TEMA nr.

CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

DESCOPERIREA, FIXAREA ŞI PRELEVAREA
DIVERSELOR CATEGORII DE URME

Cristian DUMITRESCU
Expert criminalist - I.N.E.C.
I.N.M. - 2014
 INTRODUCERE
• Cercetarea la faţa locului poate oferi cele mai multe şi
mai relevante informaţii despre infracţiunea comisă, chiar
şi atunci când este vorba de locuri ale faptei multiple sau
parţiale (cele în care s-a derulat numai o parte din
activitatea infracţională).
• Este o activitate iniţială de urmărire penală şi se
efectuează atunci când este necesar să se facă constatări
cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se
descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se
stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă
şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită .
• Cercetarea locului faptei poate oferi cel mai puternic
suport probator pentru antrenarea răspunderii penale.
 CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI
(C.F.L.)
- Scopul cercetării la faţa locului este acela de a descoperi urmele
infracţiunii, de a le fixa şi conserva, în vederea descoperirii şi
dovedirii persoanei vinovate.

- Noţiunea “faţa locului” nu se identifică întotdeauna cu noţiunea

“locul săvârşirii infracţiunii”.

- Regulile de bază ale unei cercetări la faţa locului pot suporta şi

ele adnotări sau comentarii.

- Vechea regulă a celor 7 întrebări (ce faptă s-a comis, unde s-a
săvârşit infracţiunea, cum s-a comis, când, cu ce mijloace, de ce şi
cine este autorul) poate fi uneori împovărătoare, poate induce
anchetatorului idei preconcepute, şabloane şi uneori piste false.
 PREGĂTIREA CERCETĂRII LA
FAŢA LOCULUI

I. Acţiuni premergătoare operative:

• se stabileşte cine a fost sesizat, cum şi la ce oră;

• cine a descoperit fapta, cum şi când;

• dacă au existat întârzieri între descoperirea faptei şi

sesizarea oricărui organ judiciar, care este cauza
acestora.
 PREGĂTIREA CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI

II. Acţiuni pregătitoare operative:

• se vor lua măsuri pentru asigurarea pazei locului faptei

(măs.anticontaminare, curioşi, media, etc.);
• verificarea funcţionării mijloacelor tehnico-ştiinţifice de care
se dispune, asigurarea mijloacelor de prelevare şi conservare a
urmelor;
• invitarea experţilor şi a specialiştilor;
• invitarea martorilor asistenţi ;
• se vor lua măsuri pentru salvarea victimelor;
• se vor lua măsuri pentru oprirea acelor efecte ale infracţiunii
săvârşite care ar pune in pericol viaţa altor persoane sau ar
aduce pagube materiale;
• se vor lua măsuri pentru reţinerea persoanelor bănuite că au
săvârşit infracţiunea ;
• se vor lua măsuri pentru identificarea martorilor oculari sau a
altor persoane ce pot să dea relaţii utile în legătură cu
infracţiunea respectivă.
 CERCETĂREA PROPRIU-ZISĂ (reguli tactice generale)

a. Cercetarea locului săvârşirii faptei trebuie efectuată cât mai urgent posibil,
orice întârziere aducând după sine riscul distrugerii unei părţi din urmele
infracţiunii, sau schimbarea poziţiei relative a unor obiecte importante pentru
cunoaşterea infracţiunii cercetare;

b. Cercetarea locului faptei trebuie facută în mod obiectiv, fără ca activitatea de

cercetare să se limiteze numai la verificarea anumitor versiuni, iar neglijarea
celorlalte să determine neridicarea tuturor urmelor infracţiunii.

c. Cercetarea locului faptei trebuie să se facă minuţios şi atent, fară neglijarea

,,lucrurilor mărunte", ca diferitele detalii ce pot lămuri însă înlănţuirea cauzală a
faptelor.

d. Cercetarea locului faptei trebuie să se facă în mod organizat, după un anumit

plan, ca diferitele acţiuni să nu se stânjenească reciproc. Organul de urmarire
penala îşi va schiţa un început de plan, ţinând seama de extinderea locului faptei,
de primele versiuni ce se desprind din cele relatate de martori, de natura
dominantă a urmelor ce pot fi ridicate.

e. Se vor lua informaţii dacă la locul faptei s-au produs modificari, precizindu-se
în ce constau ale şi de către cine şi în ce stop au fost facute.

f. Organizarea cercetarii locului faptei va parcurge două faze, desfăşurându-se

de la general la particular, de la cercetarea în ansamblu a locului spre cercetarea
cât mai detaliată a obiectelor (Când locul faptei constă dintr-o încăpere sau mai
multe, stabilirea aspectului de ansamblu se va face privind locul faptei din uşa
de intrare. Dacă locul faptei este un loc deschis, înainte de a se porni la
cercetarea propriu-zisă se va face înconjurul lui, pentru a-i aprecia dimensiunile
şi caracteristicile).
 ETAPELE CERCETĂRII LA LOCUL FAPTEI
Cercetarea locului faptei parcurge doua etape: faza statică şi faza dinamică.

I. Faza statică (cercetarea generală):

- Interesează aspectul de ansamblu al locului săvârşirii faptei, poziţiile relative
ale diferitelor urme şi obiecte, căile de acces etc.
- Se masoară distanţele dintre diferitele obiecte ale infracţiunii, între diferitele
urme ale acesteia, se execută fotografiile-schită, fotografiile obiectelor principale
de la locul faptei şi se fac măsurătorile fotografice tridimensionale (#) .
- Măsurarea distanţelor dintre obiectele şi urmele infracţiunii (pentru fixarea
poziţiei lor exacte) se face prin raportare la cel puţin două puncte fixe din planul
locului cercetat.
- Organul de urmărire penală nu modifică nimic din aspectul iniţial al locului
săvârşirii faptei, se deplasează, dus şi întors, pe o singură direcţie din cuprinsul
locului faptei, notând în carnet aspectele generale, precum şi forma şi poziţia
obiectelor şi a urmelor întâlnite în cursul cercetării.
- Organul de urmărire penală caută să stabilească şi calea de acces şi de
retragere a infractorului, precum şi sectoarele unde, desfăşurându-şi cea mai
intensă activitate, a lăsat cele mai numeroase urme.
- Se va căuta să se stabilească în general: natura infracţiunii cercetare, timpul
când a avut lot, felul în care s-a desfăşurat etc.
- Se interzice fumatul în timpul cercetării locului faptei.
- Se interzice comentarea cu glas tare a rezultatelor cercetării, pentru a nu
influenţa martorii oculari sau făptuitorii, dacă sunt de fată.
- În faza statică nu intră pe terenul propriu-zis al locului faptei decât
conducătorul echipei şi specialistul criminalist, împreună cu cei doi martori
asistenţi.
 ETAPELE CERCETĂRII LA LOCUL FAPTEI
II. Faza dinamică (cercetarea detaliată):
- Se efectuează examinarea amănunţită a fiecărui obiect purtător de
urme, deplasându-l din locul unde a fost descoperit, pentru a-i asigura
condiţii optime de examinare.
- Se execută măsurătorile fotografice la scară, ale obiectelor
infracţiunii, fotografia detaliilor acestor obiecte.
- Se caută şi se ridică urmele vizibile şi latente de mâini, urmele de
picioare, ale instrumentelor de spargere, urmele mijloacelor de
transport, ale armelor de foc, etc.
- Se ridică resturile de materii a caror apariţie la locul faptei este
determinată de săvârşirea infracţiunii, sau poate să ajute la
demascarea infractorului.
- Se acordă atenţie anumitor fenomene secundare, cum ar fi
temperatura, mirosul sau culoarea neobişnuită a unor obiecte.
- Se stabileşte punctul de unde începe cercetarea locului faptei :
- de la centru spre periferie (centru însemnând locul unde se
găsesc urmele principale: cadavrul victimei, focarul incendiului, etc.).
- de la periferie spre centru (ex.urmând drumul parcurs de
infractor).
- de la o extremitate oarecare a locului faptei.
 FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI
• Rezultatele cercetării locului faptei sânt fixate prin procesul-verbal de
cercetare ca mijloc principal şi prin fotografie, desen, filmare, scanare, etc.,
ca mijloace secundare.

• Procesul-verbal este format din trei părţi:

-partea introductivă,
-partea descriptivă
-partea finală.

• În partea introductivă se înregistrează:

- locul şi data (anul, luna, ziua) când s-a efectuat cercetarea locului faptei
şi s-a încheiat procesul-verbal ;
- numele, prenumele şi calitatea organului de urmărire penală care
conduce cercetarea şi unitatea din care face parte;
- numele, prenumele şi calitatea persoanelor ce au format echipa de
cercetare ;
- numele, prenumele şi calitatea experţilor care au luat parte;
- numele, prenumele şi adresa persoanelor ce au fost martori asistenţi ai
cercetării;
- temeiul de fapt şi temeiul juridic al cercetării;
- ora la care a început şi s-a sfârşit cercetarea locului faptei;
- condiţiile atmosferice şi condiţiile de iluminare în care s-a efectuat
cercetarea.
FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI

de poliţie
 FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI
Procesul-Verbal
• Partea descriptivă :
- descrierea detaIiată a situaţiei locului faptei, insistându-se asupra
tabloului de ansamblu, în care se încadrează locul faptei, delimitarea
precisă a acestui loc, dimensiunile şi amplasarea fată de punctele
cardinale, particularităţile topografice, căile de acces;
- descrierea amanuntita a obiectelor, urmelor si a altor probe
materiale descoperite la locul savirsirii faptei.
- se vor descrie caracteristicile obiectelor: formă, dimensiune,
culoare, particular şi ităţi de construcţie, destinaţia lor naturală şi
destinaţia concretă pentru care au fost folosite etc.
- se va descrie locul unde obiectele au fort descoperite, distanţa
dintre diferitele obiecte sau urme, natura urmelor din punctul de vedere
al mecanismului de formare şi al perceptibilităţii lor, dimensiunile lor,
impurităţile descoperite în urmă, procedeele tehnico-ştiinţifice folosite
pentru descoperirea, ridicarea şi fixarea urmelor;
- diferitele particularităţi ale cercetării care se socotesc că trebuie să
fie menţionate;
- observaţiile celor prezenţi la cercetare ca: martori asistenţi, experţi
etc.;
- menţionarea „împrejurărilor negative" întâlnite în cursul cercetărilor
şi explicarea acestora (ex. tăieturi pe corp şi pete de sânge absente).
 FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI

Reguli după care se va face descrierea în procesul-verbal de

cercetare sînt urmatoarele:

• descrierea locului faptei şi a obiectelor descoperite se face în

ordinea în care s-a efectuat cercetarea, în ordinea descoperirii lor;
• în descriere se porneşte întotdeauna de la general la particular, de
la aspectele de ansamblu la aspectele de detaliu ;
• descrierea trebuie să fie clară, completă şi obiectivă, adică să
redea numai lucrurile descoperite şi constatate de organul de
urmarire penală, nu şi părerile acestuia;
• obiectele de acelasi gen sunt numite cu aceiaşi termeni şi se indică
prin cifre (dacă sunt mai multe: tubul nr. 1, tubul nr. 2, etc.);
• descrierea fiecărui obiect să se facă în mod complet, pentru a evita
revenirile şi repetările;
• să nu se aglomereze procesul-verbal cu descrieri prea amănunţite
ale unor obiecte ce nu au importanţă prea mare în cauza cercetată;
 FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LOCULUI
FAPTEI
Procesul-Verbal
• Partea finală va cuprinde:
- obiectele şi urmele descoperite, ridicate de la
locul faptei, in ce stop şi ce metode s-au folosit ;
-ce s-a fotografiat la locul faptei, în ce stop, cu
aplicarea căror metode fotografice, din ce puncte
ale locului faptei s-au executat fetografiile şi în ce
condiţii tehnice (marca aparatului, tipul obiectivului,
etc.).
- ce măsurători fotografice s-au executat;
- dacă s-a întocmit schiţă plan, la ce scară şi în
ce fel ;
- persoanele care au fost de faţă la efectuarea
cercetării şi semnează procesul-verbal.
 FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI
Mijloace secundare de fixare a rezultatelor cercetării:
PLANUL SCHIŢĂ
Planul-schiţă ridicat prin desenare este un
mijloc de fixare a locului faptei şi a poziţiei
diferitelor obiecte descoperite în cadrul acestuia.
Schiţa prezintă avantajul faţă de fotografie că
poate da o privire în plan a întregului loc al faptei,
pe când fotografia întotdeauna reprezintă locul
faptei privit sub un anumit unghi.
Pe plan se va trece întotdeauna direcţia
punctului cardinal nord (“N”) şi scara acestuia.
 RIDICARE ÎN PLAN A UNEI ÎNCĂPERI DUPĂ METODA
CUTIEI DE CARTON DESFĂCUTE

REPREZENTAREA SCHEMATICĂ
A POZIŢIEI CADAVRULUI

SEMNE CONVENŢIONALE
Planşe după C. Suciu