Colindul colindelor - Adrian Păunescu

Mai e vreme de colinde,

Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.

Dar colinda din colinde,

N-are roluri, n-are mască,
Şi pe ea tot omul lumii
E chemat să o rostească.

Steaua, Sorcova şi Capra,

Pluguşorul şi Ajunul,
Le vor învăţa copiii,
Nu le va uita niciunul.

În colindă, cel puternic

Şi cel sfânt este Cuvântul,
Cum uneşte într-o noapte
Omul, cerul şi pământul.

Noi, prea multe ale noastre

Le-am pierdut la cotitură,
Prin colindele acestea
Revenim la starea pură.

Ca-ntr-o stampă din răstimpuri

Pe la geamuri sunt copiii,
Şi ies oamenii la ceruri,
Cu toţi morţii şi toţi viii.

N-am murit ca neam al lumii

În vreo clipă viforoasă,
Cât colindele colindă
Şi copiii sunt acasă.

Cum şi astăzi ne întoarcem

Şi pe prunci îi vom deprinde
Să nu uite niciodată
Oameni, ţară şi colinde.

Vin copiii să dezlege

Din obraji fantasme roşii,
Hei, primiţi-i cu colindul,
Că tresar în ei strămoşii.

Şi-i colindul semn heraldic,

Şi-i cultură în mişcare,
Că prin el deschidem firea,
Şi că spiritul nu moare.

Şi în sufletul prielnic
Pentru fapte osebite
Clopoţeii pun ninsoare,
Cerul, florile-şi trimite.

N-a murit colindul nostru,

Se mai poate, se mai poate,
Leru-i ler, florile dalbe,
La mulţi ani cu sănătate.
Mulțumesc pentru binecuvântare
Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru albul care vine
Să ne-acopere păcatul, știu c-a fost trimis de Tine
Să ne-ngroape-n inocența începutului de lume,
Când lângă lumina lămpii toate ne păreau mai bune.

Unde-s anii ăia, Doamne, când alunecam pe sănii,

Când prin neaua neatinsă făceau îngerii mătănii
Și în tinda casei mele își mai despletea o noapte
Părul negru ca ispita? Turtele în sobă coapte

Miroseau a scorțișoară și-a povești necunoscute,

Zahărul prelins pe buze ce voia să mă sărute,
Pătura de-argint căzută ce venea să mă condamne,
Pentru tot ce-a fost și este, mulțumescu-ți Ție, Doamne!

- Iarna e bogată-n daruri, în flori dalbe și-n colinde,

Dorul de copilărie peste noapte te cuprinde,
Și cu bune, și păcate, primăveri și multe toamne
Ce-au trecut prin viața noastră, mulțumescu-ți Ție, Doamne!

Adă-mi iar copilăria, nopțile când lângă sobă,

Ne spuneau povești bunicii, urători băteau în tobă
Și priveam furiș prin geamuri, căutănd înspre coline
Moșu-ncovoiat sub sacul cu speranțe, iar pe Tine

Te rugam: Ne iartă pozne ce le-am săvârșit din joacă,

Și-ți spuneam o rugăciune supărarea ca să-ți treacă,
Azi din nou m-așez cuminte la fereastra înghețată,
Și mă simt copilul care-Ți mulțumește înc-o dată.

An de an iar noi venim

An de an noi iar venim, lerului Doamne
Nasterea sa v-o vestim, lerului Doamne
Veste buna v-am adus, lerului Doamne
S-a nascut pruncul Iisus, lerului Doamne
Nu ca fiu de imparat, lerului Doamne
Si-n staul mic si sarac, lerului Doamne.
Nu ca fiu de imparat, lerului Doamne
Si-n staul mic si sarac, lerului Doamne.

Magii si pastori veneau, lerului Doamne

Cu daruri se inchinau, lerului Doamne
Fiului ce s-a nascut, lerului Doamne
Sa-mplineasca al sau cuvant, lerului Doamne.
Precum magii sa-l slavim, lerului Doamne
Si mai buni cu toti sa fim, lerului Doamne
Precum magii sa-l slavim, lerului Doamne
Si mai buni cu toti sa fim, lerului Doamne.

Noi cu bine va lasam, lerului Doamne

Cele bune va uram, lerului Doamne
Sa fiti mereu bucurosi, lerului Doamne
Sa traiti ani buni frumosi, lerului Doamne
Si la anul de-om veni, lerului Doamne
Numai sanatosi de-om fi, lerului Doamne
Si la anul de-om veni, lerului Doamne
Numai sanatosi de-om fi, lerului Doamne.
La multi ani s-aveti folos, lerului Doamne
De Nasterea lui Hristos, lerului Doamne.
La multi ani s-aveti folos, lerului Doamne
De Nasterea lui Hristos, lerului Doamne.