Atitudinea modernista este deci prin definitie anti-clasica anti-academica, anti-conservatoare si

impotriva traditiei, ajungand uneori pana la negativism radical.Prin extensiune,sunt incorporate

modernismului curente literare ca simbolismul,espresionismul, futurismul dar si curentele
avangardiste:dadaismul,suprarealismul, abstractionismul.Produs al evolutiei, modernismul implica
diferentierea fata de literaruta scrisa pana atunci, de tip traditional. Revistele care au sustinut
modernismul sunt:„Miscarea literara”, „Romania literara”(conduse de L.Rebreanu); „Tiparnita literara”
(Camil Baltazar); „Jurnalul literar” (G.Calinescu); „Cetatea literara” (Camil Petrescu); „Vremea”(Zaharia
Stancu); Sburatorul”(condusa de E. Lovinescu).

Context istoric

In perioada de pana la Primul Razobi Mondial, in timpul domniei regelui Carol 1,s-a petrecut o
transformare radicala a societatii romanesti, ale carei norme democratice nu se vor mai schimba in
deceniile trei si patru ale secolului XX-lea,chiar daca vor aparea noi legi,reforme si partide politice.
Modernizarea in societatea romanesca a avut ca reflex modernismul in literatura. Literatura romana
interbelica se caracterizeaza prin doua tendinte majore:modernismul si traditionalismul.Termenii au fost
introdusi in vocabularul istoriei literare de criticul E.Lovinescu.

Trasaturi

In sensul larg, modernismul este o tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi.Dupa cum
demonstreaza Adrian Marinou in studiul critic“Modern.Modernism. Modernitate”,cuvantul
"modern”trimitela o determinare temporala:"recent”, ”de curand”, ”nu demult”.Acceptia cea mai
raspandita a notiunii de“modern” deriva din esenta sa cronologica:prin extensiune, ceea ce dateaza de
curand oridintr-un trecut foarte apropiat,ceea ce este specific ultimul timp,se numeste “modern”.
”Modernul” se opune ideei de clasic,invechit, depasit.

Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Fălticeni, Suceava, România – d. 16 iulie 1943, București,
România) a fost un critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist,
dramaturg, romancier și nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu.Este autorul teoriei
Modernismului și al Mutației valorilor estetice. În ciuda valorii sale incontestabile, a faptului că și-a
susținut doctoratul la Paris cu Émile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul Matei
Basarab din București, respectiv a fost profesor al Colegiului Național Mihai Viteazul din București.

GEORGE BACOVIA (1881-1957)

George Bacovia a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez. Este autorul unor
volume de versuri şi proza scrise în baza unei tehnici unice în literatura romana, cu influente din marii
lirici moderni francezi pe care-i admira. La inceput vazut ca poet minor de critica literari, va cunoaşte
treptat o receptare favorabili, mergand pana la recumoasterea sa ca cel mai important poet simbolist
roman si unul dintre cei mai importanti poeţi din poezia romana moderna.

Lucian Blaga, biografie (1895-1961)

Lucian Blaga, poet, dramaturg si filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lancrām din judetul Alba,
Copilaria sa a stat, dupa cum el insuşi mărturiseşte, "sub semnul unei fabuloase absent a cuvântului",
autodefinindu-se "mut ca o lebida", deoarece viitorul poet nu a vorbit pânã la varsta de sase ani. Fiu de
preot, Isidor Blaga despre care afla de la fraţii lui că era de o exuberanță deosebit de simpatica", este al
nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorulo va pomeni in scrierile le ca pe o
fiinţă primară" ("eine Urmutter").

Tudor Arghezi a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii românești sub
influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă
marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna
Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei
mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din
Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei
poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar
proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din
literatura română.

În literatura română, Eugen Lovinescu este cel care teroretizează modernismul și propune dreptobiective
promovarea tinerilor scriitori și imprimarea unei tendințe moderniste in evoluția literaturiiromâne.
Concepția literară a lui Lovinescu are la bază trei principii : sincronismul, mutația valorilor și legea
imitației. Criticul a atras atenția că preluarea modelelor nu se rezumă doar la simpla imitare, ci
presupune adaptarea lor la specificul românesc.
Trăsaturile modernismului sunt preocuparea pentru poezia de cunoaștere, cultivarea speciilor
"neobișnuite", folosirea unui limbaj nou și apelul la funcția sa simbolică, apariția verslibrismului și
muzicalității interioare, indiferența la gustul publicului comun și cultivarea creațiilor cu caracter de
artăpoetică. Așezată în fruntea volumului "Cuvinte potrivite", "Testament" de Tudor Arghezi este o
artăpoetică modernă cu rol de manifest literar, fiind însă realizată cu mijloace poetice.În "Testament",
Arghezi cultivă următoarele trăsături moderniste : arta poetică,metamorfoza,preocuparea pentru
cunoaștere,folosirea limbajului nou și funcțiile simbolice ale acestuia. De asemenea,se face simțită
indiferența la gustul publicului comun.

Supranumit "poetul de la Mărțișor" sau "poetul cuvintelor potrivite", Arghezi cultivă cuprecădere
"estetica urâtului", o formă a artei poetice în care viziunea asupra lumii este redată prin"cuvinte ,
puturoase, cuvinte care zgârie". Prin "estetica urâtului", creația literară devine un proces de purificare a
cuvintelor și de modelare a unui univers strălucitor de o frumusețe care sa exprime și să răzbune
realitatea. Urâtul devine estetic, iar frumusețea are, în mod paradoxal, rădăciniurâte și crește din "bube,
mucegaiuri și noroi". Limbajul "apoetic" oferă o anumită strălucire specifică universului arghezian. În
concepția argheziană, poezia este în egală măsură un proces de acumulare și de sublimarea aurâtului în
frumos. Pentru el, creația este un proces complex care sintetizează suferința "robilor cusaricile pline" și
metamorfozarea ei într-o altă "treaptă" în evoluția celor ce vor urma.

CSGO-A3dXF-N3U85-G85XK-A5EWH-fcWoN

CSGO-jUntL-ChVxO-Gmy9T-bGLc5-L4hWA