Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IMAGISTICĂ
INTRODUCERE
Repere istorice
1895 – descoperirea radiografiei de către Wilhelm Conrad
Rontgen.
1895 – descoperirea radiației emise de uraniu (alfa, beta,
gama) de către Antoine Henri Becqerel.
1900 – Ernest Rutherford demonstrează identitatea radiațiilor
gama cu radiațiile X și diferența lungimilor de undă.
Consolă de
comandă
Factori de risc:
• La femei (mai ales în postmenopauză) apare mult mai frecvent
decât la bărbați
• Ereditari
• Tratamente de lungă durată cu antiinflamatoare (steroidiene) sau
cu medicamente antiepileptice
• Fumatul (blochează capacitatea estrogenilor de a proteja oasele),
alcoolismul (blochează absorbția calciului)
Osteodensimetre
• Omnisense 7000 S si Omnisense 7000 P
(pediatric), produse de compania Sunlight.
• Chalenger Envision.
• Stratos.
• Lexxos DR.
• Osteospace.
Osteodensimetrie - exemplu
ECHIPAMENTE DE
TOMOGRAFIE SI IMAGISTICA
NUCLEARĂ
Imagistica CT – repere istorice
• Alessandro Vallebona (~1900) a propus o metodă de a reprezenta o
singură secțiune a corpului pe film radiografic, metodă numită
TOMOGRAFIE (din grec. tomos (secțiune) și graphein (scriere)).
• Johann Radon (1917) a oferit aparatul matematic.
• Stefan Kaczmarz (1937): Algebraic Reconstruction Technique (ART)
• Godfrey Hounsfield: primul CT comercial (Nobel 1979)
• Ronald N. Bracewell (1956) – hartă a radiației solare
• William Oldendorf (1959)
• Allan McLeod Cormack (1961): matematica din spatele tomografiei
(Nobel 1979)
• Frank Natterer
• Gabor T. Herman
Imagistica CT
• Imaginea tomografică este o reprezentare a unei
secțiuni din structura anatomică a pacientului.
• Imaginea tomografică bidimensională corespunde unei
secțiuni tridimensionale a pacientului.
• Prima generație de aparate utiliza o tehnică bazată pe
translația și rotația unui fascicul liniar de radiații.
• Se reconstruiește
imaginea obiectului
investigat folosindu-se
diversele proiecţii
obţinute ale secţiunilor
transversale ale acestuia
Componentele unui CT
• tunelul
• detectoarele de radiaţie X
• masa mobilă
• sursa de raze X
• monitorul
• computerul
• software-ul de
reconstrucţie a imaginii
• aparatura aferentă
stocării imaginilor
Componentele unui CT (continuare)
Un accesoriu important al instalaţiei CT este injectomatul
(injectorul automat) prin intermediul căruia se administrează
substanţe iodate specifice cu rolul de a spori contrastul
imaginilor obţinute.
Avantajul major al acestui dispozitiv este acela că injectarea
se poate acţiona de la distanţă, evitând astfel iradierea
personalului medical şi, la fel de important, asigură un debit şi
un volum de soluţie de contrast constant şi reglabil. Acest
aparat are două componente:
• injectorul propriu-zis. Pacientului i se montează o cale de
abord intravenos (branulă) care este conectată la seringa
injectomatului printr-un conector flexibil steril.
• unitatea de control a injectorului, situată în camera de
comandă
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este un fenomen fizic
abordat în studiul spectroscopic al proprietăților magnetice ale
nucleului atomic.
Cu ajutorul RMN se realizează imagini
detaliate ale ţesutului moale din corpul uman,
eliminând aproape total nevoia chirurgiei de
explorare. Spre deosebire de razele X, RMN
poate face diferenţa între materia cenuşie de
materia albă în creier (1), ţesutul canceros de
cel necanceros şi muşchii de organe (2). De
asemenea, poate să descopere hemoragii sau
indicii despre loviri.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (2)
În 1937, I.I.Rabi a
observat că atomii de
hidrogen răspund unui
câmp magnetic
puternic (3), prin indicarea
aceleiaşi direcţii, ca acele
unei busole. Mai târziu,
oamenii de ştiinţă au
descoperit că acel câmp
acţiona asupra nucleelor
atomilor, care sunt
încărcate pozitiv.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (3)
Când un al doilea câmp
magnetic (4), oscilând la
frecvenţa potrivită, loveşte
atomii, unele nuclee de hidrogen
primesc un impuls de energie şi
fac o rotaţie de 900. Când cel de-
al doilea câmp magnetic este
înlăturat, nucleele se întorc la
poziţia iniţială. Această realiniere
are loc diferit de la material la
material, oferind astfel o cale de a
deosebi de pildă muşchii de
organe.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (4)
În 1973, Paul Lauterbur a descoperit faptul că adăugând variaţie (5)
câmpului magnetic mare, se putea identifica poziţia exactă a unor
atomi de hidrogen individuali, dintr-o mostră. Paul Lauterbur a
folosit această informaţie suplimentară pentru a realiza prima
imagine de rezonanţă magnetică nucleară. Cuvântul “nuclear” a fost
abandonat ulterior, pentru a nu sugera că tehnica ar fi periculoasă
datorită unor radiaţii nucleare, iar tehnica a luat numele de imagistică
cu rezonanţă magnetică. Rabi, Purcell, Block şi Lauterbur au primit
Premii Nobel în fizică pentru contribuţiile lor la dezvoltarea acestei
tehnici imagistice.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (5)
Aparatul prezintă o serie de opţiuni şi softuri speciale pentru
• achiziţia cardiacă
• studii de RMN funcţional (analizează fluxul sangvin în diferite
arii corticale ce se activează specific în funcţie de stimulii aplicaţi)
• studii de spectroscopie (analiza distribuţiei unor compuşi chimici
in diverse zone)
• studii de tractografie (analiza conexiunilor tracturilor nervoase
cerebrale)
• studii de perfuzie de organe (cerebrală, hepatică, renală, etc.)
• studii de angiografie cu şi fară administrare de substanţe de
contrast paramagnetice
• studii oncologice de screening “whole body”.
Aparate cu rezonanță magnetică nucleară (6)
Câmpul magnetic este unul continuu şi datorită intensităţilor mari
folosite este necesar un sistem special de răcire pe bază de heliu.
Datorită acestui fapt, în apropierea magnetului este interzisă
folosirea de echipamente alcătuite din metale feromagnetice
(stetoscoape, tuburi de oxigen, aparate de monitorizare a funcţiilor
vitale, cu excepţia celor compatibilie IRM, etc.) şi a altor obiecte
metalice cum ar fi: chei, carduri magnetice, ace, agrafe, monezi.