BISERICA TRUPUL LUI HRISTOS SAU CONSTITUŢIA

TEANTHROPICĂ A BISERICII

a. Biserica - Trupul tainic al lui Hristos și Capul ei.

• Una din învățăturile importante ale vieții creștine este că Biserica este trupul lui
Hristos, iar creștinii, mădularele:

”Căci precum trupul unul este, și are mădulare multe, iar toate
mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, așa și Hristos. Pentru
că într-un Duh ne-am botezat noi toți ca să fim un singur trup, fie
iudei, fie elini, fie robi, fie liberi…Căci și trupul nu este un mădular, ci
multe. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din
trup…Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? […] Dar acum a
pus Dumnezeu mădularele, pe fiecare din ele, în trup cum a voit. Dacă
ar fi un mădular, unde ar mai fi trupul? Dar acum sunt multe
mădulare, însă un singur trup. Și nu poate ochiul să spună mâinii: Nu
am trebuință de tine; sau iarăși capul să zică picioarelor: Nu am
trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi
mai slabe, sunt mai trebuincioase…Și dacă un mădular suferă, toate
mădularele suferă…Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare
fiecare în parte…” (I Cor. 12, 12-30)

• Biserica potrivit Sf. Apostol Pavel este Trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate
întru toți Ef. 1, 23 = Biserica este firea noastră recapitulată de Hristos în
Ipostasul=este un organism teandric / divino-uman= Biserica este o realitate
teandrică ”în două firi” unite în mod nedespărțit=unirea și desăvârșirea firii
umane realizată în Hristos trebuie realizată și de fiecare persoană umană în parte
în Biserica Sa. V. Lossky

• Mădularele în Trup sunt diferite, dar această diferență nu creează inegalitate,

separare sau opoziție, ci este o diferență înțelesă ca diversitate complementară
necesară oricărui organism unitar= mădularele trupului sunt dependente unele
de celelalte cât privește firea comună, și libere unele de altele la nivel personal.
• Biserica este chemată în mădularele ei să se împlinească toată în Hristos: Capul va
fi împlinit numai când Trupul va fi desăvârșit, când noi vom fi toți co-uniți și legați
laolaltă Sf. Ioan Hrisostom=Hristos este Capul adică membrul Centru pe care se
centrează și prin/în Care primesc rațiune toate celelalte membre = celelalte
membre omenești ale Trupului se integrează într-un singur organism în/prin care
primesc viața lui Dumnezeu ce curge prin Trup ca sânge dătător de viață al lui
Hristos.

• Hristos este întreg și Trup și Cap, toți sunt un singur Hristos (Sf. Simeon Noul
Teolog) = Sf. Liturghie: Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând (ὀ&ονία) să
mărturisim = Hristos în mijlocul nostru!= Biserica este în același timp și comuniunea
celor ce se pocăiesc sau participă la ”cele sfinte”; există și o identitate și o
distincție de Hristos în Trupul Bisericii între membrele ei și Cap= Biserica este una
cu Hristos și în devenirea de a fi una cu Hristos în același timp.

• Solidaritatea mădularelor nu vine din necesitate sau pe temeiuri de utilitate, ci

din iubire=unitatea nu este doar o realitate de natură și viață comună, ci mai ales
o realitate ce vine din lucrarea personală a fiecărui membru = Principiul unității
trupului nu este unul firesc-natural, ci supra-firesc=Hristos.

• Hristos în calitatea lui de Cap al Bisericii nu este doar principiul unității ei, așa
cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ci și orânduitorul și conducătorul ei=Trupul
nu este de Sine, cum nu este de Sine nici Biserica, ci prelungirea sau împlinirea
plinătății lui Hristos: ”Plinătatea lui Hristos este Biserica. Căci și plinătatea capului este
trupul, cum și plinătatea trupului este capul” Sf. Ioan Hrisostom

• Hristos cuprinde în Sine prin întrupare tot neamul omenesc, iar pe cei ce sunt în
mod real încorporați în El în Biserica Sa, iar El se întrupează în ei= Hristos nu ne
mântuiește din afară, ci dinlăuntru, ne împărtășește viața Sa.

• Firea noastră este unită cu Hristos în Biserică-Trupul Său=unire ce se activează în

viața sacramentală de fiecare creștin chemat să ființeze în chipul lui Hristos=
χριστοειδὴς/în Trupul Bisericii ca Trup al lui Hristos creștinii sunt chemați să se
facă și ei asemenea lui Hristos „în două firi”.

• Taina de neînțeles a Bisericii ca Trup al ei Hristos este: o singură fire omenească în

ipostasul lui Hristos ca Trup al Bisericii, dar mai multe ipostasuri omenești prin harul
Duhului Sfânt în același Trup. V. Lossky = în pofida acestei antinomii Biserica este
 una prin aceea că vorbim de o singură fire umană unită în Persoana lui Hristos,
chiar dacă această fire umană în Biserică se exprimă prin mai multe
ipostase=unirea deplină a tuturor mădularelor Bisericii cu Trupul ei ca Trup al lui
Hristos se va realiza deplin în eschaton.

• Biserica e taina unirii a tot ceea ce există: Dumnezeu și creație; Biserica este
împlinirea planului etern=atot-unitatea; Biserica este un eu comunitar în Hristos:
pământeni, îngeri și sfinți.

• Biserica este Trupul lui Hristos și prin urmare e unită cu El, dar și distinctă de
Hristos; semnele Bisericii: imanentul ce cuprinde transcendentul; comunitatea
treimică de Persoane plină de iubire în comuniune de persoanele umane.

• Calitatea de Trup a Bisericii nu este una colectivistă = Trupul nu se alcătuiește

confederativ din mai multe mădulare, acestea se altoiesc pe Trupul lui Hristos,
fiecare mădular nefiind doar o parte a lui, ci purtătoare în umanitatea lor a
Trupului întreg = Trupul nu există decât în unitatea membrelor sale, astfel încât
orice membru poartă în el Trupul întreg.

• Hristos este Cap al Bisericii nu numai pentru aceea că este Dumnezeu, ci și pentru
că Și-a asumat umanitatea ca întreg, fiind pârgă a firii noastre, având față de toți
oamenii o poziție centrală. D. Stăniloae/ El este Cap mai ales pentru că prin
Duhul Sfânt ne comunică în formă omenească puterea Sa dumnezeiască și ne
imprimă de El ca Om îndumnezeit.

• Ținta vieții creștine în Biserică= legătura noastră cu Hristos-Cap al Bisericii ce ne

conduce la creșterea noastră cea după Dumnezeu: ”să țină cu putere la Capul de la
care tot trupul hrănit și bine întocmit își face creșterea de la Dumnezeu” Col. 2, 18-19

• În Biserica lui Hristos fiecare membru se armonizează și se structurează după Cap

(συ1βιβαζο1ένος), împlinind lucrarea corespunzătoare lui=astfel omul se
împlinește ca ființă creată după Chipul lui Dumnezeu și se deschide infinitului
dumnezeiesc, prin Hristos, această infinitate având un caracter personal.

Concluzie: ”Biserica este înțeleasă de ortodocși ca viață nouă în Hristos și în Duhul Sfânt,
ca unitate a vieții harismatice, întrucât ea este organism viu, unitar, întreg, trupul lui
Hristos, din al cărui cap curge viața duhovnicească cea nouă în toate mădularele trupului
prin lucrarea Duhului Sfânt” Ioannis Karmiris
b. Fundamentul Bisericii- Fiul lui Dumnezeu cel întrupat

• Hristos a asumat prin întrupare toată umanitatea, sau pârga Bisericii pe care o va
întemeia prin însăși Trupul Său=prin lucrarea Sa în Trupul Său a eliberat firea
umană de sub limitările naturale și din moartea pe care omul a ales-o de sine:

(a) Trupul lui Hristos devine izvor de viață infinită și

libertate

(b)Hristos se face Ipostasul unei umanității desăvârșite

• Întrucât prin firea umană era cuprinsă în Ipostasul lui Hristos, acesta este
preschimbată și îndreptată, Hristos se face ipostas fundamental pentru întreaga
umanitate și creație=ipostasierea hristică a omului și a creației în Biserică.

• Hristos este Ipostas fundamental al umanității și în calitatea Sa dumnezeiască, dar

după întrupare și în calitatea Sa omenească, dar și pentru aceea că a realizat din
umanitate și din creație în general o făptură și creație nouă, al cărei izvor și
fundament de viață nouă este El ca Ipostas dumnezeiesc și omenesc.

• Trupul lui devine temelia Bisericii nu numai prin întrupare, ci prin întreaga
lucrare iconomică a lui Hristos, mai ales prin răstignire și înviere.

• Prin aceea că Hristos este numit Cap al Bisericii se înțelege, toată lucrarea de
mântuire pe care a săvârșit-o Hristos în trupul Său și toată puterea
transfiguratoare pe care o împărtășește acum tuturor celor ce cred în El.

• Calitatea lui de Fundament și Cap al Bisericii nu este o însușire exterioară, ci

organică, Hristos nu este în afara umanității și în ea= Hristos are în comun cu
Trupul Bisericii la nivel personal, umanitatea Sa(Trupul) transfigurată prin
lucrarea iconomică = fiind în același timp și deosebit de ceilalți prin aceea că este
Cap.

• Hristos este fundament al Bisericii și pe temeiul raționalității lumii, care se

concentrează, se activează și se desăvârșește personal în El - Cap al
Bisericii=umanitatea are în sine o raționalitate ce nu se poate împlini decât în
Capul Ei= Hristos Logosul întrupat= Capul modelează ca Rațiune supremă
 raționalitatea trupului în Biserică, iar trupul se conformează după Rațiunea
Capului.

• Capul nu este doar o realitate coordonatoare în Biserică, ci este una iconică și

ființială=fiecare mădular este chemat să de vină asemenea Capului=Hristos în
Biserică imprimă fiecăruia dintre noi chipul Său în calitate de Cap al
Bisericii=adică trăsăturile Lui cele mai presus de fire ca Dumnezeu și Om se vor
imprima în mintea și ființa întreagă.

• Sf. Chiril afirmă faptul că Hristos zidește Biserica Sa pe ”pietre inteligibile”: Întru
El suntem zidiți spre locaș al lui Dumnezeu în Duh (Ef. 2, 22)= Biserica nu este
descrisă doar prin imaginea Trupului, ci și a unei Case= Hristos - Piatra cea din
capul unchiului, iar toți cei care cred în Hristos, pietre inteligibile fiind în legătură
cu Hristos ca Piatră unghiulară - fundament și Piatră de boltă a „edificiului”
Bisericii.

• Hristos nu este Pantocrator doar la creației, ci și al Bisericii menține Biserica în

Sine ca pe un trup unitar, ca pe o unitate=o relație personală de dialog cu fiecare
mădular al ei= fiecare piatră inteligibilă este ținută împreună cu toate celelalte
prin acea că Hristos este și Piatră unghiulară, și Piatră de boltă și Prezență
personală în Casa Bisericii, armonizând cu Sine pe toți cei ce sunt membrii ai
Bisericii.

• Umanitatea ca Trup al Bisericii este implicată și într-o relație generală cu Capul -

Hristos = fără această dimensiune comunitară a mădularelor Bisericii, ele nu își
pot activa calitatea de Trup în extensia sau actualizarea personală a Trupului lui
Hristos în fiecare credincios.

• Natura umană personalizată este chemată să devină una cu Hristos ca Persoană

dumnezeiască și omenească, să devină „cap după har” împreună cu Hristos, sau
”hristoși”= aceasta nu este o confuzie a persoanelor umane în unirea lor cu
Hristos, nici a Lui Hristos în calitatea Sa de Cap al Bisericii și al umanității întregi.

• Ipostasul lui Hristos nu este doar Ipostas fundamental al Bisericii, ci și ținta lui,
pentru care în Biserică Hristos este și suport și țintă=dinamica umanității în
unirea ei cu Hristos.
• Hristos prin patima Sa a fost ”preamărit” (In. 7, 39) și ”sfințit”(In. 17, 19)= fiecare
om trebuie să refacă acest drum al sfințirii în Biserica Sa= Hristos este și
fundament, și cale și ținta vieții creștine în Biserică=Biserica repetă la nivel
personal drumul lui Hristos, dar acesta înseamnă că în chip tainic Însuși Hristos
se repetă în noi, în parcursul și lucrarea Sa mântuitoare=Sf. Taine

• Tainele sunt expresia lui Hristos ca Izvor al vieții dumnezeiești a Trupului=ele

sunt ”încheieturile” și „legăturile” care unesc trupul lui Hristos, pornite din Capul
Bisericii, condiția indispensabilă pentru creșterea Trupului Bisericii=Biserica este
viața noastră în Hristos, viața ei este creșterea noastră în Hristos, organism al
sfințirii și mântuirii noastre.

c. Biserica, imprimată de jertfa lui Hristos. Relaţia cu Tatăl

• Prin întrupare Cuvântul lui Dumnezeu a săvârșit numai actul de reașezare a Lui
în poziția de Cap al omenirii=omul trebuie să fie ridica liber la înălțimea Capului,
ceea ce presupune un drum liber asumat, ce s-a produs în Hristos prin faptul că
umanitatea a urmat liber voința dumnezeiască exprimată în Ipostasul comun.

• Prin învierea Sa Hristos a stabilit o relație liberă veșnic între Om și Dumnezeu,

același efort pe temeiul umanității Sale înviate, trebuie să-l săvârșim și noi în
Biserica Sa = numai prin eliberarea din stricăciunea patimilor, fiecare dintre
mădularele Bisericii își poate face eficientă la nivel personal calitatea de Cap a lui
Hristos.

• În Hristos natura umană trebuia să învingă prin ascultare desăvârșită și iubitoare

afectele înrobitoare în firea noastră prin păcat. Prin suportarea morții pe Cruce
firea umană s-a făcut una cu voia Tatălui, prin conformarea acesteia în Hristos cu
orizontul.

• Hristos în Biserică prin starea de jertfă și înviere continuă ține umanitatea Sa

deschisă infinității dumnezeiești și ne comunică și nouă acestă stare, deschizându-
ne infinității=numai însușindu-ne starea de jertfă a lui Hristos putem intra la
Tatăl.

• Biserica este o conectare la starea de jertfă a lui Hristos având drept țină învierea
împreună cu El și sfințirea noastră ca urmare a jertfei Lui și a jertfei noastre
împreună cu el: ”Hristos este ardere de tot, adică întreg și nu în parte, oferindu-se spre
 miros de bună mireasmă lui Dumnezeu și Tatăl…Acesta este cu adevărat Sfântul
Sfinților. Întru El ne-am sfințit și noi…” Sf. Chiril al Alexandrei

• În Biserică ne împărtășim de jertfa lui Hristos, ne eliberăm prin ea din moarte,

deschizându-ne spre orizontul infinit al legăturii de iubire cu Tatăl= în Biserică
participăm la starea de predare continuă a Fiului către Tatăl, jerfă deschisă ce se
finalizează la sfârșitul lumii când Mielul înjungiat, se arată ca Mire și Împărat
peste toată făptura.

• Hristos prin jertfa Sa recapitulată tainic în Biserică și în relație cu fiecare din

membrele Bisericii, ne deschide intrarea și relația de iubire cu Tatăl: ”Căci
Dumnezeu Tatăl ne privește în Hristos spre aducere aminte și ne-a făcut în El cunoscuți și
vrednici de privire și ca scriși în cartea lui Dumnezeu” Sf. Chiril al Alexandriei

• Hristos prin jertfa Sa nu se înfățișează pe Sine înaintea Tatălui, ci pe noi întru

Sine=suntem introduși în Sfânta Sfintelor sau în relația de viață și iubire a
Persoanelor Treimice= Hristos în Biserica reface acest parcurs la nivel sacramental
pentru fiecare dintre membrele Bisericii.

• În Biserică suntem chemați la jerfă asemenea lui Hristos: Înfățișați, așadar, trupurile
voastre jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu - jertfă înțelegătoare” (Rom. 12,
1)=”În toată vremea și fără încetare, de la început și până la sfârșit aducem în Hristos
mireasmă prin toată virtutea, în cortul cel sfânt adică în Biserică” Sf. Chiril al
Alexandriei

• Ascultarea, viața de virtute și de jertfă este răspunsul nostru la lucrarea de

ascultare și jertfă a lui Hristos prin care ne-a adus la Tatăl= realizând prin aceasta
unitatea de corp extins a lui Hristos= în acestă unitate de corp ecclesial se va
mișca și se va comunica viața de sfințenie și iubire a Persoanelor Sfintei Treimi.

d. Biserica pnevmatizată prin Duhul lui Hristos cel înviat și înălțat

• Hristos prin înviere și înălțare deschide oamenilor posibilitatea participării în

Duhul Sfânt la taina infinită a vieții Sale divino-umane: ”Căci murind, înviind și
înălțându-se la ceruri, a lărgit prin Duhul în chip spiritual inimile celor ce-l primesc” Sf.
Chiril al Alexandriei= Capul Bisericii în Hristos cel înviat și înălțat se deschide
infinității de viață a Sfintei Treimi.
• Înălțarea face posibilă participarea prin Hristos - Cap al Bisericii spre umanitatea
trupului lui îndumnezeit=după înălțare Hristos prin Duhul Sfânt se face din cap
virtual, Cap actual al Bisericii Sale, astfel se actualizează în noi calitatea lui Hristos
de a fi Cap al umanității.

• Umanitatea ca întreg la nivel personal participă la viața veșnică prin Hristos în

Biserică prin aceea că aceasta imprimă Trupului ecclesial viața Capului= Duhul
lui Hristos cel jertfit este una cu Duhul Sfânt împărtășit în Biserică.

• Biserica ca Trup înaintează spre învierea împreună cu Hristos și spre

pnevmatizarea noastră după asemenea și având drept sursă trupul înviat al lui
Hristos.

• Biserica în fiecare mădular al ei este chemată să fie una cu Hristos cel înviat Care
se comunică transfigurând fiecare credincios spre înviere; fiecare mădular devine
astfel transparent unul celuilalt și toți lui Hristos: De aceea noi toți cu fața descoperită
(transparentă n.n.) oglindind fața Domnului, ne preschimbăm din slavă în slavă, ca de la
Duhul Domnului (II Cor. 3, 14-18)

• Fiecare credincios în Biserică pe temeiul învierii participă la taina iconomiei

dumnezeiești și la viața dumnezeiască care cuprinde desăvârșit viața umană fiind
transferată prin Duhul Sfânt în întreg trupul umanității: „Cel ce cunoaște Taina
Crucii…și pătrunde și mai departe în taina Învierii află scopul pentru care Dumnezeu a
creat toate la început” Sf. Maxim Mărturisitorul

• ”Mielul este adus jertfă de la întemeierea lumii” Sf. Maxim=ceea ce înseamnă că

Biserica este o taină din veac în Hristos, fiind activată parțial în istoria omenirii
până la Înălțarea lui Hristos, plenar la Cincizecime și desăvârșit la a doua venire a
lui Hristos.

Concluzie: Biserica este enthelia (rațiunea care determină actualizarea unei puteri)
istoriei și a umanității=ceea ce s-a petrecut în Hristos prin pogorârea Duhului Sfânt
peste El, se petrece în orice om și în omenire ca întreg în Biserică prin lucările și
tainele ei îndumnezeitoare: ”Biserica unește din nou prin iubire, natura creată cu natura
necreată, dându-le putința să apară în unitate și identitate, prin dobândirea harului” Sf.
Maxim Mărturisitorul