Hiv - Epidemiologie Și Tablou Clinic

Boli Infecțioase HIV:
1. Epidemiologie
2. Patogenie
3. Tabloul clinic în infecția HIV netratată
4. Abordarea clinică a pacientului cu infecție HIV
text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

HIV:
Boli Infecțioase 1. Epidemiologie
Epidemiologie
- 1981 a fost prima descriere a cazurilor de SIDA și agentul cauzator HIV

- Se estimează că de atunci au fost peste 78 de milioane de persoane infectate și 39 de
milioane de persoane au decedat
- Utilizarea terapiei antiretrovirale înalt active a redus drastic mortalitatea pentru cei
care au acces la îngrijiri medicale,
transformând boala HIV dintr-o infecție fatală, într-o infecție care poate fi
controlată pe termen lung,
cu o creștere în consecință a prevalenței globale
- Terapia antiretrovirală eficientă reduce, de asemenea, transmiterea HIV, iar din 2001
numărul de cazuri noi a scăzut global cu 38%
- Cu toate acestea, există încă o diversitate geografică considerabilă,
rata de infecție continuând să crească în Europa de Est și anumite părți din
Asia Centrală

HIV:
Epidemiologie
- HIV are un impact major asupra stării de sănătate la nivel global fiind
1) principala cauză de invaliditate pentru persoanele cu vârstă cuprinsă între
30 – 45 ani
2) principala cauză de deces la femeile cu vârsta cuprinsă între 15 – 49 ani
-

HIV:
Epidemiologie
- În 2014 programul HIV/SIDA al Națiunilor Unite (UNAIDS) a stabilit noi ținte globale
pentru o intensificare a tratamentului HIV care să ajute la încheierea epidemiei de
SIDA până în 2030.
- Aceste ținte 90-90-90 sunt următoarele:
1) 90% din toate persoanele care trăiesc cu HIV să fie diagnosticate și să-și cunoască
statusul serologic
2) 90% dintre persoanele diagnosticate cu infecție HIV să primească terapie ARV
3) 90% din totalul persoanelor care primesc ARV să aibă supresie virală

HIV:
Infecția HIV în Africa Subsahariană
- Rămâne regiunea cea mai grav afectată de epidemiologia HIV

- În Africa de SUD + EST trăiește
- 6,2% din populația globului
- peste ½ din populația lumii diagnosticată cu HIV
- în fiecare an se înregistrează aici 43% din cazurile noi de HIV
- SWAZILAND are cea mai mare prevalență de HIV la nivel mondial
27,2% dintre adulți cu vârste cuprinse între 15 – 49 ani
- În Africa Subsahariană, infecția HIV este aproape x2 mai frecventă la femile tinere
decât la bărbați
calea de transmitere HIV în regiune este prin contact heterosexual
- În ciuda provocărilor se înregistrează progrese în direcția obiectivelor 90-90-90
astfel încât în 2017 la aproximativ 2,9milioane de persoane s-a inițiat terapia ARV

HIV:
Infecția HIV în țările cu nivel de trai ridicat
- În multe țări cu nivel de trai ridicat

- rata cazurilor nou diagnosticate este în scădere
- prevalența HIV este în creștere
- Scăderea ratei de noi infectări se datorează unei combinații de factori
1) intensificarea și repetarea testării
2) inițierea rapidă a terapiei ARV eficiente pentru cei depistați cu infecție HIV
3) utilizarea mai frecventă a profilaxiei pre-expunere (PrEP) pentru cei
neinfectați HIV, dar cu risc semnificativ

HIV:
Infecția HIV în Marea Britanie
- Începând cu 2015 a existat o scădere a numărului de cazuri noi

- Dar scăderea ratei deceselor și intensificarea depistării cazurilor noi a condus la
creșterea numărului total de persoane care trăiesc cu HIV
- În 2017 s-a estimat că 101.600 de persoane trăiau cu HIV, dintre acestea
92% își cunoșteau diagnosticul
98% din cei diagnosticați se aflau în tratament cu ARV
97% dintre cei în tratament aveau supresie virală
- Dintre cei diagnosticați cu HIV, cele mai importante grupuri populaționale care trăiesc
cu această boală sunt
- bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați
- populațiile heterosexuale din Africa subsahariană
- 30% fiind femei
- Pe măsură ce rata mortalității scade, populația cu HIV avansează în vârstă
- 1/3 din pacienți având > 50 ani

HIV:
Infecția HIV în Marea Britanie
- Cea mai frecventă cauză de MORBIDITATE și MORTALITATE asociată HIV este

reprezentată de diagnosticul tardiv
- Deși numărul de persoane diagnosticate TARDIV a scăzut de la 52% în 2004 la 43% în
2017,
această cifră rămâne totuși ridicată
- Reducerea numărului de cazuri nediagnosticate sau diagnosticate tardiv, printr-un
acces mai larg în testare,
în special la pacienții care prezintă condiții clinice asociate cu HIV sau care trăiesc în
zone cu o prevalență ridicată HIV
este esențială atât pentru sănătatea individuală, cât și pentru cea publică

HIV:
Modificările actuale în epidemiologia infecției HIV
- DATORITĂ eficienței terapiei ARV, un număr tot mai mare de persoane cu HIV au o
supresie virală durabilă pe termen lung
- În țările în care terapia este constant accesibilă, bolile definitorii SIDA au fost înlocuite
cu afecțiuni netransmisibile, care au început să reprezinte problemele majore de
sănătate pentru persoanele cu HIV
- Șansele de a avea comorbidități multiple la o vârstă mai tânără sunt mai crescute la
persoanele cu HIV decât la cei neinfectați
iar fragilitatea fizică și dizabilitățile asociate, apar de asemenea la persoane mai
tinere

HIV:
- În 2017 în Europa principalele cauze de internare în spital a persoanelor cu HIV au

fost
- afecțiuni respiratorii
- psihiatrice
- cardiovasculare
- renale
- neurologice
- Datele raportate din Marea Britanie arată că 75% dintre cei care trăiesc cu HIV au cel
puțin încă o afecțiune cronică, cum ar fi
- probleme de sănătate mentală
- HTA
- tulburări ale metabolismului lipidic
- DZ

HIV:
Acestea centrate pe pacient și pe

evoluția acestora sunt acum esențiale
prevenirea
în îngrijirea infecției HIV
Identificarea
comorbidităților
Tratamentul
comorbidităților

HIV:
Boli Infecțioase 2. Patogenie
Testarea HIV – Ghidurile din Marea Britanie cu privire la indicațiile testării HIV
și locația unde se poate face testarea
UNIVERSALĂ Clinicile de ginecologie sau de boli cu transmitere sexuală
Servicii la care
TOȚI pacieții ar Servicii de consultații prenatale
trebui să fie
testați HIV Secții unde se practică întreruperi de sarcină
Centre pentru persoanele dependente de droguri
Serviciile de îngrijire pentru persoane cu tuberculoză, hepatita B și C și limfom
Centrele de îngrijire primară din zonele cu prevalență înaltă a infecției

>= 2 cazuri la 1.000 personae
Persoane aflate în detenție

HIV:
Persoanele la Toți pacienții diagnosticați cu o infecție cu transmitere sexuală
care se
Partenerii sexuali ai persoanelor cunoscute cu infecție HIV
RECOMANDĂ
testarea HIV Bărbații care au relații sexuale cu persoane de același sex
Femeile care au avut contact sexual cu bărbați care au relații sexuale cu persoane de același
sex
Persoane cu istoric de consum de droguri injectabile
Persoane care vin din țări cu prevalență crescută de HIV

> 1%
Persoane care raportează contacte sexuale în străinătate sau in Marea Britanie cu indivizi din
țări cu prevalență HIV crescută
Pacienții care se prezintă la spital și infecția HIV intră în diagnosticul diferențial

HIV:
Condiții asociate infecției HIV

Respiratorii
- Tuberculoza
- Pneumonie cu Pneumocystis jirovecii
- Pneumonie bacteriană
- Aspergiloză

HIV:

Neurologice
- Toxoplasmoza cerebrală
- Limfom primar cerebral
- Meningita cu Cryptococcus
- Leucoencefalopatie multifocală progresivă
- Encefalită/meningită aseptică
- Abces cerebral
- Leziuni înlocuitoare de spațiu de cauză
necunoscută
- Sindrom Guillain-Barre
- Mielită transversă
- Neuropatie periferică
- Demență

HIV:

Dermatologice
- Sarcom Kaposi
- Dermatită seboreică
severă/refractară
- Psoriazis sever/refractar
- Herpes zoster pe dermatoare
multiple sau recurent

HIV:

Gastrointestinale
- Criptosporidiază persistentă
- Candidoză orală
- Leucoplazie păroasă orală
- Diaree cronică de cauză necunoscută
- Scădere ponderală de cauză
necunoscută
- Infecții cu
Salmonella
Shigella
Campylobacter
infecție cu virus hepatitic B sau C

HIV:

Oncologice
- Limfom non-Hodgkin
- Cancer anal
- Displazie intraepitelială anală
- Cancer pulmonar
- Seminom
- Cancer al capului și gîtului
- Limfom Hodgkin
- Boala Castleman

HIV:

Hematologice
- Orice discrazie sanguină
inexplicabilă
INCLUSIV
- trombocitopenie
- neutropenie
- limfopenie

HIV:

Oftalmologice
- Retinită cu citomegalovirus
- Boli retiniene infecțioase
inclusiv cu virus herpetic sau
toxoplasma
- Orice retinopatie inexplicabilă

HIV:

ORL
- Limfoadenopatie de cauză
necunoscută
- Parotidită cronică
- Chisturi parotidiene limfoepiteliale

HIV:

Altele
- Sindrom mononucleosis-like
Infecție HIV primară
- Febră de origine necunoscută
- Orice limfadenopatie de cauză
necunoscută
- Orice infecție cu transmitere sexuală

HIV:
Căile de transmitere a HIV
- În ciuda faptului că HIV poate fi izolat dintr-o gamă largă de fluide și țesuturi ale
organsimului
- Majoritatea infecțiilor sunt transmise pe cale sexuală prin
- spermă
- secreții cervicale
- sânge
- Cel mai IMPORTANT MARKER de apreciere a riscului de transmitere este încărcătura
virală
- are nivelul cel mai crescut în infecția acută
- poate fi redusă printr-o terapie ARV eficientă
- Stigma și discriminarea asociate cu HIV, violența domestică și, în unele țări ale lumii,
statusul social al celor din categoriile cu risc crescut, pot împiedica accesul la servicii
medicale adecvate și pot crește riscul de transmitere și dobândire a HIV.

HIV:

CONTACT SEXUAL
- Majoritatea infecțiilor se produc pe cale heterosexuală

- Bolile cu transmitere sexuală coexistente, în special cele care provoacă ulcerații
genitale, pot favoriza transmiterea HIV
- Transmiterea infecției HIV pare a fi mai importantă de la bărbat la femeie și la
partenerul receptiv în relațiile sexuale anale decât invers
- Odată ce încărcătura virală a fost redusă sub limita de detecție cu ajutorul terapiei
ARV, HIV nu se mai transmite partenerilor sexuali
- S-a demonstrat că circumcizia poate reduce atât dobândirea, cât și transmiterea HIV

HIV:

CONTACT SEXUAL
- În Marea Britanie
relațiile Sexuale între bărbați reprezintă peste ½ din cazurile noi raportate,
dar există și o rată constantă de transmitere heterosexuală
- În Africa centrală și subsahariană
epidemia s-a produs mereu pe cale heterosexuală
> ½ din adulții cu infecție HIV sunt femei
- În Asia de Sud-est și Subcontinentul indian
epidemie explozivă
produsă prin relații heterosexuale
o incidență ridicată a altor boli cu transmitere sexuală

HIV:

TRANSMITEREA VERTICALĂ
- Cea mai frecventă cale de transmitere la copii

- Studiile europene sugerează că, fără nici o intervenție, 15% din nou-născuții din
mame HIV-pozitive pot dobândi HIV, deși au fost raportate rate de până la 40% în
Africa și SUA
- O rată de transmitere crescută a HIV pe cale verticală se asociază
- un stadiu avansat al infecției la mamă
- încărcătură virală maternă crescută
- ruptura prelungită și/sau prematură a membranelor
- corioamniotita

HIV:

- Transmiterea poate apărea și in-utero, deși majoritatea infecțiilor se produc

perinatal
- În era pre-tratamet ARV, alăptarea DUBLA riscul de transmitere verticală a HIV
riscul fiind redus considerabil atunci când femeile utilizează terapie ARV eficientă
- În țările cu nivel de trai ridicat, intervențiile pentru reducerea transmiterii verticale au
dus la o scădere importantă a numărului de cazui
- screening-ul pentru depistarea infecției în sarcină
- utilizarea ARV
- evitarea alăptării

HIV:

- În Marea Britanie riscul unei infecții cu transmitere verticală este de 1:1.000

- În țările cu nivel de trai scăzut,
90% din infecțiile transmise pe cale materno-fetală sunt înregistrate
ceea ce reprezintă încă o problemă majoră pe plan global

HIV:

SÂNGE CONTAMINAT, PRODUSE DIN SÂNGE ȘI DONARE DE
ORGANE
- Testarea sângelui și a produselor de sânge a fost introdusă

în Europa și America de Nord în 1985
- Anterior acestei date,
infecția HIV era frecvent asociată cu utilizarea factorilor de
coagulare (pentru hemofilii) și cu transfuziile de sânge
- În unele părți ale lumii, în care produsele sanguine nu pot
fi testate și în zonele în care rata cazurilor noi de HIV este
foarte mare,
transmiterea pe această cale este încă prezentă

HIV:

ACE CONTAMINATE (consumul de droguri pe cale i.v.,
injecții și/sau înțepături cu ace contaminate)
- Utilizarea în comun de ace și seringi pentru consumul de

droguri pe cale i.v. continuă să fie o cale principală de
transmitere a HIV în anumite părți din
- sud-estul Asiei
- america latină
- europa de est
- Programele educaționale și de schimb de seringi pot
reduce rata de transmitere pe această cale
- în țările cu nivel de trai scăzut sau mediu s-au raportat
cazuri de transmitere iatrogenă prin reutilizarea acelor și
seringilor

HIV:

ACE CONTAMINATE (consumul de droguri pe cale i.v.,
injecții și/sau înțepături cu ace contaminate)
- Carele medicale au un risc de aprox 0,3% în urma unei

singure înțepături cu ac de sânge contaminat cu HIV
deși datele au fost obținute ÎNAINTEA utilizării pe scară
largă a terapiei ARV
- Nu există nici o dovadă că HIV ar putea fi răspândit prin
- contact social
- contact domestic
- insecte care se hrănesc cu sânge, precum țânțarii
sau tăunii

HIV:
Virusul imunodeficienței umane (HIV)
- Lentivirus din familia retrovirusuri
HIV – 1 HIV – 2
Cel mai frecvent întâlnit la Limitată aproape în
nivel GLOBAL ÎNTREGIME la țările Africii
de vest
Deși se poate întâlni și în
europa, în special în
- franța
- portugalia
40% omologie structurală
cu HIV-1
Evoluție mai lentă
Multe tratamente ARV pt
HIV-1 ineficiente ptr HIV-2

HIV:
- Lentivirus din familia retrovirusuri

HIV:
- Retrovirusurile sunt caracterizate prin prezența enzimei reverstranscriptază, care

permite ARNului viral să fie transcris în ADN și apoi încorporat în genomul celulelor
gazdă
- Transcrierea inversă este un proces predispus la erori cu o rată semnificativă de
încorporare defectuoasă a bazelor nucleotidice

HIV:
- Transcrierea inversă este un proces predispus la erori cu o rată semnificativă de

încorporare defectuoasă a bazelor nucleotidice

HIV:
Transcrierea Variabilitate genetică

inversă rată mare a considerabilă
proces cu o turnover-ului și o diversitate de
predispus la erori subtipuri și clade virale

HIV:
- Pe baza secvențierii ADNului, HIV-1 este împărțit în 4 grupuri distincte

care reprezintă căi independente de transfer între specii
- 3 sunt tulpini înrudite cu cele de cimpanzei (M,N și O)
- 1 poate reprezenta transmiterea de la cimpanzeu la gorilă și la om (P)

HIV:
- Pe baza secvențierii ADNului, HIV-1 este împărțit în 4 grupuri distincte

care reprezintă căi independente de transfer între specii
M N O P
98% din infecții pe plan Diferit de grupul M Înrudit cu tulpinile de SIV
global ale gorilei
Prezintă un grad înalt de Se limitează la un nr mic Identificat la un pacient
diversitate de cazuri în Camerun din Camerun
Subtipuri de la A-K
Subtip B predomina în
- Europa
- America de Nord
- Australia
Subtipul M predomină În mare parte LIMITAT la
- Africa centrală anumite părți din Africa
- Africa subsahariană Centrală
- Gabon
Subtipul C
fiind cel mai frecvent

HIV:
- Interrelația dintre HIV – sistemul imunitar al gazdei stă la baza patogeniei infecției HIV
- În momentul expunerii inițiale, virusul este transportat de către celulele dendritice de
pe suprafețele mucoasei spre ganglionii limfatici regionali
unde se stabilește infecția permanentă, de obicei de către un virus fondator
- Receptorul celulei gazdă care este recunoscut de glicoproteina de suprafață HIV
(GP120) este molecula CD4,
moleculă care definește populațiile de celule susceptibile la infecție

HIV:
- Interacțiunea dintre CD4 împreună cu co-

receptorii pentru chemokine ai gazdei și
glicoproteina de suprafață HIV (GP120),
este responsabilă pentru pătrunderea HIV
în celule.
- Limfocitele T CD4 și CCR5 pozitive din
toate sistemele organismului sunt
susceptibile la infecție
ÎNSĂ cele din tractul grastrointestinal sunt
infectate masiv încă de la începutul
procesului.
- Aceste limfocite sunt distruse rapid, ceea
ce duce la compromiterea funcției imune
și a mucoasei și, prin urmare
permite penetrarea lipopolizaharidelor
microbiene în circulație
translocație microbiană

HIV:
- Infecția HIV se poate produce și independent de receptorii CD4, la nivelul astrocitelor

și în celulele epiteliale renale, ceea ce duce la deteriorarea acestor organe vitale
- Virusul are timp de ½ în circulație de aproximativ 6h
- Producția de virus de către celulele infectate durează aproximativ 2 zile și este
probabil limitată de moartea celulei, din cauza efectelor directe ale HIV
- Replicarea HIV este în legătură cu procesul de distrugere și depleție a limfocitelor T
CD4
- Pierderea progresivă a limfocitelor T CD4 activate prin distrugerea lor de către
limfocitelor CD8, reprezintă factorul cheie în imunopatogeneza infecției HIV

HIV:
- Celulele NK sunt implicate în răspunsul imun al gazdei

deși mutațiile de scăpare produse la nivelul populației virale compromit efectele lor
antivirale
- Anticorpii neutralizanți, care, la unele persoane, pot fi direcționați împotriva mai
multor subtipuri virale, apar la aproximativ 12 săptămâni de la infecție

HIV:
- Deficitul imunității mediate celular predispune gazda la infecții cu agenți patogeni

intracelulari,
în timp ce coexistența anomaliilor umorale favorizează apariția infecțiilor cu bacterii
capsulate
- HIV este asociat cu fenomenul de activare imună, o stare de inflamație de lungă
durată, care este o fază cheie în evoluția bolii
- Activarea celulelor T este observată încă din primele stadii ale infecției, ceea ce duce
la o creștere a numărului de celule CD4 susceptibile de a fi infectate și distruse

HIV:
- Acestă stare de inflamație cronică este asociată cu infecția HIV în sine, cu alți
copatogeni (cum ar fi citomegalovirusul) și cu translocația produselor microbiene, în
special lipopolizaharide, din intestin în circulația sistemică în urma distrugerii de către
HIV a imunității normale a mucoaselor
- În consecință se produc niveluri crescute de citokine inflamatorii și o activare a
procesului de coagulare
- Aceste răspunsuri inflamatorii pot persista, în ciuda terapiei ARV eficiente
și pot juca un rol în
- afectarea organelor esențiale
- creșterea riscului de apariție a infarctului miocardic
- creșterea riscului de apariție a unor afecțiuni maligne

HIV:
Boli Infecțioase 3. Tablou clinic în infecția clinică netratată
Manifestările clinice se pot împărți în

1) Faza de primoinfecție – faza acută
2) Faza de latență
Spectrul tulburărilor asociate cu infecția HIV este larg și este rezultatul efectelor directe
- ale HIV
- a disfuncției imune asociate cu HIV
- a medicamentelor utilizate pentru a trata afecțiunea
- a comorbidităților
- și/sau a coinfecțiilor existente

HIV:
Majoritatea persoanelor cu infecție HIV care trăiesc în țări cu nivel de trai ridicat,
beneficiază de tratament antiretroviral eficient precoce, încă din perioada
asimptomatică, înainte de debutul unei imunosupresii semnificative.
Evoluția către o afecțiune definitorie SIDA este RARĂ în prezent
În absența tratamentului ARV, imunosupresia progresează, iar pacientul devine

susceptibil la o gamă din ce în ce mai largă de infecții oportuniste și tumori,
unele dintre acestea constituind criterii pentru diagnosticul de SIDA.

HIV:
Afecțiuni definitorii SIDA

18. Retinita CMV
1. Encefalopatie HIV 19. Infecția cu CMV
2. Limfom primar cerebral
3. Leucoencefalopatie multifocală progresivă 20. Carcinom invaziv cervical
4. Toxoplasmoza cerebrală 21. Sarcom Kaposi
22. Limfom Burkitt
5. Candidoza bronhiilor, traheei sau a plămânilor
23. Limfom imunoblastic
6. Coccidioidomicoză diseminată sau extrapulmonară
24. Criptococoza extrapulmonara
7. Mycobacterium avium-intracelulare
8. Mycobacterium kansasii diseminat sau extrapulmonar
9. Mycobacterium tuberculosis
10. Mycobacterium alte specii
11. Pneumonia cu Pneumocystis jirovecii
12. Pneumonia recurentă
13. Histoplasmoza diseminată sau extrapulmonară
14. Candidoză esofagiană

15. Criptosporidiaza cronică intestinală
16. Herpes simplex cu ulcerații cronice sau bronșită,
pneumopatie sau esofagită
17. Isosporiaza cronică intestinală
18. Septicemia recurentă cu Salmonella
19. Emaciere/ Cașexie asociate HIV

HIV:
Afecțiuni definitorii SIDA

HIV:
Există mai multe sisteme de clasificare a infecției HIV, cel mai des utilizate fiind
clasificarea OMS și a CDC (centers for disease control).
Aplicabilitatea lor principală este

- Monitorizarea și supravegherea stării de sănătate a populației
- Mai degrabă decât asistența clinică de rutină
Clasificarea CDC include Clasificarea OMS

- Rezultate de laborator, - Markeri imunologici și clinici
serologie HIV pozitivă - Test de anticorpi anti-HIV
- Numărul de limfocite CD4 pozitive
- Prezența condițiilor clinice
care definesc SIDA

HIV:
Există mai multe sisteme de clasificare a infecției HIV, cel mai des utilizate fiind
clasificarea OMS și a CDC (centers for disease control).
Clasificarea CDC include

- Rezultate de laborator,
serologie HIV pozitivă
- Numărul de limfocite CD4
- Prezența condițiilor clinice
care definesc SIDA

HIV:
Infecția primară HIV: incubația, Perioada de latență clinică Infecția HIV simptomatică
seroconversia și infecția acută HIV
Perioada de 6 luni de la contactarea Rata de progresie clinică a infecției HIV Pe măsură ce infecția HIV
HIV netratate este variabilă progresează,
- Încărcătura virală crește
Replicare virală rapidă Virusul continuă să se multiplice
- Numărul de limfocite
Persoana rămâne infecțioasă
CD4 scade
Nivel crescut de particule HIV care Tipuri de modificări - Pacientul dezvoltă o
circulă în plasmă și tractul genital - Scăderea treptată a numărului de CD4, serie de simptome
pe o perioadă de 10 ani
Infecțiozitate ridicată Tabloul clinic se datorează
- Scădere mai rapidă a numărului de CD4,
- Efectul direct al HIV,
PERIOADA CHEIE pentru intervenția având un nivel permanent crescut de
determinând leziuni ale
terapeutică ARN viral
organelor vitale
- Reducerea efectelor nocive pe - Alții mențin un nivel normal de limfocite
- Efectul imunosupresiei
termen lung T CD4 pe mai mulți ani
asociate HIV
- Reducerea transmiterii HIV long term non-progressors
dintre aceștia, o subpopulație denumită
Modificări de laborator
ELITE-CONTROLLERS pot menține o
- limfopenie
viremie < 2.000 copii/mL sau chiar
- Cu limfocite reactive atipice
nedetectabil,
- Vizibile pe frotiul de sânge
în absența terapiei antiretrovirale
- Trombocitopenie
- Creșteri ale enzimelor hepatice

HIV:
Infecția primară HIV: incubația, seroconversia și infecția acută HIV
Primele 2-4 săptămâni După 3-6 săptămâni

Pot fi silețioase, Poate să apară boala virală acută,
care se AUTO-LIMITEAZĂ
atât din punct de vedere clinic și care poate fi confundată cu
cât și serologic mononucleoza infecțioasă
Boala durează până la 3 săptămâni,

iar recuperarea este de obicei
COMPLETĂ
Moment CRUCIAL pentru stabilirea diagnosticului de infecție HIV

ÎNSĂ HIV nu este de cele mai multe ori luat în considerare în
diagnosticul diferențial la pacienții care prezintă astfel de simptome
virale nespecifice.

HIV:
Simptomele includ Simptomele neurologice sunt

- febră - cefalee
- artralgii - fotofobie
- mialgii - mielopatie
- letargie - neuropatie
- limfadenopatie - encefalopatie, cazuri rare
- odinofagie
- ulcerații ale mucoasei
- ocazional erupție
maculopapuloasă
- rozată
- tranzitorie

HIV:
Modificări de laborator
- Limfocitele CD4 pot fi scăzute semnificativ
- Raportul CD4:CD8 poate fi inversat
- Limfopenie cu limfocite reactive atipice, vizibile pe frotiul sanguin
- Trombocitopenie
- Creșteri ale enzimelor hepatice

HIV:
- Dezvoltarea anticorpilor la majoritatea pacienților în primele 2-4 săptămâni,

detectabili prin teste serologice actuale care au sensibilitate crescută
- ÎNSĂ anticorpii anti-HIV pot fi absenți în etapele timpurii ale infecției
deși nivelul ARNviral plasmatic este crescut
iar proteina p24 poate fi detectată
- Testele de amplificare a acidului nucleic (NAAT) pentru ARN-HIV pot stabili
diagnosticul cu 7 zile înaintea unui test de antigen p24
12 zile înaintea unui test de anticorpi HIV cu sensibilitate crescută
- Dacă se suspectează o infecție HIV acută, dar testele standard de diagnostic sunt
negative,
se va repeta testarea după 7 zile
și se va apela la recomandările unui expert

HIV:
Perioada de latență clinică
- Rata de progresie clinică a infecției HIV netratate este variabilă

- Rata de progresie
- vârsta înaintată este asociată cu o progresie mai rapidă a bolii
- genul și sarcina nu par să influențeze
- femeile pot avea uneori o evoluție mai gravă din diverse motive
- Un subgrup de pacienți cu infecție asimptomatică pot prezenta limfadenopatie

generalizată persistentă (LGP)
- definită ca limfadenopatie (>1cm) în două sau mai multe zone
extrainghinale cu durata de peste 3 luni
- în absența altor cauze decât infecția cu HIV
- ganglionii sunt de obicei simetrici, fermi, mobili și nedureroși
+/- splenomegalie
- hiperplazie a foliculilor și proliferarea endoteliului capilar
- biopsia nu este în general indicată
- nu pare să influențeze evoluția bolii

HIV:
Efectele HIV asupra diferitelor organe și sisteme

AFECȚIUNI NEUROLOGICE
- Se produce în stadii incipiente

- Afectarea neurologică se ACCENTUEAZĂ odată cu progresia HIV
- Manifestările includ
1) demență asociată HIV (ADC)
2) polineuropatie senzitiă
3) meningită aseptică
- Frecvența acestor afecțiuni a scăzut după introducerea terapiei ARV
- Mecanismul patogenic apare prin eliberarea de produși neurotoxici de către HIV și
de asemenea, prin niveluri anormale ale citokinelor, secundare dereglării
sistemului imun
- Medicamentele ARV care penetrează bariera hemato-encefalică
și ajung în sistemul nervos central pot ameliora semnificativ funcția cognitivă a
pacienților cu ADC
pot avea rol neuroprotector

HIV:

AFECȚIUNI NEUROLOGICE
ADC- demență - Grade de severitate variate
- De la pierderi ușoare de memorie și dificultăți de concentrare, până la
deficit cognitiv sever, tulburări de personalitate și lentoare psihomotorie
- Frecvent: schimbări de comportament și fenomene depresive sau psihotice
- Histologic prezintă mielopatie vacuolară
- CT: atrofie cerebrală cu diferite grade de severitate
- IRM: leziuni la substanța albă, hiperintense T2
- EEG: modificări nespecifice, corespunzătoare encefalopatiei
- LCR: normal SAU creșterea proteinelor
- Sensibilitate exagerată la alte simptome: febră, dereglări metabolice sau la
medicație psihotropă
Polineuropatie - Apare în stadii avansate ale infecției
senzitivă - Predominant la membrele inferioare, dar poate afecta și membre superioare
- Forme severe: durere intensă, tulbură somnul, mobilitatea, reduce calitatea
vieții
Neuropatia - Hipotensiune posturală
autonomă - Diaree
- Leziuni nervoase autonome se produc în intestinul subțire

HIV:

AFECȚIUNI OCULARE
- Pare să apară în stadiile tardive ale infecției

- Cea mai importată afecțiune este retinita cauzată de infecția cu CMV, ceea ce
poate cauza pierderea vederii
- Afecțiuni ce pot apărea
1) retinita CMV
2) pete retiniene
3) uveita anterioară
- Tratamentul topic local cu corticosteroizi este în general eficient,
Dar pentru a preveni recăderile se recomandă și ajustarea dozei de rifabutină
- Infecții specifice HIV pot reprezenta o primă formă de manifestare HIV
1. Pneumocystis
2. Toxoplasmoza
3. sifilisul
4. limfomul

HIV:

AFECȚIUNI OCULARE
- Afecțiuni ce pot apărea
Retinita CMV - Poate determina pierderea vederii

Pete retiniene - Asemănătoare fibrelor de bumbac
- Determină rareori afectarea funcției vizuale
- Poate fi confundată cu retinita CMV
Uveita anterioară - Sub formă acută apare ochi roșu

- Secundară tratamentului cu rifabutină utilizată pentru infecțiile
micobacteriene asociate HIV

HIV:

MANIFESTĂRI CUTANEO-MUCOASE
- Tegumentul reprezintă o localizare frecventă pentru anumite afecțiuni legate de

infecția HIV
- Sunt afectate funcția celulelor denditrice și Langerhans, ambele fiind celule țintă
ale virusului
- Hipersensibilitatea de tip întârziat, un indicator bun al imunității mediate celular,
este frecvent redusă sau absentă, chiar înainte de apariția semnelor clinice de
imunodepresie
- Apar frecvent reacții adverse la medicamente, erupții apărând mai ales după
administrarea de produse ce conțin sulf
- Ulcerații aftoase recurente, severe, cu vindecare lentă, pot afecta capacitatea
pacientului de a se alimenta
- Biopsia poate fi indicată pentru a exclude alte cauze de ulcerații
- Corticosteroizii administrați topic pot fi utili
THALIDOMIDĂ administrată pentru cazurile rezistente
- Tegumentul poate fi frecvent afectat și în infecții oportuniste

HIV:

Prurit - Simptom frecvent întâlnit în toate stadiile infecției HIV
Tegumente - Uscate
- Friabile
- Senzație de usturime
Părul - Devine subțire
- Uscat
Erupție papuloasă - Intens pruriginoasă
- Cu precădere la nivelul extremităților
- În special la pacienții africani
Foliculita eozinofilică - Leziuni urticariene
- Localizate: pe față, brațe și membre inferioare

HIV:

TEGUMENTE MUCOASE
1. Tegumete uscate 1) Candidoză orală, vulvo-vaginală

2. Onicomicoză 2) Leucoplazie păroasă orală
3. Dermatită seboreică 3) Ulcerații aftoase
4. Tinea cruris, pedis 4) Herpes simplex oral, genital
5. Pitiriazis versicolor, rosea 5) Boală parodontală
6. Foliculită 6) Condiloame: orale, genitale
7. Acnee
8. Molluscum contagiosum
9. Condiloame
10. Herpes zoster: multiple dermatoame
11. Erupție papuloasă pruriginoasă
12. Scabie
13. Ihtioză
14. Sarcom Kaposi

HIV:

COMPLICAȚII HEMATOLOGICE
Limfopenia Progresează odată cu scăderea numărului de limfocite CD4

Anemia Ușoară, normocromă normocitară
Neutropenia Frecventă, ușoară
Trombocitopenia Poate fi singura manifestare
IZOLATĂ Poate scădea dramatic 10-20 x10⁹/L
Produce sângerări spontane, echimoze
Răspunde la terapia ARV
Se evită terapia cu corticosteroizi
Pancitopenia Cauzată de infecții oportuniste în special M.avium-intracellulare
Infecția diseminată cu CMV sau neoplazii (limfoame)

HIV:

COMPLICAȚII HEMATOLOGICE
Alte complicații pot fi determinate de medicamentele cu efect MEDULOTOXIC,

reprezentate de
- LAMIVUDINĂ anemie, neutropenie
- GANCICLOVIR neutropenie
- CHIMIOTERAPIE SISTEMICĂ pancitopenie
- COTRIMOXAZOL agranulocitoză

HIV:

AFECȚIUNI GASTROINTESTINALE
- Scădere ponderală
- Scaune diareice
- Cașexia, efect al anorexiei
- Ușoară creștere a consumului de energie în toate stadiile
- Enteropatia HIV cu diverse grade de atrofie a vilozităților intestinale a fost descrisă
în asociere cu diareea cronică, atunci când nu s-a identificat nici un alt patogen
- Stadiu avansat: hipoclorhidria

HIV:

COMPLICAȚII RENALE
- Nefropatia asociată infecției HIV (HIVAN)

rară, Poate determina insuficiență renală severă
cel mai frecvent la bărbații de rasa neagră
sub formă de glomeruloscleroză focală segmentară asociată cu tubulopatie prin
infectarea directă a celulelor tubulare
- Boala renală prin complexe imune asociată infecției HIV (HIV-ICK)
boala renală prin complexe imune asociate infecției HIV care se poate prezenta
sub diverse forme de glomerulopatii, precum nefropatia cu IgA și microangiopatia
trombotică
- În tratamentul infecției HIV se folosesc numeroase medicamente nefrotoxice
FOSCARNET
AMFOTERICINA B
PENTAMIDINA
SULFADIAZINA
TENOFOVIRUL – este asociat cu sindromul Fanconi

HIV:

COMPLICAȚII RESPIRATORII
- Plămânii și căile aeriene superioare servesc ca și barieră mecanică împotriva

microorganismelor transmise pe cale aerogenă
- Afectarea acestora va scădea eficiența protecției, ceea ce va determina creșterea
numărului de infecții de tract respirator superior și inferior
- Funcția mucoasei sinusale este, de asemenea, afectată, ca urmare aceasta poate fi
frecvent sediul unei inflamații cronice
- Tratamentul topic cu antibiotice și steroizi este eficient, dar în unele cazuri poate fi
necesară intervenția chirurgicală
- Un proces asemănător poate fi observat și la nivelul urechii medii, ducând la otită
medie cronică

HIV:

COMPLICAȚII RESPIRATORII
- Pneumopatia interstițială limfoidă (LIP) a fost descrisă frecvent la copiii cu

infecție HIV, însă rar întâlnită la adulți
- la nivelul țesutului alveolar apare un infiltrat ce conține limfocite, plasmocite și
limfoblaști
- Virusul Epstein-Barr poate fi de asemenea decelat
- Clinic pacientul prezintă dispnee și tuse seacă, simptomatologia putând fi
confundată cu infecția cu Pneumocystis
- Rx pulmonară poate decela modificări reticulo-nodulare
- Corticoterapia poate produce ameliorări clinice și histologice

HIV:

COMPLICAȚII ENDOCRINE
- Reducerea nivelului de testosteron

- Funcționarea anormală a glandelor suprarenale
- Importanța clinică apare în stadii avansate ale bolii când se PRECIPITĂ insuficiența
suprarenaliană cu necesar de administrare de gluco- sau mineralocorticoizi
- În funcționarea anormală a glandelor suprarenale poate fi implicat și virusul
citomegalic

HIV:

COMPLICAȚII CARDIACE
- x2 risc mai mare de a dezvolta afecțiuni cardiovasculare comparativ cu populația

generală
- Dislipidemia a fost asociată cu terapia ARV
nivelul lipoproteinelor cu densitate mare (HDL) este mai mic față de neinfectati
- În studiul SMART s-a observat că ischemia cardiacă a fost mai frecventă la pacienții
care au primit terapie ARV intermitentă, comparativ cu pacienții care n-au
întrerupt tratamentul și, ca atare, au avut încărcătură virală constant nedetectabilă
- Pot prezenta
- cardiomiopatie
- insuficiență cardiacă congestivă
- boală coronariană ischemică
- miocardita necrotică și limfocitară
se poate să necesite efectuarea de biopsie

HIV:
Afecțiuni asociate cu imunodeficiența HIV
Favorizează apariția infecțiilor oportuniste

PROTOZOARE VIRUSURI FUNGI BACTERII
- Toxoplasma gondii - virusulCMR - Pneumocystis jirovecii - Salmonella spp

- Cryptosporidium - Herpes simplex - Cryptococcus - Mycobacterium
parvum - Virusul varicelo- neoformans tuberculosis
- Microsporidia spp zoosterian - Candida spp - M. avium-
- Leishmania donovani - Virusul papilloma - Dermatofiți intracellulare
- Isospora belli - Human herpes-8 (trichophyton) - Streptococcus
- Poliomavirus IC - Aspergilius fumigatus pneumoniae
- Histoplasma - Staphylococcus aureus
capsulatum - Haemophilus
- Coccidioides immitis influenzae
- Moraxella catarrhalis
- Rhodococcus equii
- Bartonella quintana
- Nocardia

HIV:
- Favorizează apariția infecțiilor oportuniste

- Acestea sunt afecțiuni cauzate de microorganisme care de obicei nu sunt
considerate patogene, de agenți etiologici cunoscuți, dar care determină
manifestări clinice neobișnuite, cât de tumori ce pot avea ca etiologie virusuri
oncogene
- Susceptibilitatea crește odată cu scăderea imunității celulare
- Numărul de limfocite CD4 este folosit ca marker pentru a stabili riscul de apariție
al infecțiilor oportuniste
- La limfocite > 200celule/mm3 au un risc mai scăzut de a dezvolta afecțiuni
definitorii pentru SIDA
- Odată cu scăderea numărului < 200 celule/mm3 se poate realiza o ierarhizare a
riscului de a dobândi infecții specifice

HIV:
- Mecanismele care cresc susceptibilitatea la infecție sunt

1) funcția deficitară a limfocitelor T împotriva protozoarelor, fungilor și a
virusurilor
2) alterarea funcției macrofagelor care acționează împotriva bacteriilor
intracelulare, cum ar fi Mycobacterium și Salmonella
3) imunitate deficitară mediată prin limfocite B împotriva bacteriilor
capsulate, ca de exemplu Streptococcus pneumoniae și Haemophilus
- Majoritatea microorganismelor ce produc infecțiile oportuniste sunt ubicuitare în
mediul înconjurător sau pacienții sunt deja purtători ai acestora

HIV:
- Diagnosticul poate fi dificil prin lipsa semnelor caracteristice, având în vedere

faptul că răspunsul inflamator este alterat
- Unele exemple pot fi:
1) absența semnelor de redoare de ceafă în meningita criptococică
2) minime modificări clinice în stadiile incipiente ale pneumoniei cu Pneumocystis
jirovecii
- De asemenea, pot coexista mai multe microorganisme patogene
- Teste serologice indirecte au frecvent sensibilitate și specificitate redusă și
nesigure
- Probele biologice trebuie să fie recoltate din zonele corespunzătoare infecției și
necesită efectuarea de culturi pentru a se obține un diagnosticul concludent

HIV:
Pentru fiecare pacient, consecințele clinice ale afectării sistemului imun prin HIV
depin de cel puțin 3 factori
Expunerea pacientului la microorganisme de-a lungul vieții
• Reactivarea unei infecții dobândite anterior, care a fost latentă până la acel moment
• Factorii geografici determină tipul de floră microbiană a fiecărui individ
• Manifestările clinice produse de microorganisme al căror control se realizează prin
imunitatea mediată celular
Efectul patogen al microorganismelor cu care pacientul a venit în

contact
• Virulență crescută: Mycobacterium tuberculosis, Candida, virusuri herpetice
determină manifestări clinice la pacienți cu imunodepresie ușoara
Gradul de imunodepresie a gazdei
• La imunodepresie severă dezvoltă infecții diseminate cu patogeni cu virulență

scăzută MAI și Cryptosporidium
• Infecții foarte rezistente la tratament
• Pentru acest tip de infecții este indicat să se administreze tratament profilactic

HIV:
Boli Infecțioase 4. Abordarea clinică a pacientului cu infecție HIV
Testarea HIV
- Se poate efectua în diferite situații

- Infecția este diagnosticată
- fie prin detecția Ac specifici anti-HIV
- fie prin identificarea directă a materialului viral
- Teste moderne, de generația a 4a care identifică simultan Ac anti-HIV și antigenul
p24 reprezintă în prezent standardul de îngrijiri în numeroase țări

HIV:
Detecția anticorpilor anti-HIV
- Cel mai frecvent utilizat ca marker al infecției HIV

- Testele de rutină utilizate pentru screening sunt bazate pe tehnicile ELISA care pot
fi confirmare prin teste Western blot
- Anticorpii anti-HIV pot fi detectați după o perioadă de 3 luni (aprox 6 săptămâni)
de la momentul infecției
- Acești anticorpi nu au rol protector și persistă toată viața
- La fel ca toți anticorpii de tip IgG, anticorpii anti-HIV traversează placenta
- De aceea, toți nou-născuții din mame HIV-pozitive vor avea la naștere acești
anticorpi
nu reprezintă un marker de infecție activă neonatală
iar la nou-născuții anti-HIV nu reprezintă un marker de infecție activă neonatală
iar la nou-născuții neinfectați HIV, titrul lor va scădea treptat până la dispariție în
primele 18 luni de viață

HIV:

HIV:
- Pentru a identifica infecția dobândită recent, se poate folosi un algoritm de teste

serologice pentru seroconversia recentă HIV
- Un test ELISA cu sensibilitate ridicată, ce poate detecta Ac anti-HIV în sânge la 6-8
săptămâni de la infecție este folosit pentru a testa pacienții cu test pozitiv în salivă,
în paralel cu un test mai puțin sensibil care detectează anticorpii anti-HIV cu
apariție tardivă, până la 130 de zile
- Rezultatul pozitiv la testul cu sensibilitate ridicată asociat cu rezultatul negativ al
testului mai puțin sensibil este sugestiv pentru o infecție recenta
un rezultat pozitiv al ambelor teste sugerează o infecție mai veche de 130 de zile
- Aceste metode de testare sunt utilizate pentru anchetă epidemiologică și pentru
monitorizare

HIV:
Detecția antigenului viral p24
- Proteină localizată la nivelul capsidei virale a HIV și poate fi detectată în sânge la

scurt timp după infecție
- DISPARE de obicei la 8-10 săptămâni de la expunere
- Marker util la pacienții expuși recent la HIV, dar care nu au dezvoltat încă anticorpi
- Anticorpii anti-p24 pot fi detectați din primele săptămâni de infecție și pe durata
perioadei asimptomatice
- Titrul lor scade odată cu progresia infecției

HIV:
Teste de detecție a genomului
- Teste bazate pe detectarea acidului nucleic care amplifică și identifică părți

componente ale genomului HIV
- Utilizate pentru a stabili diagnosticul de infecție HIV
- la copiii născuți din mame HIV pozitive
- teste serologice neconcludente, cum ar fi infecția recentă, când anticorpii
nu sunt încă decelabili
- subtiparea variantelor virale în scopuri medico-legale

HIV:
Izolarea virusului HIV în culturi
- Tehnică specializată
- Disponibilă în unele laboratoare ca modalitate de diagnostic și ca metodă de
cercetare

HIV:
Evaluare inițială
- Persoanele diagnosticate cu infecție în diferite centre trebuie să fie transferate

rapid către un serviciu de îngrijire specializat
- Toți pacienții nou diagnosticați trebuie să fie evaluați de către un medic specialist
în termen de 2 săptămâni de la diagnostic
SAU mai repede dacă este simptomatic sau dacă prezintă alte afecțiuni acute
- În toate cazurile nou diagnosticate trebuie să se realizeze o anamneză completă și
o evaluare clinică și de laborator pentru a stabili
1. stadiul infecției
2. prezența comorbidităților
3. prezența coinfecțiilor
4. evaluarea stării de sănătate fizică, mentală și sexuală a pacientului

HIV:
Evaluare inițială
- Trebuie să includă de asemenea

1) informații cu privire la statusul socio-economic al pacientului
2) detalii despre relațiile și familia pacientului
3) suportul social
4) date despre consumul de droguri
5) date de contact ale partenerilor
- În cazul în care se testează copii, trebuie solicitat consult specializat

HIV:
Evaluarea inițială
INVESTIGAȚII DE BAZĂ A PACIENTULUI ASIMPTOMATIC
Istoricul pacientului, - cunoștințe și convingeri referitoare la HIV, inclusiv

inclusiv starea de tratament și transmitere
sănatate sexuală, psihică - Istoric complet al drogurilor consumate, inclusiv cele
și de reproducere recreaționale
- Istoric de vaccinare
- Circumstanțe sociale, inclusiv tip de relații, grupuri
suport, dezvăluirea diagnosticului
- Examen clinic general, inclusiv greutate, înălțime,
indice de masă corporală, tensiune arterială și
circumferință abdominală
Hematologice - Hemogramă completă
- Formulă leucocitară

HIV:
Biochimie - Funcție hepatică și renală, inclusiv rata de filtrare

glomerulară
- Profil lipidic, colesterol total, HDL colesterol
- Glicemie
- Profil osos
- Examen de urină
- Test rapid pentru sânge, proteine, glucoză în urină
- Raport proteine/creatinină
Imunologie - Subseturi de limfocite
- Antigenul leucocitar uman

HIV:
Virusologie - Anticorpii anti-HIV

- Încărcătura virală HIV
- Determinarea genotipului și subtipului HIV
- Ac anti VHA
- Ag HBs și profilul serologic complet pentru hepatita B
- Anticorpii anti-VHC
Microbiologie - Serologie toxoplasma gondii
- Serologie sifilis
- Statusul de infecție cu Mycobacterium tuberculosis
- Screening pentru alte infecții cu transmitere sexuală
Altele - Citologie cervicală
- Radiografie pulmonară
- Evaluarea riscului de afecțiune cardiovasculară la
10ani
- Evaluarea riscului de fractură
HIV:
DETERMINAREA GENOTIPULUI VIRAL
- Analiza genotipului viral este recomandată pentru toți pacienții nou diagnosticați
cu infecție HIV
- HIV prezintă variații genotipice
- Există variații între subtipuri virale, dar și cu mutații bine definite, asociate cu
rezistență la tratamentul ARV
- Se pot identifica și cazuri noi de infecție HIV cu tulpini rezistente la tratament
- Cea mai adecvată probă este cea recoltată cât mai aproape de momentul
diagnosticului, iar rezultatele sunt folosite pentru a ghida terapia ARV

HIV:
Monitorizare
- pacienții sunt monitorizați periodic, în funcție de statusul clinic, virusologic și de

tratamentul ARV
- Pacienții care au ales să NU INIȚIEZE terapia ARV sunt monitorizați de 2-4 ori pe an
sau chiar la intervale mai mari pentru cei cu limfocite CD4 crescut,
pentru a se evalua rata de progresie a infecției și a discuta opțiunile de tratament
- Pentru pacienții care inițiază terapie ARV și pentru cei aflați dea sub tratament
eficient aceștia sunt monitorizați periodic cu istoric clinic, examinare clinică și cu
investigații adiționale

HIV:
Monitorizare
MONITORIZAREA PACIENȚILOR AFLAȚI SUB TERAPIE ARV
Istoric Clinic Examinare clinică Investigații adiționale

- Evaluarea aderenței la - TA - Genotip HIV în caz de eșec
tratament - Greutate virusologic
- Semne de toxicitate sau - Încărcătură virală HIV - Nivelul terapeutic al
intoleranță ARV - Subset de limfocite medicamentelor în anumite
- Documentarea oricărei - Hemograma situații
afecțiuni apărute după - Examen de urină (dacă se - Osteodensitometrie (DEXA)
ultima consultație folosește TENOFOVIR) și calcularea scorului FRAX
- Istoric terapeutic, incluzând - Funcții renală și hepatică - Evaluarea riscului
medicamentele - Profil lipidic a jeun cardiovascular
- Glicemie a jeun sau HbA1

HIV:
Monitorizare
MONITORIZAREA IMUNOLOGICĂ
- Se monitorizează numărul absolut al limfocitelor CD4

- Odată cu progresia infecției HIV, scade atât numărul absolut al limfocitelor CD4,
cât și procentul lor din totalitatea limfocitelor
- Pacienții < 200/mm3 au un risc crescut de a dezvolta afecțiuni specifice HIV
- Scăderea rapidă a numărului de limfocite CD4 și un număr de CD4 < 350/mm3
reprezintă o indicație de inițiere imediată a terapiei ARV
- Există și alți factori, independent de infecția HIV, care pot influența numărul de
celule CD4
- fumatul
- exercițiile fizice
- infecții intercurente
- variații diurne

HIV:
Monitorizare
MONITORIZAREA IMUNOLOGICĂ
- După ce pacientul devine stabil din punct de vedere virusologic

și are un număr de limfocite CD4 > 350/mm3 sub terapie ARV
monitorizarea CD4 se efectuează aproximativ 1 dată/an
- pentru cei ce nu se află sub tratament ARV, evaluarea imunității celulare se face la
un interval de 4-6 luni,
cu excepția situațiilor în care valoarea limfocitelor CD4 se aproprie de un nivel
critic
caz în care monitorizarea se va efectua mai des

HIV:
Monitorizare
MONITORIZAREA VIRUSOLOGICĂ
- Evaluarea încărcăturii virale HIV are valoare atât din punct de vedere terapeutic,
cât și pentru prognostic
- HIV se replică cu o rată crescută pe tot parcursul infecției, zilnic producându-se
miliarde de noi particule virale
- Clearance-ul viral este relativ constant, de aceea nivelul viremiei reflectă rata
replicării virale
- În practica actuală se folosesc 3 tehnici pentru detectarea ARN – HIV
1. catene ramificate de ADN (bDNA)
2. reacția de polimerizare în lanț cu revers transcriptază (RT-PCR)
3. amplificarea bazată pe secvențe de acid nucleic (NASBA)

HIV:
Monitorizare
- Rezultatele sunt exprimate în copii de ARN viral/mL plasmă sau pot fi convertite la
o scală logaritmică
- Cel mai sensibil test este capabil să detecteze până la 20 copii ARN viral/mL
- Creșteri tranzitorii ale încărcăturii virale HIV pot apărea după imunizări sau în
timpul episoadelor acute de infecții intercurente,
de aceea evaluarea încărcăturii virale nu trebuie efectuată la mai puțin de o lună
de la aceste evenimente

HIV:
Monitorizare
- După aprox 6 luni de la seroconversia HIV, se stabilește un punct de referință viral

pentru fiecare individ existând o corelație între nivelurile de ARN viral și
prognosticul pe termen lung
independent de numărul de limfocite CD4
- Pacienții cu o încărcătură virală mai mare de 100.000 copii/mL au risc de 10ori mai
mare de progresie către SIDA în următorii 5 ani față de cei cu încărcătură virală
constant sub 10.000/mL

HIV:
Monitorizare
- ARN HIV este markerul standard pentru evaluarea eficacității tratamentului

antiretroviral
- Durata și magnitudinea supresiei virale pot fi considerați indicatori ai evoluției
clinice
- Scopul terapiei este să asigure supresia virală pe termen lung
iar creșterea încărcăturii virale la un pacient aderent la tratament indică un eșec
terapeutic
- Evaluarea inițială este urmată de monitorizări repetate la 4-6 luni
încărcătura virală începe să scadă la 4 săptămâni după inițierea terapiei ARV sau
după modificarea schemei terapeutice
ajungând la o scădere maximă în săptămânile 10-12, când se repetă testarea
pentru încărcătură virală

HIV:
Monitorizare
MONITORIZAREA ALTOR ASPECTE ALE STĂRII DE SĂNĂTATE LA PACIENTUL CU
INFECȚIE HIV
- Evaluarea regulată este necesară pentru a monitoriza

1) afecțiunile medicale intercurente
2) schemele terapeutice
3) vaccinările
4) folosirea drogurilor recreaționale
5) istoricul activității sexuale
6) decizii cu privire la reproducere
7) citologia cervicală
8) situația socială
9) servicii de suport
10) loc de muncă
11) locuință

HIV:
Monitorizare
MONITORIZAREA ALTOR ASPECTE ALE STĂRII DE SĂNĂTATE LA PACIENTUL CU
INFECȚIE HIV
- Depresia și anxietatea sunt frecvente la pacienții cu infecție HIV

pot avea impact nefavorabil asupra calității vieții și aderența la tratament
- Din acest motiv, starea de spirit și funcția cognitivă ar trebui evaluate de rutină
- Pentru pacient, dar și pentru familie, poate fi necesară și consilierea psihologică
- Este necesară furnizarea de informații pentru a permite pacienților să facă alegeri
potrivite cu privire la o eventuală sarcină
- Se vor lua în considerare implicații pentru partenerii sexuali și pentru familie și,
dacă este necesar, se va propune testarea acestora

HIV:
Monitorizare
MONITORIZAREA ALTOR ASPECTE ALE STĂRII DE SĂNĂTATE LA PACIENTUL CU INFECȚIE
HIV
- Este obligatoriu monitorizarea

1. greutății
2. indicelui de masă corporală
3. markerilor metabolici și osoși
4. TA
5. riscului cardiovascular
- Sfaturi despre dietă și evaluarea acesteia trebuie să fie de asemenea accesibile

- Este importantă promovarea sănătății în general prin avertizarea efectelor nocive ale
1) fumatului
2) consumului de alcool
3) dietei dezechilibrate
4) folosirii drogurilor

Hiv - Epidemiologie Și Tablou Clinic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hiv - Epidemiologie Și Tablou Clinic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Boli Infecțioase HIV:

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

- 1981 a fost prima descriere a cazurilor de SIDA și agentul cauzator HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Infecția HIV în Africa Subsahariană

- Rămâne regiunea cea mai grav afectată de epidemiologia HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Infecția HIV în țările cu nivel de trai ridicat

- În multe țări cu nivel de trai ridicat

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Infecția HIV în Marea Britanie

- Începând cu 2015 a existat o scădere a numărului de cazuri noi

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Infecția HIV în Marea Britanie

- Cea mai frecventă cauză de MORBIDITATE și MORTALITATE asociată HIV este

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Modificările actuale în epidemiologia infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Modificările actuale în epidemiologia infecției HIV

- În 2017 în Europa principalele cauze de internare în spital a persoanelor cu HIV au

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Modificările actuale în epidemiologia infecției HIV

Acestea centrate pe pacient și pe

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

UNIVERSALĂ Clinicile de ginecologie sau de boli cu transmitere sexuală

Centre pentru persoanele dependente de droguri

Serviciile de îngrijire pentru persoane cu tuberculoză, hepatita B și C și limfom

Centrele de îngrijire primară din zonele cu prevalență înaltă a infecției

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Persoanele la Toți pacienții diagnosticați cu o infecție cu transmitere sexuală

Persoane care vin din țări cu prevalență crescută de HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Condiții asociate infecției HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Căile de transmitere a HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Căile de transmitere a HIV

- Majoritatea infecțiilor se produc pe cale heterosexuală

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Căile de transmitere a HIV

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Căile de transmitere a HIV

- Cea mai frecventă cale de transmitere la copii

text tradus și adaptat din Kumar & Clark’s ediția a 10a

Căile de transmitere a HIV