Bețivu Maria

Specialitatea:Psihopedagogia educatiei fizice si sportului.anul ll,master.

Obiectul:Didactica sporturilor de lupta.
Profesor:Polevaia Angela

1.Descrieti 6 jocuri din lupta nationala Trinta.

1. Trînta este un sport de lupte corp la corp între doi sau mai mulți oameni
neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul. Trînta este un sport înrudit cu
luptele greco-romane.
În diferite variații, trînta include procedee simple precum apucături de brațe, de
brîu, de corp, de gît sau picioare, aruncături peste umăr, șold sau spate etc.,
precum și procedee combinate, cu excluderea celor dureroase. Lupta durează 4
minute pentru juniori și 6 minute pentru adulți sau se oprește la 12 puncte
diferență între trîntaci. Este interzisă lovirea inamicului căzut, fiind oprită
continuarea luptei pînă la revenirea adversarului. 
Trînta a făcut parte și din programul școlar din RSS Moldovenească, iar în prezent
în Republica Moldova trînta este una din probele de bază din cadrul competiției
sportive organizate la hramurile localităților, dar și de ziua sportului, unde
învingătorii sînt premiați cu berbeci sau cucoși vii.
Trinta întărește mușchii și oasele, dezvoltă flexibilitatea, echilibrul și rezistența,
formează postura corectă și creșterea imunității;
2. Artele marțiale reprezintă un sistem complex de tehnici de luptă, cu sau
fără arme, însușit la nivel individual.Artele marțiale, în accepțiunea actuală, au în
general origine orientală și presupun căutarea de către practicanți a unui sens mai
adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Aceste țeluri se
constituie într-un evantai larg, de la aspirații religioase până la simpla menținere a
unei sănătăți perfecte. Din cauza scopurilor urmărite de fiecare tip de artă
marțială, acestea nu sunt în esență sporturi, însă spiritul de competiție prezent în
unele dintre ele și pregătirea fizică pe care o presupun au dus la includerea unora
(sau a formelor fizice de manifestare a lor) în această categorie. În realitate,
practicarea artelor marțiale înseamnă, în principal, dezvoltarea unei conștiințe
superioare, în armonie cu mediul înconjurator, și autocontrol realizat prin exerciții
fizice și mentale, cunoștințe extinse de: medicină, filosofie orientală, tehnologia
materialelor (pentru folosirea armelor), psihologie etc.
În funcție de: principiile strategice folosite, rolul acordat forței, vitezei și
inițiativei, artele marțiale se împart în două mari ramuri (școli): stilul
extern și stilul intern. Cei mai mulți oameni practică artele marțiale cu scopul de a
ști să se apere în eventualitatea unui pericol sau pur și simplu pentru a participa la
competiții. Artele marțiale înseamnă însă mai mult decât apărare ori câștigarea
unui concurs.Acest sport este un mijloc excelent de control asupra minții și
corpului. În plus, este o modalitate de a-ți întări stima de sine, de a-ți controla
pornirile distructive și de a te elibera de stres. Artele marțiale îți pot da un plus de
încredere într-o varietate de situații, atât în cele care te scot din zona de confort,
cât și în cele în care te-ai putea simți în pericol.În mentalul colectiv, artele
marțiale sunt asociate cu cei mici, necesare pentru a-i ajuta să se dezvolte
armonios, dar sunt o formă de activitate fizică care poate fi practicată indiferent
de vârstă. Tot ce-ți trebuie pentru a obține rezultate este să fii îndrumat de un
profesor care a înțeles meșteșugul artelor marțiale.
3. Judo: înseamnă „metoda flexibilă/suplă/mlădioasă” și este o artă
marţială japoneză modernă. În 1882, pornind de la principiile
tradiţionalului jujitsu şi păstrând tehnicile de aruncare şi prize ale acestuia,
profesorul Jigoro Kano şi-a format propriul său stil, care a devenit cunoscut sub
denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit Kodokan Judo. Principiile sale se
bazează pe folosirea supleţei în locul forţei brute, fiind eliminate loviturile şi unele
luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări,
secerări, fixări la sol, strangulări şi luxări. Judo solicită fiecare grupă musculară
(tonifică mușchii), îmbunătățește flexibilitatea și echilibrul și dă o anumită putere
persoanei care le practică atât la nivel fizic, cât și psihic.
4. Jiu Jitsu (Jujutsu) : Este arta flexibilității și supleții. Spre deosebire de alte forme
de arte marțiale, care implică forța pentru a învinge adversarul, Jiu-Jitsu folosește
forța adversarului pentru atac și transformă puterea într-o armă. Utilizarea
corectă a acestei arte va duce la supunerea adversarului, indiferent de cât de
mare sau de puternic este acesta. Tehnicile utilizate în Jiu Jitsu constau în
proiectări ale adversarului la podea, imobilizări și un număr mare de tehnici
articulare. Datorită varietății de tehnici folosite, Jujutsu este o metodă de
autoapărare foarte eficientă.
5. Sambo (rusă самбо) este un stil de arte marțiale originar din Rusia
asemănătoare cu Judo și este dezvoltată din mai multe arte marțiale. Cuvântul
"SAMBO" este un acronim pentru SAMozashchita Bez Oruzhiya, care se traduce
prin "autoapărare fără arme".Sambo este o formă relativ tânără, dar destul de
populară și intens în dezvoltare a sporturilor de luptă. Baza arsenalului tehnic
Sambo este complexul celor mai eficiente metode de apărare și atac, selectate
dintre diferite tipuri de arte marțiale și lupta națională a multor națiuni ale lumii.
Numărul tehnicilor din arsenalul Sambo este în continuă creștere, pe măsură ce
acest tip de arte marțiale se dezvoltă.Filozofia Sambo nu este doar o formă de
arte marțiale și un sistem de combatere a inamicului fără a folosi arme, ci și un
sistem educațional care promovează dezvoltarea calităților morale și volitive.
Sambo include cele mai eficiente tehnici și tactici ale diferitelor tipuri de arte
marțiale și lupte populare.
6. Luptele greco-romane sunt un stil de lupte practicat la nivel global. Acesta a
fost contestat la primele Jocuri Olimpice moderne în anul 1896 si a fost inclusă în
fiecare ediție a Jocurilor Olimpice de vară organizate de la 1908. Doi luptători sunt
marcați de un juriu pentru performanța lor în trei perioade de două minute,
luptele ținând de obicei pâna un luptator câștigă două perioade sau atinge scopul
suprem de a trântire la sol, “pe spate”, a oponentului (scop numit "tuș"). Acest stil
de lupte interzice ținutul de sub talie, aceasta fiind diferența majoră între ea
și luptele libere, altă forma de lupte de la Jocurile Olimpice.