„11 lucruri pe care as vrea ca toti parintii sa le stie”.

Sfaturi de viata de la un pediatru celebru

 1. Cresterea si dezvoltarea copilului nu este o competitie

In aceasta perioada, cu totii ne grabim sa crestem mari. In lumea noastra post-industriala a vitezei
si eficientei, am uitat ca viata este un proces asemanator cu coacerea unui fruct. Pentru a obtine
un fruct bun, trebuie sa alimentezi niste radacini puternice. Acorda mai multa atentie pamantului,
terenului care sustine viata copilului tau: fa o plimbare cu copilul, mananca impreuna cu el, jucati-
va impreuna, povesteste-i o experienta din copilaria ta.

2. Traditiile de familie incurajeaza radacinile puternice si o viata sanatoasa

Este adevarat ca, pentru a crea traditii familiale, este nevoie de timp si de perseverenta. Dar
rezultatul este pe masura. Traditiile personale sunt sacre deoarece ele creeaza mediul necesar
comunicarii care intareste legaturile de iubire si intimitate in familie si construiesc acea incredere
care iti va proteja copilul pe drumul sau prin viata.

3. Oamenii cresc in cicluri

Fiecare viata de copil are un ritm si un puls proprii – uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit.
Si, la fel cum fiecare primavara ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare noua
etapa a vietii copilului reprezinta o noua peioada de descoperiri si minuni. In definitiv, invatarea nu
inseamna numai acumulare de informatii. Este totodata un proces de transformare a ideilor si,
uneori, pentru acest lucru trebuie sa uiti anumite lucruri pentru a reusi sa vezi realitatea cu o privire
proaspata. Unii copii vor face un pas inapoi inainte de a face un salt urias inainte.

A creste in cicluri inseamna si faptul ca nu avem doar o singura sansa de a invata ceva. Aceeasi
lectie va aparea in fata noastra din nou si din nou pe masura ce trecem prin anotimpurile vietii
noastre. Acest mod de a intelege copilaria implica o iertare profunda, care ii elibereaza pe parintii
care vor „sa faca lucrurile bine” din prima incercare, spune pediatrul american.

4. Incurajarea nu acelasi lucru cu permisivitatea

Nu ne-am propus sa crestem mici regi si regine. De regula, regii nu o duc foarte bine in societatea
noastra. Potrivit doctorului Cowan, studiile recente au aratat ca indulgenta, permisivitateaii slabesc
de fapt fortele copilului care il ajuta sa supravietuiasca, diminuandu-i motivarea si sentimentul
succesului.

Incurajarea inseamna sa-i insufli copilului curaj, si nu sa faci totul in locul lui. Creeaza un mediu in
care sa se simta sustinut, fara sa se simta presat in vreun fel. Iubirea neconditionata este ceea ce-l
incurajeaza pe copil sa-si asume riscuri, sa experimenteze si sa faca greseli stiind ca nu va fi
judecat pentru ele. Uneori, sa fii o prezenta incurajatoare in viata copilului inseamna sa te dai un
pic la o parte, fiind mereu gata sa-i dai o mana de ajutor atunci cand circumstantele o cer, dar
avand mereu incredere in abilitatea sa innascuta de a se descurca.

Asta inseamna incurajarea. Pe de alta parte, permisivitatea limiteaza libertatea copilului,

crescandu-i exagerat sentimentul de importanta a propriei persoane si scazandu-i rabdarea de
care are nevoie pentru a depasi obstacolele atunci cand lucrurile nu se desfasoara imediat asa
cum isi doreste. Permisivitatea conduce la micimea gandurilor si a actiunilor.

5. Copiii sunt invatatorii nostri spirituali

Nu trebuie sa mergi undeva departe, cheltuind multi bani, daca vrei sa ajungi la iluminarea
spirituala. Micul si inteleptul tau mentor este chiar aici in fata ta, oferindu-ti adevarata intelepciune
pe gratis!
Cand sunt mici, copiii se uita la fiecare miscare a noastra, studiindu-ne inconsecventele in
incercarea de a intelege aceasta lume nebuna. Si apoi vor face apel la acele inconsecvente. Tine
minte, cand simti ca un copil iti forteaza limitele, sunt limitele tale, nu ale lui. Ofera-ti timp pentru a
asculta si a intelege ce incearca sa te invete copilul. Unul dintre secretele parintilor de succes este
ca ei sunt pregatiti si dornici de schimbare pentru copii, din dragoste pentru ei. Atunci cand esti
dispus sa-ti vezi limitele si sa intelegi ce te enerveaza, deschizi o constiinta de sine mai profunda,
care te transforma si pe tine, si pe copil.

6. Un simptom este modul in care corpul ne spune ca trebuie sa schimbam ceva

Un doctor bun, se intreaba ce urmareste de fapt acest simptom?, mai degraba decat pur si simplu
sa incerce sa-l suprime. Corpul nostru are propria sa inteligenta. Insa numeroase reclame la
produse farmaceutice incearca sa ne convinga ca este ceva gresit sa ai niste simptome. Doctorul
Stephen Cowan spune ca o mare parte din educatia sa medicala a fost axata pe modalitatile de a
elimina simptomele ca si cum acestea ar fi de fapt problema (este ca si cum i-ai cere organismului
sa taca, si la fel de nepoliticos). Noi nu avem incredere in inteligenta corpului nostru. Noi gandim
prea mult si avem tendinta sa ne fie frica de senzatiile din corpul nostru.

„Dar copiii m-au invatat ca un simptom precum febra nu este o problema. Orice o provoaca ar
putea fi o problema, dar febra ese doar modul in care organismul incearca sa faca fata cu ceea ce
se intampla”, scrie specialistul citat.

Sa luam drept exemplu un copil cu febra. Ce alte simptome mai are? Daca este jucaus, nu trebuie
sa scazi febra. Asta inseamna ca organismul incearca sa creeze o caldura suplimentara prin
metabolism pentru a mobiliza sistemul imunitar. Pentru a-l ajuta, ii poti da copilului lichide calde (nu
reci) pentru a evita deshidratarea si mancare nutritiva, precum supele, pentru a sustine aceasta
lupta.

7. Fii pregatit

Aceasta este o stare de pregatire care poate fi alimentata de incredere sau de frica. In aceasta
perioada, pediatrul american spune ca practica „medicina de pregatire”, mai degraba decat de
preventie, astfel incat imbolnavirea nu este privita ca un esec. Sa fii sanatos asta nu inseamna sa
nu te imbolnavesti niciodata. Viata este o calatorie cu suisuri si coborasuri si un copil in crestere
traieste intr-o stare constanta de flux.

Pentru a deveni puternic, sistemul imunitar al copilului trebuie sa invete cum sa se imbolnaveasca
si cum sa se insanatoseasca. Protejarea exagerata a copiilor in fata bolilor ii priveaza de informatia
care ii pregatesc pe deplin pentru a se putea insanatosi.

In loc sa traiesti cu o frica constanta de boli, trebuie sa stii ca sunt remedii naturale care sa sustina
insanatosirea copilului rapid si eficient: o buna alimentatie, hidratarea, probiotice, odihna adecvata
si exercitii. Si, cel mai important, in loc sa te concentrezi pe cat de des se imbolnaveste copilul,
sarbatoreste cat de des se insanatoseste.

8. Vindecarea necesita timp

„Cea mai mare parte din medicina alternativa pe care o practic in aceasta perioada are nevoie de
timp. Ca societate, suntem dependenti de vindecarile rapide din cauza ca nu mai avem timp pentru
a ne imbolnavi. Ca medic, a fost invatat sa fiu un fel de pompier glorios, care cauta sa sa rezolve
urgentele rapid si eficient”, scrie medicul.

In cazul urgentelor, sunt deseori necesare medicamente puternice pentru a salva vieti, dar
majoritatea problemelor de sanatate ale copiilor nu sunt urgente. In aceste cazuri, pentru
vindecare este nevoie de mai mult decat medicamente puternice. Este nevoie de timp. „Imi dau
seama ca sa-ti iei o zi libera in plus de la serviciu deoarece copilul a fost trimis acasa de la scoala
cu o raceala poate adauga un stres in plus la viata deja destul de stresata. Dar copiii m-au invatat
ca vindecarea este un fel de proces de dezvoltare care are propriile sale etape”, se arata in articol.

Atunci cand nu-i dam organismului copilului suficient timp pentru a-si reveni dintr-o boala, il privam
pe copil de etapele necesare din care trebuie sa invete cum sa-si dezvolte o sanatate puternica. In
schimb, atunci cand ne dam timp suficient pentru a ne recupera, boala devine o calatorie de
descoperire, nu doar o destinatie, incepem sa vedem boala si insanatosirea ca pe doua fete ale
aceleiasi monede.

9. Secretul vietii este sa lasi lucrurile sa treaca

Viata este un proces constant de a face loc lucrurilor sa mearga in directia lor. Lucrurile frumoase
care s-au consumat la timpul lor se transforma in altceva. La fel cum primavara ii cedeaza locul
verii, asa este fiecare etapa a dezvoltarii, un proces de a lasa sa treaca. Mersul de-a busilea face
loc mersului in picioare. Ganguritul face loc vorbirii. Copilaria este inlocuita cu adolescenta. Odata
ce inspiri, urmeaza sa expiri.

Fiecare anotimp, fiecare etapa, fiecare mic ritm din viata noastra este o chestiune de a-i da drumul
sa plece. Acest lucru ne permite sa scapam de ceea ce nu avem nevoie sa faca parte din viata
noastra cu noi informatii si noi experiente. A da drumul sa plece nu este un lucru mereu usor si
fiecare copil are propriul sau timp si stil de adaptare. Natura favorizeaza diversitatea. Poate cea
mai importanta modalitate prin care copiii invata cum sa lase lucrurile sa plece este modul in care
se joaca. Jocul inseamna sa-ti lasi inhibitiile sa plece si sa nu te iei prea in serios.

10. Ai incredere in tine. Iti cunosti copilul mai bine decat oricine altcineva

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care doctorul Cowan ii invata pe tinerii parinti este cum
sa aiba incredere in ei insisi. Nicicand acest lucru nu face mai mult rau ca atunci cand apare un
bebelus. Ne asteptam sa stim totul si totusi ne simtim ca si cum am sti nimic. Dar aceasta stare ca
nu stii nimic poate fi o oportunitate de a ne dezvolta intuitia.

Un parinte constient incepe prin a asculta cu inima deschisa ce se intampla in viata copilului, fara
teama sau panica. Studiile au aratat ca intuitia materna este mai puternica decat orice teste de
laborator in semnalarea unor probleme. Din pacate, astazi suntem inundati cu foarte multe
informatii groaznice care ne afecteaza capacitatea de a ne asculta intuitia.

Invata secrete de la copilul tau. Priveste-ti bebelusul in ochi. Imagineaza-ti cum este sa fii constient
de lume inainte de a folosi limbajul, inainte de toate acele etichete care apar in timp, ne sperie si
separa lucrurile in bine si rau, corect si gresit. Bebelusii nu au dusmani. Asa se vad lucrurile de la
sursa. Este ceea ce zen budistii numesc „mintea incepatorului”. Uita-te atent cum copilul tau
respira cu abdomenul. Este respiratia Qigong. Opreste-ti gandurile pentru un moment si incearca
sa respiri si tu la fel. S-ar putea sa gasesti raspunsurile de care aveti nevoie cum stau si te
asteapta acolo.

11. Priveste lucrurile in ansamblu

Pediatrul citat a vazut mii de copii crescand si a realizat ca ceea ce pare o chestiune esentiala
pentru un copil de patru luni sau pentru un adolescent de 14 ani se dovedeste a fi doar o pietricica
pe drumul vietii. Atunci cand oprim, facem un pas in spate si vedem intregul tablou, atunci
descoperim intelepciunea si compasiunea.
Motivația intrinsecă (naturală) este mult mai eficientă decât cea extrinsecă:

Copiii se nasc însetați de cunoaștere și de noi cuceriri. Ei investesc resurse imense de timp și de
energie pentru a dobândi noi abilități și cunoștințe. Acest efort și rezultatele sale constituie  singura
răsplată de care au nevoie, cea care le poate da încredere în ei înșiși și curaj pentru o nouă aventură
a cunoașterii. Priviți un copil în timp ce se joacă și veți vedea un omuleț absorbit de activitatea sa,
încântat de fiecare pas înainte. Apoi priviți un copil căruia i s-a promis o recompensă. Nici urmă de
plăcere sau de absorbire, deoarece depune un minimum de efort și nu investește niciun fel de
emoție, dorind doar să intre în posesia răsplatei cât mai repede.

Partea substanțială a problemei este că motivarea extrinsecă prin recompense sau pedepse o
erodează constant pe cea intrinsecă. Asta explică de ce copiii își pierd interesul pentru învățare în
primii doi ani de școală.

Recompensele și laudele îi condiționează pe copii să caute aprobarea noastră:

Mesajul ascuns pe care îl transmitem copiilor prin pedepse și recompense este: “Eu sunt singurul în
măsură să judec cum ar trebui să te porți!” Seduși de răsplată (laude, steluțe, note, bunătăți, jucării)
sau terorizați de amenințare, copiii vor ajunge să facă totul pentru a ne impresiona, dar nu pentru ei
înșiși.

Efecte secundare sunt multe: dependența de părerea adulților, pierderea interesului pentru învățare
și a încrederii în sine, depresie și refuz total de a face ceva în lipsa unui premiu.