Letopisețul Țării Moldovei (de Grigore Ureche)

− fișă de lucru −

1. Discutați intențiile cronicii lui Grigore Ureche, expuse în predoslovia (prefața)

lucrării:
„Mulți scriitorii au nevoit de au scris rândul și povéstea țărâlor, de au lăsat izvod
pă urmă, și bune și réle, să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, despre
céle réle să să ferească și să să socotească, iar dupre céle bune să urméze și să să
învéțe și să să îndireptéze. Și pentru acéia, unii de la alți chizmindu și însemnând și
pre scurtu scriind, adecă și răposatul Gligorie Uréche ce au fost vornic mare, cu multa
nevoință cetind cărțile și izvoadele și ale noastre și cele striine, au aflat cap și
începătura moșilor, de unde au izvorât în țară și s-au înmulțit și s-au lățit, ca să nu să
înnéce a toate țările anii trecuți și să nu să știe ce s-au lucrat, să sa asémene fierălor și
dobitoacelor celor mute și fără minte. Pre acéia urmând și chizmând, măcar că să află
și de alții semnate lucrurile țărâi Moldovii, apucatu-s-au și dumnealui de au scris
începătura și adaosul, mai apoi și scădérea care să véde că au venit în zilele noastre,
după cum au fost întâiu țării și pământului nostru Moldovei.”
2. Care este semnificația morală a istoriei celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lăpușneanu? Explicați.
3. Comentați obiectivitatea autorului în realizarea portretului „realist” al
domnitorului Ștefan cel Mare: „Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu,
mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără
județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și
unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși
se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să indărăpteaze și pentru acéia, raru războiu de nu
biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica
deasupra biruitorilor.”