CUPRINS

Introducere ..................................................................................................... pag.5

Capitolul 1.
Noțiuni de anatomie și fiziologie ale ficatului .................................. pag.7
Capitolul 2.
Prezentare teoretică a bolii hepatita virală acută A ......................... pag.9
2.1 Definiție ..................................................................................... pag.9
2.2 Etiologia și epidemiologia .......................................................... pag.9
2.3 Anatomie patologică .................................................................. pag.13
2.4 Clasificare .................................................................................. pag.14
2.5 Simptomatologie ........................................................................ pag.14
2.6 Diagnostic și diagnostic diferențial ............................................ pag.17
2.7 Complicații și sechele ................................................................ pag.19
2.8 Evoluție și prognostic ................................................................. pag.19
2.9 Tratament ................................................................................... pag.20
2.10 Profilaxie ................................................................................... pag.21
Capitolul 3.
Rolul asistentului medical în îngrijirea și tratarea bolnavului cu hepatită virală
acută A ............................................................................................................. pag.26
3.1 Internarea bolnavului și asigurarea condițiilor de spitalizare .... pag.26
3.2 Participarea asistentului medical la examenul obiectiv ............. pag.28
3.3 Asigurarea igienei corporale și generale .................................... pag.30
3.4 Pregătirea, asistarea și efectuarea recoltărilor de produse biologice și
patologice ................................................................................... pag.32
3.5 Participarea asistentului medical la explorările paraclinice ...... pag.37
3.6 Poziția bolnavului în pat, urmărirea faciesului și funcțiilor vegetative ..............
.................................................................................................... pag.37
3.7 Urmărirea funcțiilor vitale ........................................................... pag.40
3.8 Alimentația bolnavului cu hepatită virală acută A ....................... pag.42
3.9 Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului .. pag.43
3.10 Educația pentru sănătate și profilaxia bolii .............................. pag.46
3.11 Externarea bolnavului .............................................................. pag.46

3
Capitolul 4.
Plan de îngrijire a pacientului cu hepatită virală acută A ............... pag.48
Concluzii ........................................................................................................ pag.82
Bibliografie ................................................................................................... pag.83

4
 Introducere

Lucrarea de față își propune să trateze particularitățile de îngrijire a bolnavilor cu

hepatită virală acută A și a fost concepută având în vedere că această boală a fost una
dintre cauzele însemnate ale mortalității în secolul XX.
Cea mai importantă metodă de apărare pe care o avem la îndemână este
prevenirea îmbolnăvirii, iar în acest proces rolul educației igienico-sanitare este extrem de
important.
Importantă este deci în primul rând cunoașterea căilor și modalităților de
transmitere a bolii, știind că și în celelalte boli prevenirea este mult mai ușoară și mai puțin
costisitoare decât tratarea ei.
Conform O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) nursingul este o parte
integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii, cuprinzând:
- promovarea sănătăţii;
- prevenirea îmbolnăvirilor;
- îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, în toate unităţile sanitare,
aşezările comunitare şi toate formele de asistenţă socială.
Virginia Henderson defineşte nursingul astfel: ”… să ajuţi individul, fie acesta bolnav
sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate/recuperare, să ajute individul, fie
bolnav/sănătos să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea/recuperarea,
cu condiţia ca aceasta să aibă voinţa/cunoaşterea necesară pentru a o face, şi să
acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte singur de grijă, cât mai curând posibil”.
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului.
„ O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane, pentru a-şi
asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală”.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca;

5
 7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale;
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele;
9. Nevoia de a evita pericolele;
10. Nevoia de a comunica;
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri, valori, de a practica religia,
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării;
13. Nevoia de a se recrea;
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea;
Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme foarte variate, în funcţie de individ,
starea de sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. După conceptul
Virginiei Henderson, scopul ideal al profesiunii de a mulţumi, este independenţa persoanei
în satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale.
Etapele procesului de îngrijire sunt:
1. Culegerea de date – ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor
privind pacientul în globalitatea sa. Ne informează asupra ceea ce este pacientul, asupra
suferinţei, obiceiurilor sale de viaţă şi a stării de satisfacere a nevoilor fundamentale.
2. Analiza şi interpretarea datelor – ne permite să punem în lumină problemele
specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat, adică elaborarea
„diagnosticului de îngrijire”.
3. Planificarea îngrijirilor ne permite:
a. determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie urmărite;
b. stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor.
4. Aplicarea intervenţiei – utilizarea planului de intervenţie elaborat (precizarea
concretă a intervenţiei).
5. Evaluarea – constă în analiza rezultatului obţinut, dacă au apărut date noi în
evoluţia stării pacientului şi, eventual, dacă este necesară reajustarea intervenţiei şi
obiectivelor (proces ciclic).

6
 Capitolul 1
Noțiuni de anatomie și fiziologie a ficatului

Ficatul, cea mai mare glandă din corpul uman (aproximativ 1500g), în afara
multiplelor roluri metabolice, are și o secreție externă – bila, care se elimină în perioadele
digestive în duoden. Ficatul este situat în cavitatea abdominală, sub bolta diafragmatică, în
loja hepatică.
Ficatul are două fețe: una superioară, diafragmatică, și alta inferioară, viscerală. Pe
fața superioară se observă doi lobi: drept și stâng.
Fața inferioară a ficatului prezintă două șanțuri longitudinale împărțite, la rândul lor,
în două jumătăți printr-un șanț transversal. La partea anterioară a șanțului longitudinal
drept se află vezica biliară, iar în partea posterioară, vena cavă inferioară. În șanțul
transversal se află hilul hepatic, prin care intră și ies din ficat artera hepatică, vena portă,
vasele limfatice, nervii și cele două canale hepatice.
Șanțurile de pe fața inferioară delimitează 4 lobi: drept, stâng, anterior și posterior.
Ficatul, asemănător cu plămânul și rinichiul, are structură segmentară.
Fiecare din cei doi lobi (drept și stâng), pe baza distribuției venei porte, arterei
hepatice și căilor biliare intrahepatice, apare format din câte două segmente.
Unitatea structurală și funcțională a ficatului este lobul hepatic.
Lobul hepatic are formă piramidală și este constituit din: celule hepatice
(hepatocite), capilare și canaliculi biliari. Hepatocitele sunt dispuse sub formă de plăci sau
lame celulare anastomozate, formând între ele o rețea tridimensională, cu dispoziție
radială. Între hepatocite se găsesc canaliculele biliare intralobulare fără pereți proprii, în
care se descarcă bila, produsul de secreție al hepatocitelor. Spre periferia lobulului,
canaliculii biliari încep să aibe perete propriu și, ieșind din lobul, se continuă cu canale
biliare interlobulare. Acestea se colectează, în final, în cele două canale hepatice (drept și
stâng), prezente în hilul ficatului. Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul
hepatic comun, care rezultă prin unirea canalelor hepatice și care se continuă cu canalul
coledoc ce se deschide în duoden, împreună cu canalul pancreatic principal, orificiul fiind
prevăzut cu sfincterul Oddi. Din calea biliară principală se desprinde canalul cistic, prin
care bila ajunge în perioadele interdigestive în vezicula biliară.

7
 Figura 1.......................(TITLU)

Vascularizația ficatului este dublă: nutritivă și funcțională.

Vascularizația nutritivă transportă sângele oxigenat, care provine din artera
hepatică, ramură a trunchilului celiac care, după ramificații multiple (lobare, segmentare și
interlobulare) se capilarizează, irigând formațiunile din spațiul interlobular (portal) și
formează o rețea în jurul hepatocitelor. În final, aceste capilare se revarsă în capilarele
sinusoidale ale venei porte.
Vascularizația funcțională este constituită de ramificațiile venei porte care aduc
sânge cu substanțe nutritive, absorbite din intestin. Porta se ramifică formând ramuri
lobare, segmentare, interlobulare, ultimele ramificații formează capilare sinusoidale.
Sistemul port este un sistem vascular, precedat și urmat de același tip de vase (capilare-
venă-capilare). Capilarele sinusoidale converg spre vena centrolobulară, origine a
sistemului venos hepatic, care drenează sângele prin cele 2-3 vene suprahepatice în vena
cavă inferioară.
Inervația vegetativă a ficatului provine din plexul celiac (simpatic) și din nervii vagi.
În ficat au loc degradări și sinteze ale substanțelor absorbite, din care nasc
substanțe noi, necesare consumului energetic și plastic din ficat și din restul organismului.
Ficatul are rol important în:
- menținerea compoziției plasmatice (homeostazei), oferind proteine nou-formate;
- menține nivelul glicemiei;

8
 - transformă grăsimile în forme mai ușor oxidabile;
- sintetizează numeroși fermenți necesari activităților proprii, ca și altor țesuturi;
- degradează hormonii circulanți în exces;
- prin bogația irigației sale sanguine, ficatul este o stație importantă în reglarea
metabolismului apei și a circulației de întoarcere, controlând debitul sanguin și cruțând
astfel inima de un aport rapid și important de lichide;
- prin același mecanism, de control al debitului sanguin și de reglare a
metabolismului ficatul, oprește pătrunderea de substanțe toxice în organism;
 în perioada embrionară, ficatul reprezintă un organ al hematopoezei.

Capitolul 2
Prezentarea teoretică a bolii hepatita virală acută A

2.1. Definiție

Hepatita virală acută este o boală infecto-contagioasă specifică omului, produsă de

virusuri hepatotrope, care pătrund în organism pe cale digestivă și atacă în special ficatul,
cu efecte asupra întregului organism, caracterizată prin manifestări toxice generale,
tulburări digestive și afectarea ficatului însoțită sau nu de icter.
Hepatita acută virală de tip A este o boală infecțioasă, specific umană, determinată
de virusul hepatitic A, cu infecțiozitate ridicată, afectând mai frecvent copii și tinerii.
Majoritatea hepatitelor virale acute A au evoluție autolimitată, benignă, unele
evoluează subclinic, rămânând nediagnosticate, iar 1% pot evolua sever.

2.2. Etiologia și epidemiologia hepatitei virale acute A

Hepatita virală acută A este o boală provocată de virusul hepatic A, care este un
hepatovirus, familia Picornaviridae, genul Hhepatovirus, are structura ARN monocatenar,
are dimensiuni mici (27nm), este stabil la Ph scăzut, în consecință aciditatea gastrică nu îi
distruge viabilitatea.

9
 Figura 2..............

Rezistă la uscăciune, (zile, săptămâni sau luni) , supraviețuiește la îngheț (ani de

zile la -20 grade C), persistă luni de zile în reziduri, apă dulce sau sărată, motiv pentru
care moluștele contaminate și consumate crude pot transmite virusul. Își menține
infectivitatea câteva zile în alimente. Este inactivat la temperatură de 60 0 C, precum și de
formol, etanol, iod, raze ultraviolete. Este rezistent la antibiotice și chimioterapie, rezistă pe
mâinile murdare, la clorinarea uzuală a apei potabile (sunt necesare concentrații de clor de
zece ori mai mari) și la dezinfectele uzuale (acizi, solvenți).
Este inactivat prin fierbere (în 5 minute), prin autoclavare (121 grade C timp de 30
minute), pupinel (160 grade C timp de 1 oră), clorinare (1,5-2mg clor activ/1 litru de apă în
5 minute).
Stabilitatea virusului la variate condiții de temperatură și Ph-ul îi permite
difuzibilitatea și persistența în mediul extern cu posibilități de extindere a infecției.
Virusul se multiplică intrahepatic 4-5 săptămâni și se excretă prin bilă și scaun la 1-
2 săptămâni după infecție.
Procesul epidemiologic:
Factori epidemiologici principali:
a) Sursa de infecție este exclusiv umană, fiind reprezentată de bolnavii cu semne
clince evidente sau inaparente, care sunt eliminatori de virus la 10-14 zile de la infecției.
Cea mai contagioasă perioadă este cea anterioară debutului (1-2 saptămâni) și
aproximativ 5-7 zile după debut. Ponderea mare, de până la 90%, a formelor
asimptomatice și fruste înregistrate la copii fac din acest grup populațional o sursă

10
importantă de virus cu rol în menținerea endemicității infecției. Nu există portaj cronic.
b) Modul și căile de transmitere:
Calea de pătrundere a virusului hepatic A în organism este orală (din ficat prin
intermediul bilei virusul ajunge în intestin, eliminându-se prin materiile fecale).
VHA se poate transmite de la surse la persoanele receptive prin modul direct și
indirect:
- modul indirect de transmitere este predominant, pe cale fecal-orală, și presupune
vehicularea virusului hepatic A prin apă, alimente, diverse obiecte (veselă, jucării, obiecte
de toaletă) sau mâini, contaminate prin materii fecale.
Apa realizează transmiterea virusului hepatic A atât prin consumul ei, cât și prin
înotul în bazine contaminate, neîntreținute igienic și insuficient clorinate. Consumul de apă
contaminată cauzează, de obicei, episoade epidemice explozive, atunci când este
implicată o pondere importantă de receptivi, fără a putea fi negată însă intervenția ei în
inducerea unor cazuri sporadice. Apele de suprafață, cele freatice sau de mică adâncime
sunt cele mai contaminate, existând posibilitatea de deversare în ele a rezidurilor fecaloid
menajere.
Alimentele contaminate de către om, muște, gândacii de bucătărie în timpul
procesării, prelucrării sau stocării lor pot contribui suporturi în transmiterea indirectă. Acest
tip de transmitere este implicat în cazul consumului de alimente neprelucrate termic. O
importanță aparte o au „fructele de mare”, care concentrează cantități mari de virusul
hepatic A consumul lor putând cauza epidemii de diverse dimensiuni.
- modul direct se realizează prin contact interuman în familii, colectivități, în special de
copii și presupune minusuri în sanitație și educație. Tot modul direct recunoaște și
transmiterea iatrogenă prin transfuzii sau manevre medicale, care permit transferul de
sânge de la persoanele infectate, transmitere posibile în perioadele viremice. Aceasta
modalitate este relativ rară datorită viremiei de scurtă durată.
Existența hepatitei A la hemofilici sau la utilizatorii de droguri injectabile ar pleda,
deasemenea, pentru transmiterea parenterală, transmitere care la aceste grupuri
populaționale și mai ales la narcomani este legată neglijarea condițiilor de igienă, fiind mai
degrabă o transmitere indirectă.
Transmiterea sexuală a virusului hepatic A este posibilă la homosexualii cu
parteneri multiplii, promiscuitatea pe care o presupune o asemenea relație, precum și
practici sexuale aberante contribuind la difuziunea infecției.
c) Receptivitatea pentru infecție a populației este generală, ponderea persoanelor

11
receptive are însă diferențe teritoriale. În general, pentru zonele cu o circulație mare a
virusului receptivitatea este mare la copiii preșcolari, este asimptomatică sau evoluează ca
o afecțiune ușoară.
În țările cu standard socio-economic ridicat și cu condiții igienico-sanitare bune,
prevalența anticorpilor anti-VHA este minimă la copii și adolescenți, receptivitatea este
împinsă spre vârsta de adult-tănăr.
Constituie grupuri populaționale cu risc persoanele aparținând unor profesiuni
(cadrele didactice, personalul medical din unitățile de pediatrie și gastroeterologie,
persoanele angajate în centrele pentru handicapați, lucrătorii din domeniul salubrității),
precum și voiajorii din zone cu sporadicitate restrânsă a infecției care călătoresc în zone
endemice, persoane subnutrite, cu handicap neuro-psihic, hemodializații, persoane cu
afecțiuni cronice.
Imunitatea după boală și vaccinare este solidă și durează toată viața.
Factori epidemiologici secundari :
a) Factori de mediu (naturali) o particularitare a procesului epidemic la hepatita A
este factorul sezonier toamnă/iarnă.
b) Factori socio-economici.
Factorii favorizanții ai procesului epidemiologic al HVA au o importanță în evoluția
morbidității, pe primele locurii situându-se nivelul economic și condițiile de trai deficitare,
aglomerația promiscuitatea care facilitează și amplifică contaminarea interumană. Aceste
condiții, asociate cu deficiențe în igiena și în aprovizionare cu apă și alimente, sunt factorii
care determină o frecvență sporită a infecțiilor cu VHA în colectivități preșcolare și școlare,
șantiere, tabere de muncă etc.
Calamitățile naturale de tip inundații cutremure, precum și războaiele, crizele
economice grave, pelerinajele, anumite ritualuri, constituie alți factori favorizanți-
dinamizatori ai procesului epidemiologic al HVA.
Manifestarea procesului epidemiologic:
Hepatita virală A are o răspândire universală cu posibilitatea de a evolua sporadic,
endemic și epidemic în funcție de arie, vârstă, condiții favorizante, măsuri profilactice. În
Romania boala evoluează endemo-epidemic.
Hepatita virală este răspândită pe tot globul, fiind una din bolile infecțioase cu cea
mai mare răspândire. Morbiditatea variază între 150-300 / 100000 locuitori.
Hepatita de tip A apare în epidemii care afectează mai ales copiii și adulți tineri,
frecvent sub forme inaparente boala având o curbă sezonieră cu maximum de toamnă-

12
iarnă, incidența minimă fiind primăvara. Se observă valori epidemice multianuale la 5-10
ani. Cercetări serologice în toate țările au arătat că 80-95% din persoanele peste 60 de ani
prezintă anticorpi anti-A (adică au făcut hepatita A clinic sau inaparent).

2.3. Anatomie patologică

Tabloul antomo-patologic este comun toturor formelor etiologice de hepatită acută,

neexistând elemente distinctive, nici macro, nici microscopice.
Ficatul apare mărit ca volum, cu caracterele păstrate (culoare, elasticitate), uneori
mai friabil și ușor edemațiat în secțiune. În funcție de intensitatea bilirubinemiei poate avea
o culoare mai intensă galbenă sau mai intens verdinică pe secțiune. Capsula nu prezintă
modificări.
Microscopic se descriu:
- aspecte degenerative (intumescență, balonizare celurară cu citoplasmă rarefiată,
estompată, cu nuclei măriți, membrane șterșe sau rupte; celule Kupfer hipertrofiate);
- aspecte inflamatoare (lărgirea spațiilor periportale, infiltrate celurar – macrofage,
limfocite, neutofile, etc.); spre deosebire de hepatitele cronice, active imunologic, lipsesc
friboblaștii și plasmocitele;
- aspecte regenerative (celule surprinse în mitoze).
Restabilirea anatomică survine la 3-6 luni după remisiunea clinică, în formele
autolimitante; în formele persistente este lentă sau absentă, pe măsura apariției semnelor
proprii hepatitelor cronice (depunere de colagen, poliferare, fribroblastică, focare infiltrative
mononucleare și de microză hepatocelulară periportală, etc.).
În formele fulminante se ajunge la predominanța leziunilor degenerative, cu
dispariția în masă a hepatocitelor (ficatul de atrofie galbenă acută Rockitanski), stoma
rămâne goală sau – în cazurile de ditrofie subacută – aspectele degenerative sunt
concomitente cu focarele inflamatoare periportale și proliferative fibroblastice.
În formele colesatice apare un aspect inflamator pericanalicular, acesta fiind dilatate
mult și cu epideliu hipertrofiat.
Pot fi surprinse modificări și la nivelul altor organe: hipertrofie splenică și a
ganglionilor periviscerali (cu hiperglazie și hipertrofie a celulelor reticuloendoteliale),
modificări edematoase și degenerative pancreatice, leziuni de mucoasă gastroduotenală și
chiar aspecte de miocardită interstițială, toate susținând conceptul că hepatita este o boală
a întregului organism.

13
 2.4. Clasificarea hepatitelor virale

Formele clinice ale hepatitei virale se pot clasifica după mai multe criterii:
 după tipul de virus: A, B, C, D, E, F, G;
 după prezența sau absența icterului: formă icterică și anicterică;
 după durata bolii: acută și cronică;
 după intensitatea simptomalogiei clinice: forme ușoare (comune) și formele severe;
 după vârstă și stări fiziologice: la copii, vârsnici, la gravide;

2.5. Simptomalogie

Simptomatologia clinică se desfășoară în patru perioade: incubația, perioada

prodromală de debut (preicterică), perioada de stare (icterică) și convaleșcență.
Incubația (perioada preclinică, între momentul expunerii la infecție și apariția
primelor simptome clinice) variază între 15-45 zile, cu o durată invers proporțională cu
cantitatea VHA infectant. VHA este prezent în scaun, se replică activ în incubație,
congiozitatea este prezentă, dar nu apar manifestări de boală.
Perioada prodromală (preicterică) cuprinde simptomatologia până la apariția
icterului, debutul este de obicei brusc, tabloul clinic fiind destul de polimorf. Are o durată de
2-7 zile și se încadrează în următoarele forme de debut:
- debutul digestiv (60-80%) se manifestă prin anorexie, tulburări de gust și miros, grețuri,
vome alimentare și bilioase (declanșate de regulă de excese alimentare), epigastralgii,
balonare postprandială, limbă saburală, ușoară hepatomegalie sensibilă la palpare.
- debutul cu manifestări generale, de tip infecțios, cu astenie, cefalee, febră moderată cu
durată 3-5 zile, catar respirator, dureri musculare, simulând un aspect clinic
“pseudogripal”;
- debutul cu manifestări “pseudoreumatismale” (10-30%) este caracterizat prin atralgii
simetrice, predominant nocturne, la nivelul mai multor articulații mici (mână picior), mari
(genunchi, umăr, gleznă, coloană), fără modificări locale articulare, care cedează odată cu
instalarea icterului, mialgii;
- debutul cu simptome cutanate (5-10%), cu exanteme urticariene, scarlatiniforme sau
purpurice, în absența unui teren atopic sau a unor alergene cunoscute;
- debutul neuropsihic, cu astenie, cefalee, amețeli, agitație phiomotorie, deficite de

14
concentrate și memorie, nervozitate excesivă, insomnie pronunțată sau depresie,
dezorientare, tremurături fine ale extremităților, manifestări accentuate în formele
fulminante;
- debutul cu manifestări atipice, simulând afecțiuni abdominale “pseudochirurgicale”;
- debut combinat sau prin asociere de manifestări “digestive” sau de tip “gripal”, celelalte
variante de debut cu patogenie autoimună fiind mai des semnalate în hepatita virală de tip
B.
Perioada de stare (icterică) durează 14-21 zile, este marcată de apariția icterului
screlar și tegumentar, de intensitate variabilă, vizibil când bilirubinemia depășește 2-4mg
%. Icterul poate persista 1-3 săptămâni sau 2-7 luni în formele colestatice.

Figura 3...........

Apariția icterului este precedată cu câteva zile de hipercromia urinilor prin

bilirubinurie (“bere brună”) și decolorare parțială, mai rar totală, a fecalelor (scaune
acolice).
După instalarea icterului, starea clinică a paciențiilor se ameliorează, dar febra mai
poate persista. La copii, apare “masca hepatică” cu buze și pomeți hiperemici și paloare
periorală.
Dimensiunile ficatului depășesc rebordul costal 2-6 cm sau mai mult, consistența
este normală sau ușor crescută cu sesibilitate la palpare. Hepatomegalia reprezintă un
semn pretențios pentru urmărirea evoluției bolii. Regresia lentă (circa 4 săptămâni)
coincide cu evoluția favorabilă a bolii.

15
 Figura 4

Splenomegalia se întâlnește în aproximativ 30% din cazuri, mai ales la copii și tineri.

Figura 5
Există modificări uşoare şi la nivelul sistemului cardiovascular, bradicardia este
curentă la adulţi, însoţită de scăderea tensiunii arteriale şi de modificări
electrocardiografice consecutive acţiunii directe a virusului sau perturbărilor metabolice.
Pulmonar apar uneori imagini radiologice de pneumonie interstițială.
Renal se pot întâlni rareori albuminurie, hematurie şi cilindrurie.
Din partea sistemului nervos este întâlnită astenia pronunţată cu aparţia din prima
săptămână de icter şi direct proporţională cu intensitatea leziunii hepatice.
În convalescență, dispare simptomatologia descrisă și se înregistrează o stare de
aparentă sănătate. Obiectiv, încă mai poate persista o hepatomegalie, și acesta pe cale de
remisie. Restabilirea completă se face în 2-6 luni, și trebuie continuată cu o perioadă de
supraveghere și control atât clinic cât și de laborator timp de 1-3-6-12 luni
(dispenzarizarea).
Alte forme clinice :
Forma anicterică reprezintă cca 50-90% dintre cazurile de hepatită la copii, fiind
posibilă și la vârstă adultă (simptomatologia generală este atenuată sau poate lipsi total).
Diagnosticul este posibil doar în condiții epidemiologice particulare sau retroactiv, prin
16
depistarea anticorpilor specifici.
Formele prelungite, fie ca formă colestatică, fie ca persistență a sindromului citolitic,
sunt mai frecvente în celelalte tipuri de hepatită. Hepatita colestatică caracterizată clinic
prin febră, icter prelungit 12-18 săptămâni, hiperbilirubinemie de 12-29 mg/dl, prurit
marcat, cu colestază centrolobulară și inflamație portală la PBH.
Formele fulminante (extrem de rare în HVA) necesită tratamente complexe, impuse
de riscul evolutiv. În formele severe cu evoluție fulminantă care pot să apară în săptămâna
1-8 de boală, se accentuează tulburările digestive și manifestările hemoragice, apar
semne neurologice prin encefalopatie portală inclusiv comă hepatică. Obiectiv, se remarcă
scăderea alarmantă a dimensiunilor ficatului, apariția ascitei.

2.6. Diagnostic pozitiv și diagnostic diferențial

Diagnosticul hepatitei virale trebuie să fie cât mai precoce.

Diagnosticul pozitiv consta din:
 date epidemiologice;
 date clinice;
 date de laborator.
Datele epidemiologice sunt obținute cu ajutorul anchetei epidemiologice care poate
arăta contactul cu un bolnav cu hepatită, prezența focarului familial sau colectiv, locul de
muncă, deplasări în zone endemice, alimentele consumate , apa, etc.
Datele clinice sunt cele mai la îndemână, indiferent de momentul adresării la medic.
Datele de laborator sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului.
Sindromul de hepatocitoliză transaminazele serice TGP sau ALAT și TGO sau
ASAT care, cresc de 20-100 ori valorile normale și ajung la valori de peste 200-300u.i,
încă din faza preicterică, creșterea bilirubinei serice.
În mod obișnuit valorile TGP, TGO scad în 2-3 săptămâni, revenind la limitele
normale.

Formele colestatice de hepatită virală acută se însoțesc și de o Sindromul de

retenție biliară: determinarea bilirubinemiei directe și totale arată valori de 1.6-2.5mg % la
bolnavii cu subicter, valori de 5-15 mg % în formele icterice și peste 20-25 mg % în
formele colestatice. Creșterea concentrației serice a bilirubinemiei determină apariția în
urină a pigmenților biliari (bilirubina directă trecând prin filtrul renal, în timp ce bilirubina

17
neconjugată nu se găsește în urină deoarece nu este solubilă).creștere marcantă a
fosfatszei alcaline prin alterarea funcției excretoare a ficatului (valorile normale 1,5-4,5
unități Bandasky), a colesterolului total și gama – glutamil - transpeptidaza.
Determinarea sideremiei arată valori crescute la 200-599 mg % (valori normale 80-
120mg %) în cursul perioadei de stare, în paralel cu creșterea transaminazelor.
Sindrom de inflamație mezenchimală: pune în evidență modificarea raportului
albumine (globuline) și se pozitivează prin creșterea imunoglobulinelor, precoce, chiar la
debutul bolii.
Valorile testelor de disproteinemie se menține crescute în perioada de stare și scad
în convalescență după 1-2 luni de la externarea bolnavului.
Uneori viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este normală sau încetinită până
la lipsa sedimentării hematiilor.
Examenul de urină subliniază creșterea urobilinogenului și prezența pigmențiilor
biliari.
Hemoleucograma evidențiază leucopenie monocitoză și limfocitoză ușoară,
trombocitopenie.
Electroforeza proteinelor se modifică puțin la hepatita acută.
Diagnosticul de bază este cel serologic al infecției acute prin:
- evidențierea în serul pacientilor a anticorpilor împotriva virusului hepatitic A (Ig M anti-
VHA), care apar precoce în 4-6 săptămâni și dispar treptat în 3-6 luni, pentru diagnosticul
de infecție acută. Detectarea anticorpilor anti-HVA IgG și totali persistă în timp îndelungat,
chiar și pentru toată viața. ARN-ul VHA poate fi detectat prin metoda PCR în sânge sau în
materii fecale în faza acută a infecției, dar nu se face de rutină în scop diagnostic.
 cultivarea și izolarea virusului – este posibilă, dar extrem de dificilă.
Diagnosticul diferențial:
- în perioada prodomală (preicterică): se face cu gripa, alte viroze respiratorii sau cu
boli eruptive: scarlatină, rubeolă, mononucleoza infecţioasă, suferințe digestive (toxiinfecții
alimentare, gastrită acută, pancreatită, gastroduodenite, diskinezii biliare, coleecistite,
apendicite acute), puseu de reumatism articular acut, alergii cutanate, tulburări nevrotice;
- în perioada icterică, trebuie făcută diferențierea între icterele hemolitice, icterele
parenchimatoase hepatice și icterele mecanice obstructive.
Icterele hemolicice prin deficit de glucozo-6-fosfat-dedehidrogenaza, sindroame
hemolitice genetice (Gilbert, Dubin-Johnson, Rotor, Crigler-Nsjar), intoxicații, malariese
diferentiază de icterele prin hepatite prin caracteristici bine precizate.

18
 Icterele mecanice intrahepacice (colestaza de sarcină, steatoze hepatice acute,
toxice medicamentoase) sau exrahepatice (litiaze biliare, neoplasme biliare, hepatice sau
pancreatice) constituie diagnostice diferențiale în cazul formelor colestatice.
Diagnosticul diferențial între diferitele tipuri de hepatite virale acute rămâne cel mai
important, ca și diferențierea icterelor hepatocelulare (ictere infecțioase virale-
mononucleoza infecțioasă, citomegalie, enteroviroze, ictere bacteriene-leptospiroza,
salmoneloze sistemice, febra trifoidă, septicemii, ictere de pneumonii, tuberculoză,
hepatite satelite infecțiilor parazitare).
Hepatitele virale necesită diferențierea de icterele neinfecțioase, consecințe ale
intoxicațiilor cu ciuperci, metale grele, tetraclorura de carbon, consum abuziv de alcool,
medicamente (anestezice, antitiroidiene, antidiabetice, antimetaboliți, fenotiazine,
antiiinflamatorii, paracetamol).
La copii mici, diagnosticul diferențial trebuie făcut îndeosebi cu afecțiunile însoțite
de ictere, prin defecte metabolice sau enzimatice.

2.7. Complicații si sechele

Deși cu o frecvență redusă, totuși HVA poate determina în cursul hepatitei

epidemice o serie de complicații:
- colestază, forma fulminantă cu insuficiență hepatică acută, recăderile și complicațiile
infecțioase (colecistite, pancreatite, angiocolită);
- manifestările extrahepatice: modificări cardiace, urticarie, afectări nervoase (polinevrite,
mielite), nefrite interstițiale cu insuficiență renală, anemie hemolitică sau plastică,
agranulocitoză, pancitopenie.

2.8. Evolutie și prognostic

Evoluția clinică în majoritatea HVA, este medie sau ușoară.

Hepatita virală A evoluează, în marea majoritate a cazurilor, ca o infecție virală
autolomitată, cu vindecare completă, clinică și biologică, cu mortaliate redusă și cu
câștigarea unei imunități specifice toată viața.
Evoluția este mai ușoară la copii, în timp ce un procent îngrijorător de bolnavi,
peste 40 ani, se pot prezenta cu forme grave.
Hepatita A are un prognostic favorabil, vindecarea obținându-se de regulă fără risc

19
de cronicizare, fără portaj asimptomatic și cu risc foarte redus de hepatită fulminantă.
Hepatita virală A se vindecă în peste 90% din cazuri în 2-4 luni.
Prognosticul este rezervat în formele fulminante (extrem de rare), mai ales la
pacienții peste 50 ani, cauza principală de deces fiind hepatita fulminantă sau patogenic
apus, necroza masivă a ficatului.

2.9. Tratament

Nu există tratament specific pentru hepatita A, ci doar tratament simptomatic.

Legislația noastră sanitară obligă la internarea tuturor cazurilor de hepatită virală , tratarea
lor în spital și declararea obligatorie către DSPJ.
Izolarea în spital timp de 21 zile de la debut are un beneficiu dublu: pentru bolnav
micșorează solicitările fizice, psihice și alți factori de risc (supra infecții, medicații
necorespunzătoare); pentru anturaj (familie și la locul de muncă) se anulează riscul
transformării cazului într-un focar de infecție.
Repausul la pat (fizic, psihic și intelectual) în perioada icterică și de hepatocitoliză,
ulterior evitarea eforturilor mari, cu reluarea lentă a activității.
Regimul igieno-dietetic, de tip hidro-lacto-zaharat, trebuie adaptat la stadiul bolii și
la toleranța gastrică, dar să asigure 2000-3000cal/zi cu câteva restricții, cantități suficiente
de glucide și aminoacizi pentru regenarea celulelor hepatice distruse. Astfel, în perioada
preicterică, în care predomină tulburările dispeptice (greața, inapetență, vărsături, etc.) se
administrează: limonade, compoturi, ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe sau legume, jeleuri,
supe limpezi de legume, supe creme de făinoase, piureuri de legume, preparate cu puțin
iaurt sau cu lapte, brânză de vaci. Mesele vor fi de volum mic și frecvent (5-6 pe zi).
În perioada de stare, când icterul devine evident, apetitul bolnavului revine de obicei
parțial sau total. Este posibilă în această etapă o mai mare varietate a regimului. Lipsa
unei secreții biliare adecvate îngreunează digestia lipidelor, ceea ce va reduce aportul lor
la un minim de 50-70g / zi. Se exclud grăsimile prăjite, preferându-se uleiurile rafinate,
untul proaspăt, oul moale. Rația de proteine este de minimum 60-80g / zi, putând ajunge
la 150g. Glucidele completează rația calorică (40-45cal / kg / corp), fiind date sub formă
ușor digerabilă (orez, fulgi de ovăz, fidea). Se mai pot da lapte, iaurt, brânză de vaci slabă,
caș, griș, legume sărace în glucoză (fierte ca piureuri sau coapte), sucuri de legume și
fructe, fructe coapte sau compoturi. Se va menține și în această fază indicația de consum
a meselor de volum redus, în număr mai mare pe zi.

20
 În perioada de declin, odată cu dispariția icterului și revenirea aproape completă a
apetitului, se îmbogățește treptat alimentația introducându-se carnea proaspătă fiartă ca
rasol de pui, pește alb sau vită slabă.
În perioada de convalescență se adoptă un regim alimentar de curățare hepatică, și
care trebuie menținut aproximativ 6 luni.
Sunt excluse: grăsimile prăjite, condimentele excitantele (cafea, cacao), consevele,
alcoolul, sosurile.
Se respectă regulile igienico-sanitare de către bolnav (spălarea măinilor,
dezinfectarea măinilor, utilizarea toaletelor), igiena orală, a tegumentelor și a mucoasei.

Figura 6
Asistenta medicală va observa zilnic comportamentul bolnavului, diureza, aspectul
scaunului.
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de simptomatice.
Vărsăturile se combat cu antiemetice (Metoclopramid, Emetiral), iar la cei cu
toleranța alimentară sau anorexie totală se administrează I.V. glucoză sau în perfuzie sau
injecţii timp de 5-7 zile.
Pentru calmarea pruritului se folosesc antihistaminice (Romergan, Clorfemiramina
si loțiuni cu alcool mentolat 2-3%), pentru combaterea durerii, febrei (Paracetamol),
protectoare hepatice (Silimarina, Lagosa, Aspatofort, Hepatoprotect), asigurarea tranzitului
interstinat prin laxative și clisme. Se obișnuiește o vitaminizare scurtă, per os, cu vitamine
B1 și B6.
Dispensarizarea fostului bolnav la 1, 3, 6, 12 luni.

2.10. Profilaxie

21
 Hepatitele virale pot fi prevenite prin măsuri corespunzătoare fiecărui tip etiologic,
nespecifice și specifice, adresate concomitent celor trei verigi epidemice: sursa de infecție,
calea de transmitere și masa receptivă.

Măsuri față de sursa de infecție:

- depistarea activă, precoce a bolnavilor și a suspecților de hepatită;
- înregistrarea și raportarea obligatorie nominală a cazurilor la DSPJ;
- izolarea bolnavului în spital și a suspecților (până la infirmare), obligatorie la noi în țară;
- supravegherea contacțiilor (clinic, laborator) și vaccinarea acestora, mai ales în
colectivități de copii;
- convalescenții – dispensarizare minim 6 luni, control epidemiologic, clinic, laborator;
- educația sanitară a bolnavilor, contacțiilor;
- foștii bolnavi sunt excluși de la donare sânge toată viața.
Măsuri față de căile de transmitere:
- respectarea normelor de prevenție enterală;
- respectarea Precauțiunilor Universale de către personalul medico- sanitar expus;
- spălarea mâinilor după folosirea toaletei și înainte de masă;
- asigurarea apei de calitate (clorinare), alimente necontaminate, respectarea legilor
sanitare cu privire la manipularea alimentelor, a apei și a altor produse;
- combaterea muștelor și a gândacilor de bucătărie;
- examen medical periodic al persoanelor care lucrează în alimentație publică;
- decontaminarea ambientului bolnavului: intensificarea dezinfecției curente în salon și
efectuarea dezinfectiei terminale după externarea pacientului;
- dezinfecția zilnică a veselei;
- depozitarea corectă, îndepartarea igienică și neutralizarea rezidurilor fecaloid-menajere;
întreținerea igienica a grupurilor sanitare, asigurarea condițiilor pentru aplicarea măsurilor
de igienă individuală.
Măsuri față de receptivi:
- educația sanitară a întregii populații cu privire la salubritatea corectă și la regulile de
igienă personală, cu accent deosebit pe spălarea atentă a mâinilor și eliminarea igienică a
materiilor fecale;
- imunizarea pasivă cu Ig umane standard – preexpunere și/sau postexpunere cât mai
precoce, primele 7-14 zile, protecția este 75-80%;
- imunizarea activă cu vaccin cu virus omorât/inactivat.

22
 Figura 7
Schema de vaccinare.
Vârsta minimă vaccinabilă cu preparatele în uz disponibile la nivel internațional este
mai mare de 1 an. Doza variază cu vârsta. Calea de administrare este intramusculară cu
zona de elecție mușchiul deltoid; la copii peste 2 ani cu masa musculară deltoidiană slab
dezvoltată, administrarea se face la nivelul coapsei.
Paciențiilor cu tulburări de hemostază, administrarea poate să se efectueze
subcutan, în regiunea deltoidiană.
Vaccinul împotriva hepatitei A este disponibil în 2 formulări pediatrică și pentru
adulți. Formulele pediatrice se adresează persoanelor între 12 luni și 16 ani.
Vaccinarea cuprinde două doze, administrate la interval de 6-8 luni. Vaccinarea cu
preparatul asociat include trei doze, la interval de 1 și 6 luni față de prima administrare
(schema 0-1-6).
Recomandările de vaccinare sunt dependente de situația epidemiologică și
strategia profilactică adoptată pentru hepatita acută A. Vaccinarea poate să fie
recomandată:
- persoanelor cu vârstă de peste 2 ani, care sunt la risc de câștigarea infecției sau de a
dezvolta forme grave ale bolii, ca utilizatorii de droguri intravenoase, homosexuali,
personal medical de laborator care lucrează cu tulpini de VHA, personal din secțiile de
gastroenterologie, pediatrie, pacienți cu afecțiuni hepatice cronice, hemofilitici;
- copiilor cu vârsta mai mare de 2 ani care locuiesc în zone endemice, sub forma vaccinării
sistematice a unei anumite grupe de vârstă (care se stabilește de autoritățile competente)
sau a celor care frecventează anumite colectivități, sau sau vaccinare cu ocazia solicitării
anumitor servicii medicale;
23
- persoanelor neimune care efectuează călătorii în zone cu endemicitate moderată sau
crescută, incluzând Africa, Orientul Mijlociu, Asia, Europa de Est sau Centrală, America de
Sud;
- pentru militarii și personal din organizații cu activității de caritate în zone endemice, cu
calamități naturale sau război;
- în focare epidemice experiența vaccinării este redusă, deoarece de cele mai multe ori în
practică se recomandă imunoprofilaxia pasivă (gamaglobulină). În profilaxia hepatitei A se
poate combina administrarea de imunglobuline totale cu vaccinarea;
- personalul angajat în aprovizionarea cu alimente și a celor care manevrează alimentele
manual, pentru a evita transmiterea hepatitei A ;
- personalul care lucrează la salubritate.
În mod uzual nu este necesară testarea imunității anterior sau după vaccinarea
antihepatică A. Vaccinarea persoanelor imune nu crează risc pentru apariția de reacții
adverse.
Contraindicații și precauții.
Contraindicațiile sunt reprezentate de reacțiile anafilactice la oricare din
componentele vaccinului sau ca urmare a unei doze anterioare și bolile acute febrile
severe.
Pacienții cu imunodeficiențe sau tratament imunosupresor au răspuns slab la
vaccinare. La aceștia se amână vaccinarea după terminarea tratamentului supresor, fie se
vaccinează și se măsoară titrul de anticorpi. Infectaților cu HIV li se recomandă evaluarea
răspunsului imun după vaccinare, beneficind de doze adiționale în caz de răspuns
insuficient.
Rata seroconversiei după administrarea concomitentă cu imunoglobuline nu este
modificată, însă este posibil ca titrul de anticorpi să fie mai scăzut decât în administrarea
separată.
Nu există date referitoare la influența vaccinării asupra embrionului, fătului sau a
lactației, de aceea vaccinarea antihepatică A nu se recomandă nici gravidelor, nici în
perioada de lactație. Fiind un vaccin inactivat, nu sunt așteptate efecte secundare asupra
fătului.
Se poate administra concomitent cu alte vaccinuri din Programul extins de vaccinări
și cu cele recomandate pentru călătorii internaționale. Administrarea preparatelor diferite
se face în seringi separate și zone anatomice diferite. La adult administrarea concomitentă
cu vaccinurile tifoidic, amarilic, tetanic, rabic, antiencefalită japoneză sau holeric s-a

24
dovedit că nu duce la modificarea răspunsului imun la nici unul dintre antigene.
Imunogenitatea sau rectogenitatea nu sunt modificate după administrarea concomitentă
cu vacinul diftero-tetano-pertussis, polio injectabil sau anti-Hib la copii.
Reacții adverse pot să fie locale sub formă de durere la locul de injectare, edem,
eritem sau tumefiere, care apar la aproximativ 21% dintre copii și 56% dintre adulți.
Reacții adverse generale: febră, astenie, cefalee, mialgii, artralgii, grețuri, vărsături,
inapetență pot să apară cu o frecvență între 0,8% și 12% dintre vaccinați. Aceste
simptome sunt în general ușoare și autolimitate.
Aceste reacții sunt de amplituine redusă și durează mai puțin de 24 de ore. S-au
constat uneori creșteri discrete ale transaminazelor serice. Manifestările sunt mai rare la
revaccinare și la cei care sunt seropozitivi față de VHA.
Extrem de rar pot să apară stare de șoc, sindrom icteric, eritem polimorf, anafilaxie,
neuropatii (brahială), mielită transversă sau encefalopatie, cele mai multe dintre acestea
manifestându-se la adult.
Preparate vacinale și mod de păstrare.
Vaccinului hepatic A trebuie depozitat și transportat la +2 și +8 0 C evitând
congelarea care agregă, particulele de aluminiu și cresc riscul de reacții adverse.
Structura antigenică unitară și stabilă a VHA a permis obținerea de vaccinuri eficiente. În
practică, la nivel internațional sunt în uz vaccinuri monovalente și asociate.
Vaccinurile monovalente antihepatice A (HepA) sunt sub forma a 4 tipuri diferite prin
concentrația antigenelor vaccinale, vârsta la care se administrează, existența unei forme
pediatrice și a uneia de adulți.
Toate vaccinurile sunt corpusculare inactivate și se prepară în mod asemănător.
Tulpinile utilizate actualmente sunt CR326F, HM175 și GBM care se cultivă pe medii
celulare MRC-5. După inactivare cu formol sunt absorbite pe hidroxid de aluminiu ca
adjuvant imunologic și se adaugă fenoxietanol cu rol de conservant. Cantitatea de antigen
prezentă într-o doză se exprimă în unități ELISA (UEL) sau unități (U).
Preparatele există sub două formule, cea pediatrică și cea de adult, astfel: pot să
conțină 720 UEL în 0,5ml doza pentru copii 2-18 ani și 1.440UEL în volum de 1ml pentru
adult, cu recomandare de la 19 ani; sau 25U în 0,5ml pentru copii sub 16 ani și 160U în
0.5ml pentru adulți.
Vaccinurile asociate conțin 720UEL antigen VHA și 20 antigen de suprafață al VHA,
într-un volum de 1ml preparat vaccinal, recomandat la vârsta mai mare de 18 ani.
Vaccinurile disponibile pe piața în Romania la ora actuală: Havrix Junior 720,

25
(Hepatita A), Havrix Adult 1440 (Hepatita A), Twinrix (Hepatita A +Hepaita B), Avaxim 80U
Pedriatic, Avaxim 160U (peste16 ani și la adulți).

CAPITOLUL 3
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU HEPATITĂ
VIRALĂ ACUTĂ DE TIP A

3.1. Internarea bolnavului și asigurarea condițiilor de spitalizare

A. Internarea bolnavului
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului. El se
desparte de mediul familial (se întrerup legăturile permanente cu: familia, munca, prietenii
săi) şi datorită sănătăţii precare este nevoit să recurgă la ajutorul cadrelor medicale.
Este foarte important ca tot personalul să se comporte corespunzător, urmărindu-se
câştigarea încrederii bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări
sincere între bolnav şi personalul medical. O atenţie deosebită se va acorda însoţitorilor
bolnavului care trebuie liniştiţi, convingându-i că bolnavul lor va fi bine îngrijit, deoarece
neliniştea lor se poate transmite de cele mai multe ori şi bolnavului.
Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de dispensar,
policlinică sau cabinete medicale particulare. Bolnavul se prezintă la serviciul de primire,
unde medicul îl consultă, culege datele anamnestice ( date care vor fi trecute apoi în Foaia
de Observaţie), şi apoi pune diagnosticul prezumtiv.
Pentru secţiile de boli infecto-contagioase este de dorit ca diagnosticul să fie exact
pentru a preveni o infecţie nozocomială. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci bolnavul
va fi izolat singur într-o cameră, până la stabilirea diagnosticului. După stabilirea
diagnosticului bolnavul va fi îndrumat spre biroul de internări unde va fi înregistrat şi i se va
completa Foaia de Observaţie clinică cu datele de identitate şi adresa completă (exactă).
După completarea tuturor formularelor necesare luării în evidenţă, bolnavul va fi
condus în camera de dezbrăcare. Hainele şi efectele vor fi înregistrate în vederea
înmagazinării pe perioada cât bolnavul va fi internat. Pentru hainele preluate şi depuse la
magazie bolnavul va primi un bon de preluare, iar obiectele de valoare ( acte, bani, etc.)
vor fi predate însoţitorului sau vor fi depuse la administraţia spitalului cu un proces verbal.
Este obligatoriu ca hainele de pe secţia de boli infecto-contagioase să fie deparazitate şi
dezinfectate înainte de înmagazinare .

26
 După dezbrăcare, bolnavul va fi îmbăiat (şi deparazitat la nevoie) şi va primi pijama
curată, papuci, halat. Bolnavul astfel pregătit va fi condus de asistentă în salon unde i se
va arăta patul. Apoi asistenta cântăreşte bolnavul, îl termometrizează, îi măsoară
tensiunea arteriala şi-i ia pulsul. Datele obţinute le va nota în Foaia de Observaţie a
bolnavului.

B. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Scopul spitalizării bolnavilor este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie
create condiţii prielnice, necesare redării forţei de apărare şi regenerare a organismului.
Repartizarea bolnavului va fi în funcţie de boală, gravitatea bolii şi starea în care se
găseşte, ţinând seama atât de interesele bolnavului nou internat, cât şi de interesele
restului bolnavilor. Ajunşi în salon, asistenta îi va prezenta bolnavului colegii lui de salon
creând de la bun început o atmosferă caldă între bolnavii vechi şi cel nou internat.
Salonul va fi rezervat strict pentru hepatita virală acută, bine luminat, călduros, bine
aerisit, cu cel mult 2-3 paturi cât mai distanţate între ele pentru ca bolnavii să nu se
deranjeze reciproc. Mobilierul va conţine strictul necesar, va fi uşor de curăţat şi estetic,
iar zugrăveala salonului trebuie să fie uniformă dar variată şi în culori pastel. Vesela,
lenjeria, instrumentarul şi orice alt obiect de inventar al secţiei trebuie să fie în stare de
strictă curăţenie.
Se vor înlătura toţi excitanţii auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative
asupra sistemului nervos central (S.N.C).
Se va asigura igiena salonului şi a secţiei ţinându-se cont de condiţiile igienice de
asepsie (mijloace umede): mobilierul va fi spălat zilnic şi dezinfectat iar pe jos se spală de
2-6 ori pe zi, sau chiar de mai multe ori la nevoie.
Lenjeria de pat va fi curată, saltelele şi mobilierul bine întreţinute. Perdelele şi
covoarele reprezintă un rezervor de praf infectat, de aceea nu vor fi menţinute în saloanele
cu bolnavi de hepatită virală acută.
Prin discuţiile asistentă-pacient se aprofundează datele pentru anamneză iar
bolnavul va fi familiarizat cu secţia. I se vor arăta locul şi modul de funcţionare al
robinetelor de apă, aparatelor de semnalizare şi de iluminat; de asemenea i se explică
amplasamentul secţiei (unde este baia, oficiul, camera asistentelor) şi este sfătuit să se
adreseze cu curaj asistentei sau medicului dacă are o problemă.
Desigur secţia are şi un regulament care trebuie respectat de cei internaţi, iar
regulile trebuie să fie prezentate ca sfaturi care vin în ajutorul pacientului pentru evitarea:

27
infecţiilor nozocomiale, agravării stării lui şi menţinerea unui climat corespunzător de spital.
I se explică orarul meselor, cel al orelor de odihnă. Asistenta trebuie să explice
concis că vizitele sunt strict interzise, la fel şi deplasările în afara secţiei sau dintr-un salon
în altul. Bolnavul cu hepatită virală acută nu are dreptul să părăsească salonul, iar pentru
deplasările la diferite servicii sau anexe ale secţiei va fi însoţit de către asistenta medicală.
Regimul alimentar trebuie respectat cu stricteţe, de aceea îi este interzis să
primească alimente necontrolate de asistentă, de la aparţinători.
Se menţionează rolul odihnei şi al repausului fizic şi psihic în vindecarea bolii sale.
Întrucât odihna şi liniştea sunt un factor esenţial în vindecarea bolnavului cu hepatită virală
acută, asistenta va lua măsuri de respectare strictă a programului secţiei.

3.2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv

Ajutorul asistentei medicale la examinările clinice este indispensabil în cazul

bolnavilor în stare gravă (astenici, adinamici, somnolenţi, inconştienţi) şi foarte util în cazul
tuturor bolnavilor.

A. Pregătirea psihică a bolnavului

Pregătirea psihică a bolnavului se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire pe
care asistenta o duce cu bolnavul din momentul primirii lui pe secţie. Atitudinea ei faţă de
bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta. Crearea climatului favorabil şi
atitudinea prietenoasă, constituie factorii importanţi ai unei pregătiri psihice bune.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenta trebuie să lămurească bolnavul
asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să reducă la minimum durerile care
eventual vor fi provocate prin unele manopere simple. Bolnavul nu trebuie indus niciodată
în eroare, căci astfel va pierde încrederea în cadrul medical. Dacă însă cunoaşte esenţa şi
importanţa examinărilor, prin încrederea pe care i-a insuflat-o cadrul medical, va suporta
mai uşor suferinţele cauzate de diversele explorări obţinându-se cooperarea lui activă în
reuşita şi operativitatea examinărilor.
Ţinând seama de simţul pudorii asistenta va izola patul cu un paravan în timpul
examinărilor, ceea ce linişteşte pe mulţi bolnavi.

B. Pregătirea materialelor și instrumentelor

Pregătirea materialelor şi instrumentelor pentru examenul obiectiv este realizată tot

28
de asistentă. Ea va pregăti pentru un examen obişnuit: învelitoare uşoară de flanelă,
stetoscop, spatule linguale sterile, oglindă frontală, tensiometrul, mănuşi de cauciuc
sterile, vaselină, ciocan de reflexe, lanternă electrică, termometru ,creion dermograf, tăviţă
renală şi alte instrumente speciale în funcţie de natura examinării şi de recomandările
primite.
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea de funcţiune, apoi vor fi
aşezate pe o tăviţă utilizată numai pentru acest scop şi învelite într-un şerveţel.
Asigurarea iluminaţiei necesare pentru examinarea cavităţilor naturale, precum şi
deservirea medicului cu instrumente cer o atenţie permanentă din partea asistentei.
Predarea instrumentelor necesare în timpul examinării diferitelor porţiuni trebuie executată
la momentul oportun, exact atunci când medicul are nevoie de instrumentele, manoperele
sau mişcările respective. Din acest motiv asistenta trebuie să cunoască bine ordinea
cronologică a unui examen obiectiv, să aibă la îndemână instrumentarul şi să stea în
apropierea medicului.

C. Pregătirea fizică a bolnavului

Pregătirea fizică a bolnavului se începe cu golirea vezicii înainte de începerea
examinării, pentru ca globul vezical să nu inducă în eroare medicul. Urina nu va fi aruncată
până la aprobarea medicului, pentru ca la nevoie să poată fi examinată la laborator.
Bolnavii trebuie dezbrăcaţi complet cu ocazia examinării, însă dezbrăcarea nu
trebuie făcută neapărat deodată, bolnavul fiind ferit astfel de jenă precum şi de răceală.
Asistenta va urmării ca temperatura din camera de consultaţie să fie corespunzătoare,
geamurile închise şi să se evite circulaţia în timpul cât bolnavul este dezbrăcat. Dacă
temperatura aerului este scăzută bolnavul va fi acoperit totdeauna cu învelitoare de
flanelă, lăsând descoperite numai porţiunile de corp examinate în acel moment.
Bolnavii nu trebuie să stea complet dezveliţi în faţa oricărei examinări, însă
dezvelirea superficială a unei singure părţi a corpului poate ascunde o serie de semne
clinice importante.

D. Aducerea bolnavului în poziția adecvată

Examinarea începe prin luarea anamnezei. În acest timp bolnavul va sta în poziţia
cea mai comodă. La examenul obiectiv însă, el trebuie adus în poziţiile adecvate
observaţiei. Astfel inspecţia generală se face aducând bolnavul în decubit dorsal. Asistenta
ajută bolnavul să se întoarcă, pentru a putea fi observate tegumentele de pe faţa

29
posterioară a corpului.
Aducerea bolnavului în poziţia adecvată examinării şi sprijinirea lui, uşurează mult
atât munca medicului cât şi eforturile bolnavului.
După terminarea examenului obiectiv, bolnavul va fi îmbrăcat şi condus în salon,
instalat în patul său, în poziţia preferată de el. În hepatita virală acută poziţia indicată de
medic pentru o bună irigare a ficatului este cea de decubit dorsal.
Îmbrăcarea şi dezbrăcarea bolnavului trebuie efectuate cu foarte mult tact, grijă şi
fineţe pentru a nu provoca dureri sau mişcări inutile.

3.3. Asigurarea igienei corporale și generale

Toaleta bolnavului constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de

vindecare. Alături de asigurarea condiţiilor indispensabile de igiena ale mediului este
necesar ca asistenta să vegheze asupra igienei corporale a bolnavului. La efectuarea
igienei corporale a bolnavului cu hepatită virală acută, se ţine cont de faptul că este
diminuată capacitatea de adaptare a organismului acesta fiind expus la diferite infecţii
secundare. Bolnavul adult trebuie să se spele şi să facă baie în mod regulat, fie singur
(dacă starea generală îi permite), fie cu ajutorul asistentei (sub forma băii parţiale la pat).
Copiii internaţi cu hepatită virală acută vor fi întotdeauna însoţiţi şi supravegheaţi în
timpul efectuării toaletei (fie totală, fie parţială) de către asistentă. Vor fi ajutaţi să se spele
corespunzător, vor fi învăţaţi regulile stricte de igienă (spălat pe mâini frecvent şi
obligatoriu după folosirea toaletei, spălat pe dinţi după fiecare masă, spălat pe faţă ).
Baia parţială la pat se aplică în cazul bolnavilor cu stare generală alterată şi constă
în spălarea întregului corp pe regiuni, descoperind progresiv numai partea care se va
spăla.
Asistenta va avea grijă ca temperatura din salon să fie peste 20ºC, să nu fie curenţi
de aer rece, să aibă la îndemână cele necesare: lighean cu apă caldă 37ºC, săpun,
burete, prosop. Va proteja patul cu muşama (peste care se pune un cearceaf sau prosop)
şi va înlocui pătura cu o flanelă (bolnavul rămânând dezbrăcat).
Ordinea în care se va desfăşura toaleta trebuie să fie respectată: faţă, gât, membre
superioare, partea anterioară a toracelui , abdomenul, partea posterioară a toracelui,
regiunea sacrată, coapse, membre inferioare, organele genitale şi la sfârşit regiunea
perianală.
Apa va fi schimbată de cel puţin 3 ori în timpul efectuării băii parţiale. După baia

30
corect executată bolnavul se simte înviorat. El va fi pudrat, îmbrăcat, pieptănat şi aranjat în
patul a cărui lenjerie va fi apoi schimbată de către asistentă.
Baia generală se aplică în cazul bolnavilor cu stare generală bună şi se va efectua
de preferinţă o dată la 2-3 zile, sau o dată la săptămână. Timpul favorabil pentru baia
generala este dimineaţa sau seara. În nici un caz nu se va face cu o oră înaintea mesei
sau după luarea mesei, introducerea bolnavului în baie în timpul digestiei fiind interzisă.
Asistenta va avea grijă să aibă la îndemână o cantitate suficientă de apă caldă,
temperatura din camera de baie să nu fie sub sau cu mult peste 21-22ºC, camera de baie
să fie curată şi dezinfectată. Va conduce bolnavul la baie, iar dacă starea sănătăţii lui o
permite, el va fi lăsat să se îmbăieze singur (cu excepţia copiilor care vor fi spălaţi de către
asistenta).
Dacă asistenta constată alterarea stării generale a bolnavului sau tulburări
subiective, va întrerupe baia imediat. După terminarea băii bolnavul se acoperă cu un
cearceaf de baie încălzit şi se şterge repede, se îmbracă cu lenjerie curată, cu pijamaua
peste care va lua un halat cald şi se va întoarce la patul lui, la care între timp i s-a
schimbat lenjeria.
Copiii vor fi spălaţi, şterşi şi îmbrăcaţi de către asistentă, care va avea grijă ca
pielea să fie curată, perfect uscată la plici şi pudrată cu pudră de talc.
Baia la cadă este înlocuită tot mai mult cu duşul. Duşul este metoda cea mai
eficientă fiind un mijloc mai economic, mai igienic şi nu epuizează organismul bolnavului
într-o măsură aşa de mare ca baia generală la cadă.
La copii se foloseşte doar baia la cadă cu ajutorul asistentei.
Este bine ca după spălarea bolnavului (indiferent de metodă), să i se facă frecţie cu
o soluţie stimulantă a circulaţiei, cu alcool (diluat pentru a nu usca tegumentele), spirt
medicinal mentolat. După frecţie se pudrează pliurile naturale cu pudră de talc, care
absoarbe umezeala.
Lenjeria de corp şi de pat se va schimba cu ocazia îmbăierii sau ori de câte ori este
nevoie şi trebuie să fie tot timpul curată.
În cursul icterelor, bolnavii suferă adesea de prurit, pe care încearcă să-l
amelioreze prin grataj. Asistenta va avea grijă ca după baia generală unghiile acestor
bolnavi să fie tăiate scurt, rotund, pilite cu atenţie şi întreţinute curat, pentru a reduce cât
mai mult pericolul lezării şi infectării tegumentelor cu ocazia gratajelor.
Toaleta cavităţii bucale se va face cu deosebită atenţie, fiindcă bolnavii adesea se
plâng de un gust amar în gură iar timpul de sângerare este crescut şi sunt predispuşi la

31
hemoragii ale mucoaselor (gingivoragii).
Asistenta trebuie să acorde în cursul hepatitei virale acute o atenţie deosebită
îngrijirii mucoaselor (nazală, bucală, faringiană, genitală la femei), căci neglijarea acestor
regiuni duce prin infecţii secundare la diferite complicaţii: otite, stomatite, conjunctivite.
Se explică pacientului rolul important al igienei corporale şi al respectării normelor
igienice (spălarea pe mâini, baie, pieptănarea şi spălarea părului, spălarea pe dinţi,
raderea bărbii, haine curate). Copiii vor fi ajutaţi de către asistentă în îndeplinirea acestor
norme.
Deoarece hepatita virală acută este de etiologie infecţioasă, asistenta va ţine cont
de normele de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti, respectând cu stricteţe măsurile de
asepsie şi antisepsie în efectuarea tuturor manoperelor pentru asigurarea igienei
bolnavului.

3.4. Pregătirea, asistarea și efectuarea recoltărilor de produse biologice și

patologice

Pentru obţinerea unor rezultate corecte produsele vor fi recoltate (respectând

normele prescrise) şi trimise la laborator în condiţii corespunzătoare.
Indicaţia pentru recoltarea produselor este dată de medic; totuşi asistenta trebuie să
cunoască esenţa analizelor care se cer, având în vedere că unele recoltări sunt executate
în întregime de asistentă, iar altele de medic ajutat de asistentă.
În amândouă cazurile asistenta trebuie să cunoască şi să respecte următoarele:
- orarul recoltărilor;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- pregătirea fizică (regim alimentar, repaus la pat, aşezarea corespunzătoare, în funcţie de
recoltări);
- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării;
- cantitatea de produse necesară analizelor cerute;
- cunoaşterea tehnicii speciale a diferitelor recoltări;
- efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionism;
- etichetarea recipientelor cu produsele recoltate, prin scriere directă pe recipient sau pe
etichete bine fixate pe acesta;
- completarea imediată şi corectă a biletului de analiză care să cuprindă: numele,
prenumele, numărul salonului, al patului, natura produsului, analiza cerută, diagnosticul,

32
data recoltării;
- trimiterea imediată a produselor la laborator;
- transportarea produselor la laborator, iar când se transportă în altă unitate, ambalarea
corespunzătoare.
Produsele recoltate sunt utilizate pentru efectuarea examenelor de laborator.
Acestea se pot grupa în două categorii:
- examene curente (aceleaşi în toate cazurile);
- examene ţintite (specifice bolii), care vizează o anumită etiologie, sugerată de
investigaţia clinică şi epidemiologică.

A. Examenul curent
Acest examen cuprinde: hemoleucograma completă, ureea sanguină, glicemia,
viteza de segmentare a sângelui şi examenul sumar de urină.
Recoltarea acestor probe se face cu seringi şi ace de unică folosinţă, dimineaţa pe
nemâncate (excepţie făcând cazurile de urgenţă).
a) Hemoleucograma completă
Recoltarea sângelui pentru hemoleucogramă se face fie din degetul inelar (după ce
acesta a fost dezinfectat cu alcool, asistenta va înţepa cu un ac steril pulpa degetului
dezinfectat, va şterge cu un tampon curat prima picătură de sânge şi va lua pe o lamelă de
sticlă următoarea picătură cu care va efectua un frotiu); fie din venă prin puncţie venoasă,
prin recoltarea unei cantităţi fixe de 2 ml, în flacoane cu soluţie de EDTA (0,5 ml soluţie
uscată prin evaporare), urmând ca la laborator să se facă frotiurile şi numărătorile. Nu
trebuie neglijată buna agitare în flaconaş a sângelui recoltat pe EDTA pentru o bună
amestecare.
Valori normale:
Hematii: - 4,5 - 5,5 milioane/mm3 – bărbaţi;
- 4,2 - 4,8 milioane/mm3 - femei;
Hemoglobină: - 15  2 gr/100 ml – bărbaţi
- 13  2 gr/100 ml - femei
Hematocrit: - 45  5 % - bărbaţi
- 40  5 % - femei
Reticulocite: - 10 - 15 %
Trombocite: - 150 - 400000 / mm3
Leucocite: - 4000 - 8000 / mm3

Formula leucocitară:

Neutrofile -3–5%
nesegmentate:
33
 Neutrofile segmentate: - 60 – 70 %
Eozinofile: -1–3%
Bazofile: -0–1%
Limfocite: - 20 – 40 %
Monocite: -4–8%

În hepatita virală acută se evidenţiază: leucopenie cu limfocitoză, uşoară

monocitoză şi eozinofilie, precum şi tendinţa de hemoconcentraţie (creşterea valorii
hematocritului).
b) Viteza de sedimentare a sângelui (V.S.H.)
Recoltarea sângelui pentru V.S.H. se face prin puncţie venoasă. Asistenta aspiră în
seringa de 2ml, soluţia de citrat de sodiu 3,8 % sterilă în cantitate de 0,4ml. Va puncţiona
vena, fără garou şi va aspira sânge până la 2ml, deci 1,6 ml şi se introduce apoi în flacon,
după care se agită.
Valori normale:
bărbaţi:1 -10 mm / o oră; femei : 2-13 mm / o oră;
7 -15 mm / două ore; 12-17 mm / două ore.
În hepatita virală acută valoarea V.S.H.- ului este normală sau chiar încetinită (2-3
mm /oră) exprimând tendinţa de creştere a vâscozităţii sângelui.
c) Glicemia
Se recoltează 2 ml sânge prin puncţie venoasă şi se introduce în sticluţa pentru
analize în care se află 4 mg florură de Na.
Valori normale: 0,80 – 1,20 gr %.
În hepatita virală acută de tip A nu apar modificări ale glicemiei.

d) Examenul sumar de urină

Recoltarea pentru acest examen se face de obicei din prima urină de dimineaţă
(100-150ml de urină), în sticluţe curate (nu neapărat sterile); la laborator se cercetează
prezenţa: albuminei (A) cu aprecierea cantitativă (+, + +, + + +); glucozei (Z); puroiului (P);
urobilogenului (Ubg) şi a pigmenţilor biliari.
Valori normale:
A/
P/ negativ
Z/
Sediment: 1 - 2 celule epiteliale / câmp
1 - 2 leucocite / câmp

34
 Ubg / negativ
Pig / negativ
În hepatita virală acută apar modificări frecvente în ceea ce priveşte Ubg-ul şi
pigmenţii.
Astfel Ubg-ul poate primi valori pozitive notat (+, + +, + + +), iar pigmenţii prezenţi în
urină pot ajuta la stabilirea diagnosticului de hepatită virală acută.

B. Examele specifice bolii

Aceste examene cuprind: anticorpi anti-hepatita A, bilirubina, disproteinemia,
transaminazele, exudatul faringian şi examenul scaunului.
a) Determinarea anticorpilor anti-hepatită A
Prin aceste analize se dozează uzual Ig M anti-hepatită A.
Recoltarea sângelui pentru anticorpi se face prin puncţie venoasă. Se recoltează
5ml sânge pe simplu şi se introduce apoi în eprubete. Se centrifughează şi se fac
determinări specifice din plasmă sau din ser.
Valori normale:
anti HVA - negativ
IgM HVA – negativ
În hepatita virală acută anticorpii anti-hepatită A, prezintă valori pozitive în titru
variabil în funcţie de momentul evolutiv al bolii.
b) Bilirubina
Recoltarea sângelui pentru bilirubină se face prin puncţie venoasă. Se recoltează 5-
10ml de sânge pe simplu, care va fi introdus în sticluţa de analize curată şi etichetată.
Valori normale:
Bilirubina totală: 0,6 - 1 mg %;
directă: 0,1 - 0,4 mg %;
indirectă: 0,2 - 0,8 mg %.
În hepatita virală acută valorile bilirubinei (pentru toate cele trei tipuri T,D,I) sunt
crescute în timpul perioadei icterice, în special bilirubina directă creşte puţin mai mult
decât cea indirectă.
c) Testele de disproteinemie
Recoltarea sângelui pentru aceste probe se face prin puncţie venoasă. Se aspiră în
seringă 5-10ml sânge pe simplu. Această probă constă din ansamblul: Takata-Ara,
R.Tymol, ZnSO4.

35
 Valori normale:
Takata-Ara: negativ;
Reacţia Tymol: 0 - 4 uML;
ZnSO4: 0 - 8 uSH.
În timpul hepatitei virale acute, testele de disproteinemie prezintă modificări.
Astfel: Takata-Ara este pozitivă, R.Tymol este crescută peste valoarea normală
(4uML), iar ZnSO4 este crescut şi el (peste 10uSH).Valorile cele mai crescute pentru
disproteinemie sunt obţinute în perioada icterică. Electroforeza proteinelor serice prezintă
un indicator sensibil de disproteinemie. Electroforeza evidenţiază în hepatita virală acută o
scădere a albuminei şi o creştere a beta şi alfa globulinelor (la început) şi apoi a
gamaglobulinelor.
d) Transaminazele
Recoltarea sângelui pentru aceste probe se face prin puncţie venoasă. Se va
recolta 5ml sânge pe simplu. Această probă este constituită din: TGP (transaminaza
glutamic-piruvivă) şi TGO (transaminaza glutamico-oxalacetică).
Valori normale:
TGP : 5 - 42 U.I.
TGO : 5 - 40 U.I.
În hepatita virală acută valorile acestor transaminaze se menţin crescute. În special
TGP prezintă titruri foarte mari (între 400 - 2000 U.I.), iar TGO prezintă titruri şi ele
crescute dar mai mici decât cele înregistrate de TGP.
e) Exudatul faringian
Recoltarea exudatului faringian trebuie să se facă cu tampon de vată steril (instalat
pe o ansă sterilă, totul introdus într-o eprubetă tot sterilă, astupată cu un dop de vată
perforat de ansă), de la bolnavi care nu şi-au clătit gura, nu s-au spălat pe dinţi, nu au
mâncat, nu au fumat.
Recoltarea se face dimineaţa la prima oră. Cu un apăsător de limbă se permite
vizualizarea faringelui şi a amigdalelor, apoi se introduce tamponul cu blândeţe, ştergând
cu el amigdalele sau peretele posterior al faringelui. Se va evita atingerea altor părţi din
mucoasa bucală, unde se găseşte flora saprofită.
Recoltarea exudatului faringian de la copii mici se face mai greu, folosindu-se
ajutorul mamei sau al altei persoane pentru o recoltare eficientă.
Valori normale:
În mod normal nu trebuie să găsim în exudatul faringian floră patogenă.

36
 Într-o fază incipientă a hepatitei virale acute de tip A prin determinări specifice,
virusul hepatitic A se poate izola din faringe (sunt analize neuzuale rezervate unor institute
de virusologie).
f) Examenul materiilor fecale
Se recoltează scaunul în recipiente sterile şi uscate, fără nici o substanţă
antiseptică.
Virusul hepatitic A se poate izola din scaun încă din primele 10 zile ale perioadei
preicterice (de asemenea este o analiză neuzuală rezervată unor institute de virusologie).

3.5. Participarea asistentei medicale la efectuarea explorărilor paraclinice

În hepatita virală acută de tip A nu sunt întâlnite explorările paraclinice ca: biopsie,
laparoscopie, specifice ficatului, deoarece evoluţia este de regulă spre vindecare.

3. 6. Poziția bolnavului în pat, urmărirea faciesului și funcțiilor vegetative

A. Poziția bolnavului în pat

Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau bolnavii în pat, poziţiile în care
aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale, precum şi manoperele
prin care se asigură schimbările de poziţie ale bolnavilor în stare gravă.
În funcţie de starea generală şi de afecţiunea lor, bolnavii ocupă în pat o poziţie
activă, pasivă, forţată.
În hepatita virală acută de tip A în perioada acută a bolii, bolnavul trebuie să
respecte repausul la pat fizic şi psihic. Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă
perfectă.
Poziţia indicată, la bolnavii cu hepatită virală acută de tip A, în pat este decubitul
dorsal, poziţie care asigură o bună irigare a ficatului. Bolnavul se poate schimba din
decubitul dorsal în cel lateral stâng şi drept, şi eventual la nevoie poziţia drenajului
postural la intervale regulate (poziţia activă).
Bolnavii în stare gravă trebuie serviţi la pat cu tot ceea ce au nevoie şi trebuie
schimbată poziţia în pat mai des (poziţia pasivă).
Mobilizarea bolnavului din pat o hotărăşte medicul şi dispoziţiile lui privind
cuantumul mişcărilor şi durata zilnică de părăsire a patului trebuie respectate. Activitatea
zilnică precoce poate provoca recidive sau agravări nerecuperabile.

37
 B. Urmărirea faciesului
Expresia feţei de multe ori poate exprima gradul de inteligenţă al bolnavului, precum
şi anumite stări psihice: anxietate, durere, bucurie, somnolenţă, oboseală, stres, ea
putându-se schimba relativ repede în raport cu modificările stării bolnavului, din acest
motiv urmărirea faciesului bolnavului trebuie să fie o preocupare permanentă a asistentei
medicale.
La pacienţii cu hepatită virală tip A caracteristică este “masca hepatitei” cu buzele
roşii carminate, paloare circumnazoorală, sclere gălbui, icter tegumentar facial. Uneori pot
să apară manifestări cutanate de tip urticarian la nivelul feţei.

C. Urmărirea funcțiilor vegetative

Asistenta are sarcina de a urmări aspectul, cantitatea, numărul, culoarea, conţinutul
urinelor, vărsăturilor, scaunelor şi să noteze în foaia de observaţie (FO) a bolnavului
rezultatele obţinute.
a) Urina este o soluţie apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din
metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism.
Prin micţiune se înţelege emisiunea de urină, act fiziologic conştient de eliminare,
iar prin diureză se înţelege cantitatea de urină eliminată în 24 ore.
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii
tratamentului asistenta va urmări:
- tulburările de emisiune urinară;
- cantitatea de urină emisă în 24 ore;
- caracterele calitative ale urinei;
- numărul micţiunilor în 24 ore.
Valorile normale:
- cantitatea de urină variază în funcţie de vârstă astfel:
Nou-născut 30-300 ml / 24 ore
Copil 500-1200 ml / 24 ore
Adult 1200-1400 ml / 24 ore

- frecvenţa micţiunilor variază şi ea în funcţie de vârstă:

Nou-născut Micţiuni frecvente

Copil 2-4 micţiuni /zi
Adult 5-6 micţiuni / zi
Vârstnici 6-8 micţiuni / zi

38
 - reacţia urinei: reacţie acidă; PH-ul între 4,5-7
- densitate: 1010-1025.
Diureza se notează zilnic în Foaia de Observaţie a pacientului, prin haşurarea
pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi a zilei respective. Spaţiul dintre două linii
orizontale ale F.T. corespunde la 100 ml urină.
În hepatita virală acută de tip A se poate observa culoarea închisă a urinelor. În
perioada icterică urina se închide şi mai mult la culoare luând aspectul de “bere brună” sau
“acaju”. Cantitativ urina este redusă şi prezintă o concentraţie crescută.
b) Scaunul reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie eliminate din
organism prin actul de defecaţie.
Prin defecaţie se înţelege eliminarea materiilor fecale prin anus.
Urmărirea tranzitului intestinal şi examinarea sistemică a scaunelor au o deosebită
importanţă pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei hepatitei virale acute de tip
A.
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului asistenta va urmări:
- tulburările de emisiune a scaunelor;
- cantitatea de materii fecale în 24 ore;
- numărul scaunelor în 24 ore;
- caracteristicile calitative ale scaunelor: aspectul, cantitatea, forma, consistenţa şi
mirosul.
Valorile normale, frecvenţa scaunelor variază în funcţie de vârstă:
- Nou-născut 3-4 scaune / zi;
- Copil 1-2 scaune /zi;
- Adult 1-2 scaune / zi sau unul la două zile.

Notarea scaunelor în F.T. se face prin semne convenţionale:

Normal = | ; moale = /; diaree (apos) = - ; mucus = X ; puroi = P; sanguinolent = S;
melenă = M.
Dacă numărul scaunelor evacuate într-o zi este foarte mare, se notează numărul
total urmat de semnul convenţional respectiv.
În hepatita virală acută de tip A scaunele sunt decolorate. În funcţie de culoarea şi
aspectul lor, medicul poate stabili gravitatea bolii. Când scaunele sunt foarte decolorate
hepatita virală acută de tip A este severă, iar când scaunele sunt albe (foarte rar) avem de-
a face cu o formă foarte gravă de hepatită virală acută de tip A. Poate de asemenea să
apară constipaţia.

39
 Dacă emisia de materii fecale lipseşte (constipaţie) asistenta, la indicaţia medicului,
va administra laxative uşoare sau regim dietetic specific, iar dacă nu se reuşeşte va
recurge la clisme evacuatorii.
c) Vărsăturile reprezintă evacuarea prin gură a conţinutului stomacului.
Vărsătura este un act reflex cu centrul în bulbul rahidian.
La vărsături se urmăreşte:
- frecvenţa;
- orarul;
- cantitatea;
- conţinutul;
- culoarea;
- mirosul;
- forţa de proiecţie;
- simptomele care însoţesc vărsăturile.
În hepatita virală acută de tip A vărsăturile pot fi frecvente iar conţinutul lor poate fi
alimentar şi ulterior conţinut gastric.
Valorile obţinute vor fi notate în Foaia de Observaţie a bolnavului prin mici cerculeţe
în dreptul rubricii rezervate acestui scop.

3.7. Urmărirea funcțiilor vitale

Urmărirea funcţiilor vitale (T.A., puls, respiraţie, temperatură) este obligatorie în

cursul oricărei boli căci modificarea lor reflectă în mare măsură starea generală a
bolnavului precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă.
Totalitatea observaţiilor asupra funcţiilor vitale se completează în foaia de observaţie
(FO) a bolnavului.
a) Tensiunea arterială – reprezintă presiune exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali.
Tehnica măsurării valorilor tensiunii arteriale trebuie să fie cunoscută de asistenta
medicală deoarece măsurarea şi notarea acestora în Foaia de Observaţie, la intervale
stabilite de medic, cade în sarcina ei.
Se notează în FT valorile obţinute cu o linei orizontală de culoare roşie, socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc apoi liniile orizontale de TA
maxime şi TA minime cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat obţinându-se astfel

40
graficul pentru TA. Tensiunea arterială mai poate fi notată şi sub formă de cifre cu culoare
roşie.
Valorile normale:
Grupă T.A. minimă T.A. maximă
copii 60-65 mm/Hg 90-110 mm/Hg
adulți 75-90 mm/Hg 115-140 mm/Hg

În hepatita virală acută de tip A tensiunea arterială poate să scadă ca urmare a

afectării uşoare a miocardului.
b) Pulsul – reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe un plan
osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.
Întrucât la apariţia pulsului intervine atât inima cât şi vasele el va reflecta atât starea
funcţională a inimii cât şi pe cea a arterelor.
În bolile infecţioase acute pulsul oglindeşte gravitatea afecţiunii. Prognosticul depinde
în aceste cazuri în mare măsură de calităţile pulsului, modificările determinând şi conduita
terapeutică în cele mai multe cazuri. Din acest motiv, examinarea, urmărirea şi notarea
pulsului au o deosebită importanţă în îngrijirea bolnavului.
În mod normal pulsul se va lua de 2 ori / zi, dar la indicaţia medicului se poate
efectua şi de mai multe ori pe zi. Se va ţine cont în măsurarea pulsului de: frecvenţă,
ritmicitate, volum, tensiune şi celeritate.
Se consemnează valorile obţinute printr-un punct de culoare roşie ţinând cont că
fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii. Unirea valorii prezente cu cea
anterioară se face printr-o linie continuă de culoare roşie obţinându-se astfel curba
pulsului.
Valorile normale:
- Copii 90-100 pulsaţii / minut
- Adulţi 60-80 pulsaţii / minut
În hepatita virală acută de tip A aparatul cardio-vascular prezintă unele modificări,
miocardul fiind afectat uşor şi pasager sub forma unei discrete miocardite exprimate prin
modificări EEG şi ale pulsului, de obicei bradicardie (scăderea frecvenţei pulsului).
c) Respiraţia – reprezintă ansamblul funcţiilor prin care se asigură schimburile
gazoase ale organismului (absorbţia O2-ului şi eliminarea CO2-ului).
Tehnica măsurării respiraţiei trebuie să fie bine cunoscută de asistentă deoarece
măsurarea şi notarea acesteia în Foaia de Observaţie cade în sarcina ei. Intervalele de
timp pentru măsurare sunt stabilite de către medic.

41
 În înregistrarea respiraţiei asistenta va urmări: frecvenţa, amplitudinea, ritmul,
zgomotele, simetria mişcărilor respiratorii şi timpul de respiraţie.
Consemnarea frecvenţei respiratorii se face printr-un punct, fiecare linie orizontală a
foii de temperatură reprezentând o respiraţie. Se va uni punctul valorii actuale cu cel al
valorii anterioare, cu o linie verde, obţinându-se curba respiraţiei.
Valorile normale:
- copii 25-35 respiraţii / minut
- adulţi 16-18 respiraţii / minut

În hepatita virală acută de tip A respiraţia nu prezintă modificări specifice.

d) Temperatura – reprezintă gradul intensităţii căldurii corporale rezultat din echilibrul
dintre producţia de căldură şi pierderea sa.
Asistenta are sarcina să termometrizeze pacientul de 2 ori / zi (dimineaţa şi seara)
sau ori de câte ori este nevoie (dacă pacientul prezintă febră).
Înregistrarea grafică a temperaturii se face cu culoare albastră. Se notează un punct
pe verticală corespunzător datei şi timpului zilei, socotind pentru fiecare linie orizontală a
foii două diviziuni de grad. Apoi se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară pentru
obţinerea curbei termice. Temperatura se mai poate nota şi cifric.
Valorile normale:
- copii 36,1-37,8ºC
- adulţi 36-37ºC

Când se măsoară în cavităţi închise (cavitate bucală, rectală, vaginală) valorile

temperaturii pot fi mai mari cu 0,3-0,5ºC decât cele axilare.
În hepatita virală acută de tip A în perioada prodromală bolnavul poate prezenta febră
moderată, fără frisoane, care durează 3-5 zile. Mult mai rar febra poate fi înaltă (peste
39ºC). Dacă febra este însoţită de transpiraţii, acestea se notează, deoarece când sunt
abundente poate antrena pierderi de apă importante.

3.8. Alimetația bolnavului cu hepatită virlă acută A

Alimentaţia raţională atât sub raport cantitativ cât şi calitativ contribuie la menţinerea
capacităţii de apărare a organismului.
Bolnavului cu hepatită virală acută de tip A adesea se plâng de meteorism,

42
constipaţie şi inapetenţă, ceea ce îngreunează aportul de calorii. De aceea dieta
monotonă a bolnavului trebuie făcută mai accesibilă prin procedee culinare şi fracţionată
în doze mici dar consumate frecvent.
Mesele principale nu vor fi niciodată servite înaintea aplicării tratamentului, iar
alimentaţia bolnavilor nu trebuia să fie deranjată de nimic; de aceea activitatea secţiei,
recoltările, tratamentele, inclusiv vizita medicală trebuie terminate până la ora meselor.
În perioada acută a hepatitei virale tip A bolnavul primeşte un regim de cruţare a
ficatului prin evitarea grăsimilor animale şi alimentelor meteorizante asigurându-se un
aport bogat în hidraţi de carbon şi vitamine. Proteinele se vor da în cantităţi progresive pe
măsură ce dispare inapetenţa asigurând un aport bogat prin brânzeturi de vacă, carne
fiartă de pasăre şi de vacă.
Pe măsură ce starea bolnavului se ameliorează, se admit şi grăsimile vegetale şi
untul. Se interzic băuturile alcoolice, alimentele prăjite, condimentate, conservele,
rântaşurile, grăsimile animale etc.
Modul în care se face alimentarea bolnavului depinde de natura bolii şi de starea
generală a bolnavului.
Pentru bolnavi cu starea generală bună alimentaţia este activă (mănâncă şi se
hidratează singur fără ajutorul asistentei sau a altor persoane).
Pentru bolnavii cu stare generală alterată care nu pot să se alimenteze singuri,
alimentaţia va fi pasivă (asistenta îl va servi la pat, îl va ajuta să mănânce).
Pentru bolnavii cu dificultate mare de alimentare sau cu negativism alimentar
absolut, se foloseşte alimentarea artificială (perfuzii intravenoase) la indicaţia medicului.
În hepatita virală tip A servirea meselor se face numai în saloane, niciodată în sala de
mese a secţiei.

3.9. Participarea asistentei la efectuarea tratamentului

Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris în Foaia de Observaţie a

bolnavului, în rubrica specială, şi cuprinde:
- numele medicamentului;
- doza (cantitatea şi concentraţia);
- calea de administrare;
- ora administrării şi durata tratamentului;
- administrarea în raport cu alimentaţia (înainte, în timpul sau după masă).

43
 Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte mare
responsabilitate. Greşelile provenite din aplicarea unui tratament necorespunzător pot da
naştere la accidente grave, chiar fatale. Din acest motiv la efectuarea tratamentului
asistenta va ţine seama de anumite reguli generale:
- respectarea medicamentului prescris de medic;
- identificarea medicamentului prescris după etichetă;
- forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;
- verifică calitatea medicamentelor observând: integritatea, culoarea medicamentelor
solide, sedimentarea, tulburarea şi opalescenţa medicamentelor lichide;
- respectarea căilor de administrare prescrise de medic (digestivă, parenterală, locală);
- respectarea orarului şi ritmului de administrare a medicamentelor pentru a se menţine
concentraţia constantă în sânge având în vedere timpul şi căile de eliminare a
medicamentelor;
- respectarea dozei de medicament – doza unică pe 24 ore;
- respectarea somnului fiziologic al pacientului organizându-se administrarea în afara
orelor de somn;
- evitarea incompatibilităţilor medicamentoase datorate asocierilor unor soluţii
medicamentoase în aceeaşi seringă;
- respectarea următoarei succesiuni în administrarea medicamentelor: mai întâi cele
administrate pe cale orală: solide şi lichide, apoi injecţiile, ovulele vaginale şi
supozitoarele;
- informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul
urmărit şi efectele secundare;
- anunţarea imediată a medicului privind greşelile produse în administrarea
medicamentelor legate de doză, calea şi tehnica de administrare;
- administrarea imediată a soluţiilor injectabile aspirate din fiole, flacoane;
- respectarea măsurilor de asepsie şi igienă pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti.
Condica de medicamente se completează în triplu exemplar (data, numele
pacientului, salonul, patul, numele medicamentului, doza pe 24 ore în cifre şi litere, forma
de prezentare), după care se predă la farmacia spitalului.
Preluarea medicamentelor se face de către asistenta medicală care are sarcina de a
verifica ambalajul propriu, etichetele, menţiunile privind păstrarea medicamentelor,
numărul lor exact.
Depozitarea medicamentelor în secţia de spital se face în dulapuri compartimentate

44
sau în cutii pentru fiecare pacient; soluţiile perfuzabile preparate de farmacie se păstrează
în frigider.
În hepatita virală acută de tip A calea cea mai frecvent utilizată în administrarea
medicamentelor este cea digestivă-orală.
Forma de prezentare a medicamentelor administrate pe această cale orală poate fi
lichidă (soluţii, mixturi, infuzii, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii) şi solidă (pulberi, tablete,
drajeuri, granule, mucilagii).
În cazul copiilor asistenta va dilua medicamentele lichide cu apă, suc, ceai pentru a
reduce din gustul lor neplăcut.
La adulţi medicamentele lichide vor fi administrate fie diluate, fie ca atare, după care
pacientul bea apă, ceai, suc.
Solidele sub formă de tablete sau drajeuri se aşează pe limba pacientului şi se înghit
ca atare (tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale, se aşează sub limbă).
Solidele sub formă de pulberi divizate (în caşete amilacee sau capsule cerate) se
înmoaie înainte în apă şi se aşează pe limbă pentru a fi înghiţite; pulberile nedivizate vor fi
dozate de asistentă cu linguriţa sau cu vârful de cuţit. Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai
şi apoi se administrează sub formă de soluţii.
Administrarea tabletelor, drogurilor ca atare la copii sub vârsta de 2 ani este interzisă
(ele vor fi divizate sau dizolvate).
În unele cazuri de hepatită virală tip A la indicaţia medicului, tratamentul poate fi pe
cale parenterală când sunt prescrise vitamine (complex B, vitamina C, vitamina E,
vitamina K) sau alte soluţii perfuzabile (clorură de sodiu, glucoză) şi corticoizi (în formele
grave).
Asistenta va avea sarcina să efectueze tratamentul injectabil (infecţii intramusculare,
intravenoase) în condiţii de asepsie perfectă, respectând regulile generale: spălarea pe
mâini, dezinfecţia gâtului fiolei sau flaconului, luarea de mănuşi sterile de cauciuc în mâini,
aspiraţia soluţiilor injectabile cu ac steril ataşat la seringa sterilă, înlocuirea acului de
aspirat cu altul steril pentru injecţie, alegerea corectă a locului injecţiei, dezinfecţia
tegumentului de la locul de puncţionat spre exterior, execuţia corectă a injecţiei, verificarea
poziţiei acului prin aspiraţie, injectarea lentă a soluţiilor medicamentoase, scoaterea acului
şi dezinfecţia tegumentului.
Seringile şi acele vor fi de unică folosinţă.
Injecţiile intravenoase vor fi administrate lent, iar pentru perfuzii se va urmări să nu
fie administrate “paravenos”.

45
 Injecţiile intramusculare vor fi făcute profund, în cadranul corespunzător: cadranul
superoextern fesier, faţa externă a coapsei în treimea mijlocie sau în faţa externă a
braţului în muşchiul deltoid.

3.10. Educația pentru săcătate și profilaxia bolii

Asistenta trebuie să explice bolnavului, în tot timpul spitalizării şi la externare

pericolul recăderilor şi complicaţiilor în cazul nerespectării măsurilor de prevenire a
acestora.
Se explică necesitatea respectării: odihnei, igienei corporale, regimului dietetic cu
evitarea alimentelor interzise (prăjeli, condimente, rântaşuri, grăsimi animale, afumături,
conserve).
Pentru dispensarizarea corectă bolnavul va fi informat că dispariţia icterului şi a
celorlalte semne nu înseamnă vindecare totală; refacerea ficatului necesită timp mai
îndelungat (2-3 luni) şi urmărirea se face timp de 6 luni iar în unele cazuri urmărirea se
face timp de 12 luni (clinic şi prin examinare de laborator).
Asistenta va încuraja pacientul şi familia pentru a pune întrebări despre boală şi
despre regimul alimentar şi informează pacientul despre transmiterea bolii şi a modului de
prevenire a hepatitei A (igienă corporală, spălat frecvent pe mâini mai ales după folosirea
toaletei, evitarea contactului cu persoanele purtătoare de hepatită virală tip A sau în
convalescenţă).
Asistenta va lua legătura cu toţi suspecţii care au avut tangenţe cu bolnavul până la
internarea bolnavului: familie, prieteni, vecini, etc. în vederea realizării anchetei
epidemiologice.

3.11. Externarea bolnavului

Momentul plecării bolnavului este stabilit de medic. În legătură cu acestea asistenta

are o serie de sarcini.
Astfel ea va aduna toată documentaţia relativă a bolnavului pe care o va pune la
dispoziţia medicului de salon în vederea formulării epicrizei.
Asistenta va fixa împreună cu bolnavul ora plecării pentru a-i putea asigura
alimentaţia până în ultimul moment. Va verifica dacă hainele cu care a sosit sunt
corespunzătoare sezonului.

46
 Asistenta va anunţa cu 2-3 zile înainte familiei bolnavului data ieşirii din spital (mai
ales dacă acesta este minor).
Asistenta aprofundează cu bolnavul şi aparţinătorii în cazul minorilor indicaţiile
primite de la medic cuprinse în biletul de ieşire. Va lămuri în special prescripţiile relative la
regimul dietetic, insistând asupra variabilităţii posibile de alimentaţie în cadrul regimului,
precum şi a modului de preparare a alimentelor prescrise.
Va verifica dacă bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru
continuarea tratamentului prescris, la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se
prezinte neapărat la control.
Asistenta va însoţi bolnavul până la magazia de efecte unde îl va ajuta să-şi
primească hainele depuse cu bon, după care va verifica dacă bolnavul are biletul de ieşire
şi reţeta prescrisă pentru tratamentul post-spitalicesc.

47
 Capitolul 4
Plan de îngrijire a pacientului cu hepatită virală acută A

PLAN DE ÎNGRIJIRE

I. Date fixe

- Numele şi prenumele: N.P

- Naţionalitatea: română
- Limba vorbită: română
- Religia: ortodoxă
- Vârsta: 9 ani
- Sex: feminin
- Greutare: 25kg
- Deficienţe
- Înălţimea: 135cm
- Diagnostic: Hepatita virală acută A

II. Date variabile

- Domiciliul: Alba-Iulia
- Ocupaţia: elevă
- Echipa de susţinere: familia

III. Istoricul bolii: pacienta se prezintă la serviciul de primire urgențe prezentând dure în
hipocondru drept, greață, vărsături, tegumente plalide, sclere icterice.
Pacienta rămâne internată pentru investigații și tratament.

IV. Anamneza asistentei medicale: pentru a putea concepe planul de nursing pentru
îngrijirea bolnavei am purtat o discuție cu aceasta din care am obținut următoarele date
referitoare la apariția primelor semne și simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai
prezentat alte boli asociate, antecedente herdo-colaterale și personale, modul de viață
anterior internării.

V. Anamneza medicală: stare generală bună, afebrilă, apetit diminuat, sclere icterice,
48
congestie faringeană discretă. Adenopatii latero cervicale și submandibulare bilaterale.
Echilibrată cardio-respirator . Abdomen suplu, fără sensibilitate la palpare, hepatomegalie
la palpare 1cm sub rebordul costal. OGE-ul conformate, loje renale libere, urina
hipercromă. Fără semne de iritație meningeană. Internare în comparimentul boli
infecțioase.

- Antecedente heredo-colaterale: fără semnificație

- Antecedente personale fiziologice: fără importanță
- Antecedente personale patologice: amigdalita
- Condiţii de viaţă şi muncă: locuința salubră
- Comportament faţă de mediu: sociabilă, orientată temporo-spațial

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară: colaborează cu echipa medicală.

49
 Data
Nevoia fundamentală / Anul 2015
nivelul de dependență 27 28 01 02 03 04 05 06 07 08 09
10/
/ / / / / / / / / / /
03
02 02 03 03 03 03 03 03 03 03 03

Nevoia de a bea și a manca 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 2

Nevoia de a elimina 4 4 4 4 4 2 2 2 2 2 2 1

Nevoia de dormi și odihni 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 1

Nevoia de a învăța cum să-ți
3 3 3 3 3 1 1 1 1 1 1 1
păstrezi sănătatea
Nevoia de a se îmbrăca și
2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 1
dezbrăca
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a
proteja tegumentele și 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 1
mucoasele
Nevoia de a se mișca și a avea o
2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 1
bună postură
Nevoia de a respira și a avea o
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
bună circulație
Nevoia de a evita pericolele 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a comunica 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a acționa conform
propriilor convingeri și valori, de 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
a practica religia
Nevoia de a fi preocupat în
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
vederea realizării
Nevoia de a se recrea 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a menține
temperatura corpului în limite 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
normale
TOTAL 28 28 28 28 28 19 19 19 19 19 19 15

m m m m m m m m m m m m
o o o o o o o o o o o o
d d d d d d d d d d d d
e e e e e e e e e e e e
NIVEL DE DEPENDENȚĂ
r r r r r r r r r r r r
a a a a a a a a a a a a
t t t t t t t t t t t t
ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

50
 Nevoi fundamentale
Surse de dificultate Manifestări de dependenţă Diagnostic
deficitare
1. Nevoia de a bea și- greață; - inapetență Dificultate în a bea și
mânca - vărsături mânca din cauza
grețurilor și vărsăturilor
manifestată prin
inapetență

Intervenţiile asistentei medicale

Obiectivele
Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate

Perioada 27 02- asigur confort pacientei; - administrez șiPerioada 27 02 2015

2015 - 04 03- așez pacienta în poziție șezândă, urmăresc - 04 03 2015
2015 semișezândă sau decubit dorsal cu tratamentul prescris- pacienta nu
- pacienta săcapul într-o parte la margineade medic prezintă semne de
prezinte o starepatului în timpul vărsăturilor; - Glucoză 5% /deshidratare, are
de bine, fără- protejez patul cu mușama și 250ml fl 1 / zi / iv apetit scăzut
greață șialeză; -Metoclopramid 1 /
vărsături, să îi- ofer pacientei un pahar cu apă să- 2 x 3f / zi / iv
se redea poftași clătească gura după vărsătură; - Calciu gluconic ½
de mâncare - fac bilanțul licidelor intrate șif / zi / iv
eliminate;
- monitorizez funcțiile vitale și
vegetative și notez în foaia de
temperatură;
- montez cateter venos periferic

51
 Nevoi fundamentale
Surse de dificultate Manifestări de dependenţă Diagnostic
deficitare
2. Nevoia de a elimina- alterarea- vărsături Alterarea nevoi de a
parenchimului elimina din cauza
hepatic alterări parenchimului
hepatic manifestată prin
vărsături

Intervenţiile asistentei medicale

Obiectivele
Evaluare
îngrijirii
Autonome Delegate

- pacienta să fie- ajut pacienta în timpul vărsăturilor; Administrez - pacienta nu

echilibrată - efectuez toaleta cavității bucaletratamentul prezintă semne de
electrolitic șidupă vărsătură; prescris de medicdeshidratare,
nutrițional - fac bilanțul lichidelor ingerate și și urmăresc- respectă indicațiile,
eliminate; efectul acestuia - vărsăturile au
- încurajez pacienta după încetarea -Calciu gluconic ½scăzut ca frecvență
vărsăturilor; f /zi/iv
- rehidratez pacienta treptat, cu-Glucoză
cantități mici de lichide 5%/250ml f/zi/iv
-Metoclopramid
1/2x3 f/zi/iv

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

52
 deficitare dificultate dependenţă
3 Nevoia de a dormi și- durere nocturnă - somn întrerupt Alterarea nevoi de a
a se odihni dormi și a se odihni din
cauza durerii
manifestată prin somn
întrerupt

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
- pacienta să nu- întocmesc un program de odihnă - administrez- durerea se
mai prezintecorespunzător vârstei pacientei, tratamentul ameliorează după
durere și să- asigur condițiile de mediu necesare prescris de medic administrarea
beneficieze deodihnei (semiobscuritate, liniște) - Algocalmin ½medicației, dar
somn - aerisesc salonul înainte de culcare, f/zi/iv, reapare după 3ore în
corespunzător - ajut pacienta să-și facă baie și îi - Aspatofort 1f/zi/ivintensitate mai slabă,
cantitativ șiofer un pahar cu lapte cald înainte de - pacienta
calitativ culcare beneficiază de 6 ore
de somn pe noapte

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
4 Nevoia de a învăța- lipsa cunoștintelor- cunoștințe insuficienteAlterarea nevoi din
53
cum să-ți păstrezidespre boală,despre boală cauza lipsei de
sănătatea prevenirea și cunoștințe despre boală
complicațiile ei manifestată prin
insuficiente informații
despre boală,
prevenirea și
complicațiile ei

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
- pacienta să- educ pacienta (spălarea măinilor cu - adimistrez - pacienta are
acumuleze apă și săpun înainte de fiecare masă tratamentul indicat dorința de a învăța
cunoștințe noiși după utilizarea toaletei, colectarea de medic: și a acumulat
despre boală,și îndepărtarea corectă a resturilor- Ampicilină informați noi
complicațiile șialimentare, aerisirea încăperilor), 250mg
prevenirea ei - corectez depriderile și obiceiurile 3x250mg/zi /iv
dăunătoare sănătății pacientei, - Aspatofort
- explic necesitatea repausului la pat 1f/zi/iv,
pe perioada spitalizării și a evităriiNospa ½ f/zi/iv,
efortului , -Algocalmin
- motivez importanța acumulării de1/2f/zi/iv
noi cunoștințe, verific dacă a înțeles
corect mesajul transmis

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependenţă nursing
5 Nevoia de a se- cefalee, - incapacitatea de a seAlterarea nevoi de a se
îmbraca și dezbraca - deficit deîmbrăca și dezbrăcaîmbraca și dezbrăca
54
 concentrare, singură din cauza cefaleei,
- ameteli, dureri, amețeli
- durere în manifestată prin
hipocondru drept incapacitatea de a se
îmbrăca și dezbrăca
singură

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
- pacienta să nu- asigurarea lenjeriei curate de pat și - administrez- pacienta prezintă o
mai prezintecorp, medicația stare de sănătate
amețeli, - pregătesc lenjeria și hainele la -Ampicilină 250mgmai bună,
- pacienta să seîndemăna pacientei, 3x250mg/zi/iv - prezintă interes și
îmbrace și- îi acord suficient timp pentru a se -Aspatofort 1f/zi/iv, se poate îmbrăca și
dezbrace îmbrăca și dezbrăca, -Algocalmin ½dezbrăca singură
singură - pregătesc pacienta pentru toate f/zi/iv
tehnicile de investigații și de îngrijire

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
6 Nevoia de a fi curat,- infecția cu virusul- tegumente și mucoaseAlterarea nevoi din
îngrijit, de a protejahepatic A palide, cauza infecției cu
tegumentele și - sclere icterice virusul hepatic A
55
mucoasele manifestă prin sclere
icterice și tegumente
palide

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
- pacienta să- asigur igiena tegumentelor, - administrez- igiena este
prezinte - conștientizez pacienta în legăturămedicația menținută în limite
tegumente șicu importanța menținerii curate a prescrisă șiacceptabile,
mucoase intactetegumentelor pentru prevenireaurmăresc efectul- stare generală
îmbolnăvirilor, acesteia bună, tegumente
- asigur pacienta că evoluția sa este ușor palide, fără
favorabilă semne de
deshidratare

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
7 Nevoia de a se- durere în- dificultatea de a se ridicaDificultate în
mișca și a avea ohipocondru drept din pat satisfacerea nevoii din
bună postură - anxietate cauza durerii în
- cefalee hipocondru drept,
- amețeli amețeli, cefalei
56
 - astenie manifestată prin
dificultatea de a se
ridica din pat

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
- pacienta să- schimb poziția pacientei la interval -administrez - pacienta prezintă o
prezinte tonusde 2 ore, verific tegumentele odată tratamentul indicatstare de sănătate
muscular și săcu schimbarea poziției, de medic: mai bună, se poate
se poată ridica- asigur igiena tegumentelor și a -Ampicilină 250mgridica din pat fără
din pat lenjeriei de corp și pat, 3x250mg/zi/iv ajutor
- pregătesc fizic și psihic pacienta în -Aspatofort 1f/zi/iv,
vederea oricărei tehnici ce urmează -Nospa ½f/zi/iv,
ai fi făcute -Algocalmin1/2
f/zi/iv

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
8 Nevoia de a respiraindependent independent independent
și a avea o bună
circulație

57
 Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
9 Nevoia de a evitaPacienta prezintăindependent independent
pericolele independență în
satisfacerea nevoi

58
 Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
10 Nevoia de aPacienta comunicăindependent independent
comunica ușor, folosește un
limbaj adecvat,
respectuos, își
exprimă dorințele și
emoțiile.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
11 Nevoia de aPacienta respectă independent independent
acționa conformtradiția și religia
propriilor convingeri și
valori, de a practica
religia

59
 Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
12 Nevoia de a fiPacienta nuindependent independent
preocupat în vedereamanifestă
realizării dependență în
satisfacerea acestei
nevoi.

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
13 Nevoia de a sePacienta își ocupăindependent independent
recrea timpul liber citin și
ascultănd muzică

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

60
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
14 Nevoia de a- șiindependent Independent independent
menține temperatura
corpului în limite
normale

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
1 Nevoia de a bea și- greață - apetit scăzut Dificultate în satisfacera
mânca nevoii de a bea și
mânca din cauza
senzației de greață
manifestată prin apetit
scăzut

61
 Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Perioada 04 03- asigur confort pacientei, -administrez Perioada 04 03 2015
2015 – 09 03- hidratez pacienta cu ceaiuritratamentul: – 09 03 2015
2015 călduțe, -Glucoză5% - pacienta nu mai
- pacienta să fie- împart rația alimentară în mai multe 250ml fl1/zi/iv, prezintă senzația de
hidratată înmese, respectând mesele principale, -Metoclopramid greață, ingeră cu
limite normale - supraveghez toleranța la alimentele 1/2x3f/ plăcere alimentele,
ingerate, zi/iv, respectă indicațiile și
- urmăresc pacienta să consume-Calciu gluconic ½mănâncă puțin și
numai alimentele cuprise în regim f/zi/iv des,
-pacienta nu prezintă
semne de intoleranță

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
2 Nevoia de a elimina - alterarea- senzația de greață șiAlterarea nevoii de a
parenchimului vărsătură elimina din cauza
hepatic alterării parenchimului
hepatic manifeatată
prin senzație de greață
și vărsătură

62
 Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
- pacienta să- monitorizez funcțiile vitale și-administrez - pacienta nu mai
prezinte o starevegetative și notez în foaia de medicamentul prezintă senzația de
de sănătate maitemperatură, prescris de medic: greață și vărsătură
bună fără- fac bilantul lichidelor intrate și -
senzația deeliminate, Metoclopramid1/2
greață și- rehidratarea orală va începe încet, x3f/zi/iv
vărsătură cu cantități mici de lichide

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
3 Nevoia de a dormi și- durere - somn perturbat Alterarea nevoi de a
a se odihni - anxietate dormi și a se odihni din
cauza durerii, anxietăți
manifestată prin somn
perturbat

63
 Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
- combaterea- așez pacienta în poziție comodă,-administrez - pacienta
durerii, relaxantă, tratamentul: beneficiază de somn
asigurarea unui- asigur confort fizic: lenjerie de corp -Algocalmin ½ f /odihnitor
somn eficient și pat curată, zi/iv
- asigur o temperatură adecvată în -Aspatofort 1f/zi/iv
salon,
- observ somnul, calitatea acestuia

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
4 Nevoia de a învățaIndependent indendent independent
cum să-ți păstrezi
sănătatea

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

64
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
5 Nevoia de a seindependent indendent independent
îmbăca și dezbrăca

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
6 Nevoia de a fi curat,independent indendent independent
îngrijit, de a proteja
tegumentele și
mucoasele

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

65
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
7 Nevoia de a seindependent indendent independent
mișca și a avea o
bună postură

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
8 Nevoia de a respiraindependent indendent independent
și a avea o bună
circulație

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

66
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
9 Nevoia de a evitaindependent indendent independent
pericolele

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
10 Nevoia de aindependent indendent independent
comunica

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

67
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
11 Nevoia de aindependent indendent independent
acționa conform
propriilor convingeri și
valori, de a practica
religia

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Manifestări de
Nevoi fundamentale Surse de
dependență Diagnostic de nursing
deficitare dificultate
12 Nevoia de a fiindependent independent independent
preocupat în vederea
realizării

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

68
Independent independent independent independent

Manifestări de
Nevoi fundamentale Surse de
dependență Diagnostic de nursing
deficitare dificultate
13 Nevoia de a seindependent independent independent
recrea

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Manifestări de
Nevoi fundamentale Surse de
dependență Diagnostic de nursing
deficitare dificultate
14 Nevoia de aindependent independent independent
menține temperatura
corpului în limite
normale

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

69
Independent independent independent independent

Nevoi
Surse de Manifestări de
fundamentale Diagnostic de nursing
dificultate dependenţă
deficitare
1 Nevoia de a bea și- alimentare și- lipsa poftei pentruAlterarea nevoi de a
mănca hidratare mâncare bea și mânca din cauza
necorespunzătoare alimentarii
necorespunzătoare
manifestată prin lipsa
poftei pentru mâncare

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Ziua 10 03- recomand consumul unor alimente- administrez șiZiua 10 03 2015
2015 ușor digerabile, urmăresc - pacienta consumă
- hidratare și- supraveghez toleranța digestivă latratamentul cu placera
alimentare alimentele consumate, prescris de medic alimentele, i s-a
corespunzătoa - evaluez starea generală, redat pofta de
re - asigur confort moral permanent mâncare

Nevoi
Surse de Manifestări de
fundamentale Diagnostic de nursing
dificultate dependenţă
deficitare
2 Nevoia de a dormi- ambianță- somn necorespunzătorAlterarea nevoi de a
și odihni inadecvată vârstei dormi și a se odihni din
cauza ambianței
necorespunzătoare
manifestată prin somn
necorespunzător
vărstei

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
70
- pacienta să- creez un climat de liniște și- administrez- pacienta reușește
beneficieze deîncredere, tratamentul să doarmă
un număr de- asigur permanent confort moral,prescris de mediccorespunzător vâstei
ore de somn-explic necesitatea repausului la pat și urmărescsale (9-13 ore)
corespunzător și a odihnei efectul acestuia

Nevoi
Surse de Manifestări de
fundamentale Diagnostic de nursing
dificultate dependenţă
deficitare
3 Nevoia de aindependent independent independent
elimina

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi
Surse de Manifestări de
fundamentale Diagnostic de nursing
dificultate dependenţă
deficitare
4 Nevoia de a învățaindependent indendent independent
cum să-ți păstrezi
sănătatea

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
71
Independent independent independent independent

Nevoi
Surse de Manifestări de
fundamentale Diagnostic de nursing
dificultate dependenţă
deficitare
5 Nevoia de a seindependent independent independent
îmbăca și dezbrăca

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependenţă nursing
6 Nevoia de a fi curat,independent indendent independent
îngijit, de a proteja
tegumentele și
mucoasele

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

72
Independent independent independent independent

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependenţă nursing
7 Nevoia de a se mișcaindependent indendent independent
și a avea o bună
postură

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependenţă nursing
8 Nevoia de a respira șiindependent indendent independent
a avea o bună circulație

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

73
Independent independent independent independent

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependenţă nursing
9 Nevoia de a evitaindependent indendent independent
pericolele

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependenţă nursing
10 Nevoia de aindependent indendent independent
comunica

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

74
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependenţă nursing
11 Nevoia de aindependent independent independent
acționa conform
propriilor convingeri și
valori, de a practica
religia

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Manifestări de

Surse de Diagnostic de
deficitare dependență
dificultate nursing
12 Nevoia de a fiindependent independent independent
preocupat în vederea
realizării

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate

75
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Manifestări de

Surse de Diagnostic de
deficitare dependență
dificultate nursing
13 Nevoia de a seindependent independent independent
recrea

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

Nevoi fundamentale Manifestări de

Surse de Diagnostic de
deficitare dependență
dificultate nursing
14 Nevoia de a mențineindependent independent independent
temperatura corpului în
limite normale

Obiectivele Intervenţiile asistentei medicale Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Independent independent independent independent

76
Regimul alimentar Medicaţia

Alimente permise in hepatită: Ampicilină 250mg

 LACTATE: 3x250mg/zi
Lapte (de preferință degresat), iaurt, branză de Aspatofort 1f/zi
vaci, caș, telemea (desarată) Calciu gliconic1/2 f/zi
 CEREALE ȘI FĂINOASE: Metoclopramid 1/2x3 f/zi
Macaroane, taiței, orez, gris -fierte bine, biscuiți, Nospa ½ f/zi
cornuri, chifle, păine albă (de preferință prajită), Algocalmin ½ f/zi
mămăliguța Glucoză 5% 250ml / 1fl/zi
 FRUCTE:
Mere, struguri, căpșuni, pepene, lămăi, portocale,
grepfruit
 LEGUME:
77
 Dovlecei, lăptuci, conopidă, roșii, sfeclă fiartă,
morcovi, cartofi (fierți sau copți), ardei gras,
spanac, mazăre verde – sub forma de salate,
supe, piureuri, soteuri (fară prăjeli)
 CARNE SI PREPARATE DIN CARNE:
Carne slabă: de pasare (după indepartarea
pieliței), de vacă -  fiartă sau preparată pe grătar,
fără condimente, pește alb: păstrăv, calcan,
mreană, salău, știucă – fiert sau fript pe grătar
 OUĂ:
Maxim 2 ouă pe săptămană – fierte. Ouăle sunt
interzise cu desăvarșire numai la bolnavii de
colecistită sau litiază biliară.
 GRASIMI – max. 50 g/ zi
Unt proaspăt, smantană (alegeți sortimentele cu
puține grăsimi), grăsimi vegetale: ulei de măsline,
floarea-soarelui, porumb, dovleac; margarină
sosuri – fară grăsimi, fără prăjeli și fără
condimente.
 DULCIURI SI PRODUSE ZAHAROASE
Miere de albine, marmeladă, magiun, jeleu, 
bomboane, șerbet, bezele, prăjituri preparate din
aluat uscat, cu branză de vaci, cu fructe sau
marmeladă, tarte cu fructe
 BAUTURI
Sucuri de fructe (in special de citrice si struguri),
compoturi, ceai de mentă, tei, cozi de cireșe,
cafea naturală
 CONDIMENTE
Patrunjel, mărar, leuștean, dafin, cimbru, chimen,
țelina, suc de lămaie, sare de lămaie diluată, oțet
slab (de preferință de fructe)

78
În primele zile de boală este interzis consumul de
carne, unt, ouă, fructe cu sâmburi (căpșuni, zmeură,
kiwi, etc.).
Alte alimente interzise in hepatită:
 Alimente vechi sau conservate, afumături si
mezeluri afumate, prăjeli, brănzeturi fermentate,
vănat, carnea grasă (porc, rață, găscă), pește
gras, icre, sosuri picante, alimente condimentate,
fructe de mare, cafea, cafeină
LACTATE
Branzeturi fermentate sau grase
 FRUCTE
Nuci, alune, avocado, migdale, smochine,
curmale, unt de arahide
 LEGUME
Castraveti, gulii, varză,  vinetele, ceapă, usturoi,
cartofii prăjiti, muraturi
 CARNE SI PREPARATE DIN CARNE
Carne grasă: de porc, oaie, miel, gască, rață,
cocos, vănat, mezelurile, cărnații, salamurile,
pastrama, conservele, carnea conservată sau
afumată, carnea tocată si condimentată (ardei
umpluti, sarmale), prăjelile, măruntaie: creier,
rinichi, drobul de miel, pește gras: somn, crap,
biban, scrumbie; afumat, conservat, prăjit sau
marinat, icre
 OUĂ
Ouăle prajite în untură sau ulei, ouăle de rață
 GRASIMI – max. 50 g/ zi
Untura de porc, slăniăa, grasimea de vacă sau
de gîscă, grăsimi prajite, maioneza, sosurile
preparate cu ceapă prajită, sau cu condimente
 DULCIURI SI PRODUSE ZAHAROASE
Prăjiturile cu unt sau multe gălbenușuri de ou:
plăcinte, cozonac, clătite, gogosi, prăjiturile cu
cacaco, ciocolată, înghețată
 BĂUTURI
Toate tipurile de băuturi alcoolice (cel putin 1 an),
băuturile prea reci
 CONDIMENTE
Piper, ardei iute, hrean, muștar.

79
FOAIA DE TEMPERATURĂ

80
 Prelevări de produse biologice
Valorile pacientului Recomandări la externare
Valori normale
Biochimie: Se recomandă:
Fosfat Alcalina:452 50.00 -300.00/U/l -acordarea unei atenții deosebite
GTP/ALT :950.1 10.00 -33.00U/l igienei (spălarea măinilor cu apă
GOT/AST:559.8 10.00 -35.00U/l și săpun, dezinfecția măinilor,
Bilirubina Tot :4.74 0.10- 1.10/mg/dl utilizarea toaletelor, igiena orală,
Gama GT :257 7.00 – 40.00/mg/dl a tegumentelor și mucoasei),
Bilirubina Dir :4.49 0.01-0.25/mg/dl -urmarea regimului alimentar,
-evitarea eforturilor fizice medii
sau mari 6 luni,
-repaus relativ la domiciliu,
-regim dietetic de cruțare
hepatică 6 luni,
-reevaluare clinică și biologică la
1, 3luni, 1an

81
 Concluzii

Hepatita virlă A este numită boala mâinilor murdare, de aceea se impun măsuri de
prevenire:

1. Respectarea igienii personale;

2. Respectarea igienii locuinței și locului de muncă;
3. Fructele și legumele trebuie spălate numai decât deoarece nu se poate ști dacă
acestea sunt sau nu contaminate;
4. Respectarea depozitării și pregătirii alimentelor;
5. Supravegherea și educarea copiilor de a nu pune mâinile sau obiectele murdare în
gură;
6. Spălarea și dezinfectarea tegumentelor;

Cel mai afectat în această boală este în primul rând ficatul, se înțelege de ce
regimul alimentar îi revine un rol important în cadrul tratamentului acestei boli.
Bolnavii cu hepatită virală acută A vor fi învățați să respecte un regim igienico-
dietetic, să elimine factorii nocivi care ar dăuna sănătății și să urmeze întocmai indicațiile
medicale primite.

82
 Bibliografia

1. Boli infecțioase, Editura Didactică și Pedagogică, 1980

2. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Editura Polirom, 2002
3. Boli Infecțioase, Editura Medicală, 2000
4. Recomandări de vaccinare în pediatrie, Editura Madicală Amaltea, 2012
5. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale, Editura Viața Medicală Românească, 2008

83