singura conditie: sa dea satis-
factie intereselor tuturor (de unde rezulta caracterul general al
normei juridice) si sa fie acceptata de toti destinatarii sai (de
unde rezulta caracterul impersonal al normei juridice)18.
$coala italiand a dreptului arata ca. dreptul depinde de con-
ditiile in care acesta poate fi cunoscut. Dreptul este definit ca un
ansamblu de prescriptii ale legiuitorului, judecatomlui si admi-
nistratiei publice, care creeaza dreptul, de fiecare data tend sunt
chemate sa-lspuna. sau sa-1arate19. Norma juridica nu este un act
de vointa a statului (vointa de a legifera), ci ea este o prescriptie
semantics ce apartine unei ordini juridice obiectiv valide.
In doctrina juridica actual, definitia dreptului este departe
de a se fi incheiat. Astazi intalnim definitii moleculare ale
dreptului (in gandirea juridica nord-americans) sau definitii
bazate pe valorile Antichitatii (prin raportarea la continutul mi-
nim de morale). Nu am dorit sa prezentarn deck principalele
momente ale evolutiei dreptului, vazut de-a lungul timpului,
indisolubil legat de justitie, considerata ca avand ca principals
misiune impartirea dreptatii, o misiune ce apare, uneori, ca
imposibila.. Desi in societatea noastra, mai mult ca oricdnd,
17
Bruno Oppetit, Philosophic du droit, Dalloz, Paris, 1999, p. 84.
18
Jean-Cassien Billier, Aglae Maryioli, op. cit., p. 291.
19
Idem, p. 307.
62 Ana Bazac coordonator

„adevarul umbra gol, iar dreptatea cu capul spart", trebuie sa

avem curajul sa continuarn sä afirmam adevaratele valori
juridice, care i-au probat dreptului perenitatea si care it fac sa nu DE LA DREPTATEA ISTORIEI
se denatureze, pentru ca un drept injust duce la nondrept.
LA ISTORIILE NEDREPTATII:
(INTELECTUALII SI DREPTATEA.
Bibliografie SI UN EPISOD ROMANESC)
1. Beaudet, Christian. Introduction generale et historique a Petude du
droit, ed. A 3-a, ed. Paradigme, Orleans, 2002. Dragos SDROBIS
2. Billier, Jean-Cassien, Aglae Maryioli, Histoire de la philosophic du
droit, Armand Collin, Paris, 2001.
3. Cristea, Simona. Doctrine juridice, Universul Juridic, ed. a V-a, rev.
si adaugitai, &muesli, 2011. Abstract
4. Dworkin, Ronald. L'empire du droll, PUF, Paris, 1994.
5. Malaurie, Philippe. Anthologie de la pence juridique, Cujas, Paris, The paper examines the building of the modem horizons
2001.
in Romania. Within this phenomenon, a distinct role should
6. Oppetit, Bruno. Philosophic du droll, Dalloz, Paris, 1999.
7. Villey, Michel. La formation de la pens& juridique moderne, PUF, have been played by the intellectuals, as distinct voices on
Paris, behalf of the powerless.
2003. In order to depict the intellectuals' influence into a
modern(izing) society I tried to identify a significant moment of
social crisis. The peasant rebellion of 1907 revealed the
inequitable foundations of the Romanian state, incapable of social
development and of gathering social consensus.
Anyway, it is not only the State's fault. What is the role of
the intellectuals in this equation? Did they have sufficient
influence in order to change the State policies towards
peasants? Did they succeed to turn justice from a moral
principle into a social and political one? Did they manage to
convert the power of words into the words of power? Or, on the
contrary, did they simply remain writers of words praising the
power?