CURS 2

Replicarea ADN

Replicarea ADN-ului este procesul prin care se sintetizeaz ă ADN-ul.

A fost descris de către Watson-Crick: fiecare catenă aunei molecule de ADN se comportă
ca o matriţă pentru sinteza unei noi molecule de ADN, iar secvenţa de
nucleotide din catena nou formată este determinată de complementaritatea bazelor.
Are loc în timpul fazei S a diviziunii celulare.
Pentru ca procesul replicării să se desfăşoare într-o perioadă de timp rezonabilă sunt
necesare mai multe puncte de start ale replicării (denumite repliconi).
 Schematic, dubla spirală a ADN se separă în cele două catene componente formând o
structură în formă de Ynumită “furcă de replicare
Replicarea ADN-ului este procesul prin care sesintetizeaz ă ADN-ul.
A fost descris de către Watson-Crick: fiecare catenă aunei molecule de ADN se comportă
ca o matriţă pentru sinteza unei noi molecule de ADN, iar secvenţa de nucleotide din catena
nou formată este determinată de complementaritatea bazelor.
Are loc în timpul fazei S a diviziunii celulare.
Pentru ca procesul replicării să se desfăşoare într-o perioadă de timp rezonabilă sunt
necesare mai multe puncte de start ale replicării (denumite repliconi).
 Schematic, dubla spirală a ADN se separă în cele două catene componente formând o
structură în formă de Ynumită “furcă de replicare”.

Mecanismele replicării:
Iniţierea
Sub acţiunea unor enzime numite topoizomeraze ADN-ul este despiralizat
Catenele sunt separate de către alte enzime numite helicaze, iar proteinele SSB (strand
binding proteins) stabilizează catenele şi împiedică respiralizarea lor
Desfacerea ADN-ului are loc simultan în mai multe puncte denumite repliconi, la aceste
nivele apărând “furcile de replicare” sau bifurcaţiile de replicare în formă de Y
ADN-ul devine monocatenar, iar ambele catene se replic ă simultan, servind ca matriţe
pentru catenele nou formate
Pentru iniţierea replicării este nevoie de enzima ARN primaza care va aşeza primul nucleotid
(ARN primer), iar apoi enzimele necesare replicării numite ADN polimeraze (Pol δ şi Pol α) vor
elonga catenele
ADN polimerazele prezintă două caracteristici generale:
-toate ADN polimerazele sintetizează ADN numai în direcţia 5’→3’
-“nu ştiu” să înceapă sinteza unei catene ci numai să o
alungească, adăugând un nucleotid la extremitatea 3’OH
Polimerizarea celor două catene care sunt antiparalele se va face diferit, deoarece ADN
polimeraza se poate deplasa doar în direcţia 5'-3':
1. pentru catena matriţă 3'-5' sinteza catenei noi (denumită leadding strand sau catenă
avansată) se realizează continu, ARN primaza find necesară doar la începutul replicării, iar
apoi ADN polimeraza va adăuga nucleotid cu nucleotid la capătul 3'-OH.
1
CURS 2
2. pentru catena matriţă 5'-3' sinteza catenei noi (denumită lagging strand sau catenă
întârziată) se va face discontinu cu ajutorul Pol δ, începând din punctul mai îndepărtat al
furcii de replicare, prin sinteza unor fragmente de 100-1000 nucleotide numite fragmente
Okazaki, care apoi sunt legate cu ajutorul ADN ligazei.
Într-o fază mai avansată a replicării primerii sunt îndepărtaţi atât din structura catenei
avansate, cât şi din cea întârziată, după care golurile sunt umplute de ADN polimerază α
 Replicarea este bidirecţională, având loc în ambele sensuri, terminându-se când ADN
polimeraza ajunge la capătul repliconului
 Replicarea este semiconservativă, moleculele de ADN fiice fiind formate dintr-o catenă
veche şi una nouă

ADN-ul mitocondrial
 Mitocondriile sunt organite celulare a c ăror funcţie este producerea de energie.
 Cu toate că majoritatea ADN-ului se regăseşte în nucleul celulei (98%), mitocondriile
prezintă şi ele ADN-ul propriu.
 Acest material genetic este denumit ADN mitocondrial (ADNmt).
Caracteristicile ADN-ului mitocondrial
 Genomul mitocondrial are un ADN circular, bicatenar format din 16.569 pb .
 Este format din două catene: catena H (grea) şi catena L (uşoară)
 Într-o regiune mică denumită bucla CR/D în care se află situsul de iniţiere al transcripţiei şi
replicării, ADN-ul este alcătuiţi din trei catene: catena H, catena L şi o secvenţă ADN 7S
 Genomul mitocondrial este compact şi conţine 37 de gene (28 pe catena H şi 9 pe catena L):
- 13 gene codifică enzime implicate în fosforilarea oxidativă
- 22 gene codifică ARNt (de transfer)
- 2 gene codifică ARNr (ribozomal)
Genele ADNmt nu conţin introni
 ADNmt nu este asociat cu proteine şi nu conţine ADN repetitiv
 Numărul copiilor de ADN variază de la o mitocondrie la
alta, fiind între 2 şi 20
 Codul genetic mitocondrial are o semnificaţie diferită
 ADNmt se transmite exclusiv pe cale maternă Rata mutaţiilor în ADNmt este de 10-15 ori
mai mare ca în ADN nuclear şi deobicei se produce fenomenul de
heteroplasmie, într-o mitocondrie existând atât ADNnomal cât şi cu mutaţie
 Homoplasmia este situaţia în care o celulă conţine o populaţie pură de ADNmt normal sau
mutant
 Mutaţile ADNmt produc boli neurodegenerative severe cu un debut tardiv şi evoluţie
progresivă precum: miopatia mitocondrială, sindromul Kearns-Sayre,
neuropatia optică ereditară Leber.

Acizii ribonucleici
 Acizii ribonucleici sunt macromolecule prin intermediul c ărora informaţia genetică este
exprimată şi vehiculată în organismul uman.

2
CURS 2
 Structura lor moleculară este foarte asemănătoare cu a ADN-ului cu diferenţele că glucidul
din compoziţie este reprezentat de riboză în loc de dezoxiriboră, iar timina este înlocuită cu
uracilul. ARN-ul se regăseste în
majoritate sub formă monocatenară, însă poate forma şi dublu helix în anumite condiţii.
 Din totalitatea moleculelor de ARN regăsite într-o celulă care este activă din punct de
vedere metabolic, ARNm reprezintă 3-5%, ARNr reprezintă 90%, iar ARNt aproximativ 4%.

Tipuri principale de ARN

1. ARN mesager (ARNm)
2. ARN de transfer (ARNt)
3. ARN ribozomal (ARNr)
4. Alte tipuri de ARN
ARN mesager (ARNm)
1. rezultă din ARN mesager precursor (pre-ARNm) printr-un proces de maturare (matisare)
care presupune înlăturarea intronilor şi protejarea extremităţilor.
2. este o copie a secvenţei codante a unei gene şi serveşte ca şi matriţă pentru sinteza unei
proteine.
3. este exportat din nucleu în citoplasmă unde se leagă de ribozomi şi translatat în proteină
cu ajutorul ARNt
4. o secvenţă de trei nucleotite reprezintă un codon care este apoi tradus printr-un
aminoacid în proteine

ARN mesager (ARNm)

5. mărimea moleculei ARNm este direct proporţională cu dimensiunea peptidului pe care îl
codifică, de exemplu o secvenţă codană de 1000 pb va determina formarea unei proteine cu
333 aminoacizi.
6. unele ARNm sunt comune tuturor celulelor specificând proteine house-keeping, iar altele
sunt specifice anumitor celule, de exemplu hemoglobina regăsită doar în hematii
7. într-o celulă există câteva sute de molecule de ARNm diferite

ARN de transfer (ARNt)

1. se găseşte în citoplasma celulelor
2. este o moleculă mică de ARN formată din 70-93 de nucleotide care transferă la situsul
ribozomal în timpul translaţiei un aminoacid specific lanţului polipeptidic în formare
3. într-o celulă care sintetizează activ proteine se regăsesc simultan cel puţin 50 de tipuri de
ARNt
4. există cel puţin un ARNt pentru fiecare dintre cele 20 de tipuri de amnioacizi regăsiţi în
proteine

ARN de transfer (ARNt)

3
CURS 2
5. are o structură particulară, prezentând un sit pentru ataşarea aminoacidului şi trei bucle,
dintre care una prezintă o regiune de trei nucleotide denumită anticodon pentru
recunoaşterea codonului din ARNm
de care se leagă prin legături de hidrogen
6. secvenţa anticodonului ARNt este esenţială pentru formarea lanţului de aminoacizi ai
proteinei.

ARN ribozomal (ARNr)

1. Este sintetizat în nucleu
2. În citoplasmă se combină cu proteine fiind elementul majoritar din structura ribozomului
având atât rol catalizator cât şi structural în sinteza proteinelor prin procesul translaţiei
3. Ribozomii umani conţin patru tipuri de ARNr: 5S, 5,8S, 18S şi 28S care intră în
componenţa celor două subunităţi (mare şi mică)
4. Ribozomii leagă ARNm şi realizează sinteza proteinelor
5. Mai mulţi ribozomi pot fi ataşaţi simultan la o moleculă de ARNm
6. ARNr este regăsit în cantitate mare în citoplasmă reprezentând 90% din totalitatea ARN-
ului

Alte tipuri de ARN

a) ARN mic nuclear (ARNsn) (small nuclear)
 reprezintă un grup heterogen de ARN de 60-360 nucleotide
 intră în constituţia spliceozomului participând la convertirea pre-ARNm în ARNm prin
secţionarea şi îndepărtarea intronilor
 participă la procesarea altor clase de ARN
 reglează factorii de transcripţie b) ARN mic nucleolar ARNsno (small nucleolar)
 reprezintă un grup heterogen de ARN de 60-360 nucleotide
 participă la biogeneza ARNr şi ARNt
 participă la reglarea matisării alternative a unor gene

Alte tipuri de ARN

c) Micro ARN (ARNmi)
 este o moleculă de ARN de 21-22 nucleotide
 blochează translaţia sau produce degradarea ARNm prin fenomenul de „interferenţă ARN”
d) ARN interferent mic (ARNsi) (small interfering)
 este o moleculă de ARN de 20-25 nucleotide
 este utilizat posttranscripţional
e) ARN necodant lung
 este o moleculă de ARN cu o lungime ce depăşeşte 200 de nucleotide
 este implicat în reglarea expresiei genelor prin modificarea cromatinei, biologia
telomerelor, amprentare, inactivarea cromozomului X.