Noaptea pe uliţă

A-nceput acum să cadă

Noaptea acuma a stat,
Norii au mai dispărut
Stelele au apărut
Peste sat.

Nu e lună, dar e bine,

Şi vintul adie uşor,
Dar răcoare nu e tare,
Şi de aia îmi este dor
Peste drum.

Sînt copii. Ce rîd mereu

Şi mai vin acum zîmbind,
Ei vorbesc cu glas duios;
Dar drăguţ nu furios
Pe deascuns.

Gura fac ca roata morii:

Despre vrute şi nevrute,
Toate-s bune pe la ei
Ori în două, sau patru,trei
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum din sfadă,

Stau pe întuneric azi,
Cei mai mici, de curiozitate,
Furişatau pe ascuns
Pe la gard.

Colo-n colţ acum răsare

Un copil, al nuştiu cui
Şi timid spre noi se-ndreaptă
Ca pe noi el să ne vadă
Prima dată.

Ştînd puţin cam neştiind

Ce sentîmplă, ce să zică;
Dar deodată se-auzi;
Ştii ce au făcut ai noştri
El spuna!

Timpul trece, toţi vorbesc,

Şi de rîs se prăpădesc,
Băiatul nu înţelege,
Cei de rîs cînd nimic nui
Cam buimac:

Cade-n brînci şi se ridică

Pe faleză se aşează
Tremurînd încet zicea;
Cum trece viaţa mea
Nu ca a ta.

Stau miraţi, acum echipa,

Ca-n trecut ştiau pe toate,
Şi pe toţi ştia deodată!
Dar se pare, sa-n şelat
Pînă azi!

Uite zorile ivesc

Este 5 începe 6,
Toţi gîndesc şi răsfrîng
Şi spre casă ei pornesc
Bun rămas.