ECHIPAMENTE DE

IMAGISTICĂ
INTRODUCERE
 Repere istorice
1895 – descoperirea radiografiei de către Wilhelm Conrad
Rontgen.
1895 – descoperirea radiației emise de uraniu (alfa, beta,
gama) de către Antoine Henri Becqerel.
1900 – Ernest Rutherford demonstrează identitatea radiațiilor
gama cu radiațiile X și diferența lungimilor de undă.

1938 – A fost descris și măsurat fenomenul de rezonanță

magnetică nucleară pentru prima oară de către Isidor Isaac
Rabi

1951 – descoperirea scintilografiei (în medicina nucleară).

Definiții
Radiografia reprezintă metoda bazată pe
proprietatea radiațiilor Rontgen de a impresiona
emulsia fotografică, ulterior hârtia sau filmul
radiografic fiind citite sau interpretate ca imagini
radioscopice.

Radioscopia este o metodă de radiodiagnostic

obținută prin proiectarea pe un ecran fluorescent a
unei imagini radiologice (bazată pe proprietatea
radiațiilor Rontgen de a provoca iluminescența
substanțelor fluorescente).
Definiții
Microradiografia este o metodă de obținerea
imaginii radiografice prin fotografierea directă a
imaginii luminoase create de radiațiile Rontgen
filtrate de ecranul fluorescent, imagine luminoasă
obținută prin transformarea imaginii radiologice.

Kimografia reprezintă determinarea volumelor inimii

și vaselor mari și a contracțiilor acestora în urma
radiografierii lor.
Definiții
Bronhoradiografia constă în radioagrafierea
arborelui bronșic prin utilizarea substanțelor de
contrast.

Urografia constă în radiografierea aparatului urinar

cu ajutorul substanțelor de constrast.

Colecistografia reprezintă metoda de radiografiere

a căilor biliare cu ajutorul substanțelor de contrast.
Definiții
Diradioradiografia constă în realizarea simultană,
pe același film, a două imagini pulmonare, una în
inspirație și alta în expirație.

Angiografia sau coronarografia reprezintă o

investigație prin vizualizarea directă, cu substanțe
de contrast, a arterelor coronare.

Tomografia reprezintă metoda de realizarea a

filmului radiologic al unuia sau mai multor straturi ale
mediului iradiat, prin deplasarea tubului Rx și a
casetei radiologice în raport cu poziția pacientului.
Definiții
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este o
tehnică spectroscopică nucleară folosită pentru
determinarea caracteristicilor fizico-anatomice a
unor organe sau țesuturi.

Tomografia computerizată presupune utilizarea

unui fascicul îngust de raze X, cu ajutorul căruia se
produce imaginea unei secţiuni transversale în
regiunea de interes a organismului pacientului.
ECHIPAMENTE PENTRU
RADIOGRAFIE ȘI
RADIOSCOPIE
Radiografia
Este metoda prin care radiaţia reziduală ce
părăseşte corpul de examinat este obiectivată pe un
mediu sensibil fotografic.
Părți componenteale aparaturii:
1) Modul porttub - Poate fi amplasat pe tavan culisând pe
șine, pe podea, sau poate fi acţionat de
un sistem telescopic, având astfel
lungime variabilă. Conţine elementele
tubului radiogen cu accesoriile sale şi
asigură mobilitatea lor în funcţie de tipul
şi regiunea de examinat.
Radiografia
Părți componente ale aparaturii (continuare):
2) Stativ - Susţine receptorul care poate fi o casetă
radiologică, film sau amplificator. Masa de
examinare susţine pacientul în cursul anumitor
examinări, de obicei în decubit şi pot fi simple,
mobile, basculante, etc.
3) Grila antidifuzoare - Este alcatuită din lamele radioopace
subţiri, din Pb separate prin foi de hârtie. Se
poziţionează între pacient şi caseta cu filmul
radiografic şi au ca scop eliminarea radiaţiei
difuzate, haotice de la suprafaţa filmului.
Radiografia
Părți componente ale aparaturii (continuare):
4) Ecranul întăritor - Are rolul de a transforma radiaţia X în
fotoni luminoşi ce vor impresiona fotografic filmul.

5) Caseta radiologică- Este un dispozitiv adaptat

dimensiunilor filmului pe care îl conţine. Filmul este
situat între două folii, una mai subţire (dinspre
pacient) şi una mai groasă posterior. Caseta are
două feţe, cea anterioară, dinspre pacient, este
alcatuită din aluminiu, pentru a permite trecerea
fascicului, iar cea posterioară este confecţionată
din plumb pentru a opri fasculul iradiant oferind
astfel protecţie în spatele casetei.
 Radiografia
Părți componente ale aparaturii (continuare):
6) Filmul- Respectă principiile oricărui film fotografic, fiind
alcătuit dintr-un suport transparent pe care se
aplică o substanţă fotosensibilă (bromura de Ag)
încorporată în gel. Lumina impresionează bromura
de Ag, iar prin procesul chimic de developare Ag
este eliberat şi produce înnegrirea filmului.
7) Consola de comandă- Permite acţionarea tubului
radiogen prin stabilirea parametrilor de achiziţie –
tensiune, intensitate şi timp de expunere. Aceşti
parametri pot fi stabiliţi automat, în funcţie de
regiunea de examinat şi de caracteristicile
pacientului.
Radiografia analogică vs. digitală
Radiografia digitală permite obţinerea de imagini
digitale cu ajutorul unor softuri şi echipamente
controlate de calculator. Imaginea finală poate fi
vizualizată pe monitoare de înaltă rezoluţie,
imprimată ulterior pe film, stocată digital şi
postprocesată.

Nuanţele de gri din imaginea analogică conferă

astfel filmului analog o rezoluţie geometrică
superioară. În compensaţie, imaginea digitală are o
rezoluţie de densitate superioară şi în plus poate fi
supusă postprocesării.
Masă de radiografie TEMCO GRX-01

Consolă de
comandă

Se folosește la radiografii de craniu, pelvis, torace, schelet

și extremități, cu pacientul culcat sau în picioare.
 Imagini radiografice

Radiografiepulmonară Radiografie abdominală

Radiografia digitala – exemplu video
Samsung – Aplicații avansate radiografie
Radioscopia
Are ca principiu producerea imaginii la nivelul unui
ecran fluorescent atât timp cât fasciculul de raze X
este aplicat asupra acestui ecran.

Diferenţa dintre această metodă şi radiografia

convenţională este că imaginea obţinută prin
radioscopie reprezintă negativul imaginii radiografice
standard (zonele opace de pe radiografia
convenţională apar întunecate în radioscopie şi
invers).
 Componentele aparatului de radioscopie
1) Tubul radiogen - este situat la nivelul unui braţ mobil ce îi
permite culisarea în funcţie de regiunea de
examinat. Din considerente de radioprotecţie,
distanţa dintre tub şi masa de examinare trebuie
să fie de minim 38 cm, iar filtrul confecţionat din Al
trebuie să aibă o grosime de minim 2 mm.

2) Diafragmele - limitează suprafaţa de la nivelul ecranului

fluorescent asupra căreia acţionează fasciculul de
radiaţii. Aceste diafragme sunt reglabile şi reduc
suprafaţa iradiată, dar au şi rolul de a reduce
cantitatea de radiaţii secundare asupra
pacientului, manipulatorului şi a ecranului
fluoroscopic.
Componentele aparatului de radioscopie
3) Amplificatorul de imagine - reprezintă un dispozitiv
complex care transformă o imagine primară obţinută
sub acţiunea fasciculului rezidual în imagine
electronică. Imaginea primară se formează la nivelul
unui ecran de sulfură de Zn care este lipit în vid de o
fotocatodă. Aceasta are rolul de a emite electroni ce
sunt captaţi de un electrod pozitiv situat în partea
opusă a fotocatodei. Rezultă că toate punctele
luminoase de pe fotocatodă sunt identic reprezentate
pe anodă, obţinându-se o imagine inversată şi de mai
mici dimensiuni, pe un ecran secundar.
4) Masa de examinare- permite poziţionarea pacientului în
diferite poziţii (ortostatism, decubit ventral, dorsal,
lateral, etc.) având grade diferite de mobilitate.
 Radioscopia digitală şi angiografia digitală
Sunt variante moderne ale fluoroscopiei, ce permit achiziţia
imaginilor digitale, cu ajutorul calculatorului, permiţând astfel
proiecţia lor pe monitoare de înaltă rezoluţie.

Modalităţile de postprocesare şi stocare sunt multiple şi

foarte utile în diagnostic.

Angiografia digitală permite analiza vaselor sangvine din

diferite regiuni ale corpului (vase cerebrale, coronare,
periferice, intratoracice şi intraabdominale) folosind diferiţi
agenţi de contrast introduşi intravenos/intraarterial. Prin
substracţii realizate de calculator (analiza regiunii de
examinat înainte şi după admistrarea de contrast) se
vizualizează direct structura vasculară de interes.
Mamografia
 Mamografia
Mamografia este un tip special de examinare radiologică
a sânului facută cu ajutorul unui echipament special care
poate evidenția frecvent tumori ce sunt prea mici pentru a
putea fi palpate.
Pentru a vizualiza structura internă a sânului se fac 2
expuneri pentru fiecare sân. Se folosesc două proiecții
standard: vederea craniocaudală (de sus în jos) și
mediolaterală.
Obs. În cazul prezenței implantului de sân, eficiența scade
de la 92 % la 33 %.
 Mamografie - rezultate
Rezultatele fals pozitive: mamografele arată că există
anomalii, dar acestea nu sunt cancere.
La orice vârstă, 5-10% dintre mamografii sunt anormale
și sunt urmate de alte teste (aspirație, biopsie, ecografie).

Rezultatele fals negative: mamografia pare normală, dar

cancerul există.
Mamografie – examplu video
 Osteodensimetrie
• Osteodensimetria Dexa este o metodă nouă ce permite
măsurarea densității osoase, prin intermediul căreia se
determină riscul apariției osteoporozei.
• Metoda este neinvazivă, iar cantitatea de radiații foarte
mică.

• Se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent

la nivelul soldului (col femural - cel mai expus
fracturării osteoporotice), coloanei vertebrale lombare
si antebratului.
 Osteoporoza (din latină: „os poros”)

Afecțiune caracterizată prin scăderea rezistenței oaselor  risc

fractură.

Factori de risc:
• La femei (mai ales în postmenopauză) apare mult mai frecvent
decât la bărbați
• Ereditari
• Tratamente de lungă durată cu antiinflamatoare (steroidiene) sau
cu medicamente antiepileptice
• Fumatul (blochează capacitatea estrogenilor de a proteja oasele),
alcoolismul (blochează absorbția calciului)
 Osteodensimetre
• Omnisense 7000 S si Omnisense 7000 P
(pediatric), produse de compania Sunlight.
• Chalenger Envision.

• Stratos.

• Lexxos DR.

• Osteospace.
Osteodensimetrie - exemplu
ECHIPAMENTE DE
TOMOGRAFIE SI IMAGISTICA
NUCLEARĂ
 Imagistica CT – repere istorice
• Alessandro Vallebona (~1900) a propus o metodă de a reprezenta o
singură secțiune a corpului pe film radiografic, metodă numită
TOMOGRAFIE (din grec. tomos (secțiune) și graphein (scriere)).
• Johann Radon (1917) a oferit aparatul matematic.
• Stefan Kaczmarz (1937): Algebraic Reconstruction Technique (ART)
• Godfrey Hounsfield: primul CT comercial (Nobel 1979)
• Ronald N. Bracewell (1956) – hartă a radiației solare
• William Oldendorf (1959)
• Allan McLeod Cormack (1961): matematica din spatele tomografiei
(Nobel 1979)
• Frank Natterer
• Gabor T. Herman
 Imagistica CT
• Imaginea tomografică este o reprezentare a unei
secțiuni din structura anatomică a pacientului.
• Imaginea tomografică bidimensională corespunde unei
secțiuni tridimensionale a pacientului.
• Prima generație de aparate utiliza o tehnică bazată pe
translația și rotația unui fascicul liniar de radiații.

• A doua generație utiliza un fascicul de radiații sub

formă de evantai și o arie liniară de 30 detectoare.
 Imagistica CT (1)
• A treia generație utiliza un fascicul de radiații sub
formă de evantai și o arie liniară de peste 800
detectoare.
• A patra generație utiliza un fascicul de radiații sub
formă de evantai și o arie liniară de peste 4800
detectoare, plus alte modificări constructive.
• A cincea, a șasea și a șaptea generație au îmbunătățit
semnificativ construcția aparatelor, cu arii multiple de
detectoare.
 Principiu de funcționare a unui CT
• Se măsoară gradul de
atenuare a radiaţiei
electromagnetice care
străbate corpul
pacientului

• Se reconstruiește
imaginea obiectului
investigat folosindu-se
diversele proiecţii
obţinute ale secţiunilor
transversale ale acestuia
 Componentele unui CT
• tunelul
• detectoarele de radiaţie X
• masa mobilă
• sursa de raze X
• monitorul
• computerul
• software-ul de
reconstrucţie a imaginii
• aparatura aferentă
stocării imaginilor
 Componentele unui CT (continuare)
Un accesoriu important al instalaţiei CT este injectomatul
(injectorul automat) prin intermediul căruia se administrează
substanţe iodate specifice cu rolul de a spori contrastul
imaginilor obţinute.
Avantajul major al acestui dispozitiv este acela că injectarea
se poate acţiona de la distanţă, evitând astfel iradierea
personalului medical şi, la fel de important, asigură un debit şi
un volum de soluţie de contrast constant şi reglabil. Acest
aparat are două componente:
• injectorul propriu-zis. Pacientului i se montează o cale de
abord intravenos (branulă) care este conectată la seringa
injectomatului printr-un conector flexibil steril.
• unitatea de control a injectorului, situată în camera de
comandă
 Aparate cu rezonanță magnetică nucleară
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este un fenomen fizic
abordat în studiul spectroscopic al proprietăților magnetice ale
nucleului atomic.
Cu ajutorul RMN se realizează imagini
detaliate ale ţesutului moale din corpul uman,
eliminând aproape total nevoia chirurgiei de
explorare. Spre deosebire de razele X, RMN
poate face diferenţa între materia cenuşie de
materia albă în creier (1), ţesutul canceros de
cel necanceros şi muşchii de organe (2). De
asemenea, poate să descopere hemoragii sau
indicii despre loviri.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (2)
În 1937, I.I.Rabi a
observat că atomii de
hidrogen răspund unui
câmp magnetic
puternic (3), prin indicarea
aceleiaşi direcţii, ca acele
unei busole. Mai târziu,
oamenii de ştiinţă au
descoperit că acel câmp
acţiona asupra nucleelor
atomilor, care sunt
încărcate pozitiv.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (3)
Când un al doilea câmp
magnetic (4), oscilând la
frecvenţa potrivită, loveşte
atomii, unele nuclee de hidrogen
primesc un impuls de energie şi
fac o rotaţie de 900. Când cel de-
al doilea câmp magnetic este
înlăturat, nucleele se întorc la
poziţia iniţială. Această realiniere
are loc diferit de la material la
material, oferind astfel o cale de a
deosebi de pildă muşchii de
organe.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (4)
În 1973, Paul Lauterbur a descoperit faptul că adăugând variaţie (5)
câmpului magnetic mare, se putea identifica poziţia exactă a unor
atomi de hidrogen individuali, dintr-o mostră. Paul Lauterbur a
folosit această informaţie suplimentară pentru a realiza prima
imagine de rezonanţă magnetică nucleară. Cuvântul “nuclear” a fost
abandonat ulterior, pentru a nu sugera că tehnica ar fi periculoasă
datorită unor radiaţii nucleare, iar tehnica a luat numele de imagistică
cu rezonanţă magnetică. Rabi, Purcell, Block şi Lauterbur au primit
Premii Nobel în fizică pentru contribuţiile lor la dezvoltarea acestei
tehnici imagistice.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (5)
Aparatul prezintă o serie de opţiuni şi softuri speciale pentru
• achiziţia cardiacă
• studii de RMN funcţional (analizează fluxul sangvin în diferite
arii corticale ce se activează specific în funcţie de stimulii aplicaţi)
• studii de spectroscopie (analiza distribuţiei unor compuşi chimici
in diverse zone)
• studii de tractografie (analiza conexiunilor tracturilor nervoase
cerebrale)
• studii de perfuzie de organe (cerebrală, hepatică, renală, etc.)
• studii de angiografie cu şi fară administrare de substanţe de
contrast paramagnetice
• studii oncologice de screening “whole body”.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (6)
Câmpul magnetic este unul continuu şi datorită intensităţilor mari
folosite este necesar un sistem special de răcire pe bază de heliu.
Datorită acestui fapt, în apropierea magnetului este interzisă
folosirea de echipamente alcătuite din metale feromagnetice
(stetoscoape, tuburi de oxigen, aparate de monitorizare a funcţiilor
vitale, cu excepţia celor compatibilie IRM, etc.) şi a altor obiecte
metalice cum ar fi: chei, carduri magnetice, ace, agrafe, monezi.

O contraindicaţie absolută este prezența unor dispozitive de tip “pace

maker” (stimulator cardiac), a căror funcţionare poate fi perturbată,
punând astfel în pericol viaţa pacientului.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (7)

Exemplu de aparat RMN de la Spitalul Colentina

Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (8)

Aparat RMN fără tub (pentru persoane claustrofobe)

 Recapitulare
Radiografia
Radioscopia
Mamografia
Osteodensimetria
Tomografia computerizată
Rezonanța magnetică nucleară (RMN)