Îngeri În Astronavă - Giustificato e Revisionato

giorgio dibitonto
Prefaţă de Eufemio Del Buono
Îngeri
în astronavă
Cuprins
pag.
Prefaţă 7
Premisă 18
1. Ființa cu aripi de lumină 23

2. Locul ales pentru întâlnire 27
3. Prima întâlnire 33
4. Valea întâlnirilor 39
5. Ființa Cerească 47
6. Astronava-mamă 59
7. Întâlnire printre oameni 73
8. Explicații și învățături 75
9. O lumină pe mare 85
10. Doamna sublimă 87
11. Minunea soarelui 101
12. La bordul astronavei 105
13. Oprirea în spațiu 121
14. Rugăciune și mesaje 137
15. Pe o planetă minunată 145
16. Ultima întâlnire 157
17. Un dar al mântuirii 161
18. Ceea ce încă nu am povestit 165
Prefaţă
de Eufemio Del Buono
Când mi-a fost propus să mă întâlnesc cu Giorgio Dibitonto, percepând că invitația îmi era
adresată pentru a îmi exprima părerea despre fiabilitatea experiențelor sale, am acceptat cu
plăcere. Întâlnirea s-a ținut seara, într-o casă minunată din centrul Romei, și impresia pozitivă
care mi-a lasat-o „ contactatul ” a fost concomitentă cu cunoștințele sale: la sosirea sa, fără ca
cineva să ne prezinte, ne-am salutat cu o puternică îmbrățisare. Subconstientul nostru ne-a făcut
să ne simțim imediat „ frați ”. Am avut, apoi, senzația distinctă, ascultându-l povestind unele
dintre experiențele sale, că l-am cunoscut dintotdeauna și am simțit o simpatie afectuoasă pentru
el. Cu mulți ani înainte am trăit o stare de spirit similară cand l-am întâlnit pe George Adamski,
marele contactat american de origine poloneză, cu ocazia unei conferințe pe care a ținut-o la
Roma, la Palazzo Marignoli.
8 / Îngeri în astronavă
George Adamski a fost Enoch-ul anilor 50 care ne-a povestit despre călătoriile făcute pe nave
extraterestre, oferindu-ne cele mai detaliate detalii despre funcționarea și structura lor; ne-a
vorbit și despre Frații Spațiului, trăsăturile lor, obiceiurile lor, felul lor de a se îmbrăca, modul lor
de a mânca, dragostea lor profundă pentru toată creația și pentru frații Terrei; în cele din urmă,
el ne-a adus un număr infinit de știri științifice inedite și toate învățăturile înaltei filozofii cosmice,
învățate în timpul numeroaselor sale călătorii împreună cu frații cosmici.
După un interval de aproximativ treizeci de ani, necesar pentru ca oamenii de bunăvoință să
asimileze aceste cunoștințe, “ martorul ” lăsat la moartea sa de George Adamski a trebuit să fie
găsit și este ceea ce a făcut Giorgio Dibitonto, Enoch-ul anilor 80.
Giorgio Dibitonto, după viziuni neașteptate, întâlniri emoționante și călătorii de neuitat făcute la
bordul astronavei extraterestre, cu ajutorul căreia i s-a dat posibilitatea să coboare pe o planetă
minunată, unde a trăit una dintre cele mai extraordinare și emoționante experiențe, Giorgio ne
spune cu extremă simplitate, nu numai care este adevărata și sublima identitate a lui Ramu,
ascunsă de Adamski în spatele acestui nume fictiv, ci și care sunt scopurile extrem de spirituale
ale acestui mare personaj, de care a fost “ contactat ”, care, împreună cu alți frați cosmici,
dintotdeauna ajută umanitatea suferindă a planetei noastre.
Autorul, prietenii săi apropiați (dintre care unii au experimentat personal experiențele povestite
în cartea „ Îngeri în astronavă ”), și eu însumi suntem conștienți de dificultățile pe care le va întâlni
cititorul în a accepta pe deplin mesajul pe care îl transmite cartea.
De mulți ani, de fapt, presa, cinematograful și televiziunea au continuat să prezinte ipoteza

existenței în cosmos a ființelor extraterestre inteligente indiferent de apatia spirituală și lipsa
dorinței de cunoaștere arătată de către oameni, care au fost preocupați de problemele
existențiale și de interpretările teologice inexacte cu privire la acest fenomen spațial, iar în toată
Sfânta Scriptură este des intâlnită.
Mai mult, chiar și cadrele științifice enunțate de creiere mediocre - lipsite de intuiție si de
genialitate - fundamentează cercetarea pe ipoteze exclusiv materialiste obținute prin
reproducerea fenomenului analizat în laborator, au exclus posibilitatea unei vieți în afara planetei
de tip „ uman ”.
Toate acestea au făcut dificilă nu numai acceptarea ideii că „ nu suntem singuri în univers ”, ci și
să avem convingerea că astronavele spațiale necunoscute care se arată pe cer omului secolului
al XX-lea sunt „ o veche realitate ” și că Inteligențele, care conduc astfel de forme vehiculare, au
fost întotdeauna aproape de om pentru a-l ajuta și a-l îndruma pe căile grele și uneori dureroase
ale vieții.
Astăzi, omul are un IQ suficient și o sensibilitate suficientă pentru a interpreta, atâta timp cât
dorește, ceea ce îi comunica simțurile sale. Adesea, însă, interpretarea anumitor fenomene, cu
ajutorul telescopului, microscopului, radarului și echipamentelor electronice sofisticate, este
dificilă, deoarece există un număr infinit de preconcepții și prejudecăți în sufletul omului care îl
blochează și îl înrobesc. Mai mult, omul a analizat întotdeauna un fenomen dirijând cercetarea
către exterior, găsindu-se inevitabil în fața unui zid impenetrabil pe care nici simțurile, nici
rațiunea nu l-ar putea depăși.
Omul de astăzi are, de asemenea, o maturitate suficientă care îi poate permite să iasă din această
situație descrisă mai sus: trebuie să învețe să meargă pe calea care duce la interiorul său; adică
să învețe să folosească intuiția, cea mai profundă inteligență spirituală a sa, realități care izvorăsc
din originea sa divină.
Prin aceste abilități și cu o mare smerenie, geniile din toate timpurile au ajuns la descoperirea
legilor universale care au făcut umanitatea să evolueze.
Epoca noastră este una în care nu doar câteva minți mărețe și câteva spirite mari pot face pași
gigantici pe calea evoluției către Viața adevărată, dar fiecare ființă umană de pe planeta noastră,
atâta timp cât o dorește, poate înțelege legătura care îi unește pe cei limitați de infinit, pe cei
muritori de cei veșnici și, prin urmare, pe oameni cu Dumnezeu.
Vechile tipare, vechile structuri din fiecare domeniu nu mai rezistă. Știința trebuie să devină
religioasă și religie științifică, astfel încât omul să poată înțelege că „ nu poate muri, nici măcar
dacă vrea ”, pentru că Viața este „ una ”, nemuritoare a spiritului.
Pentru a înțelege fenomenul discurilor zburătoare și Inteligența care le conduce, este, prin
urmare, important să îl examinăm cu o minte deschisă și sub un dublu aspect: acel material și
spiritual.
Pentru primul aspect, este necesar să se efectueze cercetări în trecut, reluând, în lumina
manifestărilor spațiale recente, textele epice antice ale tuturor popoarelor de pe Pământ,
poveștile mitologice și cronicile antice care au venit până la noi; ar trebui să restudiem arheologia
sub aspectul spațial pentru a înțelege că numeroase descoperiri ne vorbesc despre frații care au
coborât la noi din cosmos. Va trebui să căutăm în arhivele prăfuite ale observatoarelor
astronomice din întreaga lume pentru a găsi observațiile obiectelor necunoscute făcute de
astronomi în secolele trecute; treceți în revistă Scripturile Sacre ale tuturor religiilor planetei
noastre pentru a înțelege că frații extraterestri au fost cei care le-au construit.
Se găsesc asemănări între aparițiile fraților extratereștri privind observațiile, debarcările și
întâlnirile de primul, al doilea, al treilea și al patrulea grad și vechile sanscrite, indiene, tibetane
și primii locuitori ai continentului american, care ne spun despre navele extraterestre care au
zburat pe cer până au ajuns la adâncurile siderale, precum VIMANA, descrisă în Samarangana
Sutradara, o colecție de hârtii sanscrite din India antică; când vor fi remarcate afinitățile dintre
discuri și obiectele zburătoare din vremea noastră și mitica aeronavă, cu care zeii din Olimp au
intervenit în conflictele oamenilor, așa cum ne spune Homer;
După ce ați aflat toate acestea, veți simți dorința de a revedea arheologia din punct de vedere
spațial și veți face descoperiri de interes extraordinar. Aici sunt câteva exemple:
În unele peșteri din Val Camonica, în Italia, în Tanum, în Suedia, pe platoul Tassili, în deșertul
Sahara și în Australia, există desene pe piatră care înfățișează bărbați cu costume de scufundări,
numiți încă Frații Luminii de către aborigenii astralieni.
În anti-Liban, pe platoul Baalbec, există o platformă care are caracteristicile unui aeroport de mii
de ani.
În peșterile Bodhistanului, la poalele Himalaya, a fost găsită o hartă astronomică care arată
constelațiile de acum 13.000 de ani, pe care este urmărită ruta Pământ-Venus.
În Sant'Antonino, în Val di Susa, lângă Torino, există chiar și o incizie în formă de elipsă din care
se ramifică alte linii dispuse radial și în interiorul căreia puteți vedea o serie de cupe netede,
aproape circulare, distante unul de celălalt 5 cm, de parcă artistul ar fi vrut să arate că este o navă
spațială cu discuri la bord.
În Mexic, în Palenque modern, orașul sacru Maya, numit anterior NA CHAN CAAN, care înseamnă
Casa Șarpelui cu Pene, este piramida Inscripțiilor sau Legilor, unde, în anul 1952, arheologul
Alberto Ruiz Lhuiller descoperă, ascuns în spatele a opt obstacole, un sarcofag, unic pentru
piramidele din sudul Americii, care conținea scheletul unui om cu un craniu acoperit de o mască
de jad, care îi reproduce trăsăturile; craniul și trăsăturile s-au dovedit a fi antropologic diferite de
cele ale oricărui om, nu numai al rasei mayase, ci și al raselor de pe întreaga planetă. Mai mult,
pe capacul sarcofagului, în întregime sculptat, există, fără îndoială, o navă spațială cu astronautul,
în poziția de plecare, în postul de comandă; pe basoreliefurile celorlalte laturi ale mormântului
există o serie de simboluri astronomice care conferă întregului un mare sens cosmic.
O altă descoperire arheologică importantă este legată de fotografia foarte ciudată pe care George
Adamski a primit-o în anul 1952, de la extraterestrul venusian cu care se întâlnise la Desert
Center, Arizona, și căruia, la cererea sa, îi predase cu două luni înainte un film a camerei sale de
fotografiat.
După ce a primit filmul înapoi și l-a dezvoltat, Adamski, în locul fotografiilor pe care le făcuse, a
găsit un desen al unui obiect în formă de elipsă cu semne necunoscute. Contactatul s-a gândit la
desenul unei nave spațiale și la explicațiile funcționării acesteia, dar nu avea cunoștințele
necesare pentru interpretarea corectă a fotografiei.
După unsprezece ani, adică în anul 1963, lumea arheologică a fost surprinsă de descoperirea
făcută de arheologul de renume mondial Marcel Homer, care, publicând rezultatele cercetărilor
sale despre civilizațiile antice ale Braziliei, a dat vestea descoperirii Pietrei Pintada, un obiect
ovoid sculptat pe stânca vie acum 20.000 de ani de o rasă care a fost în contact cu un popor din
spațiu; descoperirea obiectului ce prezenta niște semne ciudate, asemănătoare cu cele din
fotografia dată lui Adamski de către extraterestru. Când Homet a descoperit Piatra Pintada,
Adamski publicase deja fotografia primită de la extraterestru de câțiva ani și, prin urmare, este
clar că contactatul nu cunoștea existența nici măcar din punct de vedere arheologic. Fotografia
dată lui Adamski și descoperirea Pietrei Pintada trebuie să-l facă pe omul secolului XX să mediteze
în mod obligatoriu la legătura care unește trecutul cu prezentul.
Astronomia confirmă, de asemenea, existența acestei legături. Reluând notele luate de
astronomi cu privire la observațiile făcute pe întreaga planetă, de când a fost inventat telescopul,
de obiecte zburătoare ciudate văzute, nu numai în atmosfera Pământului, ci și pe lună și pe
planetele cele mai apropiate de pământ, dintre care cele mai izbitoare sunt următoarele:
La 12 august 1883, astronomul Bonilla al observatorului Zacatecas, Mexic, în timp ce făcea
fotografii telescopice ale soarelui, a putut vedea ore și ore o infinitate de obiecte zburătoare
rotunde trecând în diagonală în fața discului solar, iar una care după ce a părăsit formația, s-a
oprit pentru o perioadă scurtă de timp; aceeași observație a fost făcută simultan de observatorii
din Puebla și Mexico City.
Erich von Daniken susține în cartea sa „ Amintiri din viitor ” că Ezechiel pe râul Kebar nu a văzut
carul lui Dumnezeu, ci pur și simplu o astronavă, descrisă, desigur, de către profet cu vorbele
vremii și fără să știe nimic despre zboruri spatiale.
Când inginerul NASA Joseph Blumrich a reușit să citească aceea carte, a fost scandalizat de o
astfel de declarație, resentându-se atât din punct de vedere profesional, cât și religios. Prin
urmare, a decis, cu cunoștințele sale tehnico-științifice, să respingă, luând un indiciu din aceleași
citate de la profet, povara susținută de scriitor.
Spre marea lui surpriză, totuși, la sfârșitul cercetărilor sale, al studiilor și al lucrărilor sale, a trebuit
să fie de acord că Von Daniken avea dreptate, deoarece, datorită citatelor lui Ezechiel, se ajunsese
la construirea unei nave spațiale care avea posibilitatea de a zbura. Astăzi, după George Adamski
și după acest „ Îngeri în astronavă ”, cele două poziții pot fi rezumate după cum urmează: se poate
spune că Ezechiel și profeții au văzut cu adevărat discuri și astronave spațiale și se poate spune,
de asemenea, că sunt Carele lui Dumnezeu. Prin urmare, niciuna dintre realități nu o exclude pe
cealaltă, dar oferă, în comparație, o sinteză într-o cheie religio-științifică și științifico-religioasă.
De fapt, este clar, așa cum ne-a învățat G. Adamski și așa cum se reiterează în această carte, că
nu există nimic în realitățile create care să nu fie religios, deoarece totul a fost pus în vibrație de
Ființa Infinită și nimic din ceea ce Dumnezeu a plasat în cosmos și dat omului poate rămâne
necunoscut și de neînțeles omului însuși.
Prin urmare, este evident că, cu aceste afirmații, nu vrem să profanăm nimic, ci doar să clarificăm
că această „ aviație cosmică ” a funcționat și continuă să funcționeze întotdeauna pe planeta
noastră și că scopurile sale sunt de ordine și origine transcendente.
Astăzi putem citi mărturiile lui Ezechiel, ale profeților și contactelor moderne și să înțelegem
realitatea cosmică și supranaturală a vizitatorilor din Spațiu.
La urma urmei, acesta este aspectul spiritual al fenomenului, putem crede cu adevărat că
Universul nu este o întâlnire fortuită a atomilor, așa cum unii doresc să afirme, ci realizarea unui
Mare Proiect și izvorât din Mintea lui Dumnezeu, și că creația însăși este reglementată de legi
eterne și armonioase precise.
În ceea ce privește posibilitatea altor forme de viață în cosmos, un mare teolog, părintele
dominican Monsambre', s-a exprimat astfel: „ De ce stelele nu ar trebui să fie populate de ființe
mai mici decât îngerii, dar mai mari decât noi? Între viața spiritelor pure și viața noastră compusă,
rezonabilă și vegetativă există cu siguranță loc pentru alte vieți și nu ne-am putea gândi că
Păstorul Divin a lăsat cele 99 de oi în spațiul lor pentru a veni aici și pentru a căuta a suta
pierdută? "
Prin urmare, Pământul este doar una dintre numeroasele camere ale Casei Tatălui, este o planetă
de încercare, de recuperare, de îngrijire, unde Omenirea, după voința sa liberă și conștiința ei
slabă, trebuie să meargă pe cărările durerii și suferinței pentru a se rafina spiritual și, astfel,
pentru a urca cu dificultate treptele scării evolutive.
În cele din urmă, dacă se admite că alte Inteligențe, sau alte vieți dotate de o Conștiință și o Știință
superioară omului care locuiesc în alte camere ale Casei Tatălui, au primit misiunea sau au ales
în mod liber să-l urmeze pe om în evoluția sa se explică motivul pentru care aceste Inteligențe cu
mijloacele lor au făcut apariții atât oamenilor obișnuiți, cât și profeților, care, fiind mai mult
evoluați în spirit, erau potriviți pentru a primi concepte înalte de învățătură cosmică și mistică.
Pe baza celor de mai sus, se explică de ce astfel de Ființe apar atât în cărțile cronicarilor antici,
cât și în Cărțile Sacre ale tuturor popoarelor de pe Pământ, cu reguli morale și avertismente care
vizează îmbunătățirea umanității; de asemenea, de ce nu au invadat și cucerit niciodată planeta;
în cele din urmă, motivul prezenței lor constante în cerul Pământului este clar, o prezență care
devine mai evidentă în anumite circumstanțe, și chiar masivă când Omenirea ajunge la sfârșitul
unui ciclu evolutiv.
Dovada că se apropie sfârșitul timpului este oferită de omul însuși cu greșeala gravă pe care a
săvârșit-o, după ce a ajuns la divizarea atomului, de a-și înrobi energia imensă a scopurilor sale
egoiste și distructive. Asta înseamnă să folosești rău liberul arbitru și, atunci când se întâmplă
acest lucru, legea inflexibilă și justă a cauzei și a efectului devine, mai devreme sau mai târziu,
remodelarea pretențiilor mândre ale omului, făcând ca efectele dăunătoare să cadă asupra lui.
Spectrul atomic a degradat spiritul omului și i-a mortificat înțelepciunea, făcându-l capabil să se
extermine pe sine și pe toate speciile care trăiesc pe suprafața planetei; astfel el este la fel de
capabil să aducă ură și distrugere în Univers datorită marelui dezechilibru existent între
Inteligența sa și conștiința sa care lipsește la nivelul realizărilor morale și spirituale.
Acest lucru explică în continuare motivul pentru care, din anul 1945, data primei explozii atomice,
această aviație extraterestră și-a intensificat activitatea, arătându-se pe toată planeta foarte
frecvent, aterizând și, uneori, luând contact cu terestrii fiecărei națiuni.
După analiza detaliată a fenomenului extraterestru descris până acum, chiar și fără pretenția de
a fi tratat suficient subiectul, se crede că conținutul cărții „ Îngeri în astronavă ” va fi citit și
examinat cu o mai mare conștientizare.
Cu toate acestea, cititorul atent se poate întreba, odată ce se cunoaște adevărata identitate a lui
Ramu, dacă extratereștrii operează doar în favoarea celor care cred în Vechiul și Noul Testament.
Răspunsul a fost oferit de această aviație cosmică la 4 noiembrie 1954, data la care o sută de
discuri zburătoare, pornind din cele patru puncte cardinale ale Romei în formare de deltă, au
format o mare Cruce greacă deasupra orașului Vatican, un simbol al Frăției Universale.
După citirea acestei cărți, va fi util să recitiți Gloria Domnului unde i se arată lui Ezechiel, tufa
aprinsă din care Domnul i-a vorbit „ lui Moise ” înainte de a aduce coloane de discuri și astronave
spațiale deasupra capului poporului său și numeroaselor mărturii biblice în acest sens: el va
înțelege în acest fel că ceea ce au trăit Giorgio Dibitonto, Tina, prietenii lor și alți contactați din
diferite rase și religii, face parte dintr-o mare operație de mântuire și salvare a întregii umanități,
efectuată de această Aviație pe scară largă în jurul planetei.
Nu este de mirare că persoanele contactate nu sunt alese dintre oamenii învățați și oamenii de
știință, chiar dacă există uneori excepții; extratereștri, asemănători lui Iisus, căruia i-a plăcut să
se înconjoare de pescari simpli, încredințează mesajele lor oamenilor simpli, cu o minte deschisă
și spiritualitate profundă.
Cu astfel de calități interioare și cu ajutorul cerului, puteți trăi experiențele pe care ni le spune
cartea, fără a raporta traume, chiar dacă pentru majoritatea oamenilor acestea par improbabile.
Ramu era foarte conștient de acest lucru dacă i-a spus lui Giorgio: ” Confuzia care domnește acum
pe Pământ le permite puținora să înțeleagă pe deplin că toate profețiile pe care le-am dat
oamenilor potriviți pentru a le transmite cu fidelitate se împlinesc. Cu toate acestea, cuvintele lor
și-au găsit împlinirea în fiecare moment, multă durere va fi cruțață fraților Pământului, dacă ei
vor renunța la mândria lor și la folosirea violenței ”.
Premisă
Pentru George Adamski, viața a fost plină de amărăciune. Giorgio Dibitonto este conștient de
acest lucru și oferă în mod egal mesajul primit, împreună cu dragostea și credința sa. Depinde de
cititor să știe cum să se pună în condiții adecvate spirituale pentru a-l accepta și a se asigura că
LUMINA se poate extinde în sufletul său.
La Fatima, printre miile de oameni prezenți în momentul sosirii Fecioarei, o lumină sau un glob
luminos a fost văzut venind din cer spre locul în care Lucia putea vorbi cu Fecioara Maria.
Există, de asemenea, mărturii în acest sens de la cei care nu credeau și care au fost acolo pentru
a vedea miracolul soarelui prezis. Cred că acest glob, aceste realități sunt aceleași trăite de
Giorgio, Tina și prietenii lor, aceleași care s-au manifestat lui George Adamski, milioanelor de
oameni de pe pământ sub diferite forme și profeților. Ezechiel este cea mai precisă mărturie în
acest sens în ceea ce privește discul și astronava.
Evanghelistul Luca a scris, referindu-ne la cuvintele Maestrului Divin: ” Când vedeți un nor
ridicându-se dinspre apus, spuneți imediat: Ploaia vine și așa se întâmplă. Și când sirocul suflă,
spui: Va fi cald și așa se întâmplă. Ipocriților! Știți să judecați aspectul Pământului și al Raiului, de
ce nu știti să judecați și timpul aceasta? Și de ce nu judecați singuri ceea ce este corect? ”. Invitația
lui Iisus este preluată de George Adamski și de ” Îngeri în astronavă ”, într-o cheie actuală, dar în
concordanță cu Evangheliile care au anunțat deja acum două mii de ani:
” Vor fi fapte terifiante și semne mari din ceruri ”. Dar faptele terifiante provin din mândria și
nebunia oamenilor de pe pământ, în timp ce semnele din cer sunt cele ale Iubirii și Frăției,
construite de frații extraterestri pentru mântuirea oamenilor.
EUFEMIO DEL BUONO

Propria noastră religie ne-a învățat acest lucru. Suntem de acord cu ce a spus Hristos cu privire la
” casa multor camere ”. Avem și o rugăciune care spune: ” Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe
Pământ ”. Dar cum putem respecta această poruncă dacă cineva nu coboară din cer să ne
instruiască? Am fost anunțați că evenimente ciudate se vor întâmpla în cer și ni s-a asigurat de
nenumărate ori că aceste profeții se vor împlini. Și s-au împlinit, nu-i așa?
Ce fac miniștrii noștri de cult și preoții noștri?
Vor mărturisi că ne-au spus minciuni în tot acest timp? Sau vor decide să admită că totul s-a
împlinit acum, că tot ce ne-au învățat sunt povești și că astăzi putem vedea acest adevăr
manifestându-se? Este foarte important să se ia în considerare ultima variantă, deoarece Biblia
menționează atât de des astfel de manifestări încă din cele mai vechi timpuri. Acesta fiind cazul,
aceste astronave din spațiul cosmic vor oferi doctrinelor noastre religioase și înregistrărilor
biblice sprijinul dovezilor. Dacă trebuie să acceptăm Biblia și învățăturile clerului ca adevăr, acum
este momentul să dovedim că acestea sunt. Aparițiile discurilor zburătoare împlinesc profețiile.
Extras din: ” Discurile zburătoare se vor întoarce ”

de GEORGE ADAMSKI
1. Ființa cu aripi de lumină
Într-o după masă eram acasă. Ridicând capul întâmplător, am întrezărit o lumină în cameră care
treptat a devenit mai puternică și mai intensă decât cea naturală.
În mijlocul acelei lumini apare un tânăr de o frumusețe extraordinară. După câteva clipe observ
că picioarele sale nu atingeau pământul. Picioarele acestui tânar erau goale iar îmbrăcămintea sa
era formată dintr-o tunică sclipitoare. Pe langă toate acestea avea două aripi strălucitoare. Am
continuat să îl admir, răpit de gingășia și maestozitatea acelui chip sublim. Această viziune al
acestui tânăr uimitor a durat ceva vreme dar dispăruse apoi la fel cum apăruse.
Cu trecerea zilelor nu reușeam să șterg din mintea mea, frumusețea acelei apariții și sentimentul
de blândețe pe care l-am simțit atunci când am văzut acea lumină. Era ca și cum acel tânăr m-ar
fi insoțit pretutindeni. Nu crezusem niciodată că viziunile pot fi reale: credeam că sunt fructul
imaginației. După această întâmplare eram pregătit să cred ca viziunile există și sunt reale dat
fiind că la momentul respectiv eram relaxat și liniștit. Calmul care mă însoțise în momentul viziunii
acelui tânăr m-a făcut să realizez și să îmi aduc aminte toate detaliile acelui moment. Nu reușeam
să înțeleg încă ce se întâmplase dar gândidu-mă la aripile acelei ființe îmi repetam mie însumi că
poate îngerii chiar există.
Într-o seară, înainte de Paște, intrasem în casă și mă pregăteam să mă dedic lucrurilor obișnuite
de zi cu zi când acea apariție a acelei ființe minunate apare din nou în același loc.
Lumina acestei ființe se răspândea în toată camera și era ca și cum pătrundea adânc în mine.
Frumusețea strălucitoare a acelei ființe crea în mine dorința ca această persoană să nu mai plece.
Fiind complet uimit de această viziune nu reușeam nici să mă misc nici să mă gândesc la altceva.
Îmi făcusem curaj și îl întrebai cine este. El zâmbind și cu o voce foarte dulce îmi răspunse: “ Eu
sunt Rafael ”.
Îmi exprimasem dorința de a afla mai multe despre el iar după scurt timp îmi răspunse: “ În
Sfintele Scripturi, vei găsi Cartea lui Tobit; prin aceasta ți se va da să mă cunosti mai bine. O să
mă revezi ”.
A mai stat în fața mea cu ochii săi dulci plini de lumină pătrunzătoare apoi dispăru iar cu el plecă
și acea lumină. Printre cărtile mele aveam și o Biblie. Am deschis-o și am nimerit exact pagina
despre istoria lui Tobit. Fusesem șocat; era ca și cum o mână învizibilă m-ar fi ajutat să o găsesc
imediat. Începusem să citesc pagina și am descoperit că numele Rafael înseamnă “ Dumnezeu
vindecă ”.
Arhanghelul Rafael coborâse cândva în îmbrăcăminte umană pe Pământ că să îl îndrume pe

tânărul Tobit prin străzile lumii; îl condusese să-și aleagă mireasa iar pe aceasta ultimă și tatăl lui
Tobit îi vindecase. Tatăl lui Tobit la sfârșitul misiunii când încercă să îl răsplătească pe Rafael
acesta dezvăluie adevărata identitate și se înalță la ceruri dispărând.
Am păstrat toate acestea în inima mea, cu speranța că îl voi revedea pe Rafael; așa cum îmi
promisese.
2. Locul ales pentru întâlnire
Stăteam pe pat pentru o scurtă odihnă de după-masă. Aproape că adormeam când dintr-o dată
o viziune clară mi-a apărut în fața ochilor. Vedeam o pădure, copacii, tufișul și iarba împărțită de
o cărare. Mă simțeam invadat de o pace profundă. Așteptam să înțeleg sensul a ceea ce mi se
întâmpla când am început să aud vocea lui Rafael care îmi spunea “ Observă bine acest loc. Îl vei
recunoaște: a fost ales pentru întâlnirea noastră ”. Dintr-o dată totul dispăruse și rămăsesem
calm și senin.
Încercasem să investighez natura întâlnirii promise mie. Mă gândeam că acea apariție se va
întoarce atunci când voi fi acolo sus în natură, și nu între pereții casei. Acest gând mi se păruse
un răspuns dar simțeam că nu era totul. Îmi amintisem ce-mi spusese Rafael “ O să mă revezi ”.
Am decis să rămân liniștit pâna se va întâmpla.
În noaptea de 23 Aprilie 1980, Îngerul îmi comunica: “ Poimâine, la începutul după-amiezii, îți vei
lua mașina și vei merge la Finale Ligure(Genova-Italia). Acolo vei ști ce să faci. Multă sănătate ”.
Depășind orice ezitare, în ziua stabilită mă pornisem. Coasta era străbătută de turiștii care
deciseseră să-și petreacă mini-vacanța pe malul mării. Ajuns la Finale Ligure, nu a trebuit să îmi
imi fac prea multe griji pentru că vocea lui Rafael o auzeam punctual și-mi arăta calea.
“ Trebuie să mergi la Calice(aproape de Genova) ” îmi spunea, “ și de acolo vei continua urcatul
spre munte; ți se vor oferii alte informații utile pentru a putea ajunge la locul de întâlnire ”.
În timp ce mașina mea urca serpentinile acelei văi, nu reușeam să înțeleg dacă urcam cu mașina
datorită voinței mele sau era de fapt datorită unei voințe superioare. Nu îmi dădeam seama dacă
curiozitatea era mai puternică decât frica sau bucuria întâlnirii pe care sufletul meu mi-o prezenta
ca ceva sublim.
Misterul rămânea incontestabil: Nu reușeam să înțeleg de ce am fost trimis să urc în pădure, pe
munte până acolo sus. Urmând direcțiile telepatice întorsesem mașina spre dreapta iar apoi
mersesem paralel de o altă vale care se deschisese și se îngustase neregulat în soarele după-
amiezii târzii. Am continuat până când la un moment dat mi s-a spus să renunț la mașina mea Fiat
500 și să merg pe jos. După ce am parcat mașina într-un loc pe drumul asfaltat, mă îndreptai către
o cărare care urca pe coastă urmând tot timpul indicațiile care îmi erau comunicate, chiar dacă
aveam și dubii. Acum că urcam panta și respirația mi se îngreuna tot mai mult: poate pentru că
nu eram obișnuit să urc pe munte sau pentru emoția și misterul a ceea ce urma să se intâmple.
Aveam impresia că inima statea să îmi sară în gură și așa m-am oprit. Vocea lui Rafael ajunsese
imediat la mine: “ Nu ai de ce să te temi ” mi-a spus. “ Respiră adânc. Odihnește-te puțin și
continuă. Te vei simți bine ”.
Ascultasem prompt și mă simțisem pătruns de o căldură plăcută care îmi redase tonul și puterea.
Mi-am reluat mersul și am continuat să urc muntele. Aveam soarele în spatele meu, iar în fața
mea era luna. Îmi părea că îmi țin companie. Credeam că vor să-mi fie martori la ceea ce urma să
mi se întâmple. Mergeam și din când în când mă uitam pe cer. Eram emoționat.
Calea ducea acum într-o zonă mai deschisă, în stânga mai vedeam încă valea iar în dreapta mai
vedeam muntele. Recunoșteam locul arătat în viziune. Mă tot uitam și eram uimit să constat că
era asa cum îl văzusem în viziune. Emoțiile creșteau.
“ Respiră adânc și continuă să mergi ” spuse Rafael. O făcusem iar căldura revigorantă și
refăcătoare m-a inundat din nou. O adiere ușoară și plăcută străbătea persoana mea. M-am simțit
atât de liniștit încât bucuria îmi intrase în suflet. Briza făcuse ca unele frunze să tremure ușor, mi
se părea că și natura voia să participe la această așteptare.
Aud din nou vocea lui Rafael ” Venim din partea soarelui ”, spuse “ Suntem foarte aproape ”.
Auzeam foarte clar de parcă ar fi venit de undeva din spatele meu și din cer. M-am întors și în
fața soarelui, peste vale, am observat o pată de vapor care cobora rapid venind către mine.
Auzeam că emite un ușor zumzet. Simțeam o anumită teamă dar asta nu m-a împiedicat să mă
uit la obiectul misterios. S-a apropiat încet și începu o coborâre verticală până când se oprise la
câțiva zeci de metri deasupra capului meu. Acum îl vedeam bine: părea ca o farfurie mare
argintie, părea dintr-un material ca sticla topită. De jur împrejur avea lumini de diferite culori iar
dedesubt se puteau vedea trei sfere mari. Mă simțeam puternic atras în sus, în timp ce orice
sentiment de teamă dispărea. Obiectul începuse să se miște din nou spre cer și se opri pe creasta
copacilor. Acum puteam să-l observ fără niciun impediment. In partea superioară se putea vedea
o cupolă mare, deasupra căreia era aprinsă o lumină foarte albă care lumina discul de jur
împrejur. Cupola avea hublouri rotunde în jurul cărora emitea o lumină similară cu cea de sus.
Acea lumină începuse să crească în întensitate și în loc să mă orbească, îmi dădea o senzație
foarte plăcută. În comparație cu acea lumină, soarele era acum de un galben estompat. Fascinat,
mă uitam fix la acea lumină și simțeam o bucurie neobișnuită care îmi intra în suflet, dându-mi o
senzație de fericire. Din acel obiect luminos, auzeam vocea lui Rafael vorbindu-mi “ Nu este prima
dată ” spuse “ când întâlnim oamenii de pe Pământ în acest mod. Întotdeauna am vorbit cu
umanitatea de pe navele noastre spațiale, de pe astronave. În Sfintele Scripturi citim că Domnul
vorbea omului Pământului din nor: asta se întâmplă pentru prima dată acum cu tine și la fel se
întâmpla cu strămoșii voștri din epocile trecute ”. Uimirea mea creștea. Înțelegeam că experiența
pe care o trăiam eu o avuseseră deja alți oameni de pe planetă înaintea mea. Vocea lui Rafael a
continuat să fie auzită: “ Venim din numeroasele locuințe ale casei Tatălui Nostru ” spuse:
“ Lumile noastre aparțin frăției Iubirii Universale. Între noi există o armonie și un grad de
cunoaștere pentru voi necunoscut. Dintotdeauna venim din spațiu pentru a vă aduce ajutor și
mântuire ”. Acel loc fusese parcă transformat de lumina discului zburător și de lucrurile pe care
acea ființă le spunea. Simțeam un sentiment de eliberare și măreție pe care nu îl experimentasem
niciodată. Era ca și cum limitele înguste ale minții mele ar fi fost îndepărtate. “ Am vrut această
întâlnire cu tine ” spuse acea ființă. “ Bucuria noastră este mare. Fii întotdeauna sigur de
dragostea noastră pentru tine și pentru frații tăi de pe Pământ. Vom veni din nou. Acum te
salutăm în numele Tatălui Universal ”. Înțelegeam că vorbea și în numele altor persone care erau
cu el. Aș fi vrut să-l întreb câteva lucruri care mă apăsau, dar mi se păruse nepotrivit momentul
și mi-am spus că nu voi putea găsi cuvintele potrivite.
“ Ne vom întâlni din nou în curând ” spuse Rafael; “ dar nu vei fi singur. Multă sănătate ”.
Lumina care învăluia discul zburător își schimbă dintr-o dată culoarea: trecu de la alb la violet și
apoi la portocaliu. Era ca un fulger, în acel moment începusem sa văd interiorul discului; era ca și
cum s-ar fi apropiat și ar fi devenit transparent. Îngerul stătea în picioare sub cupola aceea cu
brațele deschise către mine. Purta o îmbrăcăminte lungă până la gleznă iar în jurul său erau și alți
oameni pe care nu îi puteam vedea clar. Discul care stătea suspendat era cuprins de o mare
lumină, făcuse un zumzet mai puternic și zbură ca un fulger catre Lună dispărând într-o clipă.
Rămăsese un nor vaporos pe copaci care se împrăștia încet.
3. Prima întâlnire
Rafael era acolo, la vreo cinzeci de metri de locul unde eram. Avea aproximativ un metru și
nouăzeci de înălțime, arăta de o vârstă nedefinită. Fața lui era aceeași ca și atunci când a apărut
în casă. Arăta la fel și strălucea de aceeași frumusețe. Stătea printre măslini și îmi zâmbea.
M-am simțit atras de persoana lui și o bucurie nespusă a pătruns în mine provocând o emoție
profundă în mine. M-a salutat cu încredere. I-am spus că sunt fericit de faptul că sunt alături de
el și vreau să-i spun multe alte lucruri, dar nu am putut din cauza emoției. El m-a îndemnat să
rămân calm și mi-a spus că vom avea timp și ocazii să clarificăm toate lucrurile. Am înțeles atunci
tot angajamentul care a animat acele ființe din alte lumi în beneficiul Pământului. Nu știam ce
fac, dar eram sigur de munca lor bună pentru pământeni. Am simțit apoi un sentiment plin de
recunoștință, care a fost amestecat cu emoția simțită în timpul primei întâlniri cu discul zburător.
” M-am arătat ție în dimensiunea mea de lumină ”, a spus Rafael cu un gest al mâinii arătând spre
sine; " și acum mă arăt în forma mea cosmică. Te vom face să înțelegi aceste realități. După cum
îți spusesem Sfintele Scripturi descriu o misiune pe care am realizat-o pe Pământ. Mulți cred că
povestea este un basm, dar poți constata că este realitate. Se crede că multe fapte consemnate
în Biblie sunt simbolice și abstracte, dar de fapt s-au întâmplat, iar altele vor trebui să se întâmple.
Dacă oamenii Pământului își vor deschide mintea și inima, vor putea avea multe cunoștințe și
veridicitate care sunt acum ascunse. Va veni un moment în care întreaga voastră planetă va intra
într-o eră fără precedent în istoria milenară ”.
Am simțit că acea ființă ascundea în simplitatea și naturalețea ei o măreție interioară și o
Cunoaștere a dimensiunilor incalculabile. M-am gândit cu tristețe la mândria și îngâmfarea
pământenilor, inclusiv eu. Cine știe cât timp ne-ar lua să ajungem la acel stadiu de bunătate și
smerenie!
“ Este foarte frumoasă “, spuse Rafael, întorcându-se spre câmpia de dedesubt. " Planeta voastră
este una dintre cele mai frumoase din cosmos. Cu toate acestea, ea este în pericol din cauza
egoismului și mândriei celor care riscă să trimită umanitatea într-o distrugere fără precedent. Noi
am încercat dintotdeauna să vă ajutăm, acționăm pentru a preveni răul pe care voi îl pregătiți pe
pământ să nu se întâmple, vă influențăm în mod benefic pe voi și acțiunile voastre. Dar o facem
respectând evoluția voastră liberă. În noi nu există violență, nu există a domina pe cineva ".
Cuvintele sale aveau un ton grav, dar nu am simțit nicio urmă de violență în ele, eventual o durere
mare, nu separată de o mare iubire pentru noi. Deși nu m-am considerat pregătit pentru un dialog
pe o temă atât de importantă, mi-am făcut curaj și l-am întrebat: ”Asta înseamnă că ne veți ajuta,
dacă se vor întâmpla lucruri foarte grave pe Pământ? ”.
“ Toți suntem frați “, a răspuns Rafael, “ și fii ai Unicului Tată Universal. Iubirea noastră este
necondiționată față de toată lumea, chiar și față de cei care vor să persiste în a experimenta căi
ale răului și care provoacă durere și moarte, deoarece în neascultare față de legile universale. Ei
nu vor să înțeleagă că „ libertate ” înseamnă a merge pe căile infinite ale Iubirii. Pentru că numai
în această direcție este viața. A abuza de mărinimia unui Tată atât de bun este un mare rău și asta
înseamnă a-i provoca Justiția, pe care o adorăm pentru că este divină ”.
Chipul său asumase o expresie îngândurată fără a-și pierde seninătatea maiestoasă. Apoi cu un
zâmbet a spus:
" Vrem să vă facem conștienți de multe lucruri. Vă vom face să înțelegeți că în toată creația Iubirea
este mai puternică decât orice altă realitate. Aceasta este mărinimia lui Dumnezeu. Oamenii
pământului trebuie să înțeleagă cât de periculos este să nu te supui legilor universale date de
Iubirea sa și de principiile care guvernează cosmosul, care la rândul lor fac ca viața să evolueze
peste tot. Altfel, proporțional cu erorile lor, vor experimenta forța purificatoare a durerii ". El a
spus aceste lucruri cu tristețe și durere. Apoi a adăugat:
“ Acum du-te și adăpostește-te cât poți de repede pentru că va ploua imediat ”.
Mi-am dat seama, atunci, că vremea, deja cenușie, se înrăutățise și că munții Apeninilor toscano-
emilieni dispăruseră în umiditatea pe care ploaia o răspândea peste tot. A început să plouă și, în
scurt timp, o ploaie foarte deasă a lovit locul atât de tare, încât nu am mai putut vedea nimic.
Fuga mea în căutarea unui adăpost lângă o capelă din apropiere a fost aproape inutilă: jacheta
de piele s-a îmbibat în întregime și la fel s-a întâmplat și cu părul meu. Pantofii, geanta de umăr
și pantalonii s-au îmbibat de apă. Se revărsa cu ploaie și disconfortul meu a crescut până la
punctul în care m-am gândit să ies în căutare de adăpost sau să găsesc pe cineva care să-mi ofere
haine de schimb.
M-am simțit abandonat și mă luptam cu mine însumi pentru că eram împărțit între a avea
încredere în Rafael și să aștept acolo sus în acea situație sau căutam în altă parte o scăpare. Îmi
era frig și eram complet ud. În disperare, m-am rugat mental vizitatorului să facă ceva pentru
mine, dacă se putea. Apoi i-am auzit vocea de sus, ca răspuns.
“ Ești un om de puțină credință ”, mi-a spus el. “ În curând norii se vor deschide și soarele te va
încălzi ”. Ploaia a început să se diminueze parcă prin efectul acelor cuvinte. Treptat, am putut
vedea din ce în ce mai clar copacii și dealurile.
Au trecut câteva minute și soarele a apărut printre norii care i-au filtrat razele. Cerul s-a curățat
rapid. M-am uitat cu uimire la acea natură care acum părea a avea grijă de mine, după ce m-a
pus la încercare.
Dar îmi era frig și mă tot gândeam cum soarele acela, aproape de apus, ar fi putut să mă usuce.
L-am rugat din nou pe Rafael să mă ajute; apoi am tăcut și am așteptat. Nu a durat mult (câteva
minute) că am văzut o lumină venind din partea soarelui care, pe măsură ce se apropia, a luat
forma discului cu cupola sa. Era înalt pe câmpie și avansa rapid până când s-a oprit deasupra mea.
Apoi a început să se miște încet până când mi-a planat ușor deasupra capului. Am calculat o
distanță de câteva zeci de metri.
" Alți frați ai Pământului ", a spus vocea, " se vor alătura ție în următoarele întâlniri. Și cu mine
vor fi alți frați. Ne vom întâlni în curând. La revedere ".
Discul a zburat în sus, apoi s-a pliat în diagonală pe cer până a dispărut. M-am uitat la mine; Eram
complet uscat, de parcă nu m-ar fi atins nicio picătură de apă. Mă simțeam bine.
Deodată, sus pe cerul albastru, au apărut trei serii de discuri zburătoare, perfect vizibile, care din
punctul unde eram păreau ovale, care ulterior au dispărut în spatele munților.
Era douăzeci și șapte aprilie, la două zile după călătoria mea la Finale.
4. Valea întâlnirilor
De parcă ar fi fost cel mai firesc lucru din lume, Tina, logodnica mea, a descris în detaliu toate
fazele întâlnirii. Îmi explicase că, în timp ce era în compania unor prieteni pentru a petrece
duminica după-amiază, la un moment dat i s-a prezentat o viziune clară a acestor fapte. Iar o voce
i-a explicat ce este și i-a dat anunțul că va fi cu mine la viitoarele întâlniri.
Niciunul dintre cei care erau cu ea nu observase nimic. O pace profundă îi invadase sufletul și se
simțea foarte fericită. Ea a descris locul, fazele de așteptare, întâlnirea și ploaia care mă udase.
Nu lipsea nimic. Eram tot mai surprins și mai presus de toate am fost impresionat de viteza cu
care au avut loc evenimentele. Dar eram fericit că am un „ martor ” la ceea ce mi se întâmplă.
Am informat-o pe Tina despre identitatea omului venit din spațiu.

I-am spus că l-am văzut în casă, într-o mare lumină, apoi și ea a început să citească povestea lui
Tobit.
Am împărtășit experiențele noastre unor prieteni. În timpul nopții, însă, m-am chinuit de teamă
să nu fi eșuat în secretul cerut de Rafael; am continuat să mă învârt în pat, spunându-mi că poate
am creat niște probleme și că poate Rafael nu mi se va mai arăta niciodată. Aveam aceste gânduri
când vocea Arhanghelului s-a făcut auzită.
” Nimic nu este întâmplător ”, mi-a spus el cu simpatie. " Nu-ți face griji; ceea ce s-a întâmplat
era prevăzut. Va fi atât Tina, cât și prietenii tăi la următoarea întâlnire și vei face ceea ce îți vom
cere să faci ". Temerile mele s-au transformat în bucurie și mare consolare. Am sunat-o pe Tina
în toiul nopții și am adormit că era deja dimineață.
În după-amiaza zilei de întâi mai eram pe autostrada spre Finale. Am fost conduși din nou la Calice
Ligure. De acolo am urcat pe munte.
Rafael mi-a spus la un moment dat că cei patru prieteni care ne însoțeau vor trebui să aștepte
într-un loc la câțiva kilometri distanță de punctul în care va avea loc întâlnirea. Le-am arătat unde
să se oprească și am mers mai departe cu Tina. Am ajuns acolo unde văzusem prima oară discul.
Rafael m-a invitat să continui și am pornit spre un drum foarte abrupt. Fiat 500-ul meu abia putea
urca deoarece nu mai exista nicio urmă de asfalt și pământul era presărat cu pietre, se mergea
încet.
Din când în când, Rafael spunea ceva, dar auzeam și vocile altor frați care erau cu el.
“ Aceasta este valea contactelor! ”, A exclamat Tina cu o bucurie de nedescris. “ Parcă îi aud peste
tot ”. Nu avea niciun pic de frică, ci doar dorința de a-i întâlni.
Așa cum făcuse Rafael cu mine prima dată, am invitat-o să stea liniștită în timp ce aștepta. Am
ajuns la o pajiște din care nu era posibil să continuăm, iar eu am oprit motorul.
Abia atunci am observat că era o zi vântoasă sub un cer cenușiu. Dar nu am avut timp să mă
gândesc la asta, pentru că am auzit imediat pași în spatele nostru.
M-am întors și am văzut trei bărbați apropiindu-se. Mă temeam că Tina s-ar putea emoționa. În
schimb, ea a coborât din mașină și s-a îndreptat spre ei de parcă ar fi întâlnit prieteni de multă
vreme cunoscuți. Am urmat-o și m-am trezit față în față cu Rafael, care purta un costum un pic
larg de culoare argintie.
M-a salutat cordial, a salutat-o pe Tina și la fel și celelalte două persoane prezente cu Rafael, care
erau îmbrăcate mai mult sau mai puțin ca Rafael, erau înalți. Fețele lor erau frumoase și exprimau
o mare bunătate și o prezență plăcută.
S-au prezentat și au spus că numele lor era fictiv, dar că le fusese dat de un frate de pe Pământ,
George Adamski, care îi întâlnise cu câțiva ani mai devreme.
” Eu sunt Orthon ”, a spus cel mai înalt dintre cei doi.
” Numele meu este Firkon ”, spuse celălalt.
Rafael m-a luat de braț foarte grațios și m-a condus cu blândețe mai departe, spre o ușoară dună
de iarbă. S-a așezat pe iarbă și eu am făcut același lucru, așezându-mă lângă el. Cei doi frați din
spațiu au rămas să vorbească cu Tina nu departe. Îi vedeam părul suflat de vânt. Norii mari se
deplasau rapid pe cer. Rafael și ceilalți păreau să nu acorde prea multă atenție acelui vânt.
” Și mie mi s-a dat un nume fictiv ”, mi-a spus Rafael; " M-au numit Ramu, dar acum este bine să
se știe cine sunt cu adevărat. Ce vor trebui să știe frații Pământului este rolul pe care Tatăl ni l-a
atribuit cu mult timp în urmă pentru ca salvarea voastră pe planetă să poată fi realizată ".
Eram atras de sentimentul de măreție și simplitate emanat de Rafael, un echilibru perfect
domnea în fiecare gest al său și totul din el denota înțelepciune și cunoaștere.
Afabilitatea lui rafinată era total naturală.

” Frații care așteaptă mai jos ”, a adăugat el, ” vor avea semne că au participat la această întâlnire
a noastră ”.
Vorbea limba italiană perfect, fără nicio inflexiune dialectală. Știam că nu are nevoie să vorbească
pentru a comunica, dar mi-a plăcut foarte mult că a făcut-o deoarece așa îl simțeam mai aproape.
“ Mesajul pe care vi-l dăm ”, a spus el, “ interesează pe toți oamenii de bunăvoință de pe Pământ.
Acest lucru va avea un preț pentru voi: nu toată lumea vă va crede, vă va înțelege și vă va iubi.
Dar noi vă vom ajuta și susține. Este o misiune de Iubire și salvare ”.
Nu aveam nicio îndoială cu privire la sinceritatea și bunătatea cuvintelor sale, chiar dacă sensul
real a ceea ce spunea îmi scăpa.
Am simțit că era corect să se vorbească despre Iubire și salvare și că voi face ceea ce mi se cerea
spre binele oricui.
” V-am dorit aici sus ”, a adăugat el, ” departe de poluarea orașului, pentru a vă spune că
contactăm tot mai mulți oameni de pe Pământ.
Unii ne văd pe cerul vostru, alții văd lumini, au semne, vise și viziuni. Unora ne arătăm cum este
acum cu tine. Acești martori ai noștri devin apoi purtătorii de cuvânt ai celor care nu ne-au văzut.
Nu este mult timp de pierdut. Dacă oamenii nu-și înțeleg greșelile, în curând se vor întâmpla
lucruri foarte grave. Au fost prevăzute de Scripturi și unii o știu, dar, din păcate, majoritatea nu
cred și au convingerea că ceea ce a fost scris este o poveste ”.
A tăcut gânditor și apoi a spus: ” Astăzi vântul este puternic, dar în curând se va ridica din cele
patru colțuri ale Pământului, un vânt mult mai puternic și va mătura fiecare nor. Confuzia care
domnește acum pe Pământ le permite puținora să înțeleagă că toate profețiile pe care le-am dat
oamenilor capabili să le transmită fidel se împlinesc. Au fost batjocoriți, neînțeleși, persecutați și
chiar uciși. Cu toate acestea, cuvintele lor și-au găsit împlinirea în toate epocile ".
” Atâta durere ”, a adăugat el cu un ușor oftat, ” multă durere va fi evitată fraților Pământului,
dacă renunță la mândrie și la folosirea forței. Dacă renunță la folosirea răului pentru a lupta
împotriva răului, atunci calea va fi scurtată și veți face pași mari spre bine ”.
Vântul a continuat în furie și, în momente, îți lua respirația. A scuturat copacii, a măturat iarba
din pajiști. Am avut impresia că natura a participat la lucrurile spuse de Rafael despre viitorul
furtunos al planetei noastre. El s-a uitat în ochii mei și mi-a spus: ” Dacă nu veți deveni simpli și
buni, dacă mândria și spiritul de dominare din voi nu sunt eradicate, nu veți putea primi adevărata
cunoaștere care permite o evoluție corectă. Este important ca toată lumea să-și deschidă inima
înțelegând aceste adevăruri. Mulți batjocoresc aceste adevăruri din cauza aroganței lor. Astfel
mântuirea lor nu este posibilă ".
I-am exprimat acelui frate din spațiul cosmic nedumerirea mea cu privire la posibilitatea ca un
astfel de mesaj să poată fi primit pe Pământ.
“ Toate acestea ”, a continuat Rafael răspunzând la cuvintele mele, “ se întâmplă de mult timp în
rândul oamenilor de pe această planetă. Dar este necesar ca adevărul să fie rostit cu voce tare,
astfel încât cei care îl așteaptă și vor să-l întâmpine să poată să o facă. Pentru cei care nu cred
există alte misiuni pe care Tatăl Ceresc le pune în acțiune si altele mai importante vor avea loc,
astfel încât nimeni să nu cadă victima răului. Mulți dintre noi am coborât dintotdeauna pe Pământ
și uneori ne naștem într-un corp pământesc pentru a putea îndeplini sarcini foarte dificile și
pentru a contracara răul. În orice caz, trebuie mai întâi să se salveze pe sine și abia apoi se poate
realiza lucrarea pentru care s-a născut pe Pământ ”.
Eram uimit de ceea ce învățam.

” Deci ”, am întrebat, ” pe Pământ se vine din spațiu pentru a învăța să fi bun sau pentru a-i ajuta
pe cei care trebuie să învețe. Apoi este ca și cum ai intra într-o tranșee: mai întâi trebuie să fi
atent la pericolul de a fi ucis și apoi poți înainta spre inamic pentru a-ți ajuta colegii soldați să se
salveze pe ei înșiși ”.
” Da ”, răspunse Rafael, ”dar în acest război armele folosite sunt Iubirea și înțelepciunea,
bunătatea și răbdarea și credința că planul de salvare al Tatălui, profetizat prin Scripturi, va fi
împlinit complet, în ciuda faptului ca oamenii nu cred în asta. Dumnezeu a fost numit Domnul
Oștirilor. Biblia vă spune despre o luptă între armata cerească și forțele răului. Ei bine, armata
Domnului are oștile sale în spațiu care fac tot posibilul pentru triumful binelui asupra Pământului:
o armată angajată într-un război al Iubirii și mântuirii de rău. Vor fi din ce în ce mai mulți oamenii
care vor coborî pe Pământ pentru această mare misiune. Suntem mulți ".
” Și aceștia știu de asta? ” Am întrebat.
” Mulți nu știu ”, a răspuns el, ” pentru că amnezia împiedică amintirea clară a originii lor.
Amnezia este necesară pentru ca șederea în timpul vieții pe planetă să nu fie prea dureroasă. Dar
apoi fiecare frate aparținând Iubirii Universale care și-a încheiat timpul pe Pământ, își recapătă
memoria deplină despre cine este, și va putea să-și evalueze opera și ajutorul care din partea
noastră nu va lipsi niciodată ”.
Am întrebat: ” Vorbește și Scriptura despre asta? ”.
” Sigur ”, mi-a spus; ” în Geneza se povestește că copiii lui Dumnezeu s-au născut pe Pământ
pentru a vindeca societățile din acea vreme, care erau deja foarte corupte de rău, și au luat ca
soții fiicele oamenilor care le-au plăcut. Au fost mari operațiuni de purificare, pentru ca binele să
prevaleze asupra răului ”.
Acea ființă excepțională îmi spunea lucruri pe care nu le înțelegeam pe deplin la acea vreme.
Știam, totuși, că îmi citea gândurile si în inimă. Acum eram sigur de înțelegerea și bunătatea lui.
Am rămas tăcut pentru a reflecta la cuvintele lui și la ceea ce îmi spusese.
” Te întrebi ”, a spus el, ” de ce nu ne arătăm deschis tuturor locuitorilor Pământului, de ce nu

facem ceva virtuos, măreț, astfel încât adevărul să fie cunoscut de toată lumea și toată lumea să-
și deschidă ochii odată pentru totdeauna. Acestea sunt întrebări pe care și le-au pus mereu un
număr mare de oameni ai Pământului, adică de când Pământul a devenit o planetă a mântuirii.
Acum vă spun ceea ce a fost deja spus și explicat în acel moment.
Acest lucru nu este posibil și nu va fi posibil până când frații Pământului nu își deschid inimile spre
smerenie și către Iubirea Tatălui. Noi lucrăm pentru binele vostru total, cunoaștem realități care
scapă judecății voastre care între timp a devenit tot mai deviată spre rău. Știm să operăm și să
așteptăm. În alte epoci, când lucrurile nu erau încă acolo unde sunt astăzi, ne-am arătat și v-am
îndrumat în mod vizibil. Dar nu am putut încălca darul liberului arbitru acordat de Dumnezeu
tuturor copiilor săi, iar puterea voinței voastre de a experimenta răul v-a făcut să comiteti acțiuni
și mai grave din cauza cunoștințelor pe care le ați avut. În tot cosmos-ul celor mai avansați frați
nu li se permite să încalce libertatea celor care mai au încă un drum lung de parcurs. O mare parte
din răul care se află pe pământ nu poate fi eradicat înainte ca ei înșiși să fi experimentat efectele
sale fatale și asta din cauza durității inimii lor. Nu pentru că binele nu are putere de mântuire,
care ar fi într-adevăr cea mai scurtă și mai binecuvântată cale de către Tatăl ”.
Rafael se ridică. Am făcut și eu la fel.
” Acum trebuie să ne despărțim ”, a spus el.
Tina și cei doi frați ai spațiului care vorbiseră cu ea s-au apropiat.
” Noi ”, a spus Rafael, ” lucrăm prin toate mijloacele pentru ca binele să fie realizat definitiv pe
Pământ. Aceasta implică alegeri din partea noastră în coerență cu legile universale dorite de
Dumnezeu. Uneori, acestea sunt greu de înțeles pentru voi care urmați logica puterii umane
contrare Iubirii Universale.
Având în vedere îngustimea cunoștințelor voastre, vă înșelați când ne judecați. Acesta este
motivul pentru care s-a spus și scris să nu judecați. În schimb, voi judecați pe Dumnezeu, noi și
frații voștri. Când veți atinge adevărata cunoaștere, atunci eroarea de a judeca vă va fi evidentă.
Și adevărata cunoaștere este în Iubire. Planeta Pământ are mai puțină Iubire decât aerul pe care
îl respiră locuitorii săi ”.
Vântul continua să sufle, scuturând totul. M-am gândit că, dacă acei frați atât de amabili și de
buni aveau astfel de expresii de îngrijorare pentru lucrurile planetei noastre, situația trebuia să fi
fost mai gravă decât ignoranța mea îmi permitea să înțeleg. Ne-am luat rămas bun cu dragoste.
Rafael ne-a asigurat că ne vom întâlni din nou și în curând.
Se îndreptară spre discul ascuns în vegetație. Am avut impulsul de a-i urma; dar Rafael s-a întors
și fără să-și miște buzele mi-a spus: “ Nu acum. Va veni timpul când o să puteți urca în navele
noastre ”.
M-am oprit; apoi am vrut totuși să avansez, dar o forță m-a atras înapoi, așa că am renunțat la
scopul meu. Tina a făcut cu mâna la revedere și frații s-au întors din nou la semn. Apoi am văzut
discul ridicându-se deasupra acelei vegetații cu o viteză amețitoare a urcat spre nori și între ei a
dispărut.
Când am coborât în vale, prietenii care așteptau acolo ne-au spus că au văzut discul și au perceput
și câteva părți ale conversației pe care am avut-o cu frații și pe care o avuseseră telepatic. Ne-am
întors încântați și am încheiat seara într-un restaurant modest din Finalborgo vorbind despre
întâlnirea avută.
Apoi am reluat drumul înapoi spre Genova.
5. Ființa Cerească
Rafael ne vorbise din nou în toiul nopții și în timpul zilei. Ne spunea că acest mod de comunicare
este numit “ contact cosmic ”, și prin acest mod puteam comunica ori de câte ori voiam noi. Ne
învățase și câteva reguli de prudență: de fiecare dată când am fi intrat în contact cosmic cu el, ar
fi trebuit mai întâi să ne rugăm Arhanghelului Mihail pentru a putea fi protejați.
“ Chemați-l pe Arhanghelul Mihail ”, ne spuse “ și nu ve-ți mai avea nimic de temut! ”; și noi așa
făceam. Într-o noapte, înainte să adorm Rafael îmi vorbise și îmi spusese: “ Acum încearcă să te
liniștești întrucât vei primi o vizită ”. Rămăsesem tăcut fără să mă mișc în vreun fel, cugetând la
cuvintele sale.
Mă gândeam la acest mare dar care îmi fusese acordat, acela de a putea comunica cu frații
cosmici. Stiam că fiecare frate de pe Pământ, poate vorbi cu spiritul său fraților spațiului.
Învățasem că nimeni nu este singur în cosmos și că frații nu-i abandonează pe cei care trăiesc în
dificultate pe planeta noastră. Ei îndrumă, ajută și lucrează în favoarea celor care le permit lor să
fie ajutați și conduși în viața. Uneori o fac manifestându-se, alteori dau semne ale acțiunii lor sau
intervenția lor urmează căi misterioase și nu pare evidentă.
Îmi amintisem de recomandarea lui Rafael de a sta calm și mă relaxasem mai mult decât eram
deja. Orele nopții treceau, somnul creștea dar nimic nu se întâmpla. Am crezut atunci că vizita
care îmi fusese anunțată va avea loc în somn. Rafael, într-adevăr, mi-a explicat de asemenea că
visul este participarea la viața cosmică sau spirituală unei alte dimensiuni care există în noi și că
nici visele aparent inconsistente și lipsite de sens nu sunt de fapt deloc așa cum am putea crede.
Acum știam că frații spațiului comunică cu noi prin vise care în acest caz sunt mesaje cât se poate
de reale: chiar Sfintele Scripturi sunt pline de episoade în care Domnul face cunoscută voia Sa, în
timpul somnului. În acea stare, într-adevăr, omul este mai deschis și receptiv să primească
instruire și mustrare de sus. Mă gândeam la aceste lucruri și mă convinsesem că ceea ce urma să
vină, adică venirea vizitatorului meu ar fi fost cum descrisesem mai sus, până când în fața mea
zărisem o lumină multicoloră. Mă uitasem mai de aproape și observasem că devenea tot mai vie.
Era ca și cum mâna unui mare artist compunea fața și silueta unui bărbat de treizeci de ani cu linii
și lumini.
Când acea capodoperă se terminase, aveam în fața ochilor o figură de o frumusețe minunată.
Întreaga mea ființă era extaziată. Trupul lui era îmbrăcat într-o tunică albă, ținută lateral de un
șnur. Fața Lui era de o blândețe de nedescris. Fruntea și toate liniile feței erau într-o armonie si
de o maiestozitate la care nu aș fi putut să mă gândesc vreodată. Avea ochii albaștrii, părul șaten
care îi cădea până pe umeri.
Barba bine proporționată completa acea figură luminoasă. Acea ființă cerească emana o forță de
viață misteriosă și profundă, o gingășie infinită care îți oferea o pace sufletească. Simțeam în El o
dragoste foarte pură și mi se părea că mi-o comunica într-un mod duios.
S-a apropiat de mine, iar cu un zâmbet ușor își exprimase toată amabilitatea Sa. Aderase la
întreaga mea ființă și nu putusem să nu mă recunosc în El. În chipul Său dulce mă vedeam pe
mine. Simțeam în mine dragostea Sa pură ce o emana acea ființă.
Simțeam sentimente atât de sublime încât greu se pot descrie: eram într-o stare de fericire și
comuniune perfectă. Lumina Lui invadase fiecare celulă a corpului meu; frumusețea Lui
strălucitoare îmi dădea o mare liniște și o profundă dorință de bunătate și iubire.
Când totul a dispărut, a rămas în mine o bucurie de nedescris.
Voiam să știu cine era vizitatorul meu: un nume tot răsuna în mintea mea ca și o notă muzicală
dulce, dar nu îndrăzneam să îmi confirm această presupunere. Interveni vocea lui Rafael, “ Îl vei
revedea într-o altă înfățișare ” spuse; apoi nu a vrut să mai spună nimic altceva. Vorbisem despre
asta cu Tina. Stiam că duminica ce urma ar fi avut loc o nouă întâlnire cu frații. Instrucțiunile erau
să mergem pe autostradă în direcția Rapallo(Genova). Le spusesem și prietenilor noștri, se
bucuraseră să ne însoțească. Participarea lor discretă și pasională mi se păruse un alt mare cadou
din partea fraților, care făceau acum parte din viața noastră de zi cu zi.
Lăsasem mașinile pe dealurile din Zoagli(Genova). Paolo, Anna, Gianna și Roberto se opriseră pe
o pajiște. Eu și Tina continuasem pe jos pentru că se terminase drumul. Continuam să urcăm
fericiți ca niște copii care merg la o petrecere. În ciuda vremii ploioase și a aerului încă rece,
transpiram în timp ce urcam. Observasem că în acel an 1980 vremea nu voia să se
îmbunătățească.
Ne învârtisem în jurul coastei și ne trezisem uitându-ne la o vale care era foarte înclinată. De
departe puteam vedea marea și o mică întindere a coastei. Am decis să ne așezăm și să ne
odihnim. Iarba era umedă și observasem ca era pe cale să plouă din nou.
Deschisesem umbrela pe care o adusesem cu noi și am reluat cățărarea. Făcusem doar câțiva
pași, când o ușoară vibrație ne pătrunsese în urechi. Ne uitasem către cer si văzusem un mare
disc zburător făcând mișcări circulare deasupra noastră, ca și când ar căuta un loc liber unde să
aterizeze.
Agilitatea cu care obiectul zburător se mișca era absolut extraordinară. Nu avea lumini aprinse
iar culoarea era argintie închisă. Simțeam ceva apăsător ca de zdrobire asupra întregii persoane.
Tina a țipat cu voce tare: “ Rafael ce se întâmplă? ”.
Căutam contactul cosmic pentru a ști de ce am simțit acea senzație puternică care ne provocase
o teamă puternică. Senzația de a se simții zdrobit crescuse și mai tare, apoi discul începuse să se
îndepărteze și imediat ne-am simțit din nou bine. Vocea lui Rafael ne-a spus: “ Am vrut să vă
lăsăm să experimentați acea senzație puternică pentru a vă face să înțelegeți cum de fiecare dată
când vă contactăm, trebuie efectuată o operație de purificare în voi și reordonare a energiilor
voastre. Planeta voastră este poluată, deoarece așa este și inima oamenilor.
Pământul nu este în pace: vibrațiile descompuse, cum ar fi pasiunile care agită pământenii,
creează zone din ce în ce mai mari ale planetei, unde energia vitală este descompusă. Într-o zi
veți înțelege aceste realități care nu pot fi studiate de știința voastră. Cei puțini care au început
să le înțeleagă sunt neînțeleși și izolați ”.
Ascultam vocea lui Rafael și îmi era teamă că sentimentul acela al apăsarii s-ar putea reîntoarce.
“ Acum ne vom îndepărta ” spuse Rafael din discul zburător “ Continuați-vă drumul, mai sus ne
vom întâlni ”. Continuam să urcăm anevoios din cauza ploii și a noroiului.
Iarba era umedă și alunecoasă. Ne ajutam reciproc la urcare și ne țineam de crengile copacilor
până când ajunsesem la o cărare care se lărgea și dădea într-o mică pajiște. Nu ajunsesem încă
acolo, că deja discul era aterizat la câțiva zeci de metri distanță de noi.
Am fost uimit să văd cum cele trei sfere ce se sprijineau pe pământ erau ieșite de sub obiectul
spațial, conectate la brațe de sprijin care se întindeau corespunzător; țineau obiectul zburător
într-un echilibru perfect în ciuda locului abrupt.
“ Ce minunat! “ a exclamat Tina.
Între noi și disc, la câțiva metri distanță era Rafael. Ploaia aproape se oprise, însă omul spațiului
părea să nu se preocupe deloc. Ne salută cordial și se apropiă de noi.
“ Este foarte frumos că ne întâlnim aici sus! ” spuse. “ Acest loc de întâlnire este grațios ”. Tina îi
făcuse o observație vizitatorului din spațiul cosmic că întâlnirile noastre aveau loc aproape
întotdeauna sub ploaie. “ Nu va fi întotdeauna așa ”, răspunse Rafael. “ Însă Pământul va trebui
să fie purificat. Va trebui să curgă încă multă apă și nu doar aceasta ”.
Tina i-a spus atunci că este foarte fericită, iar până la urmă și ploaia făcea parte din întâlnirile
noastre. Înțelegea sensul de purificare pe care îl exprima acest indispensabil element natural.
Rafael ne invitase să ascultăm vocea ploii. El spunea că oamenii de pe Terra pierd din ce în ce mai
mult contactul cu natura. “ Recuperarea naturii “, a adăugat el, ‘’ înseamnă vindecarea a multor
rele ”.
Rămăsesem tăcuți. Apa cădea pe frunze și pe iarbă. Faptul că acea ființă stătea aproape de noi,
oferea aerului din jur un nou sens dat fiind că era înnorat și totul ud în jur.
‘’ Dacă oamenii Pământului nu se vor întoarce în pace cu Creația și nu vor știi să contemple natura,
ea nu se va dezvălui inimilor lor.
Nu vor putea evolua în ciuda tuturor descoperirilor științifice ‘’.
‘’ Adevărata cunoaștere care duce către adevărata evoluție a copiilor lui Dumnezeu include
realitățile unor lumi infinite ale universului care depășesc simpla dimensiune materială.
Știința voastră care investighează materia și nu presupune ceea ce depășește aceasta, vă va
conduce să explorați suprafața externă a Creației cu marele pericol de a-i reprezenta greșit
esența. Acesta este motivul pentru care realizările voastre vor fi întotdeauna folosite greșit ‘’.
Între timp ploaia a încetat, iar noi am închis umbrela. Rafael se sprijinise ușor de un copac și din
când în când se uita în jur pentru a admira vegetația înfloritoare.
Înțelegeam că întâlnirea nu ar fi durat încă mult timp.
Rafael ne invitase să pășim pe o porțiune de teren aproape de el, în partea opusă a discului
zburător.
“ Știința voastră ’’, a continuat el, ‘’ va trebui să-și înțeleagă limitele. Materia nu poate depăși
materia. Dacă se va înțelege că adevărata cunoaștere are și alte căi, atunci și știința va fi de ajutor
pe drumul încă de parcurs. La cum sunteți acum și cum vreți în continuare să fiți, nu vom putea
niciodată să vă transmitem cunoștințe superioare.
Le-ați folosi în scopurile voastre de dominare și, prin urmare, în mod periculos. Sunteți deja pe
punctul de a aduce dezordine și poluare și în spațiul din jurul Pământului.
Dar ne veți găsi vigilenți și nu vi se va permite să aduceți distrugerea și moartea dincolo de planeta
voastră ‘’.
Mergeam pe cărare, unul lângă celălalt. Rafael, înalt și maiestuos, era între mine și Tina; pasul lui
era sigur și ușor: purta pantofi închiși, dintr-un material care părea a fi foarte ușor, de culoarea
cuprului.
Purta un costum, destul de strâns, asemănător culorii pantofilor.
“ Voi aparțineți frăției Iubirii Universale ‘’, spuse Rafael, atunci eu l-am întrebat: ‘’ Deci asta
înseamnă că voi nu ve-ți permite Pământenilor periculoși să se aventureze dincolo de spațiul
cosmic? ’’.
‘’ Mijloacele noastre de trasport sunt pașnice ‘’, a răspuns Rafael iar apoi continuă: ‘’ Dar, dacă
veți persista cu planurile voastre de război și veți derula programe pașnice false încercând să le
ascundeți, acestea din urmă nu vor putea deveni realitate niciodată ‘’.
‘’ Pentru că nu vom permite. Mai întâi va trebui să învățați lecția bunătății, a dreptății Universale,
a Iubirii. Doar atunci veți putea face ceea ce doriți “.
‘’ Asta înseamnă, dacă am înțeles corect ‘’, am spus apoi, “ că nu veți folosi niciodată violența
pentru a împiedica omulului de pe Pământ să acceseze spațiul cosmic, dar veți acționa în așa fel
încât să nu-i fie posibil să ducă dincolo de planetă, de exemplu, bombe atomice și orice ar
compromite spațiul cosmic necontaminat ’’.
‘’ Exact ‘’. Îmi confirmase Rafael ‘’ Iar acest lucru este prevăzut de legile Universale ale lui
Dumnezeu ‘’.
Rafael se oprise din vorbit preț de câteva momente, apoi ne explicase că Sfânta Scriptură arată
clar că nu ar fi fost posibil ca fii Tatălui care s-au răzvrătit față de Iubirea Sa, să depășească o
anumită limită acordată. Că numai în bine Tatăl nu a pus limite drumurilor care sunt parcurse de
oamenii de bunăvoință ai Săi.
‘’ Planetele întregului Cosmos ‘’, a spus el încet, ‘’ aparțin Iubirii Universale. Toți sunt angajați
într-un proces de Iubire, de serviciu unul altuia. Fiecare frate se simte astfel pentru că este un fiu
al Creatorului, Unicul Tată. Cunoașterea nu înseamnă ‘ putere ’ ca pe planeta voastră, ci mai
degrabă ajutorare celor care au nevoie, înseamnă mai multă smerenie și bunătate.
A iubi înseamnă a oferi fără să aștepți nimic în schimb. Primirea de ceva este deja implicită în
Iubire, dar nu acesta este motivul care ne determină să ne iubim unii pe alții. Pe Pământ,
cunoașterea este folosită pentru a domina frații.
Prea des cei care sunt la vârful piramizii comit nedreptăți și uită ce înseamnă să fii mai jos. Singura
putere pe care noi o recunoaștem, este puterea iubitoare a Tatălui Ceresc. Cunoașterea și
responsabilitatea sunt ajutor și bunătate, smerenie și simplitate în fața lucrurilor imense ale
creației ‘’.
Tina făcuse un comentariu și observase cât de departe noi pe Pământ, eram încă de o realitate
atât de simplă și minunată.
Ea mai spunea că învățăturile lui Rafael despre viața pe planetele aparținând Iubirii Universale,
este visul multor Pământeni care așteaptă pacea și dreptatea să vină.
‘’ Mulți oameni de pe Pământ ‘’, a adăugat Rafael, ‘’ nu iubesc și nu acceptă legile Universale ale
creației. Alții au răsucit aceste adevăruri, le-au complicat în funcție de duritatea minții lor și îi
învață pe oameni să poarte poveri pe care nici ei nu le pot purta. Și asta a fost spus și scris în
multe rânduri. Astfel se face că mulți frați de pe Pământ nu respectă legea Divină pentru că sunt
niște rebeli autentici iar alții pentru că nu o consideră reală și dreaptă. Acești maeștri răi au o
mulțime de responsabilități față de frații lor. Sfintele Scripturi sunt aspre față de acești oameni ‘’.
I-am spus, atunci, că parcă unele dintre acele adevăruri mi se păreau cunoscute, fuseseră
enunțate în urmă cu două mii de ani de Iisus din Nazaret.
‘’ Când veți transmite aceste cuvinte fraților voștri de pe Pământ ’’, spuse Rafael, ’’ veți găsi unii
care vă vor spune că toate acestea sunt povești; alții vă vor spune că, din moment ce același
mesaj a fost dat în urmă cu două mii de ani, nu văd necesitatea repetării acestuia.
Vă vor spune că nu este nevoie să repetați din nou, pentru că deja știau. Vă avertizez de acești
oameni. Dacă omul de pe Pământ ar fi învățat cu adevărat această lecție și ar fi pus-o în practică,
noi nu am fi aici astăzi pentru a vă spune aceste cuvinte. V-am fi spus mai multe și am fi vorbit
despre alte lucruri. Dar nu vă întristați prea mult inima: mulți așteaptă aceste cuvinte ale noastre
și se vor bucura auzindu-le ‘’.
Ne oprisem lângă un tufiș, Rafael în timp ce îi vorbea, îl mângâia și îl admira așa cum se putea
face cu o creatură umană. Tina redeschisese umbrela pentru că începuse să plouă din nou. Rafael
era dizinteresat de faptul că ploaia îi uda capul. Părul lui continua să rămâna uscat, ceea ce mă
făcuse să cred că un anumit tip de energie îl ajuta.
‘’ Terra ‘’, continuă Rafael mângâind planta, ‘’ era grădina Edenului menționată în Sfânta
Scriptură. Edenul este întregul cosmos fidel Iubirii Tatălui Creator ”.
” Într-o zi, însă, oamenii de pe Pământ au vrut să mănânce rodul cunoașterii binelui și răului.
Era interzis pentru că era dăunător creaturilor. Tatăl Ceresc îi avertizase. Dar Pământenii nu au
vrut să aibă încredere în îndemnul Tatălui și astfel au început experiențele lor: așa a început ciclul
actual. Aceștia, care mâncaseră din fructele infinite ale Iubirii Universale, nu voiau să mănânce
decât un singur fruct: acela al dorinței de a încerca puținele căi ale răului. Spuseseră că Iubirea
Universală era monotonă și plictisitoare, defăimând astfel fantezia Creativă Divină.
Omul a înlocuit apoi răul cu binele, egoismul cu dragostea, războiul cu pacea, involuția cu
evoluția. Omul devenise brutal și pentru aceasta a dat din nou vina pe Tatăl care le acordase o
libertate demnă în Iubirea Sa tuturor copiilor Săi. Și așa atunci se împliniră cuvintele: Dacă veți
mânca acel fruct interzis, veți muri ‘’.
Fratele spațiului devenise serios, manifestând o suferință interioară care mă lovea profund. Tina
îl privi în față cu un aer de așteptare. Lumina feței lui strălucea cu aceași intensitate și îmi dădea
un sentiment de speranță. Calmul său și bunătatea expresiilor sale sugereau că există un plan de
salvare.
‘’ Cum va fi posibil ‘’, a întrebat Tina, ’’ să ieșim dintr-o situație care continuă pe Pământ de mai
multe milenii? ‘’.
‘’ Totul a fost scris ‘’, a spus Rafael, îndepărtându-se de tufiș. ‘’ Totul a fost prevăzut cu privire la
alegerile libere ale oamenilor de pe Pământ și totul a fost pregătit pentru salvare într-un mare
plan al Iubirii conform dreptății și bunătății legilor universale. Oamenii rebeli nu au fost lăsați
niciodată să se descurce singuri, ci au fost ajutați, îndrumați, pedepsiți și consolați. Va exista un
moment în care Cel căruia i s-a dat putere pe Pământ și în Rai va interveni cu ai Săi, și atunci va
avea loc sfârșitul decretat al răului. Pentru cei care nu sunt încă gata să fie mântuiți, Dumnezeu
Va gândi si pentru ei un plan de salvare. Atunci noi nu vom mai putea face nimic.
Vom lua act de noul plan pregătit de Tatăl, dar pentru ei va fi multă durere și dezamăgire că nu
au reușit să înțeleagă și să fructifice o mare șansă de salvare ‘’.
56/ Îngeri în astronavă
Tăcuse. Apoi Rafael adăugase:

‘’ Noi suntem Heruvimii Sfintei Scripturi. Am fost puși de Dumnezeu însuși în custodia Edenului.
Nu vom permite niciodată accesul oamenilor de pe Pământ la Edenul necontaminat, până când
aceștia nu se vor transfoma din spirite rele în spirite ale Iubirii Universale.
Cucerirea spațiului altor lumi le este interzisă de justiția legilor Universale. Mai întâi vor trebui să
renunțe definitiv la rău.
Atunci când o vor face-o, Pământul va fi din nou Grădina Edenului și pământenii vor fi întâmpinați
de Frăția Universală. Impedimentul va fi eliminat iar noi vom putea reveni pe Pământ circulând
liberi iar voi pe planetele noastre. Ca și în trecut, înainte de rebeliune ‘’.
Tina zâmbi și își pusese dorința ca acea zi să vină curând. Rafael îmi citise gândurile și îmi repetase
înca o dată ceea ce-mi spusese deja.
‘’ Noi ‘’, spuse, ‘’ nu folosim violența niciodată. Violența aduce întotdeauna violență, ura aduce
ură și moartea aduce moarte. Armele noastre sunt Iubirea, înțelepciunea, știința și răbdarea.
Dar suntem activi dincolo de imaginația voastră. Nu vom permite ca răul să fie dus în cosmos-ul
unde domnește armonia, vitalitatea și dragostea. Noi dintotdeauna am renunțat la sugestiile
răului.
A fi creaturi cu limite necesită încrederea în Creatorul care ne-a făcut liberi și demni. Iubim legile
Sale și știm că Iubirea Sa deschide căi infinite spre viața veșnică.
Este absurd să nu vrei să renunți la puțin, ca să pierzi mult și să nu poți fi fericit.
Îl iubim pe Tatăl nostru Dumnezeu pentru că El ne iubește.
El ne iubește necondiționat și noi asemenea, pentru că așa este și corect să fie.
În curând, oamenii de pe planeta voastră vor înțelege acest lucru, iar apoi așteptată noua zi
pentru voi va veni. Am spus curând ‘’.
Ne pornisem în direcția discului care stătea sprijinit pe pământ.
‘’ Asta înseamnă ‘’, a concluzionat Rafael, ‘’ că Heruvimii vor fi în curând printre voi. Pământul va
fi din nou planeta Iubirii Universale și nu puterea răului.
Vă vom lua cu noi în spațiu și veți călătorii pe alte planete în astronave. Veți vizita numeroasele
case ale Tatălui iar noua eră a Iubirii va pune capăt istoriei milenare care a văzut între voi:
războaie, moarte și ruine ‘’.
Întâlnirea se încheiase aici. Rafael ne salutase și mersese spre obiectul spațial care ne atrăsese
privirea. Am fi vrut să-l vizităm. Rafael s-a întors spre noi, exprimându-și regretul că nu ne poate
îndeplini dorința încă.
Prin hublouri, văzusem două fețe foarte frumoase în interiorul discului. Îi salutasem cu mâna iar
înapoi ne salutaseră tot cu mâna. Ușa se închisese silențios, în spatele lui Rafael. Apoi, s-a aprins
lumina albă de pe vârful cupolei; se auzi un zumzet și am văzut cum cele trei sfere se retrăgeau,
în timp ce discul rămânea planând în aer.
Frunzele copacilor tremurau și tufișurile sufereau o rafală puternică de vânt. Simțeam o ușoară
presiune în timpane apoi discul s-a ridicat rapid pe verticală, apoi și-a pliat zborul în diagonală și
a dispărut în nori.
6. Astronava-mamă
Am traversat Spotorno, iar la ieșirea de vest a orașului am luat drumul care a continuat dintr-un
pasaj peste care a început o urcare abruptă. În aer se simțea acel sentiment de sărbătoare și de
bucurie care îi face pe cei care vin din oraș să se bucure.
Am intrat în pădurile de pini și în verdele naturii reînnoite și am parcurs câțiva kilometri.
Între timp, venise noaptea. Crestele munților erau abia vizibile cu o lumină reziduală slabă din
cer. Norii cedau locul stelelor.
Aerul purificat de ploaie era parfumat.
Am făcut oprirea mașinii prietenilor noștri pe un drum în afara șoselei și i-am cerut să aștepte
acolo, conform instrucțiunilor primite. Așadar, am continuat cu Tina în mașină.
După o scurtă plimbare printre copacii de pe strada principală, am continuat pe jos.
Întrucât era întuneric, ne-am ajutat reciproc de-a lungul drumului, cu lumina lanternelor
alimentate cu baterii pe care le adusesem cu noi. Tina mi-a spus că, dacă n-ar fi fost pentru frații
cosmici, nu s-ar fi aventurat niciodată într-un astfel de loc noaptea. Mergea cu greu din cauza
încălțămintei ei slab potrivite și ne țineam de mână ca să ne ajutăm reciproc, încercând să evităm
bălțile și noroiul.
După ce am mers mult timp, am auzit voci. Ne-am oprit să ascultăm. Erau voci de bărbat și femeie.
” Sunt ei ”, a spus Tina, " sunt sigură. Sunt deja aici ".
Eram sigur că erau ei, dar din moment ce niciun contact cosmic nu a confirmat-o, am preferat să
optez pentru prudență. Am îndemnat-o pe Tina să nu vorbească cu voce tare și să continue cu
prudență. În schimb, ea devenise veselă și nu arăta nicio teamă.
Înconjuram un tufiș lung, care urma să delimiteze, ca un gard viu natural, o zonă vastă, care
rămânea ascunsă vederii noastre. L-am parcurs în întregime, până am ajuns pe o porțiune destul
de mare de iarbă. Tăcerea era ruptă ici-colo de păsările nocturne.
Aerul s-a răcit vizibil, așa că am îmbrăcat bluzele pe care le adusesem cu noi ca măsură de
precauție. Cu ajutorul lanternelor, am explorat lunca de la distanță. Era necultivată și traversată
la mijloc de o stâncă care o împărțea în jumătate, astfel încât o parte era mai joasă și cealaltă
rămânea mai înaltă. Ne-am plimbat prin iarba udă.
“ Simt că sunt aici ”, repetă Tina; “ după părerea mea, sunt foarte apropape ”.
Dar am insistat ca ea să rămână calmă și am decis că trebuie să așteptăm unde suntem. Prin
urmare, ne-am așezat pe o piatră plată care părea uscată și am stat în tăcere așteptând un semn
al prezenței lor.
Se auzi vocea lui Rafael; a fost clar și aproape: “ Suntem deja pe pământ ”, a spus el, “ foarte
aproape de voi ”.
Tina s-a înveselit, spunând că l-a simțit.
Am oprit lanternele, iar Tina a arătat cu mâna spre ceva abia vizibil în fundul gazonului, unde
stânca ridica pământul: unde a început delimitarea ascuțită și întunecată a copacilor, o lumină
vagă a devenit treptat o lumină. Silueta unui trabuc imens care stătea pe gazon a început să
prindă contur în întuneric.
” Este minunat! ”, a repetat Tina. Am fost cuprinși de admirație și uimiți de ceea ce ne arătau
ochii. Lumina a crescut ca intensitate, iar acum am putut să o vedem bine. Avea o lungime de
câteva zeci de metri (poate 100-120) și înălțime până la vârful copacilor din spatele ei, în punctul
în care părea mai ovală. O serie lungă de hublouri rotunde emiteau raze de lumini colorate în
timpul nopții care păreau să nu depășească spațiul închis în zona locului.
După câteva minute s-a luminat complet, atât de mult încât părea o navă de croazieră de
petrecere și chiar mai mult de atât. Am fost atrași de culori și de lumina propagată peste tot, de
parcă avea atât de multe surse pe care nu le puteam localiza. Tina mă ținea de braț și voia să
mergem spre trabucul spațial.
” Să așteptăm ”, i-am spus. ” Cu siguranță ne vor spune ceva ”.
Am simțit pacea obișnuită din toate întâlnirile anterioare. Obiectul spațial a dat o senzație de
măreție care a făcut ca acel loc să pară atât de luminat încât de nerecunoscut. Părea locul unei
alte lumi.
Strălucirea navei a crescut din nou și din hublouri a început un joc de lumini care ni s-a părut
pentru ochii noștri o sărbătoare de neimaginat pentru frumusețea și varietatea sa. Acea lumină
și acele culori, acele jocuri ritmice și festive au făcut ca în suflet să vibreze sentimente de
nedescris. De la un capăt al trabucului au ieșit, unul după altul, patru discuri, atât de strălucitoare
încât au apărut ca globuri de lumină albă. S-au dus să se așeze pe gazon, în spațiul liber dintre noi
și marele „ trabuc ”.
Cele patru uși ale globurilor s-au deschis și au ieșit bărbați și femei.
Am recunoscut silueta lui Rafael și inima mi-a sărit în gât de bucurie. Tina a salutat cu mâna. Au
venit spre noi și o fosforescență slabă a apărut în jurul corpului lor. Rafael s-a apropiat mai întâi
de noi și ceilalți l-au urmat.
” Bine ați venit la această întâlnire! ”, a spus amabil Rafael. ” În seara asta veți întâlni alți frați
angajați în această misiune ”.
L-am salutat pe Rafael și împreună cu el pe Orthon și Firkon pe care i-am cunoscut anterior.
Orthon a fost solemn în silueta sa înaltă și purtarea sa nobilă. Firkon ne-a arătat prietenia lui, care
ne impresionase deja. Ne-am dat mâna. Privirea lor era plină de bunătate și gesturile lor
dezvăluiau o simplitate emoționantă.
Am fost apoi prezentați unui alt bărbat, a cărui înfățișare era foarte plăcută. A zâmbit, ca cineva
care vrea să spună multe lucruri fără să vorbească.
” Se numește Giorgio ”, l-a prezentat Rafael; ” se numește ca tine ”, a spus el arătând spre mine.
" Acest frate al nostru a trăit odată pe Pământ, unde a coborât într-o misiune. Acum este din nou
printre noi ". Ne-am dat mâna foarte călduros. Apoi, patru fete au venit spre noi a căror
frumusețe m-a impresionat. Cea care era mai puțin înaltă avea ochii albaștri și părul foarte blond.
” Eu sunt Kalna ”, s-a prezentat. ” Și sunt fericită că sunt alături cu voi ”.
” Numele meu este Ilmuth ”, spuse cealaltă, dând mâna cu bucurie. ” Bucuria mea pentru această
întâlnire este mare ”.
Era mai înaltă decât Kalna, iar părul ei negru îi curgea liber peste umeri. Ochii săi întunecați erau
foarte pătrunzători.
Frumusețea ei a fost însoțită de o mare modestie și simplitate, așa cum ne-a arătat în purtarea ei
și în cuvintele pe care ni le-a adresat.
Ni s-au prezentat alte două tinere brunete. Numele lor, însă, a rămas secret. Și ele au fost o
manifestare clară a frumuseții nepământene a harului și bunătății de neconceput. Bărbații și
femeile purtau salopetă cu pantaloni și mâneci destul de largi. Toți emanau o lumină ușoară.
” Aceasta este o întâlnire excepțională ”, a spus Rafael cu vocea sa dulce și profundă; " Este
important să îi cunoașteți pe frații care sunt dedicați acestei misiuni. Dar suntem mulți dintre noi
care vă îngrijesc. Ne veți cunoaște pe toți, dar nu acum ".
În aer se răspândise un parfum foarte dulce.
” Acest parfum ”, a spus Tina, ” este extraordinar; nu este al Pământului ”.
” Niciodată nu am simțit unul ca asta ”, am confirmat.
Frații au zâmbit. S-a creat o familiaritate care, într-un timp atât de scurt, nu ar fi fost posibil să
creăm printre oamenii planetei noastre.
Orthon s-a uitat la Tina cu duioșie și a rostit cuvinte atât de plăcute încât ea a plâns de emoție.
Ne-am așezat cu toții în cerc pe iarba umedă, indiferent de umiditate.
" Nu vă vom lăsa să vă îmbolnăviți pentru asta ", a spus glumind Rafael. ” Așezați-vă liniștiti ”.
Aerul părea acum cald, de parcă ar fi fost încălzit de acea lumină care ne-a bucurat inima. O mare
pace a unit sufletele cu natura. Vehiculele spațiale erau ca niște prezențe vii.
" Pământenii ", a spus Rafael, care stătea cu picioarele abia încrucișate, ” folosesc capitaluri
enorme pentru a intra în contact cu noi în spațiu. Și noi suntem peste tot pe Pământ. Suntem aici
printre voi. Iată-ne aici printre voi cu aceste nave vizibile dar suntem prezenți și cu alte nave care
pentru voi sunt necunoscute. Mulți știu despre existența noastră și prezența noastră, totuși spun
că ne ignoră. Mulți dintre cei care ne văd spun că ne comportăm într-un mod irațional și bizar și
că ne batem joc de ei. Dar ei nu vor să facă pasul scurt care i-ar determina să înțeleagă motivul
pentru toate acestea ".
A urmat o tăcere. M-am bucurat profund de acele prezențe și de liniștea acelei memorabile nopți
printre călătorii luminii. Mi-am amintit cuvintele pe care le rostise Rafael la întâlnirea de pe
înălțimile Zoagli și le-am comparat mental cu ceea ce spunea acum. Am fost convins că grădina
Edenului a fost distrusă și făcută de nerecunoscut de către oameni care se răzvrăteau față de
iubirea Tatălui Creator. Doar să fiu alături de acei frați m-a făcut să simt și să înțeleg multe lucruri:
mi-aș fi dorit ca noaptea aceea să nu se termine niciodată.
” Unii ”, a reluat Rafael, ” se întreabă dacă existăm ”.
Și își spun în sinea lor: ” Dacă există extratereștri, de ce nu se arată tuturor și nu ne contactează
în modul corect? Dar mulți oameni de pe Pământ știu foarte bine că noi existăm cu adevărat și
că nu le împărtășim egoismul și scopurile beligerante. În realitate, ei ar dori să ne aibă în puterea
lor ca să obțină de la noi cunoștințe care să le ofere posibilități și mai dăunătoare și dominante.
Acesta este motivul pentru care operăm într-un mod adecvat pentru a evita riscuri similare și
așteptăm momentul în care va fi posibil să le oferim cunoștințe fraților Pământului, astfel încât
să o poată folosi conform legilor universale date fiilor lui Dumnezeu ".
Omul care purta numele meu mă privea cu drag. Am simțit pentru el un mare sentiment de
recunoștință și admirație. Între timp, o privighetoare își auzea cântecul în copaci. Am ascultat
acele modulații cântătoare în tăcere. S-a răspândea din nou parfumul.
Rafael a spus: “ În curând, Pământul va fi din nou grădina Edenului. Dar oamenii Pământului, din
cauza durității inimii lor, înainte de a fi din nou fericiți, vor trebui să sufere mult. La final, Iubirea
care este în fiecare dintre ei va câștiga, pentru că este mult mai puternică decât orice altă pasiune
rea ".
Firkon a intervenit apoi cu vocea sa jovială: ” În Biblie ”, a spus el în mod viu, ” citim că evreii au
avut un exod care i-a scos din sclavie. Ei bine, acesta este mesajul nostru actual: Pământul să se
pregătească la un exod fără precedent în istoria sa. Niciun eveniment care s-a întâmplat vreodată
pe Pământ nu poate fi comparat cu ceea ce vă așteaptă. Pentru a înțelege, este necesar să citiți
semnele pe care textul le povestește pentru acel exod. Coloane de fum și foc, pe care le numiți
astăzi discuri și nave spațiale, erau pe capul fugarilor din Egipt. Aceleași semne, aceleași realități
care vă anunță noul și definitiv exod care vă va scoate din rău și vă va duce în Dragostea
Universală, adevărata țară promisă. Este foarte important ca acest lucru să fie înțeles de toată
lumea. Timpul este puțin ”.
Deși nu am citit niciodată exodul cu o atenție deosebită, explicația lui Firkon m-a făcut să înțeleg
foarte bine la ce se referea.
” Noi ”, a spus Ilmuth cu o voce foarte dulce, ” vă vom însoți așa cum am făcut-o atunci, iar
asistența noastră va fi mult mai mare acum. Vă vom conduce în grădina Edenului. Acest pasaj
este iminent deoarece cele zece plăgi sunt deja prezente pe planetă din cauza spiritelor puternice
ale răului. Va trebui să traversați un deșert ca și acela prin care au trecut evreii dar va fi mult mai
rău. Dar noi vom fi ca și atunci, și mult mai vizibili deasupra voastră și vă vom oferi orice ajutor și
fiecare mângâiere, vă vom ajuta în toate privințele. Vom fi deasupra voastră în timpul zilei și a
nopții. Nu vă vom părăsi niciodată și veți fi protejați așa cum nicio creatură nu a fost vreodată pe
planeta voastră chinuită. Mare va fi suferința pe pământ ".
Apoi a vorbit Kalna, iar vocea ei dulce a fost însoțită de cântecul persistent al privighetoarei:
”Evreii erau conduși de un mare frate al spațiului născut printre voi pentru acea mare misiune.
Numele său era Moise. Veți fi conduși de un nou Moise, pe care îl iubim și îl adorăm cu toții. El
va iubi toate popoarele Pământului în timpul exodului lor final și va fi cel mai dulce tată și frate.
Toți cei care au încredere în el și vor să-l aibă ca ghid, vor putea ajunge la obiectivul stabilit.
Nimeni nu va fi lăsat de izbeliște, decât cine vrea acest lucru. Mesajul pe care vi-l aducem din
spațiu este un anunț de speranță și salvare, pe măsură ce norii întunecați se adună la orizonturile
planetei voastre ”.
” Veți descoperi ”, a spus Orthon pe un ton solemn, ” câtă frumusețe și bunătate este în voi și în
creația care vă înconjoară. Dar mai întâi răul îi va face pe toți să simtă propriile efecte, astfel încât
cei care doresc binele să se elibereze de rău și să-l scoată din inimă pentru totdeauna.
Până când acest lucru nu se va întâmpla, omul Pământului va fi periculos pentru el însuși și pentru
întregul cosmos. Și noi, așa cum a fost scris, vom sta în apărarea Edenului curat. Noi, Heruvimii,
vom împiedica accesul la Eden tuturor celor care vor să aducă distrugerea și moartea cu ei. Abia
când o să vă recăpătați inocența inițială, când răul nu va mai locui în voi și pe planeta voastră,
barierele spațiului vă vor fi redeschise. Va fi o zi mare și va fi în curând ”.
Acei frați ne-au deschis inimile spre speranță. Tina a vrut să pună o întrebare: ” De ce menționezi
doar Biblia? ”, A întrebat ea. ” Nu există alte texte care să transmită adevărul lucrurilor pe care ni
le înveți? ”.
” De-a lungul mileniilor ”, a răspuns Rafael, ” multe revelații au fost date oamenilor și acestea au
fost raportate în diferite texte importante. Tatăl Ceresc a vrut apoi să exercite o intervenție
concretă în istoria omului și a ales poporul evreu, din care urma să se nască Iisus Hristos. Biblia
conține revelația dată prin această intervenție a lui Dumnezeu în istoria umană a Pământului. Noi
am îndeplinit dorințele Sale, și de atunci, am urmărit în mod constant desfășurarea lucrurilor,
care nu mai privesc doar acel popor, ci toate popoarele Pământului. Alte popoare au urmat alte
căi și au fost și ele asistate de către noi. Ceea ce face ca Biblia să fie atât de importantă și actuală
vine din ceea ce a spus și a făcut Iisus Hristos. Întregul text este un preludiu la marea revelație
condensată în Apocalipsă. În ea sunt preluate toate cele mai importante profeții ale istoriei antice
și noul popor ales de Dumnezeu ca semn al vremurilor. În Biblie este descris exodul care îl
anunțăm și care este iminent, durerile pe care Pământul va trebui să le depășească pentru a se
elibera de rău și întoarcerea sa la Eden. Toate profețiile s-au împlinit întotdeauna. Acum suntem
la împlinirea celor finale. Cu privire la acest subiect vă vom spune lucrurile pe care le considerăm
utile pentru voi și pentru frații Pământului. Prea mulți oameni astăzi citesc acele pagini cu spirit
de cultură și cu inima inchisă și mintea întunecată. Astfel, după ce au pierdut simplitatea cu care
au fost dăruite, nu mai sunt capabili să le înțeleagă ”.
Acum, Rafael a intervenit spunând că, din motive de siguranță, unii dintre ei trebuiau să se
întoarcă la bordul navei spațiale. S-a decis ca Rafael, Orthon și Firkon să rămână cu noi un pic mai
mult. Ceilalți au reintrat în navă cu trei discuri, lăsând unul pe pământ în custodia lui Zuhl.
Salutul de la cei care se întorceau la bord a fost emoționant: toată lumea ne-a spus că ne vom
vedea curând și ne-au asigurat de dragostea și asistența lor. Tina a fost emoționată și a spus că
nu vrea să-i părăsească, dar Rafael a precizat în continuare că este necesar.
Frații cosmosului s-au îndreptat spre cele trei discuri și, odată intrați, s-au ridicat pentru a intra
din nou în nava spațială la scurt timp. Luminile s-au stins ca atunci când s-a terminat o petrecere
și totul este readus la normal.
A rămas o fluorescență slabă abia vizibilă pe fundal. Chiar și din discul rămas pe gazon abia se
observa lumina ieșind din hublouri.
Rafael ne-a invitat să facem o scurtă plimbare cu ei, iar Firkon a scos o torță mică dintr-un buzunar
al costumului care emitea o lumină difuză. Am intrat printre copaci. Tina mă ținea de braț și cei
trei oameni din spațiu stăteau lângă noi, Rafael în dreapta mea și Orthon și Firkon în partea Tinei.
” Când vă spunem că nu vi se va permite să mergeți în spațiu ”, a spus Rafael, ” împlinim profeția

din Geneză care spune cum Domnul Dumnezeu ne-a pus în custodia Edenului, astfel încât omul
Pământului să nu aibă accesul la arborele Vieții pentru a-l contamina cu răul. Experiența răului
pe care ați vrut să o duceți mai departe în istoria planetei voastre se va epuiza în curând, pentru
că veți vedea căile răului pe care le urmați se vor întoarce împotriva voastră. Numai căile de Iubire
Universală nu cunosc împiedicări și represalii. Cei care urmăresc cu obstinație căi greșite sunt
sortiți să le vadă întorcându-se spre ei. Aceasta este o mare providență, astfel încât copiii care
sunt în eroare să nu-și piardă definitiv drumul de întoarcere către Tatăl Bun ".
” Dacă am înțeles corect ”, am spus, ” Pământul este așadar aproape de sfârșitul stării actuale a
lucrurilor ”.
” Ați ajuns la sfârșit ”, a spus Firkon, oprindu-se și uitându-se la mine, ” în starea actuală a
lucrurilor. Veți fi în curând în era minunată pe care v-au subliniat-o toate Scripturile din toate
timpurile. Dar mai întâi va fi foarte trist ce se va întâmpla. Este urgent ca oamenii să înțeleagă
curând simplitatea și măreția mesajului pe care i-l transmitem. Scripturile vi l-au prezis de ceva
vreme; dar chiar și cei care ar fi trebuit să explice adevăratul sens al celor spuse și scrise, s-au
pierdut în meandrele minții lor tulbure ”.
Acele prezențe, și ceea ce vedeam și auzeam de ceva timp, au fost cea mai reală mărturie a
adevărului de ceea ce ni s-a transmis.
” Aș vrea să știu ”, a întrebat Tina puțin ezitantă, ” de ce nu transmiteți aceste lucruri oamenilor
puternici și autorizați. Le este mai ușor să fie crezuți. Ei ar putea face o mare lucrare de divulgare
a cuvintelor Scripturii care urmează să devină realitate ”.
Orthon a fost cel care a răspuns. ” Noi ”, a spus el, ” am ales întotdeauna oamenii simpli pentru
mesajele noastre care nu și-au pus cultura și ideile înaintea sensului real al cuvintelor noastre.
O minte deschisă fără preconcepții este mai potrivită pentru a transmite fidel un mesaj din spațiu.
Faptul că terestrii nu cred pentru că persoana care îl poartă este umil, nu arată altceva decât o
discriminare indicativă a mândriei. Dar știm că cei care vor să audă mesajul și să aibă adevărul la
inimă, nu își vor pune această problemă.
Fiecare va putea găsi în inima sa adevărul sau nu a ceea ce li se transmite. Scriptura poate acționa
ca o confirmare, asta e realitatea a ceea ce se întâmplă în lumea voastră. Noi vorbim tuturor
oamenilor de bunăvoință ”.
“ Este scris ”, a spus Rafael cu vocea sa matură, ” că Dumnezeu i-a pedepsit pe oameni cu potopul
universal. Și a promis că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată. Biblia spune apoi că
Dumnezeu a încheiat un legământ prin Noe pentru toți oamenii, chiar și pentru cei care se vor
naște pe pământ în viitor. El i-a dat lui Noe un semn al aleanței sale pentru toți descendenții săi:
a pus curcubeul pe nori ca semn. Este clar că nu a vrut să spună curcubeul pe care voi îl vedeți
după o furtună, dar el a asumat figura ca un simbol al alianței sale cu omul pământului care se
răzvrătise împotriva lui și pe care îl pedepsise cu potopul. Curcubeul era semnul podului alianței
dintre două maluri: cel divin, cu copiii săi credincioși, și cel uman și terestru al copiilor răzvrătiți
la legea Sa a Iubirii. Dar el a așezat acest arc pe norii cerului și a precizat că niciodată nu vor mai
coborî apele potopului pentru a pedepsi omul. Deci, dacă nu erau nori care să dea ploaie, despre
ce vorbește Dumnezeu? Acest cuvânt înseamnă nave, nave spațiale, adică legământul Tatălui a
fost pus asupra noastră și mai presus de toate asupra Celui care este printre noi și care a fost
trimis pe Pământ; același nou Moise care va conduce acum Pământul în exodul său de la rău în
țara promisă a Edenului. Isaia a vorbit despre noi când s-a întrebat: Cine sunt aceștia care zboară
ca norii și ca porumbeii la cuibul lor? El a vorbit despre discurile noastre care zboară la nava mamă
așa cum ați văzut-o în seara asta. Termenul „ nor ” apare continuu în Biblie. Ezechiel s-a trezit în
fața marelui nor și a descris nava spațială. Citiți ceea ce a scris Ezechiel. Și care erau coloanele de
fum în timpul zilei și de foc în noaptea care stăteau deasupra capetelor evreilor care fugeau în
deșert?
Toate acestea sunt Gloria Cosmică a Domnului Dumnezeu, Armata Sa Cerească. El, Domnul
Dumnezeul a Oștirilor, a lucrat întotdeauna prin noi cu aceste semne. V-am spus deja ” a insistat
Rafael “ că Domnul a vorbit din nor, așa cum spun psalmii ”.
Rafael și-a întors pașii, astfel încât să ne întoarcem înapoi unde așteptau Zuhl, discul și astronava.
Rafael a spus: ” Este scris: ” Îmi așez arcul între nori și va servi drept semn al legământului dintre
Mine și Pământ ”. Aceste semne sunt în fața voastră și sunt arătate milioanelor de oameni ai
Pământului. Este foarte important ca cine trebuie să înțeleagă să înțeleagă adevărul Scripturii.
Adevărul luminează mințile și aprinde inimile. Lucrăm în acest sens și cerem colaborare
oamenilor de pe Pământ ”.
” Citiți ”, a insistat Rafael din nou, ” citiți fiecare cuvânt și meditați la el. Dumnezeu i-a spus lui
Noe: „Când voi acumula norii peste pământ și veți vedea curcubeul în nori, atunci îmi voi aminti
de legământul dintre mine și voi și toate ființele vii de tot felul, iar apele nu vor mai fi un potop
pentru a distruge toată carnea ”.
” Nu credeți că aparițiile navelor noastre spațiale în cerul vostru se intensifică? Vă asigurăm:
Dumnezeu ne-a spus că acesta este deja momentul în care El intenționează să acumuleze navele
fiilor credincioși pe Pământ și în curând curcubeul va fi, de asemenea, vizibil pe ele, deoarece
alianța dintre noi și Tatăl va fi evidentă, un legământ care va fi extins și fiilor Pământului. Cel care
a promis că se va întoarce pe norii cerului cu o mare glorie și putere. El vă va aduce înapoi cu noi
în Eden pentru a-i repopula grădina ”.
Între timp, ajunsesem lângă gazon și în fundal se vedea luminiscența astronavei și a discului unde
Zuhl aștepta cu răbdare. Firkon a spus:
” Este bine să insistăm ca inimile să se deschidă către mesajul cuprins în cuvintele Scripturii și
care pot fi găsite cu semne ale vremurilor. Mulți ar dori să rezolve totul cu silogismele lor, cu
descoperirile culturii lor, dar adevărul este mai simplu și mai profund decât lucubrațiile lor. Fiii
Tatălui care vor adevărul îl vor auzi bătând în inima lor și ei vor deschide. Vă vom ajuta
întotdeauna ”.
Rafael mi-a pus o mână pe umăr; El s-a uitat la mine în mod plăcut și mi-a spus: ” Revelațiile pe
care vi le facem vor surprinde pe mulți, așa cum și pe voi v-au surprins acum. Vă vor provoca
neînțelegeri și suferințe. Dar este necesar ca acest lucru să se întâmple pentru ca multe lucruri să
fie dezvăluite. Mulți oameni de bunăvoință vă vor crede și vă vor ajuta. Ei vor ajuta justa cauză a
Celui care nu minte și noi vom fi cu ei. Acum trebuie să plecăm. Al nostru este un la revedere ”.
Ne-am salutat călduros, cu o îmbrățișare fraternă. Cei trei s-au dus la disc, care i-a luat la bord și
într-o clipă au fost în interiorul astronavei spațiale, care acum părea și mai mare. Bâzâi pe măsură
ce luminescența sa creștea de la albicioasă la o nuanță portocalie. S-a ridicat foarte repede spre
stele și s-a îndepărtat fulgerător.
Prietenii noștri nu se mutaseră din locul în care îi lăsasem. Roberto, reprezentând imaginile care
îi ajunseseră telepatic, desenase exact nava spațială și cele patru discuri. Nico văzuse o mișcare
ușoară într-un mod bizar, pe cerul dealului pe care îl patrula. Zigzagul acelei lumini nu a dat
naștere la îndoieli cu privire la identitatea sa. Anna și Paolo urmăriseră părți ale conversației în
contact cosmic.
Toți avuseseră semne care să corespundă experienței pe care Tina și cu mine am trăit-o în contact
direct cu frații veniți din spațiul cosmic.
Emoționați și fericiți, am coborât pe coastă în căutarea drumului spre Genova.
Nava spațială și cele patru discuri

vizualizate de Roberto în timpul întâlnirii
7. Întâlnire printre oameni
Într-o seară am invitat-o pe Tina la o plimbare pe riviera Nervi. I-am chemat și pe Paolo și Roberto.
Am parcat mașina în fața gării și am mers spre mare. Era o seară minunată, cu o temperatură
blândă. Am mers o lungă perioadă de timp, oprindu-ne din când în când pentru a contempla
spectacolul valurilor spumante împotriva stâncilor. Parcă ceva era pe cale să se întâmple. M-am
întors spre Rafael, încercând să mă pun în contact cosmic cu el, dar nu am primit niciun răspuns.
Am urcat spre gară și mergeam de-a lungul Viale delle Palme cu parfumurile sale de primăvară,
când eu și Tina am simțit o pace neobișnuită.
La un moment dat, surprins de ceva, am strâns mâna lui Tina. Nu a spus nimic și a observat cât
de mult mă uimise: Rafael mergea pe trotuarul opus față de cel pe care mergeam noi.
Cu el era un alt frate al spațiului. Cei doi înaintau încet și dezinvolt. Pentru cei care nu știau cine
sunt cu adevărat, acești doi puteau fi foarte bine confundați cu doi frați terestri foarte frumoși și
distincti. Fără să atrag atenția, m-am mutat pe marginea trotuarului unde se plimbau. Tina a
continuat cu prietenii, care nici măcar nu s-au întrebat de ce am plecat.
Rafael s-a întors și mi-a zâmbit discret, dar în contact cosmic mi-a spus că nu vom comunica între
noi prin voce. Așa că i-am urmat la mică distanță, având în fața ochilor dovada că frații sunt cu
adevărat prezenți printre noi pentru a lucra în favoarea noastră.
Rafael purta un costum albastru foarte elegant, din țesătură foarte ușoară. Celălalt era de
asemenea elegant, dar mai sportiv. Reflectând, mi-am dat seama că dragostea acelor ființe nu
avea limite și că, în practică, erau cu adevărat gata să facă orice pentru noi.
” Dacă citești Biblia ”, mi-a spus Rafael, ” vei găsi scris: Nu neglija ospitalitatea, întrucât unii,
exercitând-o, au găzduit în mod involuntar Îngeri ”.
El a continuat să meargă cu celălalt lângă el, dar eu meditam la acele cuvinte ale Scripturii. Mi s-
a părut incredibil că lucrurile pe care le trăiam erau exprimate atât de clar în acea carte. Rafael a
continuat: ” Dar dacă în trecut puteam fi găzduiți cu Iubire și decor de către frații Pământului,
astăzi acest lucru nu se mai poate întâmpla. Pe Pământ, îți repetăm, există mai puțină Iubire decât
aerul pe care îl respirați ”. Apoi a spus ceva de genul celor care conversează dezinvolt și apoi a
adăugat: ” Astăzi nu ne putem prezenta. Cine vrea să creadă în adevărul și bunătatea mesajului
nostru, va face acest lucru pentru că va găsi o confirmare în inima sa. Cine nu vrea să creadă, ar
strumentaliza și prezența noastră. Va veni timpul când ne vom putea manifesta deschis tuturor
și atunci bucuria noastră va fi mare ”.
Acestea fiind spuse, mi-a dorit o bună continuare a mersului cu prietenii și m-a rugat să nu-l mai
urmez. S-a întors, mi-a zâmbit, la fel și celălalt frate.
8. Explicații și învățături
Am ajuns la locul de întâlnire când soarele era deja apus. Călătorii luminii nu au întârziat să vină:
l-am recunoscut pe Rafael și împreună cu el erau Firkon, Orthon, Kalna și Ilmuth. S-au apropiat.
Ne-au salutat călduros. Ne-am așezat pe iarbă. Am văzut de acolo sus valea și, pe fundal, marea.
În spatele nostru, la câțiva metri distanță, începeau copacii pădurii. Rafael și-a îndreptat privirea
spre Firkon și am înțeles că îl invita să vorbească:
” Când vă spunem că navele noastre spațiale călătoresc prin spațiu ”, începuse imediat Firkon cu
bucuria care îi era caracteristică, ” nu vrem să vă spunem că sunt străbătute doar spațiile
materiale. Spațiul include mai presus de toate universurile ultramateriale nelimitate. Singura
dimensiune care se încadrează sub observația științei voastre este cea referitoare la materie. Dar
dimensiunile cosmice sunt atât de multe și astfel încât nu puteți avea cea mai vagă idee. Este
nevoie de multă cunoaștere și mult timp pentru a putea experimenta ceea ce spunem. Nici măcar
imaginația voastră, acum, nu poate atinge minimul unor astfel de realități ”.
Firkon a așteptat ca mintea noastră să asimileze puțin din ceea ce ni s-a spus. I-am văzut pe frații
spațiului stând în jurul nostru foarte atenți.
” În cosmos ”, a continuat el, ” nu există doar dimensiunea materială. Există dimensiuni
ultramateriale care arată nu numai lățimea, lungimea și adâncimea, ci o bogăție mai mare de
realități vitale, deci când spuneți în spate, în față, deasupra, dedesubt, interiorul și exteriorul
devin limite depășite. Cu cât un univers este mai evoluat, cu atât energia sa vitală este exprimată
în forme noi, mai libere, iar conștiința se extinde într-o respirație universală mai largă. Fiecare
dimensiune cosmică corespunde unui corp uman de același grad evolutiv. Fiecare nou univers,
cucerit de sufletul omului în evoluție, se prezintă lui și simțurilor sale cele mai evoluate într-o
nouă sinteză, într-un sens și într-o nouă logică necunoscută dimensiunii anterioare înlocuite. Și
astfel fiecare nouă dimensiune implică noi realități și noi moduri de a fi ale energiei vitale care
derivă întotdeauna din aceleași legi universale care guvernează toată creația. Cu cât dimensiunile
avansează și, prin urmare, sunt perfecte, cu atât mai mult conștiința celor care le experimentează
cunosc Iubirea cu care totul a fost creat și Iubirea care există în ele. Iubirea Universală este forța
vitală și unitară a tot ceea ce există ”.
Firkon se opri din nou: tonul vioi al vocii sale și gesturile sale însuflețeau acele explicații susținute
de exemple și comparații.
” Când o astronavă ”, a spus el, ” se oprește pe solul pământului, este perfect materializată. Dar
rămâne cufundată într-o forță cosmică care o menține independentă de legile gravitaționale ale
planetei. De aceea ne putem ridica de pe pământ cu ușurință și depășim într-o clipă orice lege
legată de fizica voastră. Astfel, ne ridicăm de la bază până la viteza ideală de dematerializare, fără
niciun inconvenient datorită acestei libertăți de legea gravitațională. Prin creșterea ratei
vibratorii vitale, ne regăsim imediat în ton cu viața altor dimensiuni. La voia noastră, putem intra
în cerurile de dimensiuni superioare sau putem coborî în dimensiuni inferioare ca și dimensiunea
materială ”.
Am vrut să pun o întrebare: ” astronavele ”, am întrebat, ” în ce dimensiune le construiți? ”.

Firkon a zâmbit și a explicat: “ Le putem construi în dimensiunea pe care o dorim. Pentru noi este
foarte simplu. Când se posedă o cunoaștere foarte mare și, prin urmare, este în perfectă armonie
cu toată creația, se supune de bunăvoie legilor universale ale Tatălui nostru Dumnezeu. Atunci
totul este bun și posibil. În Scriptură vi se repetă că tot ceea ce a creat Tatăl Dumnezeu a fost
bun, într-adevăr foarte bun, pentru că a fost rodul mâinilor Sale. Au venit dificultăți pentru cei
care doreau să experimenteze răul. Au căzut în ignoranța legilor universale și ignoranța lor i-a
condus la prezumție. Fiecare fiu bun al Tatălui are încredere în simplitate și încredere în mâinile
Creatorului său care nu a neglijat nimic. El lucrează prin creația însăși și copiii săi mai evoluați. Ei
sunt mai aproape de El și îi cunosc mai bine legile Iubirii. Dar când copiii săi, așa cum se întâmplă
pe Pământ, nu mai au încredere în cine a creat totul și ei înșiși devin mândri, atunci totul devine
dificil sau complicat ”.
Firkon îi flutură mâna către Orthon pentru a vorbi.
Orthon a izbucnit într-un zâmbet și i-a spus: “ Lui Iacov i-am arătat scara care s-a înălțat de la
pământ la cer. El a văzut îngerii urcând și coborând pe scară. Nu crezi ”, a întrebat el, “ că această
scară înseamnă toate dimensiunile cosmice care separă pământul de cer? Noi trecem toate acele
spații de la cer către voi și acolo sus ne întoarcem. În partea de sus a acestei scări se află Bariera
Celestă ”.
Tina a întrebat despre Bariera Cerească pe care Orthon o menționase.
” Zona cosmică ”, a explicat Orthon, ” pe care o numim Bariera Cerească reprezintă, în practică,
ultimele dimensiuni care au încă o formă similară cu cea pe care o cunoașteți. Dincolo de ele
există spațiu pur, Energia vitală pură, esența Vieții fără alte formațiuni. Pentru a avea o idee ”,
explică mai bine, ” sub Bariera Cerească, în zonele cosmice și în universurile și lumile sale există
multe spații, dar dincolo de această Barieră, conștiințele sunt cele care costruiesc spațiul. Pe
măsură ce urcați în cosmos către Bariera Cerească, vă eliberați de forme pentru a exprima
conștiința universală din ce în ce mai liber, toate potențialitățile ființei din noi, se pătrund
conștient în sânul Tatălui Creator, a Binecuvântatei Divinități. Viziunea Infinitului devine din ce în
ce mai profundă și reală. Dar evoluția nu se va opri niciodată. Tatăl Creator nu are limite și nu le-
a pus copiilor săi care vor să călătorească pe căile infinite ale Iubirii Sale Divine ”.
Tina a pus apoi o altă întrebare: ” Când spunem, rugându-ne, Tatăl nostru care ești în Ceruri ”, ea
a întrebat, ” prin cer ne referim la spațiul dincolo de Bariera Cerească sau chiar cel cosmic? ”.
Orthon zâmbi. „ Dumnezeu ”, a răspuns el, ” nu poate fi închis în niciun spațiu, nici cosmic, nici
ultracosmic. Dar dincolo de Bariera Cerească, în cea mai mare puritate a conștiinței, există o
viziune tot mai directă a Esenței Divine. Realitatea divină devine tot mai mai activă. Deci, cerurile
sunt aceeași Divinitate care fac spațiul, dar ne referim și la fiecare spațiu care trebuie atins în
această ascensiune către Creator, sursă a tuturor cunoașterii și a întregii fericiri ”.
Firkon avea o expresie care însemna un gând nu ușor de înțeles.
“ Desigur ”, a spus el, “ este o chestiune de termeni, de cuvinte, dar realitatea trebuie concepută
pe larg așa cum am descris-o. Tot ceea ce este exprimat în cuvinte devine restrictiv. Cosmosul
este o minune nelimitată. Spațiul ceresc este extazul conștiinței în fața posibilităților infinite ale
Iubirii, care este substratul tuturor, esența vitală a tuturor. Iubirea este însăși Divinitatea. Scara
evolutivă a energiilor vitale, dimensiunilor, spațiilor vitale, calea conștiințelor, totul în creație nu
cunoaște salturi sau goluri. Tatăl a creat totul cu o bunătate infinită, treptat, cu Iubire de
neconceput. Legile universale rafinate sunt în slujba fiilor săi, pe care îi iubește infinit. Dar ei sunt
atât de liberi și au o asemenea demnitate, încât au posibilitatea să se răzvrătească împotriva Lui
și să complice acest plan al Iubirii și al Vieții Veșnice. Omul trebuie să înteleagă că este o creatură
cu singura limită de a nu fi Dumnezeu și, prin urmare, îi datorează Iubire și ascultare numai Lui.
Acest păcat împotriva Lui a fost începutul răului în Cosmos “.
Mă gândeam că omul Pământului se comportă de parcă ar exista doar această viață. Așa că i-am
adresat lui Rafael o întrebare: ” Nu este posibil să se facă ceva concret, astfel încât oamenilor de
pe pământ să li se ofere mai multe dovezi ale existenței altor lumi și ale prezenței voastre pe ele?
Acest lucru ar face ca multe conștiințe să reflecte că trăiesc în eroare și să înțeleagă că dincolo de
viața de pe pământ nu poate fi nimic altceva ”.
Rafael m-a privit cu blândețe, dar în ochii lui era o tristețe voalată care părea aproape un reproș.
” Tu ”, mi-a spus el, ” nu ai înțeles încă că nu vor fi probele externe care îi vor face pe mulți să
renunțe la greșelile și răul lor. Multe probe au fost date oamenilor în toate aceste milenii de
istorie, de sânge și nedreptate; dar au fost refuzate și astfel răspunderea a crescut. Iisus a dat mii
de dovezi în timpul vieții sale publice și chiar în timp ce murea pe cruce și după moartea Sa. Puțini
le-au acceptat. Astăzi, mulți care văd astfel de lucruri nu vor să înțeleagă realitățile pe care ți le-
am explicat, le oferă o versiune înșelătoare și, acolo unde sunt forțați să-și recunoască ignoranța,
se consolează spunând că într-o zi aceste lucruri vor fi explicate de știința umană. Nu vor fi
probele care vor salva lumea voastră, ci dragostea, răbdarea și credința celor care sunt mai
evoluați spiritual pe Pământ: oamenii de bunăvoință. Puterea infinită a Iubirii va câștiga împotriva
răului, care are în schimb mari limite. Așa parcursul morții și violenței va înceta. Iubirea Tatălui și
a fiilor săi credincioși va fi forța convingătoare în inimile încăpățânate, iar apoi mințile se vor
deschide către adevărata cunoaștere. Ce folos ar avea să intre în posesia adevărului fără a fi
eradicat eroarea din conștiința lor, dacă nu pentru a-și spori responsabilitatea? Trebuie să
înțelegeți, mi-a spus el încet, că lumina este dată pentru a vedea, nu pentru a face rău ochilor
obișnuiți cu întunericul ”.
” Atunci ”, am întrebat, ” se va întâmpla această iluminare treptat? ”.

” Exact ”, spuse Rafael, care devenise mai bucuros. ” Dumnezeu nu vrea să zdrobească pe nimeni
și noi ne comportăm în conformitate cu Iubirea Sa pentru fii care greșesc. Cu toate acestea, este
important să se facă tot posibilul pentru a împiedica căile răului să fie conduse în limitele permise.
În acest caz, recuperarea va fi cu atât mai dureroasă cu cât s-a mers mai departe în eroare.
Durerea este marea voce universală care cheamă la mântuire. Este ecoul durerii Tatălui
Dumnezeu, imens de mare față de orice durere a creaturilor Sale. Dumnezeu permite ca fii aflați
în pericol să simtă o firimitură a acestei dureri divine a Lui, astfel încât să înțeleagă că adevărata
fericire constă doar în a fi cu El, în adevărul Său ”.
S-a făcut liniște. Nu mă gândisem niciodată la Dumnezeu ca la o Ființă care putea suferi. Am
crezut că nimic nu-i poate afecta fericirea infinită. Firkon m-a privit în ochi. Am înțeles că îmi citea
gândurile. El a zambit; apoi a devenit mai serios și a spus: ” Bineînțeles, dragul meu, nimic nu
poate afecta fericirea infinită a lui Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că, în același timp, El nu
suferă pentru ribeliunea și suferința fiilor Săi. El suferă, fără a-și pierde fericirea ”. Apoi se opri
gânditor. A oftat și a adăugat grav: ” Dacă ați ști ce înseamnă suferința lui Dumnezeu! .. ”.
Nu a mai spus nimic și l-am văzut aplecat sub greutatea unei dureri mari. Am văzut în el un mare
fiu al Tatălui care își exprima toată Iubirea pentru acea Ființă Infinită, care nu merita să fie trădat
în încrederea dată copiilor săi ca un dar extraordinar, pe care numai un Dumnezeu, de fapt, ar fi
putut-o da.
Mi-am cerut scuze pentru duritatea minții și a inimii mele. Rafael a zâmbit și a spus că toată
creația este o școală a iubirii. El a asigurat că cunoașterea este dată oricui își deschide inima spre
bunătate și simplitate.
Interveni Kalna, cu voce ei dulce; fața ei era luminată: ” Scripturile vorbesc adesea despre
dimensiunea inimii în care Dumnezeu vorbește copiilor săi. Este dimensiunea spiritului. Este acea
parte a ființei umane relativă la conștiința profundă. Inima și spiritul din Scriptură înseamnă
același lucru. Dimensiunea inimii nu cunoaște complicațiile minții, dar are capacitatea de a-L
contempla pe Dumnezeu, Iubire, Bunătate, Adevăr, Esență. Când fii Tatălui traversează Bariera
Cerească și intră în spațiul pur și în contemplarea directă a Divinității și a minunilor sale infinite,
ei participă la Viața Eternă nu cu structurile complicate ale minții, ci prin facultățile limpezi și
transparente ale dimensiunii inimii sau ale spiritului. Oamenii Pamântului au dat o valoare
extremă structurilor de raționament ale minții și au închis inima. S-au pierdut în labirintul
gândurilor și au permis mândriei să-și stabilească locuința în structurile raționale. Mintea căzută
în eroare a început mai întâi să închidă inima și apoi să-și desfășoare acțiunea distructivă
împotriva ei. Dar distrugerea dimensiunii inimii înseamnă provocarea morții veșnice proprii,
moartea spiritului, pierderea. Iisus v-a spus adevărul despre asta. Nefericirea voastră depinde de
faptul că mintea și inima voastră se află în conflict permanent. Adică ați pus materia și spiritul în
conflict unul cu celălalt. Acest lucru a fost produs de mândria care locuiește în voi. Fiecare pasiune
vine din mândrie. Toate pasiunile voastre distructive ale dimensiunii inimii provin din mintea
voastră impregnată de mândrie. Dacă v-ați elibera mintea de mândrie și ați deveni umili și simpli,
buni și transparenți cum Dumnezeu v-a creat, ați fi rezolvat întreaga problemă a răului și a
nefericirii voastre ”.
Apoi a vorbit Ilmuth. Ochii ei străluceau.

” Sunteți convinși ” , a spus ea, ” că este dificil să scăpați de mândrie. Așa este, pentru că nu mai
puteți vedea purificarea decât prin acel obiectiv. Mai mult, vi s-a învățat o purificare
perfecționistă care pentru voi nu este posibilă, iar apoi ajungeți să vă convingeți că drumul binelui
pe Pământ nu este posibil. Acest lucru s-a întâmplat deoarece profeții și păstorii voștrii erau plini
de mândrie și perfecționism. În schimb modul de purificare și eliberare de mândrie este format
din mici lucruri, din mici purificări succesive. Este ca și cum ai oxigena plămânii încetul cu încetul
și apoi te vei găsi detoxifiat. Spiritul vostru are asemenea capacități, iar dacă voi cu conștiința
voastră ați avea un pic de simplitate și smerenie, încet v-ar transforma și ați descoperi că sunteți
diferiți de ceea ce ați crezut. Dar dacă voi mergeți în fiecare zi spre rău și mândrie, atunci
dimensiunea inimii voastre va muri sufocată fără ca voi să observați asta. Dumnezeu e bun. Se
uită cu dragoste la lucrurile mici și bune ale iubirii voastre. Nu pretinde așa mult pentru a-și salva
copiii pierduți. Dar nici pentru a te salva de mândrie nu trebuie să fii mândru. Smerenia și
simplitatea duc la smerenie și simplitate. Iubirea și răbdarea duc la Iubire și seninătate. Nu vă
gândiți prea mult la răutatea voastră, ci mai mult la bunătatea lui Dumnezeu și a copiilor săi
credincioși care lucrează în numele său și în folosul vostru ”.
Rafael vorbi din nou. ” Mintea ”, a spus el, ” are capacitatea de a ține, prelucra și modifica
conținutul dimensiunii inimii. Dar facultățile minții raționale, dacă sunt folosite bine și nu în
contrast cu vocile spiritului, pot ajuta inima pentru a-și exprima conținutul. Mintea devine o
sfoară atunci când distorsionează și reprimă acele conținuturi. Atunci inima și mintea devin
dușmani, în timp ce nefericirea și boala preiau controlul pentru a exprima atât de multă durere
în existența voastră. Mintea, repet, poate deveni dușmanul Iubirii Universale și al legilor Tatălui
Dumnezeu și atunci poate ucide Iubirea în inima omului. Modul care vi s-a indicat este acela al
simplității, smereniei și bunătății. Doriți aceste lucruri în așa fel încât Tatăl să vi le dăruiască.
Rugați-L și veți vedea că mântuirea va ajunge ”.
Ilmuth a continuat: ” Pentru cei care iubesc binele, nu există moarte, în niciuna dintre aspectele
ei. A crede că odată cu moartea corpului material totul se termină este o mare greșeală, rezultatul
orbirii interioare și al ignoranței. A muri înseamnă a te naște pe alte planete cu un corp nou;
înseamnă a realiza noi forme de viață deja prezente în tine. A te naște pe lumi noi înseamnă a
realiza o conștiință mai evoluată, a fi mai fericit într-o cunoaștere mai mare. Iisus i-a avertizat pe
oamenii Pământului împotriva uciderii Iubirii în inimile lor cu mândria și ipocrizia minții lor,
deoarece acest lucru înseamnă a regresa până la punctul de a nu te putea naște pe planete mai
evoluate cu riscul de a se regăsi în situații atât de implicate încât să poată compara acea stare cu
moartea. Durerea Tatălui pentru acești fii pierduți este atât de mare încât o simt, iar suferința lor
crește odată cu imposibilitatea voinței lor de a ieși din menghina răului care îi ține închiși. Pentru
anumiți frați obstinați care fac lucruri atât de absurde în detrimentul lor și al fraților lor, încât
devin demoni adevărați, cum să nu putem vorbi de moarte? Există întotdeauna speranță și
mântuire, dar nu este corect să profitați de libertatea și de mărinimia bunătății unui Părinte atât
de adorabil. Acest lucru poate costa multă suferință, pentru că și El este just. Vai de noi dacă nu
ar fi așa! ”.
S-a făcut o tăcere care mi s-a părut un avertisment. Soarele apusese acum și munții deveniseră
albastru închis. Valea a arătat o dimensiune mai intimă. Rafael a spus că este timpul să plecăm,
dar ne-a promis și că ne vom întâlni din nou în curând.
” Mai avem multe de spus ”, a spus el.
Seara înainta spre amurg peste tot peisajul. Ne-am luat rămas bun ca vechi prieteni, îmi părea
rău că trebuia să ne despărțim. Am fost invitați de Rafael să ne îndepărtăm de câteva zeci de
metri. Am văzut trapa de disc deschisă și o lumină foarte albă a ieșit iluminând vegetația din jur.
Au intrat cu toții, fluturând din mâini. Apoi trapa s-a închis în tăcere, iar discul s-a ridicat imediat
cu o viteză incredibilă. A dispărut la scurt timp după aceea. Iarba din pajiște rămăsese îndoită și
abia mângâiată de vânt.
9. O lumină pe mare
În seara de cinsprezece Iunie eram acasă și citeam un pasaj din Geneza când am perceput
contactul cosmic. Vocea lui Firkon m-a invitat să merg la Nervi cu Tina și prietenii. Parcasem ca
de obicei lângă gară. Ne plimbasem mult timp; dar nimic nu se intâmpla. Cu toate acestea, eram
calm: știam că frații se vor arăta.
Am intrat în oraș, apoi ne-am întors la promenada de pe litoral. Gianna a spus că este dispusă să
rămână acolo toată noaptea, doar pentru a vedea ceva. Am răspuns că răbdarea este întotdeauna
răsplătită; dar în inima mea începusem să mă tem că, din diferite motive, nu se vor mai arăta.
Deodată, însă, am văzut o lumină albă venind dinspre mare, pe marginea coastei San Fruttuoso.
Paolo, în entuziasmul său, strigase cu voce tare și a trebuit să-l învit la discreție.
Lumina se apropiase la aproximativ cinzeci de metri de unde ne plimbam noi. Acum discul
zburător era acolo, vizibil în mod clar pentru toată lumea, iar Paolo și Gianna spuneau cu voce
tare: ‘’ Chiar sunt ei! Sunt frații! ‘’.
Paolo avusese un contact cosmic clar și fusese informat exact și în prealabil cu privire la etapele
întâlnirii. ‘’Acum lumina albă se va aprinde dedesupt ‘’, spusese Paolo. Și lumina într-adevăr se
aprinsese. ‘’Acum lumina va crește în intensitate! ‘’. Și lumina crescuse în intensitate ‘’. Acum vor
diminua lumina! ’’. Și lumina se diminuase.
Și continuând astfel, Paolo anunțase cu voce tare că luminile roșii, verzi și albastre se vor aprinde,
și se aprinseseră cu promptitudine. Discul zburător se transformase în multe lumini colorate;
apoi, a mers spre sud-vest, dispărând la orizont.
În contact cosmic, vocea lui Rafael ajunsese la mine, recomandându-mi discreție și invitându-ne
să plecăm. Mi-era teamă că oamenii care au asistat la apropierea discului ne-ar fi putut chestiona
și ne-ar fi pus întrebări, dar Rafael mă asigurase că acest lucru nu se va întâmpla.
În dreapta mea aveam doi oameni în vârstă, care rămăseseră cu gura căscată la cer. Probabil că
nu realizaseră ce se întâmplase cu adevărat. Este posibil să fi crezut că era un avion ciudat. M-am
gândit să le dau câteva explicații, dar Rafael îmi spusese să nu fac asta.
M-am supus și am plecat de acolo cu inimile noastre pline de bucurie.
10. Doamna sublimă
Următoarea întâlnire a avut loc într-o câmpie mare, printre câmpurile de grâu. Ne-au luat multe
ore să ajungem acolo cu mașina. Ca întotdeauna, am fost ghidați de contactul cosmic. Vremea
era frumoasă și caldă. Soarele era uneori ascuns de un nor mare. Odată la fața locului, am lăsat
mașina și ne-am plimbat printre câmpuri. Bolta cerească părea largă în comparație cu cea văzută
din locurile montane cu care eram obișnuiți în întâlnirile anterioare. Am asistat imediat la
trecerea diferitelor formațiuni de discuri, o serie de nave spațiale care ne-au lăsat uimiți. La
fiecare pasaj al acelor formațiuni s-a produs un romb extraordinar de impresionant și plăcut, care
a vibrat ca o imensă stereofonie cerească. Apoi am văzut astronava venind dintr-un punct al
cerului.
S-a apropiat și a rămas suspendată la câteva sute de metri de pământul acoperit cu vârfuri aurii:
a ieșit un disc mare și frumos cum nu mai văzusem până atunci.
Tina, ca întotdeauna, a scos exclamații de bucurie. Obiectul spațiului a aterizat pe o porțiune mică
care împărțea câmpul de grâu în două. Au ieșit Rafael, Firkon, Orthon, Kalna, Ilmuth și o tânără
de o frumusețe extraordinară, care ne-a impresionat profund. Toți erau îmbrăcați pur și simplu
în salopete largi și rochii până la gleznă. Țesătura părea ușoară și fără cusutură, iar culorile variau
de la bej la albastru, de la violet la albastru. Femeia era îmbrăcată în albastru palid, avea părul
blond-maroniu și îi curgea pe umeri. Purta o pereche de sandale care păreau aurii, dar culoarea
dădea reflexii irizate, așa că uneori apăreau culori pe care nu le pot descrie. Din aspectul său,
arăta în jur de douăzeci și cinci de ani. Ochii ei, de culoare albastră, erau foarte dulci și exprimau
o frumusețe și bunătate de nedescris. Întreaga sa ființă emana o sublimă bunătate și măreție. S-
a deplasat cu multă grație, naturalețe și simplitate către noi.
” Sunteți bineveniți la această întâlnire a noastră pe care o doream de mult timp ”, a spus ea cu
o voce foarte dulce.
Rafael ne-a sugerat să stăm la umbra unui copac mare, care stătea la marginea pajiștii între
câmpurile de grâu.
Discul mare se afla la câteva zeci de metri de noi și îl vedeam doar în picioare, pentru că atunci
când stăteam așezați eram acoperiti de spițele de grâu.
Toată lumea a găsit un loc suficient de confortabil. Fata dulce stătea pe o creastă ușoară acoperită
cu smocuri de iarbă. Rafael a spus că nava, care încă ne apărea nemișcată pe cer, era protejată
de un câmp magnetic care o făcea invizibilă pentru ochiul uman.
Frații și-au exprimat bucuria de a fi alături de noi și noi am procedat la fel. Apoi a fost liniște și
dulcea doamnă a spațiului a spus:
” Când vi se va permite să călătoriți în spațiu pe astronavele noastre spațiale, vă vom spune alte
lucruri care sunt importante pentru noi să vă transmitem.
Această misiune are sarcina de a vă oferi cunoștințe și de a vă face să probați experiențe care vă
vor permite să transmiteți mesajul nostru fraților voștri de pe Pământ. Toată viața universală este
în comuniune.
Când o planetă este în pericol și amenință pacea și armonia întregii familii a Tatălui, lucrăm în
numele Lui pentru salvarea acelei planete ”.
Cu toții o ascultam cu cea mai mare atenție. Soarele avea reflexe roșiatice, care îi colorau fața,
evidențiindu-i frumusețea minunată, în timp ce cuvintele și gesturile ei exprimau o mare
înțelepciune și cunoștință.
” Binele ”, a continuat ea, ” produce alt bine, bucuria răspândește bucurie. Iubirea produce Iubire
și cunoașterea alte cunoștințe. Toată viața universală este în mișcare. Aceeași lege este valabilă
pentru rău, care produce alt rău, dacă nu ajută să înțelegeți inutilitatea răului și a efectelor sale.
Răul de pe planeta voastră a produs deja atât de mult rău încât a adus moartea și distrugerea
cum nu s-a văzut niciodată. Dar suntem aici pentru a vă asigura că ceea ce este necesar se va face
pentru salvarea voastră ”.
A tăcut și acest lucru a avut ca efect creșterea atenției noastre, dacă era posibil.
“ Toți fiii Iubirii Universale lucrează acum în favoarea planetei voastre, care se află într-un pericol
grav. În curând, copiii Pământului se vor regăsi într-o durere nemaivăzută în istoria lor ”.
Acum, femeia minunată a vorbit încet, iar tristețea i-a acoperit fața, făcându-i vocea să fie tristă.
Și totuși, în ea maiestatea ei nu lipsea niciodată, dimpotrivă se remarca mai mult.
” Noi ”, a reluat ea, “ suntem nemulțumiți de comportamentul fraților Pământului. De-a lungul
timpului am dat diverse avertismente, iar semnele nu au lipsit. Totuși, creatorii morții și
distrugerii au continuat cu proiectele lor îngrozitoare, iar ceilalți au trăit fără îngrijorare
nejustificată, interesându-se doar de propriile afaceri. Tatăl Ceresc nu mai poate tolera
încăpățânarea nebună a multor oameni de pe Pământ și, în curând, aceștia își vor da o mare
pedeapsă care va servi ca purificare a inimilor, dar și pentru a opri distrugerea continuă și
ireversibilă a realităților minunate create pe planetă ”.
Femeia sublimă a spațiului explica cât de mult îi pasă cu o precizie uimitoare. ” Adresăm o invitație
extremă locuitorilor Pământului, astfel încât toți cei care au la inimă triumful bunătății, al
întoarcerii la lucrurile simple și profunde ale vieții, să ni se alăture în lucrarea noastră pentru
mântuirea lor. Nu am putea da cunoștințe noi pentru copiii Pământului până când nu vor renunța
definitiv la răul din ei. Dar Pământul nu poate rămâne acolo unde este: este necesară o nouă eră
pentru a aduce întreaga umanitate să facă pasul evolutiv corect care să-i salveze de milenii de
istorie de sânge și ruine. Noi învităm toți oamenii de bunăvoință să-și ridice ochii spre cer, să fie
mai buni chiar și pentru doar câteva minute în fiecare zi, să deschidă chiar și puțin inima către
bunătate și smerenie, astfel încât ochii lor să se poată deschide și ei să poată vedea în mod clar
tot pericolul situației actuale pe Pământ. Apoi, și numai atunci, noi putem transmite mesajul de
speranță și mântuire. Nu trebuie făcut mare lucru, decât acel puțin în fiecare inimă și în acțiunile
simple din fiecare zi ”.
A oftat și a spus din nou: ” Nimeni, absolut nimeni, pe Pământ nu poate acum să salveze planeta
de ruina către care a fost inițiată de oameni fără sens. Salvarea va veni din cer; dar avem nevoie
de colaborarea tuturor, un pic de bunătate și convertirea în binele pe care fiecare îl poate face în
sine și în locul în care trăiește: fiecare poate pune o piatră mică; multe pietre vor fi adunate de
noi și apoi vom face restul, astfel încât zidirea Iubirii și mântuirii să fie construită pentru viitor.
Supărarea noastră pentru voi este o mică parte din cea a Tatălui. Vă apropiați de vremurile
sfârșite ale unei istorii care a atins limita extremă acordată de justiția legilor universale ale Tatălui
și nu vă dați seama: sunteți ca orbi ”.
” Noi vă oferim avertismente constante și voi nu le auziți, ca și cum ați fi surzi. Nu mai vreți să vă
rugați celor care vă pot salva pentru că sunteți împiedicați de lipsa voastră de smerenie și vă
îndreptați către o prăpastie fără precedent și nu vă dați seama. Vrem să realizați acest lucru și să
puteți face ceea ce este cerut de legile universale corecte, astfel încât să vă putem evita multă
durere. Totuși, acest lucru va fi inevitabil, astfel încât o nouă zi să poată apărea pe planetă, care
va vedea răul și durerea înfrânte pentru totdeauna, dar este posibil să se evite cele mai rele;
poate este încă posibil. Acesta este ultimul mare mesaj de Iubire și Mântuire pe care îl dăm pentru
a vă trezi conștiința la lucrurile care urmează să se întâmple ”.
Ochii ei i-au întâlnit pe ai mei, apoi pe ai Tinei. M-am simțit șocat. M-am gândit că, dacă acesta
este ultimul avertisment, lucrurile se află acum într-un punct de o gravitate enormă. Am avut un
moment de rătăcire, apoi atenuat de dulceața și măreția feței respective.
” Nu ne vor crede niciodată ”, am spus; ” Nimeni nu va dori să creadă că ne-ați dat un ultim
avertisment pentru Pământul în pericol ”.
“ Evenimentele care vor avea loc în curând vor diminua mândria multora, iar sufletele vor fi mai
dispuse să asculte, deoarece vor vedea din ce în ce mai mult că evenimentele vor fi în acord cu
ceea ce spuneți voi. Când Dumnezeu i-a cerut lui Moise să scoată din sclavie poporul său, iar
Moise și-a arătat incapacitatea de a se face crezut, Domnul l-a asigurat că îl vor crede pentru că
vor vedea cuvintele sale împlinite. Cuvintele voastre nu vor putea corecta oamenii lipsiți de
smerenie dar noi vă vom ajuta. Este urgent să chemăm pe toți înapoi la realitate și să îi invităm
pe toți să-și schimbe inima și viața cu simplitate și bunătate, chiar și puțin în fiecare zi. De
asemenea, vă vom învăța să vă rugați așa cum ar trebui, și toată lumea va înțelege că rugăciunea
este cel mai frumos lucru pe care îl pot face copiii Tatălui. Nu este nimic mai simplu și mai mare
de a se pune în contact cu toată frăția Iubirii Universale a copiilor Creatorului Tatălui Dulce.
Acesta este un alt lucru pe care oamenii de pe Pământ îl pot face cu simplitate și bunătate pentru
a putea obține mântuirea ”.
Nu am înțeles prea multe din ultimele sale cuvinte. Ea mi-a citit gândul și mi-a spus: ” A te ruga
înseamnă a-ți ridica inima la cer, la Creator, la noi, care suntem copiii săi credincioși. Rugați-vă și
faceți-o așa cum simțiți, după cum doriți; dar rugați-vă. Pentru a face o rugăciune este nevoie de
puțin ”.
Ea a continuat: ” Timpul aceasta pe Pământ a fost prezis de milenii. Vi s-au dat semne pentru a-l
recunoaște, iar aceste semne au fost și sunt încă. Dar oamenii sunt prea intenționați la profiturile
lor egoiste, sunt prea distrași de anxietățile lor și dorința de a continua pe calea lor greșită. Vom
vorbi despre aceste lucruri mai mult la bordul navelor noastre spațiale. Deocamdată vă zic că un
timp minunat va fi curând prezent pe Pământ iar visele binelui se vor împlini, nu vor mai exista
moarte, nici boală, nici suferință. Dreptatea va fi vie în inimile și viețile copiilor Pământului. Dar
oamenii au puterea de a aduce sfârșitul sfârșiturilor, dacă vor să distrugă iremediabil planeta. Noi
vom interveni pentru a salva victimele unui astfel de măcel. Depinde de voi toți să evitați o astfel
de catastrofă și să permiteți pe Pământ, după furtună, un timp de pace și bucurie pe calea
cunoașterii și de așteptare pentru a trece la planete mai evoluate. În caz contrar, acest timp va fi
realizat oricum, dar ar putea fi foarte scurt. După aceea, toate profețiile care anunță sfârșitul se
vor împlini. De fapt, evenimentele au fost scrise, dar ora și durata sunt cunoscute doar de
Dumnezeu; și asta pentru că libertatea tuturor copiilor Creatorului este un adevăr non-fictiv ”.
Mintea mea se lupta cu inima mea, care îmbrățișase pe deplin sensul cuvintelor sale. Doamna
spațiului a zâmbit și m-a înveselit.
” Nu încercați ”, a spus ea, ” să doriți să înțelegeți acum lucrurile care vă vor fi clarificate mai
târziu. Vă vom pregăti încetul cu încetul, astfel încât să nu vă confundați. De asemenea, vă vom
ajuta să puteți accepta lucrurile mărețe care vă vor fi dezvăluite. Acest lucru este necesar și nu
va trebui să vă temeți niciodată de echilibrul vostru interior: noi vă vom oferi pace și seninătate,
putere și curaj. Voi înșivă veți fi uimiți ”.
Am fost recunoscător și am văzut că până și chipul Tinei s-a deschis într-o expresie mai relaxată.
Ceea ce am auzit mi s-a părut mai mare decât gândurile mele și o licărire de consternare își făcea
loc în mine. După m-am simțit împrospătat și nu aveam nicio îndoială cu privire la ajutorul pentru
noi și pentru frații Pământului care se vor deschide către un mesaj atât de mare cu ajutorul acelor
ființe minunate și Doamna spațiului.
” Ceea ce este necesar se va face ”, a spus ea din nou, ”dar în curând cuvintele profeților se vor
împlini și întregul Pământ va fi uimit ”.
Chipul ei avea o expresie ca a celei care meditează la cuvintele scrise în inima ei.
“ Iată “, a spus ea cu o voce încrezătoare, “ sunt pe cale să creez ceruri noi și un Pământ nou. Voi
nu o să vă mai aminți lucrurile din trecut, nu vor mai reveni niciodată în mintea nimănui. Și vom
trăi întotdeauna în bucurie ”.
A tăcut din nou, iar fața ei avea o expresie de o amabilitate minunată. S-a uitat dulce în ochii Tinei
și apoi, întorcând capul către toată lumea, de parcă ar vrea să vorbească cu întreaga rasă umană
a pământenilor, a adăugat:
” Lupul și mielul vor pășuna împreună, leul va mânca paie ca un bou blând. Nu va mai fi rău pe
Pământ, nicio distrugere. Aceasta se va întâmpla în curând pe Pământ după lucrurile care
urmează să se întâmple. Am dori să vă putem vorbi despre ceea ce vă așteaptă frumos, dar nu
putem să nu amintim lumea de realitatea ei actuală. Datorită egoismului multora, vor exista
războaie și distrugere și va trebui să treceți printr-o purificare dureroasă înainte ca vorbele pe
care le-am citat să devină realitate. Rugați-vă ca timpul răului să fie scurtat ”.
Rafael avea o expresie tristă, la fel și ceilalți. Am văzut pe fețele lor sublime o participare plină de
viață la cuvintele femeii din spațiu. Ea le-a întâlnit ochii, sugerând un zâmbet dulce. Apoi a
continuat:
“ Sodoma și Gomorra au fost într-adevăr distruse de foc pentru o mântuire mai mare decât cea
a materiei pe care o depravaseră. Suntem aici pentru toți copiii Pământului și să anunțam o
pedeapsă iminentă. Dacă astăzi ne-am prezenta ca atunci, nu am suferi soartă mai bună decât
frații noștri, care au fost trimiși să anunțe sfârșitul apropiat. Oamenii corupți din acel oraș au vrut
să folosească violența împotriva trimișilor noștri. Astăzi ne-am confrunta cu o soartă mai rea: cei
mai buni ar râde indiferenți ”.
M-a privit cu ochii ei plini de lumină, atenuând în inima mea emoția produsă de cuvintele sale:
” Nu vom fi noi ca atunci să intervenim cu focul pentru a preveni deschiderea unui abis sub
picioarele voastre: vă pregătiți singuri pedeapsa. Vom folosi focul pentru a da o nouă viață
distrugerii pe care ați produs-o prin desfigurarea planetei. Ar fi inutil să vă îndepărtăm armele
mortale pe care le-ați pregătit, deoarece ați începe să creați altele. Efectele morții și distrugerii
acestora vă vor pedepsi și vă vor pune în poziția de a înțelege. Planeta va răsări din nou cu cei
care au meritat să o locuiască pentru un nou timp. Pământul va redeveni grădina Edenului ”.
Mi-am amintit de viziunea efectelor războiului nuclear pe care mi le dăduseră frații. Orașul meu
și altele nu mai existau; iar după purificarea focului, iarba și plantele au început să crească din
nou. Case împrăștiate și oameni care cultivau pământul, animale și scene de bunătate și
simplitate îmi umpluseră inima de bucurie și sentimente de dragoste. Îi văzusem pe frați venind
și distrându-se cu acei oameni noi ai Pământului. De asemenea, auzisem o conversație între frații
spațiului și noii pământeni. Am înțeles că nu va trece mult până când evoluția rapidă ne va aduce
planeta în marile realități cosmice.
Câțiva bărbați care locuiau acolo unde a fost odată orașul meu actual au urcat în navele spațiale;
aceste imagini care mi se arătaseră mi-au trecut rapid prin minte și s-au pus în relație cu cuvintele
pe care tocmai le rostise femeia din spațiu. Am văzut ce mi se arătase mai demult. Bărbați care
fug în munți, în timp ce reacțiile în lanț de la exploziile nucleare au adus distrugeri oribile.
Văzusem discuri zburătoare și astronave sosind cu miile. Bărbații, femeile și copiii au fost lăsați
să intre prin trapele deschise, alții au fost aspirați și ridicați de la sol, pentru că nu a fost nici măcar
timp să aterizeze pentru operele de salvare. Revizuiam aceste lucruri și mi se părea că cuvintele
acelei minunate femei din spațiu aveau o concretitate și o precizie de neegalat. A așteptat ca
gândurile și emoțiile mele să dispară și apoi a spus din nou:
” Din păcate, oamenii de pe pământ cred astăzi că Scripturile sunt fabule și depun toate eforturile
pentru a-și convinge semenii că ceea ce a fost scris este doar simbolic. Acesta este un rău grav
care va duce la o mai mare orbire în rândul oamenilor ”.
A reluat vorbitul mai încet. ” Noe a fost batjocorit când a prezis potopul, care apoi a venit. Se scrie
că acest lucru s-a întâmplat din cauza corupției sufletelor. Când energiile spirituale ale cuiva sunt
desfigurate, viața materială și cosmică strâns legată de spirit suferă toate consecințele. Fiecare
poluare spirituală produce poluare în celelalte dimensiuni, care trăiesc în comuniune cu spiritul.
Planeta voastră este din ce în ce mai poluată pentru că așa și inima voastră este. Răutatea și, prin
urmare, răutatea oamenilor în timpul lui Noe, a produs acea catastrofă. Astăzi efectuați unul mult
mai rău pentru consecințele sale. Vă oferim în continuare aceste ultime avertismente în speranța
că vă veți schimba, dar nu mai intenționăm să-i expunem pe frații noștri așa cum am făcut în
Sodoma și Gomorra când oamenii din acele orașe au încercat să folosească violența asupra
mesagerilor noștri ”.
Vocea ei a devenit mai fermă fără a-și pierde soavitatea. O mișcare a mâinii i-a însoțit cuvintele.
” Voi ”, a exclamat ea, ” acum credeți din ce în ce mai puțin în profețiile care s-au împlinit în
fiecare epocă. În curând, realitatea Babilonului va fi o realitate pe Pământ. Cei trei îngeri ai
Apocalipsei au trecut deja pentru a-l avertiza pe om despre ce se va întâmpla, dar nimeni, sau
câțiva, i-au primit și ascultat. De mult timp rugăciunea martirilor a obținut sfârșitul pe Pământ
pentru durerea și nedreptatea fraților buni. Al șaptelea sigiliu a fost deja scos de Cel care a avut
și are puterea să facă acest lucru. Acum, din nebunia și încăpățânarea multora, Pământul va auzi
cele șapte tunete și va bea cele șapte potire care conțin cele șapte pedepse. Dar acest timp va fi
mult scurtat pentru rugăciunile acelor oameni buni, așa cum a fost scris ”.
Am văzut ochii frumoasei Doamne umplându-se de lacrimi. Străluceau în pupilele ei ca niște
picături de lumină. Tina a plâns și i-a spus că vrea să o consoleze pentru atâta durere în inimă.
Eram confuz și mi-am spus că nu voi putea niciodată să înțeleg cum acele creaturi sublime ar
putea avea atât de mult în inima cauza noastră. În ele nu exista decât Iubire și nicio violență, nici
măcar împotriva marilor rele ale Pământului care au cauzat atât de multă tristețe cosmosului. M-
am gândit la durerea Tatălui și mi s-a părut corect ca acei copii care îl iubeau atât de mult să fie
afectați în acest fel. Cu toate acestea, mintea mea și-a continuat nedumerirea. Înțelegeam și nu
prea. Mă simțeam emoționat.
Doamna se întoarse către Tina cu lacrimi și o consolă. ” Toți oamenii de pe Pământ ”, i-a spus ea,
“ care iubesc adevărata dreptate și triumful Iubirii Tatălui Universal pe Pământ, nu au de ce să se
teamă. Dacă am acordat asistență unui popor din deșert, imaginați-vă acum ce ajutor și asistență
îi vom da rasei umane care se va aduna sub steagul Dumnezeului Atotputernic în deșertul fără
precedent al acestui moment istoric fatidic. Ne veți avea deasupra voastră și alături de voi. Nu vă
vom abandona niciodată și pentru voi si împreuna cu voi vom putea salva atâția frați care altfel
s-ar pierde “.
Tina și-a șters ochii.

” În acel moment ”, a continuat Doamna spațiului, ” Moise a fost cel care a condus oamenii pe
care am vrut să-i salvăm din sclavie. Au existat motive foarte mari pentru care am decis să facem
acest lucru. Astăzi este ora adevărului universal pentru voi și un nou Moise vă va salva pe toți cei
care doresc asta, fără distincție de rasă și oameni. El va putea citi în fiecare inimă chiar și cel mai
mic semn de bunătate și dreptate care sunt sinonime ale Iubirii Universale ”.
Femeia a tăcut și Rafael s-a înveselit luând cuvântul.
” Este scris ”, a spus el, ” că, în acel moment, din doi bărbați care vor fi pe câmp: unul va fi luat și
celălalt lăsat. Două femei vor măcina la moară: una va fi luată și cealaltă lăsată. Vom salva cine
va putea fi salvat. Nu putem folosi violența împotriva nimănui, nici măcar în scopul salvării. Frații
nu pot fi aduși în lumi care nu sunt pe placul lor. Tatăl nu obligă pe nimeni să meargă la El cu
forța. Fiecare o face și o va face în voie, după propria sa alegere. De vreme ce ceasul este aproape,
este necesar să reflectăm astfel încât timpul pe care îl pregătește prostia omului să nu surprindă
pe nimeni ”.
Firkon ridică mâna să vorbească:
” Scriptura v-a avertizat împotriva ipocriților. Vi s-a spus că semnele din ceruri vă vor anunța noul
timp al Iubirii pe Pământ, precedat de lucruri cumplite. Nu credeți că acestea sunt semnele
prezise? Navele noastre spațiale și discurile noastre sunt din ce în ce mai vizibile. De pe cer vă
arătăm lumini și semne în mișcare la soare, lună și stele. Mulți oameni de pe Pământ sunt martori
de evenimente extraordinare, de împlinire a tuturor profețiilor? Semnele sunt deja sus pe cer.
Fenomenele prezise de Ioan, cum ar fi apele care ar deveni roșii în mări și râuri, s-au împlinit deja.
S-a realizat deja cât de mult are puterea de a ucide oamenii de pe Pământ și de a lăsa lucrurile
intacte. Acestea și alte lucruri, dacă le acordați atenție, vă vor oferi confirmare că sunteți deja în
timpul profetizat ”.
Orthon a oftat și a spus: ” Zgomotele războaielor și ale oamenilor împotriva oamenilor nu au

existat niciodată în condițiile actuale, în care este posibilă distrugerea totală a planetei. Nu a
vedea înseamnă a fi orb și a nu auzi înseamnă a fi surd. Cel care a venit să vă anunțe aceste lucruri
v-a invitat să înțelegeți și să nu fiți ipocriți. Ce vă interesează după schemele umane voi le
înțelegeți. Prin urmare, deschideți inima și mintea voastră la lucrurile care vă pot aduce adevărata
fericire ”.
Orthon s-a liniștit și mi-am dat seama că a terminat de vorbit.
Frumoasa Doamnă a spațiului s-a ridicat și am imitat-o cu toții. Soarele era mai jos, doar acoperit
de vapori împrăștiați, care făceau cerul să apară cu nuanțe roșiatice. Ne-am apropiat de grâu și
Doamna a mângâiat câteva spice. Apoi s-a oprit și s-a întors spre noi:
” Nu vă temeți: niciun om de bunăvoință nu permite fricii și consternării să intre în inima lui.
Pentru cei care iubesc pacea și adevărul, va exista în curând o mare sărbătoare. Niciun fir de păr
din capul vostru nu va fi atins fără un motiv real cunoscut de Tatăl Universal. Trăiți în această
certitudine și umpleți-vă inima de speranță și pace ”.
Mai făcu câțiva pași spre disc, care se vedea dincolo de spice. Era maiestuos și reflecta roșeața
cerului pe pereții rotunjiți ai cupolei, care nu știam dacă erau din metal sau sticlă topită. Nu avea
lumini aprinse, dar părea o lumină gata să-și mărească luminescența. Ne-am oprit. Femeia
sublimă s-a uitat la mine cu ochii ei dulci: a ieșit o lumină din pupilele ei care a pătruns adânc în
mine și mi-a dat o bucurie de nespus și un sentiment de emoție.
” La Fatima ”, a spus ea, “ mii de oameni au asistat la marele semn apocaliptic al soarelui. Două
războaie mari au fost semne neechivoce ale adevărului acelui mesaj pe care vi l-am comunicat și
care nu a fost altceva decât o clarificare a Scripturilor din timpul vostru. Treceți prin timpul
imediat anterior Regatului de o mie de ani profetizat de Ioan. Veți ști în curând ce a vrut să vă
profetizeze când a vorbit despre acel Regat, și în el a pus prima înviere. Veți ști ce înseamnă când
supraviețuitorii vor fi răpiți printre nori pentru a-l întâlni pe Domnul în aer. Va răsări curând noua
zi ”, a adăugat ea cu o voce fermă, “ în care pe Pământ va exista o nouă umanitate. Animalele nu
vor mai fi feroce, nici otrăvitoare, nici dăunătoare. Nemulțumirea voastră pentru evenimentele
dureroase care vă așteaptă se vor transforma într-o bucurie pentru voi acum de neconceput.
Vom fi alături de voi până când aceste lucruri vor fi realizate și chiar mai mult după aceea, în noua
eră a Iubirii Universale de pe planeta voastră ”.
Eram sigur că o voi revedea. Rafael a spus că este timpul să plece.
Discul a întâmpinat acele figuri sublime din spațiu, s-a ridicat în aer și a oscilat ușor apoi s-a întors
la nava spațială suspendată peste câmpurile de grâu.
Aceasta cu o viteză uimitoare s-a deplasat spre soare, variind culorile sale în albastru și portocaliu.
Am rămas să admirăm apusul care părea să ardă peste câmpie.
11. Minunea soarelui
Pe douăzeci și nouă Iunie 1980 mi-am invitat prietenii la o excursie în Bracco; și odată cu ei,
pentru prima dată, a venit și Gianna. Știam că frații cosmici ne vor da un semn al prezenței lor și,
pentru aceasta, fusesem de acord cu Tina: aș fi plecat singur pe munte, sperând chiar și o scurtă
întâlnire apropiată.
La trei după-amiaza părăseam cabina de taxare Levanto pentru a urca spre munte. După ceva
timp, am ajuns într-un spațiu între două păduri de pini. Am parcat mașinile și am mers spre coasta
înclinată. Acolo sus era foarte frumos iar starea noastră de spirit era de bucurie.
Când am ajuns sus, ne-am așezat pe iarbă pentru a lua o gustare în timp ce așteptam să apară
Frații Spațiului. Mai târziu, deoarece nu se întâmpla nimic, mă îndepărtasem și urcasem mai sus
pe munte.
Între timp, vedeam pe cerul înnorat, nori neordonați, apoi soarele se ascunsese în spatele lor:
începuse să se aseze o ceață densă, în timp ce temperatura scădea brusc.
Începui să fiu îngrijorat de tăcerea Fraților: nu captasem niciun contact. Coborâsem înapoi unde
erau Tina și ceilalți. Acolo era mai puțin frig, dar aerul nu era deloc cald iar umiditatea crea
disconfort. M-am rugat mental fraților să ne dea măcar un semn al prezenței lor, dar tăcerea a
durat până la cinci. Nu îmi puteam explica ce se întâmplă și eram asaltat de îndoiala că am înțeles
greșit unele dintre mesajele lor. Mi-am cerut scuze celorlalți și le-am spus că nu știu ce să cred.
Frații nu dăduseră semne că ne observaseră neliniștea. Ceața coborea din ce în ce mai mult și am
propus să ne întorcem la mașini în așteptarea unor indicații.
Nici nu terminasem de făcut această propunere, când am auzit vocea lui Rafael în contact cosmic,
care mi-a spus o frază pe care o auzisem deja în alte întâlniri. “ Ești un om de puțină credință ”,
mi-a reproșat el blând, ‘’ pentru așa puțin ai dubii? Așteptați încă un pic. Între timp, vă vom trimite
puțin soare ”. După câteva minute ceața a început să dispară iar soarele cald a început să
încălzească aerul și temperatura creștea. M-am simțit cu adevărat ca un om de puțină credință și
mi-am recunoscut nerăbdarea față de toată lumea.
Am urcat cu toții mai sus, în locul unde deja urcasem singur mai devreme. Cerul devenise albastru
și norul negru se îndepărta din ce în ce mai mult. Eram cu toții mai veseli: Nico avea chef să râdă,
poate entuziasmat de bucuria de a fi în contact cu Frații Spațiului.
Ne-am așezat pe iarbă și am început să admir acel peisaj extraordinar făcut din pini și ferigi, din
multe plante mici și mijlocii, admiram culoarea ierbii, care nu mai era cea moale și verde a
primăverii, dar totuși arăta o anumită tinerețe.
În timp ce fiecare dintre noi participa în felul nostru la festivalul naturii, Gianna a strigat: ” uitați-
vă la soare! ’’, exclamase. Lumina din jur scădea în mod vizibil. În fața soarelui, o sferă mare se
învârtea și făcea să pară că același soare începuse să se rotească în jurul său. La început aveam
un sentiment de teamă, dar apoi mă uitasem la spectacol senin, în timp ce se întuneca tot mai
mult în întreaga zonă.
‘’ Dacă ați fi privit mai întâi spre soare ‘’, a spus Rafael în contact cosmic, ‘’ ne-ați fi văzut deja.
Dar acum vrem să vă trasmitem salutul lui Dumnezeu, Creatorul Soarelui, care dă viață
Pământului prin voia Sa ’’.
Am urmărit cu uimire această priveliște neobișnuită, făcând comentarii admirative din când în
când. Nico avea ochelarii de soare cu el și am încercat cu toții să privim globul care se învârtea
prin lentilele respective. Discul care se rotea centrat în soare putea fi văzut și mai clar; după ce
am privit o vreme, tot soarele părea să se învârte în jurul său.
Deoarece toate acestea nu se terminau, mă așezasem pe iarbă. Tina a venit lângă mine și în
șoaptă vorbeam despre ceea ce vedeam.
” Cuvântul apocalipsă ”, a spus Tina, ” mă sperie, chiar dacă ni s-a explicat bine că nu avem de ce
să ne temem. Important este ca oamenii să înțelegă că doar abandonând răul vor fi salvați ”.
“ Dacă ne păstrăm gândurile fixate asupra lucrurilor minunate care se află în creație ”, i-am
răspuns încurajând-o ” și rămânem uniți cu operatorii Iubirii și salvării, vom putea ajuta pe ceilalți
înaintea noastră ”.
Gianna spunea că crede în triumful Iubirii Universale, mai puternică decât orice rău. Nico declara
că îi era greu să concepă o idee de dreptate drept pedeapsă. Așa că fiecare își spunea părerea.
Soarele își continua spectacolul și discul care se rotea în fața lui apărea din ce în ce mai distinct.
Ne-am propus să rostim o rugăciune către Tatăl Ceresc. Gianna a formulat una care i-a venit din
inimă.
I-am mulțumit că ne-a dat viață, Pământul, soarele și pentru Frații Spațiului atât de sublimi și de
buni cu noi.
Tina L-a rugat ca mintea oamenilor să fie luminată de Iubirea Universală și să renunțe la răul de
pe întregul Pământ pentru apariția noii ere a păcii.
Am rostit cu toții Tatăl Nostru. Am fost emoționați și fiecare a simțit în inima lui mângâierea și
puterea acelui Tată atât de Mare și atât de Milostiv.
Deodată, Nico a strigat : ” Uitați-vă lângă soare ”.
Acum soarele continua să se rotească fără discul zburător, care se deplasase lateral, fără să iasă
complet din circumferința soarelui care părea de foc. Nu mai era atât de ușor să stai cu ochii spre
acel foc, dar încă totuși posibil. Apoi, soarele și discul deveniseră două lucruri distincte și totul
revenise la normal, inclusiv lumina de afară.
” Acesta a fost un dar de la Dumnezeu pentru noi ”, a exclamat Gianna.
” Aceste semne din cer ar trebui să-i facă pe oamenii de pe Pământ să reflecte ”, a spus Tina; dar
ceilalți nu puteau înțelege ceea ce nouă ne-a fost explicat mai in detaliu.
Coborâsem la vale când era deja noapte și ne străduisem nu puțin să găsim locul unde parcasem
mașinile.
12. La bordul astronavei
În seara zilei de douăzeci și șapte iulie a avut loc o nouă întâlnire.

După o ușoară urcare, lumina discului a semnalat prezența Fraților Cosmici. Rafael ne-a
întâmpinat și ne-a condus la discul spațial, care stătea pe pământ printre copaci. Din trapa
deschisă o lumină foarte albă lumina gazonul. Citindu-mi gândurile, Rafael m-a asigurat că nu voi
suferi de niciun deranj sau de amețeli. Văzută de aproape, nava spațială îmi părea maiestuoasă
și o lumină plăcută a strălucit din toate punctele sale. Tina era vizibil emoționată. Rafael a intrat
în discul spațial și, cu mâna, ne-a făcut semn să-l urmăm. Tina a intrat mai întâi, apoi eu și apoi
Paolo, care venise cu noi.
Interiorul avea o simplitate deosebită. Cabina de pilotaj era iluminată de o lumină care se
răspândea peste tot, fără să apară o sursă evidentă a acesteia.
Sub marea cupolă, patru panouri luminoase serveau drept pereți. Am simțit o emoție
extraordinară; am fost cu toții luminați de acea lumină care nu are egal pe planeta noastră. Pacea
și sentimentele de eliberare interioară se amestecau cu recunoștința pentru acele ființe
minunate care ne-au oferit o astfel de oportunitate. Eram plini de emoție.
Tina conversa cu Orthon, în timp ce Firkon îi explica ceva lui Paolo care îl privea uimit. I-am spus
lui Rafael că nu voi putea să-mi exprim bucuria. Rafael zâmbi și se uită la Paolo, care acum tăcea
cu expresia cuiva care trăiește o experiență extraordinară și nu vrea să o strice prin cuvinte.
Unul dintre panouri era iluminat cu linii colorate și strălucea cu lumini; un frate, care stătea în
fața mea, s-a ridicat și a venit să ne întâmpine. Era înalt, avea ochi de o culoare între verde și
albastru; și părul șaten, cu reflexe roșii, care îi cădeau aproape până la gât. M-a frapat bunătatea
lui rafinată. Și-a cerut scuze și s-a întors la locul său din fața panoului luminos.
Trapa s-a închis, iar podeaua pe care ne-am sprijinit picioarele a dat un zgomot ușor și o vibrație
durabilă.
“ Urcăm ”, spuse Rafael; “ în curând vom fi la bordul astronavei spațiale ”.
În acea cameră de sub cupola cea mare, erau trei grupuri de scaune. Rafael ne-a invitat să ne
așezăm, și el s-a așezat. Ceilalți frați s-au dus să vorbească cu voce joasă cu bărbatul care părea
că pilotează.
” Astronava spațială ”, ne-a informat Rafael, ” se află în afara atmosferei Pământului. Nu va dura
mult până să ajungem la ea ”.
Orthon și Firkon au venit să stea lângă noi. Acesta din urmă și-a arătat bucuria de a ne avea la
bordul discului și a râs cu bunăvoință de frica mea pe care o aveam înainte să mă urc.
” După cum puteți vedea ”, a râs plăcut Firkon, ” suntem cu toții bine ”. Am râs cu el și i-am
confirmat că eram bine, așa cum nu mi-aș fi putut imagina. Tina și-a exprimat admirația pentru
simplitatea și funcționalitatea mediului discului. Paolo reușise să-și exprime surpriza că se afla în
spațiu. Meditam asupra modului în care frații ne-au făcut să trăim experiențe foarte grozave cu
o asemenea simplitate și bunătate. Mi-am spus că toate acestea sunt rezultatul unei mari
cunoașteri și inteligență a lucrurilor. Nu știu cât timp a trecut. Discul a dat o ușoară zguduitură.
” Am ajuns ”, a anunțat Rafael. “ Intrăm în astronava spațială ”.
Ne-am ridicat și trapa s-a deschis. Plecând de acolo, am început să mergem pe un coridor cu un
tavan nu foarte înalt. Pereții păreau dintr-un metal topit cu sticlă. Aveau un fel de transparență
și luminozitate greu de explicat, dar foarte plăcut de văzut. O ușă s-a deschis în fața lui Rafael, la
capătul coridorului, fără ca vreun mâner să fie atins.
Am intrat într-o cameră destul de mare: pereții aveau aspectul pe care l-am descris pe coridor,
dar erau mai plini de lumină și aveam un sentiment inexplicabil că aveau o transparență și o
adâncime foarte plăcută. Întregul mediu a fost pătruns de culori care au făcut ca toate obiectele
să fie vii cu reflexii, ca și cum ar fi reflectat surse infinite de lumină, care nu ar fi fost posibil să se
determine de unde au apărut, iar acest lucru a dat tonuri de soavitate, căldură și finețe pentru
tot ce a căzut sub ochii noștri.
Tina a vrut să atingă țesătura uneia dintre fotoliile împrăștiate în grupuri ici colo în acel mediu
foarte plăcut. Firkon îi zâmbi când i-a citit întrebarea în minte. Acea țesătură asemănătoare
aurului palid ar fi putut fi o pânză, dar textura și moliciunea ei au făcut să ne gândim la o substanță
necunoscută pe Pământ.
Firkon a spus: ” Avem multe de spus unul altuia, timpul nu este mult ”. Mi-am dat seama că, de
când ne urcasem în acea navă spațială, am pierdut orice urmă de timp. Rafael ne-a invitat să ne
așezăm. Ne-am așezat pe o canapea care avea cinci fotolii în față într-un semicerc. Rafael, Orthon
și Firkon stăteau pe fotolii. M-am uitat la tavan și părea mai puțin strălucitor decât pereții.
Variațiile abia sugerate ale colorării au dat impresia unei consistențe fluide a grosimii sale. Era ca
și cum niște mâini invizibile creau, iar efectul observatorului era plăcut și odihnitor. Au intrat
Kalna, Ilmuth și Zuhl și am tresărit de bucurie. Arătau mai tineri în acea lumină extraordinară și
în efectul culorilor hainelor lor. S-au așezat, după ce ne-au făcut o primire festivă.
” Așteptam acest moment de multă vreme ”, a spus Rafael cu mare entuziasm. Vocea lui a produs
o atmosferă și mai veselă. Tina, Paolo și cu mine am zâmbit emoționați. La fel și Frații. Rafael mă
privea cu blândețe și nu puteam să nu laud frumusețea rară a florilor care erau așezate în vaze
transparente pe masa din dreapta noastră. Aveau culori și forme foarte plăcute, elipse, rotunjite
sau de potir. Nu mai văzusem niciodată așa ceva pe Pământ. Emanau un miros foarte delicat, care
ne-a făcut să simțim senzații soave.
“ Iubirea universală este viața întregii creații. Misterul răului este aici: pierderea Iubirii. A iubi
înseamnă a fi în lumină. Orbirea interioară, ignoranța, răutatea, sunt efectul lipsei Iubirii. Esența
divină este Iubirea și din ea provine toată creația ”.
Cu aceste cuvinte, Rafael a început să ne spună lucruri care ne-au atras atenția. ” Răul ”, a spus
el, ” este a nu fi în Iubire. Pentru cei care sunt în Iubire nu este dificil să parcurgă căile infinite ale
cunoașterii care duc la Creator, cea mai înaltă aspirație a fiecărei ființe create. Pentru cei care nu
sunt în Iubire și, prin urmare, în rău, cunoașterea adevărată este dificilă și chiar imposibilă. Cu cât
sunteți mai mult în lumina cunoașterii, cu atât este mai ușor să fiți în înțelegerea Iubirii. Cu cât
sunteți mai mult în rău și, prin urmare, mai departe de cunoaștere, cu atât este mai dificil și mai
imposibil să fiți în Iubire. Din păcate, pe Pământ există puțină Iubire și puține cunoștințe. Acesta
este motivul pentru care oamenii, înainte de a se putea întoarce pe calea cea dreaptă care duce
la Creator, sursă a tot ceea ce este bun, vor trebui să experimenteze multe, să sufere și să
înțeleagă iluziile și erorile răului ”.
Rafael a intervenit pentru a ne spune un mare adevăr.

” Voi ”, a spus el, ” din moment ce sunteți în întuneric, complicați lucrurile. Simplitatea este una
dintre marile căi de lumină. Acesta este motivul pentru care vi s-a spus că pentru a cuceri cerul
este necesar să deveniți ca și copiii. Ceea ce este mare și profund este întotdeauna extrem de
simplu ”.
Orthon a luat cuvântul. “ Vi se vor arăta ”, a spus el, “ multe lucruri. O vom face cu simplitate și
metodă, astfel încât să vă poată furniza unele elemente pentru a vă face să înțelegeți valori
superioare. Apoi vă vom arăta astronava spațială și vom petrece cu voi ”.
Firkon ne-a invitat să ne dispunem mintea pentru a primi cunoștințe, și inima noastră pentru a
dona participarea noastră.
Uitați-vă acolo, spuse Kalna arătând spre peretele din stânga noastră, vizavi de masa cu florile
menționate mai devreme. ” Observați ceea ce vi se va arăta ”.
Ne-am întors și toată lumea și-a fixat privirea în punctul indicat. Lumina ambientală s-a estompat,
creând o atmosferă mai intimă. Tina și Paolo nici măcar nu clipeau. Un fel de fum a fost produs
într-un punct al camerei. Apoi s-au condensat vaporii pentru a forma un nor cenușiu. Norul și-a
continuat transformarea: s-au conturat trei figuri. Am urmărit cu uimire acea metamorfoză
incredibilă, care părea să iasă de nicăieri. Încetul cu încetul, am văzut cum se concretizează forma
unui bărbat, unei femei și a unui copil. Erau reali, în fața ochilor noștri și, în același timp, arătau
ca într-o scenă de film sau teatru.
Aburul acela forma încă siluetele unor copaci și dedesubt se contura tot ce putea reprezenta o
pajiște cu iarbă, flori și plante mici. Omul stătea pe o piatră; femeia, care stătea în picioare, purta
cămașă și pantaloni. Băiatul făcea semne pe iarbă cu o bucată mică de lemn. Era o scenă de țară,
poate o mică ieșire în familie. Acele figuri pe care le-am văzut în alb și negru, așa cum este posibil
să le vedem pe un ecran de televizor fără culoare, dar cu figuri reale, acum se colorau. Această
substanță cenușie și vaporoasă a emis căldură și, în curând, intensitatea fiecărei părți a scenei a
crescut foarte mult. În același timp, lumina mediului în care stăteam era tot mai scăzută. Am
început să mă simt copleșit de ceea ce vedeam. Bărbatul s-a ridicat și a discutat cu femeia care
trebuia să fie soția sa. Copilul fredona în timp ce se amuza, indiferent de părinții care îi erau
apropiați. Am auzit vocea melodioasa a lui Ilmuth, avertizându-ne: ” Acum ”, a spus ea, ” ce vi se
va da să vedeți, în această scenă de repertoriu familiar, ne interesează și ne pasă să înțelegeți.
Fiți atenți ”.
Culoarea figurilor umane, a plantelor și a lucrurilor s-a intensificat, apoi a început să se atenueze.
Hainele pe care le purtau cei trei se amestecau în acele culori atenuate și apăreau trei corpuri
umane bine făcute. Corpul unui bărbat, al unei femei și al unui copil. Culoarea roz a celor trei
corpuri avea și o nuanță albastru deschis, care ieșea de jos din toate punctele corpului roz și a
evidențiat un corp ușor mai luminos, vizibil într-o perspectivă în care se vedea clar cele două
corpuri coincidente, dar separate unul de altul în realitatea lor. Procesul s-a repetat și alte corpuri
au ajuns să se arate, toate coincizând, dar separate, cu culori și luminozități diferite. Am putut
observa că cu cât a apărut un corp mai profund, în acea perspectivă, cu atât era mai luminos, dar
nu acoperea viziunea corpurilor mai superficiale și mai întunecate. Am numărat șapte. Ultimul
arăta foarte alb și pulsa ca și cum ar fi pulsat ritmic de lumină. La fiecare pulsare de lumină ieșea
o lumină care a trecea prin toate celelalte corpuri, până la ultimul cel de culoare roz.
” Priviți ”, a spus Ilmuth; ” observați plantele și stânca ”. Și pentru ei, ca și pentru oameni, se
întâmplase același lucru. A fost o scenă nemaivăzută până atunci. Totul a arătat o profunzime
vitală, o bogăție de culori, ritmuri ale pasajelor acelei lumini și o simetrie a formelor, care m-a
uimit. Nu aș fi putut intui niciodată așa ceva.
“ Este posibil să vizualizați aici ”, a explicat Ilmuth, ”diferitele dimensiuni ale energiei vitale la om,
în vegetație și în formele regatului mineral. De asemenea, am putea împărți aceste șapte
dimensiuni în trei moduri de a fi asemănătoare ”.
M-am uitat și am văzut că primele trei corpuri superficiale erau similare în aspect, mai ales în
raport cu sensul de consistență pe care l-au dat și gradul de luminozitate. Următoarele trei erau
mai strălucitoare și păreau mai subțiri și mai consistente. Ultimul, palpitând foarte alb, a apărut
acum într-o lumină excepțională și iradia fluxuri ritmice de lumină intensă către toate celelalte
corpuri, traversând toată întinderea și profunzimea lor. Mi-am dat seama că nu era posibil, pe
Pământ, să pot pătrunde în toată acea realitate vitală și că acea scenă incredibilă îmi produsese
o stare de uluire, care într-o stare normală de conștiință, cum pe Pământ trăim de obicei, nu erau
posibile.
” Corpul cel mai extern ”, a spus Ilmuth, “ este cel material. Celelalte sunt de energie nu materiale,
ci cosmice sau astrale, așa cum o numesc savanții voștri de pe Pământ. Cu fiecare dintre aceste
corpuri, omul poate trăi în diferite lumi și dimensiuni, pe planete mai evoluate. Corpul cel mai
extern moare, iar corpul următor este gata să se realizeze pe deplin în noul mediu energetic. Așa
se întâmplă la moarte, dar în realitate este doar o naștere cu noul corp într-o dimensiune
superioară pe o lume superioară de grad evolutiv egal cu cel al corpului realizat. Deoarece
dimensiunile sunt atât de multe, de asemenea, corpurile potențiale în om nu sunt doar șapte, ci
foarte multe, vă arătăm doar șapte pentru a vă facilita înțelegerea ”.
Eram concentrat în acea realitate minunată. Am auzit vocea Tinei exclamând: ” Frumusețea
ultimului corp luminos este fascinantă! ”.
” Asta am vrut să înțelegeți cel mai mult ”, interveni Kalna, iar vocea ei își exprimă toată
satisfacția. ” Corpul alb care emite fluxuri de energie vitală către corpurile astrale și până la corpul
material este vizualizarea a ceea ce voi chemați, spirit. În Scriptură puteți constata că ființa umană
este împărțită în corp, suflet și spirit, înțelegând prin corp acel material, corpurile astrale pentru
suflet și spiritul acea parte esențială a omului care este nemuritoare și nu va muri niciodată
pentru că este sediul Vieții și al Conștiinței ”.
” Spiritul ”, a continuat Ilmuth, ” are capacitatea de a trăi în spațiul nelimitat de dincolo de Bariera
Cerească, în timp ce atunci când spiritul este încă îmbrăcat de corpuri astrale, atunci nu poate
depăși Bariera Cerească și trebuie să rămână într-o lume cosmică de același grad evolutiv ”.
Firkon a explicat: ” Frații Spațiului, așa cum suntem noi, sunt cei care au realizat deja corpul
spiritual și, prin urmare, locuiesc în mod normal în minunatele lumi ale Luminii din Spațiul ultra-
cosmic. Frații Spațiului, aceia pe care Scripturile îi numesc adesea Îngerii sau Domnul pot
întreprinde călătorii în dimensiuni cosmice și se pot îmbrăca cu corpuri cosmice după cum este
necesar, în schimb, Frații care nu au evoluat până la punctul de a se elibera de corpurile cosmice
și de a putea traversa Bariera Cerească dincolo de care există spațiul infinit al luminii, ei au
posibilitatea de a întreprinde călătorii în lumi inferioare gradului de evoluție al acestora. Acest
lucru îl pot face în mod autonom, în virtutea cunoștințelor lor și a misiunilor care le sunt propuse
sau încredințate. Pentru a călători, așa cum vi s-a întâmplat astăzi, ei trebuie să se bazeze pe noi,
care am trecut deja Bariera Cerească și care, prin urmare, avem astfel de cunoștințe care să ne
permită să vă facem să călătoriți în lumi superiore gradului vostru evolutiv ”.
” Atunci ”, l-a întrerupt Paolo, ” am putea să vă numim Frați ai Spațiului și ceilalți care nu se pot
elibera de toate corpurile cosmice cu numele de Frați ai Cosmosului ”.
” Exact ”, a răspuns Orthon. ” Cunoașterea noastră este spirituală și implică cunoaștere cosmică.
În schimb, pot exista frați care au o mare cunoaștere cosmică și sunt săraci în cea spirituală. Este
întotdeauna necesar să operăm asupra forțelor cosmice prin forța spirituală sau mistică, iar acest
lucru înseamnă întotdeauna încredințându-se Creatorului care lucrează prin Fiii Săi ai Luminii.
Lucrând doar asupra forțelor cosmice, nu poate exista nicio garanție că cineva a lucrat corect și
fără consecințe negative. Dar când lucrezi cu cineva care este în Lumină și aparține Spațiului
Spiritului și cunoaște forțele mistice și acțiunea puternică și tăcută a Creatorului, atunci este prin
Proiectul Universal al Iubirii și Economiei Divine și nu există niciun pericol de eroare. Nimeni nu
poate pretinde o cunoaștere care depășește propria limită ”.
Rafael ne-a atras atenția asupra a ceea ce se întâmpla acum în norul colorat care arăta cele trei
figuri umane și o grădină. Bărbatul și femeia discutau. Am observat că bărbatul și-a mișcat brațele
după cum se obișnuiește într-o discuție aprinsă. I-am auzit vocea. I-a reproșat soției ceva ce nu
înțelegeam bine, dar care nu îl preocupa pe copil. Acesta din urmă părea să nu-i pese de cearta
dintre părinți și își continua joaca.
” Observați ”, a spus Rafael, ” acum veți vedea consecințele furiei asupra corpurilor subtile și
spirituale ale acestor frați ”.
Bărbatul i-a spus femeii cuvinte severe, acuzând-o că nu-și poate îndeplini datoria. Era încruntat,
iar femeia lui îl privi surprinsă. Am văzut figura bărbatului, contururile corpurilor sale parcă
deformate, parcă deformate de o forță brută. Armonia liniilor a fost compromisă. Din corpul
spiritual care s-a întunecat și și-a pierdut luminozitatea foarte albă, au plecat ca valuri de bulgări
energetici care au traversat celelalte corpuri, modificându-și lumina, omogenitatea și forma.
Bărbatul țipa acum, iar femeia plângea. Lumina albicioasă a corpului său spiritual devenea de o
culoare murdară, maro închis; întreaga sa ființă a suferit o inundație de acea culoare neplăcută
și forma sa s-a contractat și a rămas deformată. Numai corpul material, deși a devenit recipientul
acestor deformări și distorsiuni ale luminozității și frumuseții celorlalte corpuri, a suferit o mică
desfigurare. Acum, din corpul bărbatului au ieșit ca niște valuri ale acelei energii vitale atât de
dezordonate și posomorâte, care s-au răspândit în emisii succesive în aerul înconjurător și au
pătruns în corpurile femeii, care la acea pătrundere s-au contractat, deformându-se și primind o
scădere a strălucirii.
” Ceea ce vedeți ”, a explicat Rafael, ”este ceea ce se întâmplă într-o ființă umană a cărei
conștiință se predă mâniei. Energia sa vitală este întunecată și deformată. De la corpul spiritual
această răsturnare este transmisă tuturor celorlalte corpuri, până la cel material, și toți suferă de
el. Energia vitală a fiecărui individ este în comuniune, prin mediul înconjurător, cu cea a semenilor
săi și, prin urmare, cei care trăiesc în ordine este în beneficiul fraților, cei care trăiesc în dezordine
și rău dăunează semenilor lor. Toată creația este în comuniune. Totul este realitate și cu cât o
realitate este mai subtilă, cu atât este mai vitală. Gândul, formele sale și ceea ce numiți fantezie
sau imaginație este o realitate și o consecvență pe care materia nu le poate înțelege. Vreau să
spun că omul încă legat de materie va fi uimit atunci când va realiza inconsistența energiei
materiale în ceea ce privește consistența vitală a spiritului său cu gândurile, sentimentele și
emoțiile conținute în spirit. Dar întrucât, omul, deocamdată filtrează aceste lucruri în materie, se
creează o iluzie care îl face să vadă materia foarte consecventă și să abstractizeze orice altă
realitate mai subtilă ”.
Între timp, bărbatul și-a continuat explozia de furie, iar ” contagiunea energetică ” descrisă l-a
inundat și pe fiul său mic, care, totuși, a continuat să arate nesocotire pentru cearta părinților săi.
Chiar și vegetația a fost pătrunsă de acele valuri de energie întunecată și dezordonată chiar și în
ritmul emanației și a produs o dizarmonie chiar și în stâncă. Am început să ne simțim invadați de
acea stare de rău.
” Ce lucru urât! ”, a spus Tina. ” Ce lucru urât! ”.
Scena a accelerat, apoi a încetinit până la timpul natural. Acum bărbatul și-a îmbrățișat cu
blândețe soția care își ștergea lacrimile. Micuțul era printre ei chicotind fericit. Corpurile celor
trei și ale tuturor realităților vegetale și minerale erau supuse unei recompuneri. Valurile de
lumină și culoare au dat o nouă armonie și respirație acelor siluete. Am simțit bucuria și fericirea
întorcând-se la noi între timp ce coșmarul a ceea ce văzusem și am simțit se îndepărta.
Scena a dispărut încet și vaporitatea a revenit la gri, apoi a dispărut încet. Lumina ambientală a
revenit ca înainte și Rafael și ceilalți ne zâmbeau, de parcă în acel moment ne-am fi regăsit după
o paranteză care ne supărase. Cu bucurie, m-am gândit o clipă la călătoria de pe Pământ la
astronavă unde ne găseam cu Tina, Paolo și acei Frați.
Rafael a vorbit din nou: ” Dacă toți copiii lui Dumnezeu ar fi folosit libertatea acordată lor de a
urma doar căile infinite ale Iubirii Universale și s-ar fi încrezut exclusiv în bunătatea legilor sale
universale, nu ar fi fost nevoie să experimenteze cosmic dimensiuni atât de limitate în comparație
cu Spațiul infinit de dincolo de Bariera Cerească. Dar, din moment ce a existat inițial un rebel care
și-a convins adepții că cineva ar putea să nu asculte de Bunul Tată și să facă chiar și fără el, din
acea mândrie s-a născut nevoia de a experimenta răul. Și apoi, deoarece Tatăl știa că alții vor
urma acel exemplu rău, a creat dimensiuni mai limitate, a creat cosmosul, lumile astrale și
materiale care, deși minunate pentru că erau întotdeauna opera Mâinilor Sale Divine și reflectau
frumusețile și armoniile Spațiului Ceresc, erau totuși mai limitate. În aceste dimensiuni, mulți
dintre copiii săi s-ar fi aventurat să experimenteze egoismul în locul universalității Iubirii, răutatea
în locul bunătății, sadismul în locul fericirii de a-i vedea pe frați bucurându-se. Acolo au urmat
mai degrabă căile răului decât a binelui, ura în loc de Iubire, orbirea lor în loc de adevărata
Cunoaștere care dă Viață. Acesta este motivul pentru care materia a fost creată: astfel încât
spiritul și Conștiința închisă în ea să aibă o apărare. Ați văzut cum corpul material era cel mai
puțin sensibil și că ținea în el însuși toate tulburările provocate în cele mai subtile corpuri ale
omului. Dacă acești fii nu ar avea un corp material și corpuri astrale, ar experimenta răul pe care
conștiința lor dorește să-l experimenteze în condiții mult mai evidente și dureroase. Este
important ca omul să fie convins de inutilitatea și pericolul răului în timpul vieții sale materiale,
pentru că altfel, în dimensiuni mai subtile și reale, el îl va experimenta suferind mult mai mult și
suferind toată violența. Este necesar ca omul să știe și să înțeleagă bunătatea Tatălui, care nu a
luat libertatea copiilor necredincioși Iubirii Sale, ci le-a permis să se poată convinge de ea într-o
situație de suferință mai mică. Suferința însăși este un mijloc de mântuire, durerea este vocea
Tatălui care își cheamă copiii, este purificare, este Iubire. Vai, dacă nu există durere până când
ultimul fiu al Tatălui va fi recuperat! Ați văzut efectul durerii acelui bărbat care a înțeles că își
jignește soția și dăunează sufletului sensibil al copilului. Durerea simțită de conștiința sa a fost o
energie vitală care a fost eliberată din spiritul său și a recompus și a redat armonia ființei sale, a
partenerului său și a fiului său ”.
” Când bunătatea și Iubirea vor fi recuperate de către copiii Pământului ”, a spus Kalna cu o voce
foarte tandră, ” atunci spiritul vostru va produce energii vitale minunate, care vor da lumină
minții voastre și căldură inimilor voastre. Atunci puterea benefică eliberată de voi vă va vindeca
de bolile spirituale, morale și materiale. Chiar și animalele vor fi detoxifiate, plantele și pietrele.
Nu vă puteți imagina cum toată realitatea vitală a mediului este legată de conștiința voastră.
Inteligențele condiționează într-adevăr mediu vital și lumile lor. Totul este realitate vitală: fiecare
stare sufletească, fiecare dorință, gând sau sentiment și fiecare pasiune. A râde de aceste realități
înseamnă a prelungi călătoria către lumină de multe milenii. Fiecare fiu a Tatălui va ajunge la
cunoaștere spontan, liber, în virtutea propriei sale convingeri despre adevăr, bine și forța iluzorie
a răului. Noi vă vom ajuta întotdeauna până când Tatăl va fi din nou fericit să aibă iar Iubirea și
încrederea voastră în El, Singurul Creator, Iubirea Supremă și Dumnezeu. Fiecare gând are propria
sa formă, culoarea sa, parfumul său, vocea și sensul său. La fel este tot ceea ce trăiește în spiritul
uman. Copiii Tatălui pot crea paradisul sau pot crea iaduri infinite. Tatăl se va strădui mereu să-i
readucă la sine și noi îi vom fi copiii și colaboratorii săi credincioși. Până când toată lumea va fi
convinsă de adevărul lucrurilor ”.
Firkon m-a privit în ochi. Am înțeles că a citit întrebarea pe care voiam să o pun în gândurile mele.
” Da ”, mi-a spus el pe un ton serios și încrezător. ” Da, toate acestea se vor sfârși. Copiii Tatălui
care duc experiențe greșite vor înțelege în curând. Ei vor experimenta atât de multă durere pe
Pământ, încât chiar și orbii vor vedea și surzii vor auzi. Inimile se vor topi din duritatea lor
milenară, mințile vor dori lumină. Atunci Tatăl va face o petrecere fără precedent în istoria
Creației, deoarece fiul risipitor se va fi întoarce definitiv la Casa sa ”.
“ Este scris ”, a adăugat Rafael gânditor, ” că numai fiul pierzaniei se va pierde. Acest lucru
întristează infinit inima Tatălui și îl face pe al nostru să sufere. Acești oameni încăpățânați nu vor
dori să înțeleagă lecția, dar nu vor mai putea să facă pe alții să sufere. Pentru ei întregul plan al
iubirii și salvării nu va da roade. Nu ne putem substitui lui Dumnezeu. El va pregăti ceva și pentru
ei; dar vai de a se îndoii de imensa bunătate, milă și Justiție a lui Dumnezeu! Frații noștri
încăpățânați să nu uite că întotdeauna și în fiecare moment va exista milă, iertare și dragoste
pentru ei. Dar vor trebui să sufere în măsura incredibilei lor încăpățânari ”.
“ Ce s-a întâmplat pe Pământ în aceste milenii ”, a adăugat Rafael cu tristețe, dar cu o voce fermă,
” despre povestea durerii, nedreptății și sângelui din cosmos va rămâne un exemplu, astfel încât
eroarea să fie arătată în toate aspectele sale de groază. Acum se atinge limita pe care Tatăl a pus-
o în inima sa iubitoare. El mai mult de atât nu va permite să se sufere și toată lumea va putea
avea recompense pentru ceea ce au susținut pe ei înșiși ”.
Tina era atentă și serioasă. Paolo îl privi pe Rafael cu curiozitate și admirație. “ Acum ”, spuse
Ilmuth. “ uitați-vă la ce vă vom arăta ”.
Lumina s-a stins din nou. Norul cenușiu s-a colorat rapid și în fața noastră am văzut un copil grav
deformat în corpul său material. Corpurile lui astrale, pe de altă parte, aveau o mare strălucire,
aveau culori atât de fascinante și o armonie atât de mare încât o făceau pe Tina să exclame
mirată. M-am uitat la el și am suferit în mine pentru acel contrast trist. Frumusețea interioară a
copilului a prevalat asupra impresiei dureroase a realității deformate.
” Când dezordinea energetico-vitală a conștiinței omului cauzează aceste lucruri oribile pe o
planetă ”, a spus Ilmuth, ” atunci noi luăm adesea în stăpânire aceste corpuri. Voi nu o știți, dar
în aceste corpuri deformate și în creierul bolnav aproape întotdeauna un înger coboară acolo,
pentru a îndeplini o misiune sublimă și eficientă în beneficiul fraților Pământului care vor trebui
să renunțe la rău ”.
A tăcut apoi. M-a emoționat ceea ce auzisem și văzusem. Dragostea mea pentru acești Frați
creștea in mod incredibil. Corpul spiritual al bietului copil avea o strălucire de nedescris. Lumina
aceea s-a răspândit cu forță și armonie în cele mai externe corpuri astrale și peste tot.
“ Ei sunt plămânii lumii voastre ”, a spus Ilmuth, “ și când într-o zi veți înțelege astfel de lucruri,
atunci nu va mai exista niciun om pe Pământ care să-l acuze pe Dumnezeu că a creat creaturi
pentru a fi chinuite, dar veți acuza duritatea inimii voastre și îi veți binecuvânta pe cei care au
vrut să vă ducă durerea chiar mai mult decât voi și, pe nedrept, ca să vă poată salva. Altfel, ce
sens ar avea sângele martirilor, binele și dragostea din toate timpurile? Ce sens ar avea cât a făcut
Cel care a murit pe cruce pentru a vă spune tot Adevărul și pentru a vă oferi cea mai mare lecție
care a fost predată vreodată pe Terra despre Iubirea Universală? Ora adevărului se apropie și
fiecare om va cunoaște, odată îndepărtată uitarea necesară pentru diminuarea durerii, dacă s-a
născut pe Pământ pentru a se mântui sau pentru a-i salva pe ceilalți, trebuind mai întâi să se
mântuie. Deoarece chiar și îngerii, atunci când se nasc oameni pe Pământ, trebuie mai întâi să se
mântuiască pe ei înșiși, să fie salvați și apoi vor avea puterea să-i salveze pe ceilalți făcând al lor
misiune dificilă. Unii dintre noi preferă să suporte suferința fizică într-un corp, mai degrabă decât
să vă lase să experimentați desfigurările răului. Este scris să nu judecăm. Nu judecați, ci rămâneți
în Iubire pentru că aceasta este singura garanție împotriva răului pentru triumful binelui. Aveți
încredere în Dumnezeu și în Fiii Săi care lucrează în Iubire pentru Mântuirea Voastră. Fiți buni și
simpli ”.
Ilmuth a terminat de vorbit. Norul vaporos și-a retras culorile și a dispărut, îndepărtând acea ființă
din ochii noștri. Lumina s-a întors în sala astronavei. O lungă serie de gânduri mi-au trecut senin
prin minte.
Rafael ne-a invitat să-l urmăm. Orthon și Firkon au venit cu noi. Am vizitat diferite departamente
ale acelei imense și minunate case de lumină. Am fost conduși într-o sală în care am băut o
substanță foarte plăcută. Apoi Kalna a cântat și am auzit o muzică care a emoționat-o pe Tina
până la lacrimi. Sufletele noastre erau pline de lejeritate, pace și certitudinea iubirii nesfârșite a
Fraților. Apoi, ne-au condus înapoi, prin coridor, către discul care ne aducea înapoi pe pământ.
Tovarășii noștri de călătorie au fost din nou Rafael, Orthon și Firkon.
” Va veni timpul ”, a spus Ilmuth în timp ce Kalna ne zâmbea, ” când nu ne vom mai despărți
niciodată. Toți frații Pământului care vor dori vor putea călători cu noi în Spațiu. Va fi suficient ca
ei să dorească acest lucru și mai presus de toate, să fie copii ai Iubirii Tatălui. Împreună vom vizita
lumi și vom vedea ceruri noi. Vom fi mereu în misiuni de iubire și cunoaștere pentru alți frați care
vor să evolueze cu rapiditate. Și atunci vom fi față în față cu Tatăl pentru că vom merge dincolo
de Bariera Cerească. Fiți siguri ”, a concluzionat Kalna, ” acesta este Adevărul ”. Cu toții ne-am
luat rămas bun cu o îmbrățișare.
Ne-am așezat în disc în timp ce lumina discului lucra în noi pentru a ne pregăti ca să ne întoarcem
în atmosfera Pământului. Inima noastră rămăsese în spațiu, pe astronavă, cu toată lumina,
culorile și mirosurile sale. Discul ne-a dus înapoi la locul de unde ne ridicase cu câteva ore mai
devreme. Era cam șase dimineața.
13. Oprirea în spațiu
Discul zburător se oprise în spațiul imens. Milioane și milioane de stele de pretutindeni păreau
mai mari decât par stelele văzându-le de pe Pământ; străluceau și palpitau ca și când de fiecare
dată ar emana o flacără în diferite culori.
Emoția a fost atât de puternică, încât în anumite momente m-a asaltat un sentiment de frică: m-
am simțit foarte mic în fața acelui spectacol nesfârșit. M-am gândit la măreția infinită a Tatălui,
Creatorul tuturor acelor minuni și l-am rugat să mă învețe El Însuși să-L iubesc în frații mei și în
lucrurile create de El.
Convins că mă va asculta, I-am spus că cea mai mare dorință pe care o simțeam era să pot avea
cunoștințe suficiente despre Iubirea Universală, despre legile ei pentru a putea traversa toate
acele spații ale cosmosului și a depăși Bariera Cerească ca să pot contempla frumusețea Sa
necreată.
Am avut un moment de ezitare: mă temeam că rugăciunea mea mă făcuse să păcătuiesc de

îngâmfare în fața unei Ființe atât de Imense.
Rafael m-a privit cu amabilitate și mi-a zâmbit. “ Nu ”, a spus el, “ nu este îngâmfare să dorim
sincer să ajungem în casa cerească a Tatălui Nostru. Cea mai mare dorință a Tatălui însuși este ca
toți copiii săi în drumul vieții prin cosmos, să se întoarcă la El ”.
Spațiul cosmic pe care îl vedeam in fata ochilor nu era doar un festival imens de lumini pulsatorii,
ci era pătruns de fosforescențe în mișcare, corpuri urmărind traiectorii, parcă ghidate de o forță
invizibilă, energii colorate care ieșeau din fundalul întunecat al spațiului.
Rafael arătă spre imensa navă spațială în formă de trabuc care plutea în spațiul din fața noastră
la nu știu care distanță; era scufundată într-o fluorescență albă traversată de două culori, una
albastră și cealaltă portocaliu intens.
Hublourile emiteau o lumină care măreau aureola trabucului. Forma astronavei era mai puțin
ovală decât cea care coborâse pe Pământ la Spotorno: era o priveliște încântătoare.
Rafael a anunțat că vom intra în astronavă cu discul. La scurt timp după aceea, am ieșit într-o
încăpere interioară unde aterizase discul. Observasem niște șine. Printr-o ușă am fost conduși
într-un salon. Erau fotolii și o masă, aparent făcute dintr-un singur material, care străluceau într-
o transparență opacă. În timp ce mă așezam, aveam impresia că era dintr-un material rezistent,
dar realizasem că de fapt era moale și plăcut la atingere.
Lumina care se răspândea în această navă spațială producea în sufletul nostru senzații și efecte
speciale, pe care nu le pot explica.
Ne simțeam mai vii ca niciodată iar toate facultățile noastre se bucurau de o pace de nedescris și
care în același timp fuseseră îmbunătățite ușor. Eram într-o stare de fericire care ne transformase
și implementase tot potențialul nostru.
Eram foarte atenți și concentrați asupra a ceea ce ni se spunea sau arăta. Inima noastră simțea o
Iubire care pe Pământ nu este posibil a fi experimentată. Intră Ilmuth cu un bărbat al cărui chip
stârnea admirație pentru frumusețea și simpatia lui. Ne așezaserăm într-un semicerc pe canapea
și pe fotolii.
Bărbatul acela ne-a privit amabil, și ne-a spus:
‘’ Aproape finalizată, misiunea noastră voită de sus pentru voi este spre sfârșit. Dar cu această
ocazie veți putea câștiga experiență și veți avea cunoștințe care vă vor completa pregătirea. A
trebuit să vă vorbim despre mult mai multe decât în mod normal, având în vedere timpul scurt
permis și alte probleme cu care ne-am confruntat pentru pregătirea acestei misiuni. Acest lucru
nu ar trebui să vă îngrijoreze, deoarece vă vom ajuta întotdeauna și vă vom oferi acea lumină și
acel ajutor care vă va fi indispensabil ”.
Intrase Orthon și Zuhl care venise cu el; s-au asezat în tăcere, în timp ce bărbatul își continua
mesajul.
“ Pământul ”, spuse el cu seriozitate, “ se confruntă cu multe probleme, grave și urgente.
Înapoierea multor populații provoacă foamete și moarte din cauza malnutriției și a bolilor ca o
consecință a sărăciei. Acesta este un păcat foarte grav, care cântărește pe popoarele care se
bucură de prosperitate economică.
Există atât de multe resurse pe Pământ încât toată lumea ar putea fi bine. Cu toate acestea,
egoismul și setea de îmbogățire și putere îi determină pe frații cei mai nevoiași să moară și să
sufere îngrozitor ”.
Tina l-a întrerupt și l-a întrebat: ” De ce nu înterveniți pentru a hrăni acele populații? De ce nu
reușiți ca cei care au ocazia și doresc să facă acest lucru să se străduiască să atenueze tot acest
rău? “.
Omul se încruntă și oftă.
” Nu putem ”, afirmă, “ iar acest lucru ne provoacă o mare suferință. Dacă ne-am amesteca atât
de concret în lucrurile planetei voastre, am crea probleme și mai grave. V-am spus deja că voi
cunoașteți doar o parte a problemei; iar în acest caz ar trebui să intervenim și cu forța pentru a
impune o distribuție echitabilă a resurselor; ar trebui să intervenim și în conflictele voastre de
război ‘’.
‘’ Totul s-ar schimba: am fi implicați în spirala urii și violenței care domnește pe Pământ și am fi
și noi violenți. În schimb, legile universale sunt capabile să eradice odată pentru totdeauna răul
care se află în oameni prin căi de răbdare. Cei care suferă pe nedrept vor fi recompensați infinit
mai mult decât cred. Din motivul aceasta, Cel care a venit pe Pământ și a murit pentru frații săi a
spus: ‘’
<< Binecuvântați sunteți voi, sărmanilor, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu!
Binecuvântați sunteți voi cei care aveți foame acum, pentru că veți fi sătui! Binecuvântați sunteți
voi cei care plângeți acum, pentru că veți râde! >> ;
Apoi a zis din nou: << Bucurați-vă în ziua aceea pentru că răsplata voastră va fi mare în Ceruri >>.
” Există atât de multe motive pentru care noi acționăm în amonte comparativ cu modul vostru
de a acționa, lucrăm în adâncul inimilor celor care suferă, suntem îngerii consolatori ai celor care
suferă: Tatăl ne-a dat acest mandat pentru Pământ, planeta pe care o păzim, o iubim și o
conducem, în ciuda tuturor aparențelor, spre mântuire, pentru ca toți să fie conduși către Acela
care îi Va conduce spre meritata casă cerească. Nu a venit El să vă spună, înainte de a fi ucis ” :
<< Voi sunteți de aici, Eu sunt de acolo sus; voi sunteți din lumea asta, Eu nu sunt din lumea
aceasta >>? Înainte de a pleca, V-a repetat din nou:
<< Și când voi pleca și vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce la voi și vă voi lua cu mine, ca și voi
să fiți acolo unde sunt Eu >>.
‘’ El, a cărui înțelepciune depășește cu mult a nostră și a cărei Iubire înclude cea de care noi toții
suntem capabili, prevăzu totul și totul știe. El ne învață că Răbdarea este una dintre marile căi ale
Vieții Veșnice. Cosistența răului acceptat de mulți dintre frații săi rebeli va fi contracarat cu
răbdarea și durerea celor buni. Acest lucru va birui greșeala. Opunerea forței cu forță, violenței
cu violență, răului cu rău, nu ar eradica-o, ci ar crea condiții favorabile a creșterii răului, așa cum
este deja pe Pământ de milenii ’’.
” Cunoașterea noastră ne permite să nu facem astfel de greșeli. Acesta este motivul pentru care
Sfânta Scriptură spune “ : << Aici înțelegem răbdarea Sfinților! >>.
Rămăsese tăcut și părea să înțeleagă câtă suferință este pe Pământ. Fața i s-a luminat într-un
zâmbet care arăta ca o speranță și a continuat:
“ V-am spus că acesta este chiar sfârșitul răului pe Pământ. Cea de-a șaptea trâmbiță este acum
gata să anunțe răscumpărarea. Cel de-al șaptelea sigiliu a fost înlăturat de Cel care nu minte.
Potirul mâniei divine este plin pentru cei care s-au bucurat dintotdeauna de suferințele altora ”.
Aceste ultime cuvinte fuseseră pronunțate pe un ton sever iar acest lucru mă uimise. Paolo, care
vorbea mereu atât de puțin, se uită la el și îl întrebă:
“ Cum este posibil să se plaseze realitatea Iubirii Tatălui și a Frăției Universale în mânia divină
despre care ne-ai vorbit acum? “. Omul oftă.
“ Când un Tată are copii buni și copii rebeli ”, spuse el cu voce joasă, ” îi cheamă pe cei răi la
pocăință. Când persistă să nu asculte vocea Tatălui și continuă să pună în pericol ei înșiși și frații
lor, avertismentul Tatălui va deveni mai sever. Dar severitatea acestui Tată nu va fi răutate. El
este un Tată bun și singura Sa intenție este de a-și conduce fiul înapoi la rezonabilitate și la binele
său. Dacă acesta face lucruri nebunești și încearcă să se sinucidă, atunci Tatăl va fi obligat să facă
tot ce îi stă în putință pentru a preveni atâta rău. Și dacă răutatea rebelilor se va întoarce
împotriva Lui în batjocură și vor dori suferința fraților cu orice preț și să le impună voința lor
nebună, propriul egoism și dorința de a asupri, atunci inima jignită și trădată a Tatălui se va
aprinde de mânie iar pedeapsa severă va fi ultimul mijloc posibil pentru a evita pierderea totală
a rebelilor care i-ar trage în puterea lor pe cei buni care nu vor să folosească violența.
Oamenii Pământului să-și amintească că mânia divină pe care Sfintele Scripturi o citează pe larg,
nu este o prostie sau o reprezentare poetică deșartă, ci este cel mai mare semn al Iubirii lui
Dumnezeu pentru copiii săi rebeli ”.
“ Noi adorăm Tatăl Ceresc pentru bunătatea Sa, mila Sa și pentru infinita Sa dreptate.
Îl adorăm în mânia Sa sacrosantă divină pentru fii Pământului, care pregătesc auto-distrugerea
conștiințelor lor și, de asemenea, a planetei materiale ”.
Își trecuse mână peste frunte; apoi ridicase un pahar pentru a sorbi din băutura. Rafael a luat
cuvântul aici și așa a vorbit în felul său solemn și firesc:
” Da; oamenii Pământului se pregătesc să distrugă planeta. Au adunat o cantitate enormă de
arme mortale și își justifică acțiunile spunând că, dacă nu ar face asta, ceilalți ar face-o. Ca și cum
noi ne-am înarma până în dinți pentru a-i ucide pe pământeni spunându-i lui Dumnezeu că, dacă
nu am face-o noi, ați face-o voi.
Aceasta este o filozofie nebună care a justificat întotdeauna răul în toate formele sale de pe
Pământ. Acest lucru nu îi va exonera pe oameni de delictul, de a fi pregătit distrugerea uneia
dintre cele mai frumoase locuințe ale creației, a Casei Tatălui Universal ‘’.
Rafael era serios, îngrijorat și arăta o suferință care demonstra clar dragostea acelei ființe pentru
Pământul nostru și locuitorii săi. După o scurtă pauză, continuase:
“ Vă repetăm că este scris că Dumnezeu va înarma creația Sa! Toată lumea va putea vedea cât de
mult a avut dreptate Sfânta Scriptură, deoarece cuvintele pe care ni le dezvăluie Tatăl și pe care
vi le-am transmis mereu, apoi ceea ce v-au spus marii Maeștri și mai presus de toate Hristos,
Domnul Spațiului, sunt adevărate și toate se vor împlini, așa cum s-a întâmplat până în acest
moment ”.
Ridicase degetul, în timp ce observam atenția pe care toți frații prezenți i-au acordat-o cuvintelor
sale.
‘’ El v-a prezis că vor exista zvonuri de război și evenimente grave. Vă spusese că acela nu va fi
încă sfârșitul, dar că acest lucru va fi precedat în scurt timp de astfel de evenimente.
Nu credeți că Pământul se aprinde ca un câmp cu multe focare, care sunt preludiul unui mare
incendiu? Posibilitatea reală a autodistrugerii planetei nu vă face să înțelegeți că împlinirea Sfintei
Scripturi este aproape? Iisus v-a spus că, dacă veți ști să recunoașteți semnele vremurilor și nu le
veți discerne, sunteți ipocriți! Nu credeți că nu mai este posibil să negați aceste adevăruri
cunoscute? “.
Firkon a intervenit și ne-a invitat să medităm la ceea ce ne-a lăsat scris Ioan despre cuvintele
Domnului Iisus Hristos.
” Puteți citi în Evanghelia după Ioan ”, a spus el, ” cuvintele Maestrului ”: << Multe lucruri aș mai
avea să vă spun, dar deocamdată nu ați înțelege. Dar când va veni, Duhul Adevărului, pentru că
nu vă va vorbi de la sine, ci vă va spune cât de multe cui Îl va asculta și vă va face conștienți de
viitor >>.
“ Astăzi oamenilor Pământului li se dă să știe multe lucruri, atâta timp cât vor să asculte. Acest
lucru le va permite să înfrunte marile încercări cu care se va confruntă planeta și să nu se teamă
de violența răului care va fi declanșată în vremurile următoare. Cu cât forța răului va cădea mai
mult asupra Fiilor Tatălui, cu atât mai mult Tatăl va răspunde propriilor fii cu ajutor, lumină și
putere pentru a câștiga conform legilor Iubirii ”.
Kalna ne-a invitat să ne ridicăm. Cuvintele severe și profetice pe care le auzisem nu ne
împiedicaseră să participăm la atmosfera festivă a navei. Știam că acesta nu era staționară în
spațiu, ci călătorea cu o viteză incredibilă pentru noi de pe Pământ. Această conștientizare a
sporit bucuria în inimile noastre. Cu Frații era bine, inima era liniștită și mintea se deschidea
continuu către noi cuceriri ale adevărului.
După ultimele cuvinte despre promisiunea de asistență care va fi dată oamenilor de pe Pământ
cu ocazia marilor evenimente care vor afecta planeta, am fost duși într-o altă cameră, unde se
adunaseră niște Frați. Am fost conduși într-o încapere mică, ușor ridicată, a cărei podea părea a
fi din lemn.
Ne-am așezat pe perne, iar Kalna și Firkon la fel. Rafael și ceilalți ne-au salutat. Urma să ne vedem
mai tarziu cu ei. M-am uitat din curiozitate la culorile țesăturii pernelor cu Tina și Paolo, și
discutam despre materialul cu care erau acoperite și că nu avea cusături sau bătături. Kalna a
spus:
“ În curând, oamenii de pe Pământ vor trăi momente foarte triste, rezultatul conduitei lor greșite
de milenii. Totuși, Dumnezeu a pregătit planul de mântuire în virtutea Iubirii care îl leagă
întotdeauna de copiii săi. Sfintele Scripturi v-au dat tot ce vă este de folos să știți, pentru ca acele
zile să nu vă prindă nepregătiți și inima să nu se rătăcească, ci să fie în lumină și în mângâiere.
Ceea ce Iisus nu a putut explica contemporanilor săi pentru că nepregătiți și încă incapabili să
înțeleagă, dată fiind imaturitatea vremurilor, vi se vor face cunoscute în acești ani care vor veni
și veți putea să înțelegeți pe deplin. Cunoașterea va fi indispensabilă pentru a face față acelor
evenimente ”.
În acel moment au intrat Rafael, Orthon și alți patru bărbați și trei femei. S-au așezat lângă noi
după ce ne-au salutat. Rafael ne-a invitat să fim atenți pentru că ni se vor arăta niște scene.
Vocea lui Kalna a continuat: “ Acum veți vedea câteva scene ”, a spus ea, “ referitoare la acel
eveniment pe care voi îl numiți moarte și pe care noi îl numim trecere ”. Din norul obișnuit
colorat, se formaseră figuri așa cum văzusem deja data precedentă. Apăruse o imagine a unui
bărbat foarte bolnav într-un pat din dormitor. Respira foarte greu și unii oameni, cu siguranță
membri ai familiei, erau lângă patul lui.
“ Este o scenă de pe Pământ ”, a spus Kalna, “ cea pe care v-o arătăm. De fapt, se întâmplă chiar
acum pe planeta voastră. Avem posibilitatea să vă arătăm scene din trecut, prezent și, uneori din
viitor. Uitați-vă acum la ceea ce urmează să se întâmple ”.
Mă uitai curios și dintr-o dată părea că omul se dubla. O imagine foarte asemănătoare cu a lui,
dar foarte ușoară, se ridica orizontal de pe pat, plutea în aerul camerei și se așeza ușor cu
picioarele pe podea.
În același timp, cealaltă figură, cea întinsă pe pat, s-a liniștit, a încetat să mai respire și familia i-a
închis ochii apoi au început să plângă și să strige cu voce tare.
Corpul bărbatului de pe pat, nemișcat și lipsit de viață, avea acum ochii închiși, în timp ce dublul
lui se uita, cu o expresie de surprindere, atât la corpul de pe pat, cât și la rudele care plângeau.
El încerca să-și consoleze rudele, să-i facă să înțeleagă că nu era cu adevărat și definitiv „ mort ”,
dar nu îl observau și continuau cu lamentările în jurul corpului de pe pat.
” Acest om, acest frate al Pământului, și-a terminat existența pe Pământ ”, spuse Kalna.
‘’ Acum trăiește cu noul corp într-un nou ritm vital. El este uimit să-și vadă trupul mort pe pat și
i-a trebuit câteva minute să-și dea seama de adevărul lucrurilor. Ar dori să comunice cu rudele
care-i plâng moartea fizică, dar încă nu a înțeles că trăiește într-o altă dimensiune decât cea
materială.
Acest frate se confruntă acum cu două realități în sine: minunata surpriză de a fi descoperit că se
trăiește chiar și după moarte și fără suferința fizică care l-a afectat până la trecere, și tristețea de
a nu putea comunica cu cei care sunt încă în viata materială. Acum a înțeles că i se dă să îi vadă
și să îi audă, în timp ce rudelor nu pot să-și dea seama de realitatea lui ”.
Kalna făcuse o pauză și ne oferise timpul de a urmări scena în care se vedeau eforturile omului
zadarnice de a le spune oamenilor că el era încă în viață și că moartea fizică nu îti ia viață.
“ Acum veți vedea o altă fază ”, ne-a anunțat Kalna; “ adică primul contact cu Frații din alte
dimensiuni care au fost aduși din alte lumi pentru a-l întâmpina pe fratele care a trecut de la
dimensiunea materială la o altă formă de viață. V-am mai spus: nimeni nu rămâne vreodată
abandonat în toată creația ”.
Am văzut sosind în acel loc, ca și cum ar fi venit prin pereți, niște bărbați și femei, a căror vârstă
părea să fie între cincisprezece și patruzeci de ani, cel puțin în aparență. Cel mai mic, un băiat
care arăta vârsta minoră, se apropiase de bărbatul care tocmai murise, care acum arăta în jur de
patruzeci de ani, în timp ce trupul lui arăta mult mai în vârstă, și l-a îmbrățișat.
El l-a numit ” tată ”, iar bărbatul l-a îmbrățișat și i-a spus: ” Fiul meu, ce bucurie să te revăd! Cât
de mult mi-a fost dor de tine! De unde vii? “.
Băiatul i-a raspuns că se simte foarte bine și că îl aștepta de multă vreme. Au fost îmbrățișări și
cuvinte frumoase între bărbat și toți cei care veniseră să-l primească.
Bărbatul încă își privi corpul și ar fi vrut să vorbească cu rudele care îi stateau în jur în lacrimi, dar
ceilalți i-au explicat că nu este posibil, adăugând că ulterior îl vor învăța cum să comunice cu cei
dragi prin gând și dragoste celor rămași pe Pamant.
Rămăsesem surprins, apoi auzisem și vocea Tinei repetând: “ Este incredibil, este un lucru
minunat ”.
Paolo spusese câteva cuvinte în care exprima emoție pentru acel adevăr. “ Și dacă ne gândim ”,
a adăugat el, “ că oamenii de pe Pământ așteaptă moartea cu groază și îi plâng pe cei dragi care
au murit, ani de zile ”.
În timp ce scena încă derula, am întrebat-o pe Kalna de ce un astfel de adevăr nu a fost cumva
făcut cunoscut oamenilor de pe Pământ. “ Există motive ”, a răspuns ea, “ pentru care oamenii
de pe Pământ nu pot fi informați despre aceste realități. Ei, prin durerea și ignoranța cauzată de
conștiința lor întunecată și decăzută, recuperează valorile pierdute și dobândesc conștiința
necesară pentru a se insera apoi energetic în acele realități vitale ”.
Între timp, Frații care veniseră să-l întâmpine pe terestrul care murise, ieșiseră de acolo cu el și
se îndreptau către un loc care nu mai corespundea realității casei și a mediului în care avusese
loc moartea.
” Vedeți deja realitatea astrală ”, explică Kalna din nou.
” Adică acum vedeți realitatea energetico-vitală relativă locului respectiv într-un ritm vibratoriu
mai subtil ”.
Au făcut puțin drum și mi se păruse că nu pașeau, ci ca și cum pluteau cu picioarele puțin ridicate
de pe pământ. La început omul pașea, dar apoi, observându-i pe ceilalți, a reușit și el să procedeze
fără să-și miște picioarele, doar ridicate deasupra solului. Grupul ajunsese la o mică navă care
avea trapa deschisă.
” Acum vom intra în disc ”, i-a spus băiatul bărbatului, ” și vom merge acolo unde noi trăim ”. Au
intrat, iar discul zburător s-a ridicat rapid de la sol până a dispărut în Spațiu.
Scena se terminase, iar lumina se întorcea în acea cameră, care părea a fi făcută dintr-un lemn
moale cu culori vii, variind de la nuc până la fag. Firkon ne vorbise din nou:
“ Vă aducem membrii familiei, prietenii și cunoscuții care vă așteaptă în lumi mai avansate. Dacă
locuiesc deja pe planete dincolo de Bariera Cerească, ei pot veni cu voia lor din Spațiu. Dacă se
află pe planete care nu sunt încă foarte evoluate, au nevoie de ajutorul nostru și de navele
noastre spațiale pentru a parcurge Spațiul. După moartea fizică, oamenii sunt duși în alte lumi.
Ridicarea de pe pământ fără corpul fizic are loc fie prin mijloace, precum discul sau nava spațială,
fie prin efectul forței cosmice sau mistice, în funcție de gradul de evoluție al conștiinței
decedatului.
În acest al doilea caz este posibil să fie transportat prin Spațiu la destinație printr-o lege a
afinității; pentru ca acest lucru să se întâmple, se creează un înveliș de energie vitală în jurul
noului corp astral și spiritual care îl conduce pe frate la destinația sa. Acest mijloc de transport
poate fi de asemenea utilizat cu ușurință de către noi, atunci când noi dorim.
Unele apariții au loc, de fapt, tocmai pentru că vizitatorul din alte lumi se duce la persoana de pe
Pământ care urmeaza să fie contactată, în acest fel.
În mod normal, însă, atunci când cineva se deplasează într-un număr mai mare de două persoane,
atunci vehicolul spațial este indispensabil: oferă garanții mai mari și posibilități de inserare în
legile cosmice ale energiei vitale ”.
” Uneori ”, explică Rafael, ‘’ putem lua un pământean de pe solul planetei fără ca discul să fie
aterizat și fără ca persoana în cauză să între pe ușă. Din disc, un înveliș energetic este trimis către
o persoană, care îl atrage în interiorul vehiculului spațial, acționând asupra lui o accelerație a
ritmului său vibrator vital. Această energie pe care o trimitem asupra lui îl învelește, îl pătrunde
și îl eliberează de legile fizice și gravitaționale ale planetei ”.
Rafael se opri dintr-o dată. O muzică foarte dulce și melodioasă se răspândise prin acea cameră
a astronavei. Tina conversa cu Kalna, iar Paolo cu Orthon. Firkon îmi spusese că vom face o mică
pauză. Mă informase că nava spațială nu era departe de locul unde ne îndreptam. I-am pus
diverse întrebări, inclusiv pe subiecte din viața mea privată ca om al pământului. Îmi răspunsese
la toate întrebările cu atâta dragoste, încât la un moment dat m-am simțit emoționat și l-am
întrebat: ” De ce ne iubiți atât de mult? ”.
Firkon a ridicat mâinile către cer și a răspuns: ” Dumnezeu ne iubește pe noi și noi vă iubim pe
voi! ”. Am continuat să conversăm până când Rafael ne-a cerut din nou atenția.
” Sfânta Scriptură ”, spuse el, ” vă prezice că atunci când vor veni vremuri foarte grave pentru
Pământ, toți pământenii îl vor vedea pe Fiul Omului venind deasupra norilor cerului cu mare
putere și slavă. << El >>, Biblia spune literal, << Își va trimite îngerii cu o mare trâmbiță și ei îi vor
aduna pe toți aleșii săi din cele patru puncte cardinale, de la o extremă la alta a cerurilor >>. Vă
spune încă, << Va fi ca în zilele lui Noe. Într-adevăr, ca și în zilele dinaintea potopului, oamenii
mâncau și beau, îsi luau soție și soț, până când Noe a intrat în arcă și nu au observat nimic până
când a venit potopul și a înghițit pe toată lumea, așa că va fi și la venirea Fiului Omului ”.
” V-am amintit deja ”, continuă Rafael, ” cuvintele Evangheliei ”:

<< Atunci doi bărbați vor fi pe câmp; unul va fi luat și celălalt lăsat. Două femei vor măcina la
moară: una va fi luată și cealaltă lăsată >>. Acum știți ce înseamnă să fi ridicat sau înălțat sau
ridicat de pe pământ. Ați văzut și v-am explicat cum se poate întâmpla acest lucru ”.
Îmi amintesc de scena văzută și de ceea ce ne explicase Kalna apoi Rafael terminase de ilustrat.
” Imaginați-vă ”, a reluat Rafael, “ că consecințele imediate ale unui război nuclear, așa cum v-am
arătat în contact cosmic, au loc pe planetă. Noi imediat îi vom ridica pe frații de pe pământ, dar
nu am putea face același lucru cu dușmanii Iubirii, nici dacă am vrea.
Într-adevăr, energiile corpurilor lor subtile, dezordonate și poluate din cauza relei conștiințe, nu
ne-ar permite să îi ridicăm de la sol; și chiar dacă am putea face asta, ar fi un rău mai mare pentru
ei decât să îi lăsam pe pământ. Acesta este motivul pentru care Iisus v-a vorbit despre focul
Geennei și despre un iad pe care îl vor experimenta fabricatorii răului și a morții și de orice gând
și faptă rea; dacă nu se vor purifica prin pocăință, regretând ceea ce au facut și nu vor fi sinceri,
întrucât funcția de purificare are rolul de reechilibrare, creând condițiile vitalo-energetice pentru
o transformare ordonată a câmpului vital.
Acești frați ne-ar vedea ca niște monștri, deoarece conștiința lor este deformată și ar fi deteriorați
și mai mult de energiile discurilor noastre zburătoare și ale navelor noastre spațiale, deoarece
realitatea lor vitală este dezordonată și nu s-ar integra cu ordinea armonioasă și inalterabilă care
domnește între noi.
Acest chin al celor care nu sunt în ordine cu legile universale ale Tatălui este încă un mijloc de
mântuire, un moment de reamintire dincolo de orice obstinație, astfel încât toți copiii Tatălui să
poată înțelege că adevărata libertate este în bine și în Iubirea către Creator și către Frați ‘’.
“ În orice caz, datorită bunătății Creatorului și a intervenției noastre (întrucât altfel lucrurile scrise
s-ar întâmpla în cel mai rău mod) vor fi evitate momentele tragice pentru umanitate, Domnul va
veni și noi cu El, oricum pentru a pune capăt răului pe Pământ iar ridicarea a celor care urmează
să fie mântuiți va avea loc înainte ca sfârșitul să fie împlinit “.
Rafael a tăcut și mi-am dat seama că a terminat de vorbit.

” Ne-ați spus ”, am spus eu, “ că împlinirea celui de al treilea secret al Fatimei corespunde timpului
care va introduce Regatul celor O mie de Ani de pe Pământ. Va fi inevitabil ca un al treilea război
nuclear să izbucnească pentru a pune capăt răului și a aduce o nouă eră care nu se va sfârși
niciodată? “.
Orthon oftă. Își încrucișa mâinile și părea să-și caute gândurile cele mai profunde.
“ Mama lui Iisus ”, a spus el, “ după Domnul Fiul Ei, Ea este cea mai înțeleaptă și mai admirabilă
creatură. Iubirea Sa pentru Tatăl, pentru Iisus și pentru noi toți este imensă. Ea are mai multe
cunoștințe decât orice alt copil al Tatălui. Noi o considerăm Marea Soră, dar și mai mult o Mamă,
Mama Universală ”.
Acea sublimă Doamnă a Spațiului rămăsese întipărită în sufletul meu și îmi făcuse inima să ardă
de o Iubire foarte pură și infinită. Tina vorbea des despre Ea și spunea mereu că o iubește enorm.
Simțeam mereu prezența Ei.
Rafael luase cuvântul mai departe de unde rămăsese Orthon:
“ Ea a apărut pe Pământ de mai multe ori decât poate presupune oricine. Uneori apărea
impresionant, ca la Fatima, iar semnul din soare pe care L-a arătat ne-a făcut să înțelegem și ne-
a confirmat că sunteți în timpul prezis de Ioan în Apocalipsă. Cele două părți dezvăluite s-au
împlinit deja și, de asemenea, acea luminescență pe cerul Pământului, care s-a văzut a fost ca să
anunțe al doilea război mondial, care a fost un moment apocaliptic de mari proporții, s-a realizat
așa cum a prezis Ea.
Acum este aproape momentul adevărului celui de-al treilea anunț, care a fost dezvăluit doar
neoficial. Lucrăm astfel încât o tragedie teribilă să fie evitată oamenilor de pe Pământ ”.
“ Pe Pământ, se aprind tot mai multe focare de ură și război fratricid. Apoi focarul se va propaga
și nebunia creatorilor de ură și moarte va fi evidentă. Îl implorăm pe Tatăl Ceresc să vă evite atât
de mult rău; ne rugăm Maestrului și Mamei Universale să dorească să facă imposibilul pentru a
evita atâta durere. Știm că acest lucru se va întâmpla; dar cerem și muncim din greu, fără a ne
cruța, pentru ca Iubirea să triumfe în curând, iar noua zi anunțată pe Pământ să se împlinească.
Pericolul crește și din cauza poluării apelor, a cerurilor și a tuturor elementelor a acestei planete.
Pământenii au ales căi greșite, au ales profitul material în detrimentul sănătății și al energiilor lor
vitale. Eroarea și tulburarea spirituală au produs poluare și tulburări materiale. Nu era interzis
progresul; dimpotrivă, a fost în voia Tatălui care a dat atâtea daruri copiilor săi, dar copiii săi de
pe Pământ au risipit patrimoniul casei Sale, a acestei planete create din Dragostea Sa.
El acum Îi pedepsește, dar mai mult sunt ei care se pedepsesc pe ei înșiși prin efectele erorilor
cauzate tot de ei.
Cuvintele Apocalipsei se vor împlini în curând:
“ Apoi am văzut un Înger coborând din Rai cu cheia Abisului și cu un lanț mare în mână. El a apucat
balaurul, șarpele antic (adică diavolul, satana) și l-a înlănțuit timp de o Mie de Ani; l-a aruncat în
Abis, l-a închis și a sigilat ușa deasupra lui, astfel încât să nu mai seducă națiunile, până la sfârșitul
celor O Mie de Ani ”.
“ De asemenea, este scris “, a spus Kalna, “ că aceasta este prima înviere. De fapt, cei care vor fi
ridicați de la sol vor fi așa cu corpul lor material care va suferi o dematerializare și va deveni ca al
nostru, capabil de rematerializare în funcție de nevoie. Sfânta Scriptură continuă spunând “:
<< Fericiții și Sfinții sunt cei care iau parte la prima înviere. A doua moarte nu are nicio putere
asupra lor, dar vor fi preoții lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor domni cu El o mie de ani >>.
“ Iată ”, explică Kalna, “ oricine va fi ridicat de la sol, va deveni ca unul dintre noi, va fi ca și Ilie,
ca să spunem așa, care a fost dus pe navele noastre spațiale și a revenit zece ani mai târziu pentru
a aduce un mesaj oamenilor de pe Pământ “.
” Cei care vor domnii cu Hristos timp de o mie de ani vor putea trăi pe Pământ și El va fi printre
ei, și noi vom fi acolo. Și vor putea urca împreună cu El și cu noi în Spațiu. Pământul va fi reintrat
în frăția Iubirii Universale și va fi din nou, după cum s-a explicat deja, Grădina Edenului. Nu va mai
trebui să vă împiedicăm să intrați în Eden, un Spațiu necontaminat, care a rămas fidel Tatălui și
legilor Sale. Noi, Heruvimii cu flacăra sabiei, vom fi printre voi și voi veți fi alături de noi. Și voi
veți administra lucrurile Aceluia care are putere în Cer și pe Pământ prin voința Tatălui întrucât
administrarea bunurilor Sale aparțin tuturor.
Într-adevăr, cei înviați vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, o preoție care va pleca direct
de la El, conform celor anunțate de marele frate Melchisedec în legătură cu coborârea noastră
pe Pământ. Atunci voi nu veți mai cunoaște altă moarte. Cuvintele adevărului care v-au fost date
nu vor mai da greș niciodată ”.
Am fost apoi învitați să ne odihnim pe paturi confortabile, în camere mici străbătute de o lumină
cu intensitate slabă. Tina, Paolo și cu mine am intrat fiecare în cămăruța lui. Nu eram obosiți, dar
am înțeles că această odihnă ne-ar fi dat energie bună și ne-ar fi deschis spiritul lucrurilor care ne
așteptau mai departe. Ne-au însoțit Kalna și Rafael. Ceilalți ne-au salutat amabil, dorindu-ne o
odihnă bună. Inima mea era plină de recunoștință pentru acei Frați și o bucurie profundă îmi
umplea ființa. Mă simțeam protejat și mă gândeam la cuvintele ce le auzisem. Un somn dulce mă
invadase, în timp ce cei doi frați ai Pământului se odihneau și ei adânc.
14. Rugăciune și mesaje
O creștere treptată a luminii și o muzică plăcută ne-a binedispus. Rafael și Kalna au venit să ne ia
și ne-au însoțit într-o cameră în care dansau niște tineri, băieți si fete. Alții cântau, însoțiți de
muzica unor instrumente. Frații care cântau erau foarte pricepuți în acea artă și dotați de o
sensibilitate deosebită. Dintre aceste instrumente, unele ne erau complet necunoscute,
deoarece erau complet diferite de ale noastre; altele ar putea fi definite similar viorii, harpei,
trompetei, oboiului și nu știu dacă clavecinul, orga sau pianul. Scoteau sunete calde, blânde,
subtile, într-o armonie care a manifestat o înălțare supranaturală. Unele piese, deși dincolo de
orice asemănare cu muzica Pământului, mi-au amintit în anumite arii Bach. Frații intrau și ieșeau
liberi.
Erau bărbați și femei care arătau o vârstă greu de definit, dar despre care aș fi spus că este
cuprinsă între cincisprezece și treizeci și cinci de ani. Expresiile lor erau blânde, în ciuda diversității
fețelor și a personalităților lor. Unele păreau mai meditative după temperament, altele mai
practice și mai pline de viață. Aveau trăsături diferite între ele și caracteristici diferite, pe care pe
Pământ le-am putea urmări la diferitele rase umane, la diferențele dintre popoarele națiunilor și
regiunilor îndepărtate unele de altele. Toată lumea ne-a salutat cu drag; cineva s-a oprit să ne
ceară vești și ne-a arătat simpatia lor primitoare. Toată lumea era conștientă de unde venim și
era conștientă de misiunea pe care Rafael și ceilalți o duceau cu noi.
Apoi a fost cântat un cântec atât de melodios, încât am fost captivați. Mișcările dansatorilor și
dansatoarelor au fost atât de agile și expresive încât au atins profund sufletul. La un moment dat
s-a făcut liniște. Un Frate care era prezent și care trebuia să fie mult iubit și venerat pentru gradul
ridicat al evoluției și cunoștințelor sale, a spus cu voce tare: “ Tată Ceresc binecuvântează frații
noștri de pe Pământ și pe cei de pe fiecare planetă a creației Tale. Fie ca Dragostea Sa să atingă
inimile celor de pe Pământ care îl refuză. Fie ca Lumina Sa infinită să lumineze mintea celor care
îl refuză. Fie ca Dumnezeu să-i răsplătească și să-i protejeze pe cei care lucrează pentru justa Sa
cauză. Fie ca Dumnezeu să atragă spre El cu forta Lui dulce fiecare fiu care s-a pierdut ”.
După ce a spus aceste cuvinte, întreaga adunare a recitat în liniște și cu dragoste o rugăciune
minunată:
“ Tată Iubit și mereu adorabil care ești dincolo de orice Spațiu; dulce este să pronunț Numele Tău;
Iubirea ta pătrunde în fiecare abis și ne răpește inimile; noi te rugăm acum pentru toți frații
Pământului. Dă-le lor Lumina și Focul tău. Iartă toate ofensele lor. Fă-i să ierte pe frații care nu
știu să iubească. Îndepărtează orice păcat de pe întregul Cosmos și de pe Pământ. Fie ca toți copiii
tăi să te cunoască, o Tată și să te iubească veșnic. Ascultă, o Tată, și dă-ne bucurie și pace în
cunoaștere. Așa să fie ”.
O pace foarte dulce intrase în noi la cuvintele de rugăciune ale acelor frați. Ochii Tinei erau plini
de lacrimi. Paolo era meditativ și tăcut. M-am uitat la Rafael, care a spus:
“ Tatăl Ceresc, Cel care este Bun și Prea Smerit, Mare și Puternic, ne face simțită prezența Sa
divină și zâmbetul Său iubitor ”.
A urmat un timp de reculegere, în care toată lumea i-a vorbit Tatălui în taina inimii. Am simțit
prezența Lui mai mult decât dacă ar fi luat o formă și ar fi fost o persoană vizibilă. L-am iubit
pentru mine și pentru toți copiii săi de pe Pământ. L-am iubit pentru că simțeam că este atât de
amabil.
Un perete lateral al sălii a început să se miște pentru a dezvălui un alt spațiu adiacent astronavei.
S-a format acum un singur mediu mare în care se adunau alți bărbați și femei. Toată lumea s-a
așezat; Rafael se ridică și începu să vorbească:
” Întreaga Frăție care trăiește conștient în Iubirea Universală a Tatălui a asistat întotdeauna frații
Pământului angajați într-o călătorie lungă și dificilă. Dar în acest timp planeta este pe drumul care
duce la împlinirea marilor evenimente, care dintotdeauna au fost prevăzute de Dumnezeu, și
despre care lucruri noi suntem informați de mult timp iar aceste informații le-am dat Profeților
care au coborât pe Pământ pentru a le scrie și pentru a-și îndeplini misiunea de călăuzire. Ne-am
arătat întotdeauna pământenilor și i-am contactat pentru a-i face conștienți de prezența noastră.
De la cel de al doilea război mondial care s-a declanșat pe continentele Pământului, am studiat
intervenții din ce în ce mai concrete. De la sfârșitul conflictului, care a provocat atât de multă
durere, contactăm vizibil un număr din ce în ce mai mare de frați. Va fi din ce în ce mai des, în
ciuda obstacolelor și prejudecăților care împiedică răspândirea acestor acțiuni ale noastre.
Astronavele noastre spațiale sunt clar vizibile, discurile noastre efectuează mișcări și emit lumini
colorate care nu sunt posibile mijloacele aeriene, maritime și terestre ale planetei voastre. Cei
care ne văd opriți în atmosferă nu pot să se îndoiască că suntem noi. Cei care ne văd în zigzag pe
cer sau văd sferele de foc mișcându-se bizar sau observă alte fapte inexplicabile de legile fizicii,
nu pot decât să deducă prezența noastră ”.
Rafael ne-a privit pe Tina, pe mine și pe Paolo cu atitudinea cuiva care știe că este ascultat cu
atenție.
” Dar noi ”, a continuat, ” contactăm frații Pământului și prin alte căi mai eficiente, le vorbim
spiritului, inimii și minții lor, chiar și imaginației, fără a face violență, ci pentru a le transmite lor
gândurile și sentimentele noastre, pentru a da lumină și cunoaștere. O facem într-un mod blând
și ei sunt liberi să-și deschidă ființa către aceste adevăruri sau să le respingă și să-și continue
alegerile lor. Acesta este timpul în care cuvintele Fratelui Joel, se împlinesc și care a fost date
fraților Pământului pentru viitorul care acum este prezentul: „Fii și fiicele voastre vor profeți,
bătrânii voștri vor avea vise, iar cei tineri vor avea viziuni. Pentru copiii Pământului este momentul
împlinirii depline a cuvintelor profetului: „Voi face să apară, spune Domnul, semne prodigioase
în cer și pe Pământ, sânge, foc și coloane de fum ”.
Rafael a îndemnat întreaga Frăție a Iubirii Universale să lucreze în Numele lui Dumnezeu pentru
mântuirea oamenilor de pe Pământ. Toți așteptau ca Rafael să mai spună ceva.
” Noi suntem foarte triști ”, spuse Rafael, ” pentru lucrurile care se vor întâmpla în curând pe
Pământ ”. Apoi s-a adunat ca în rugăciune și a adăugat: ” Dar ne încredem în mila și bunătatea
infinită a lui Dumnezeu, a lui Hristos care a murit pe acea planetă pentru dragostea fraților săi și
a Maicii Sale care poate atât de mult în inima Lui și a Tatălui Ceresc ”.
Nu a terminat de spus aceste cuvinte că lumina a început să se diminueze. L-am văzut pe Rafael
așezându-se ușor. Ni s-a arătat o scenă cumplită, pe care preferăm să nu o relatăm. O voce
masculină a spus: “ Soarele se va transforma în întuneric și luna în sânge, înainte să vină ziua cea
mare și cumplită a Domnului “.
Apoi vocea unei femei a rostit aceste cuvinte de speranță: ” Oricine va invoca numele Domnului
va fi salvat; pentru că restul celor salvați vor fi pe Muntele Sion și în Ierusalim, așa cum a spus
Domnul, și cei chemați de Dumnezeu vor scăpa ”.
Am văzut nenumărați bărbați, femei și copii ridicați de pe sol către discuri și astronavele spațiale,
prezente pe cerul unui Pământ în haos. Era ca și cum cei salvați aveau un semn de recunoaștere,
întrucât străluceau de aceeași lumină albă ca și astronavele. Lumina s-a aprins din nou, iar Rafael
s-a ridicat din nou.
” Scripturile ”, a spus Rafael, ” îl numesc pe Dumnezeu Domnul oștirilor. Când Iisus, Fiul
Dumnezeului celui viu, s-a născut în peștera Betleemului, semn al smereniei infinite a acelui Frate
Mare, Armata Domnului și-a cântat Slava pentru pacea oamenilor de pe Pământ. Acum plecăm
spre bătălia finală împotriva răului, împotriva durerii care îi afectează de prea mult timp pe fii și
Tatăl lor. În curând vom suna din trâmbiță victoria Iubirii Universale, Justiției și a Binelui. Un soare
nemaivăzut până acum va răsări pe Pământ, care nu a fost nici măcar în momentul primului Eden.
Restul, este profetizat, va fi în mare sărbătoare cu Cel care domnește de drept, fiind Bun, Drept
și Adevărat, așa cum este scris ”.
Rafael s-a așezat, și după o scurtă pauză, a continuat: ” Vom ridica de pe pământ frații care au
căutat întotdeauna bunătatea și dreptatea, apoi cei pocăiți și în cele din urmă pe cei care vor
pleca genunchii în fața lui Dumnezeu în ultimul moment. Va fi salvare pentru toți, cu excepția
celor care vor continua cu duritatea inimii până la pierzanie. Cine are urechi să audă! “.
S-a intrerupt. Apoi vocea lui a devenit mai domolită.
” Noi ”, a spus Rafael, ” îi invităm pe toți frații Pământului să-și deschidă inimile spre bunătate și
către rugăciunea adresată Tatălui Creator și nouă intermediarilor săi. Fiecare dorință a lor va
primi întotdeauna răspuns, așa cum a fost dintotdeauna. Noi suntem în măsură să ascultăm
gândurile și inima voastră nevoiașă. Și infinit mai mult este Dumnezeu. Rugați-vă și implorați,
oameni buni și simpli ai Pământului, astfel încât mândria omicidă și fratricidă prezentă în lumea
voastră să fie apusă. Nicio silabă din rugăciunea voastră se va pierde, niciun suspin al sufletului
vostru în favoarea justei cauze. Rugați-vă în fiecare zi, fiți umili și buni. Nu vă descurajați de
limitările voastre umane. În fiecare moment este iertare și milă pentru voi. Fiecare păcat, dacă
sunteți umili și vă pare rău, va fi un motiv de dragoste și tandrețe. Tatăl ne-a pus lângă voi și l-a
pus pe Cel care are cunoaștere, bunătate și Iubire dincolo de orice imaginație. V-a fost dat un
Învățător a cărui înțelepciune și milă nu cunoaște limite. Alături de el este Mama Sa, Doamna
Spațiului, cea care la Fatima, o localitate terestră îndepărtată, a dat anunțul copiilor simpli despre
iminentul moment apocaliptic care se profilează peste Pământ din cauza nebuniei omului.
Doamna Spațiului lucrează în fiecare moment pentru copiii Pământului, dar greutatea pe care o
poartă este din ce în ce mai intolerabilă, iar povara ei din ce în ce mai nesustenabilă. Există legi
universale ale dreptății pe care Tatăl le-a dat ca garanție a Iubirii între copiii săi, între ei și El. Cu
tristețe le spunem fraților Pământului că de ceva timp s-a mers dincolo de toate limitele permise.
Oamenii să se dedice operelor de bunătate, rugăciune și smerenie. Oamenii să se întoarcă înapoi
la simplitatea care o aveau în trecut, care nu este contrară progresului realizat, dacă este trăită
bine. Iisus va veni în curând și vom fi cu El. Împărăția Iubirii se va întoarce pe Pământ și va fi o zi
mare pentru cei care o așteptau și o zi cumplită pentru dușmanii săi, dușmanii Iubirii Domnului
Dumnezeu ”.
Ni s-au dat două mesaje, dintre care unul a fost sigilat. În timp ce al doilea mi-a fost predat, Rafael
mi-a spus: ” În curând va veni Regatul său pe Pământ, o Împărăție a Spiritului, care nu poate fi
încredințată niciunei puteri umane. Și aceasta a fost decretată și este scrisă ”.
Am fost anunțați atunci că astronava era staționară în spațiu: urma să intrăm din nou în disc
pentru a coborî într-o lume necunoscută nouă.
15. Pe o planetă minunată
Am intrat în discul mare. Cu noi au venit Rafael, Firkon, Orthon, Kalna, Ilmuth, Zuhl și alți trei
Frați, doi bărbați și o femeie. Se simțea un aer de sărbătoare: interiorul discului era diferit de cele
pe care le văzusem deja. Cabina și alte spații interioare erau separate de pereți. În mijloc era un
tub de lumină mare, care mergea de la centrul podelei până la vârful discului. Ne-am uitat pe un
hublou.
“ Dumnezeule ”, exclamă Tina și se trase înapoi ca și cum ar susține emoția acelei priveliști.
Paolo, fascinat de spectacolul care i-a apărut ochilor, nu a putut să se îndepărteze de hublou.
Coboram ușor pe pământul unei planete minunate. O natură verde era răspândită pe câmpii,
munți și dealuri. Un mare râu, în care numeroase insule erau împrăștiate, curgea cu apele sale
albastre către o mare imensă.
Cerul era străbătut de discuri zburătoare. Nu am văzut orașe, case sau centre locuite. Acest lucru
m-a surprins, dar Rafael, care îmi citise gândurile, mi-a explicat: ” În aceste lumi fidele legilor
universale, se trăiește inserați în natură ”.
Pe cerul acela strălucea o lumină imensă, venită de la o stea asemănătoare soarelui, care se
distribuia minunat și dădea o stare enormă de bucurie. Am observat că lumina acelui soare era
diferită de cea minunată care este dată și de soarele Pământului. Vaporii împrăștiați pe cer
produceau forme încântătoare și reflectau lumina acelei stele, creând culori vii și mai puternice.
Într-o clipă am fost printre vegetația groasă a unui deal. Până acolo venea sunetul valurilor mării,
mișcată ușor de un vânt foarte plăcut. Am coborât din disc și pășeam pe o iarbă asemănătoare
cu a noastră, de pe Pământ, dar a cărei culoare verde avea diferite nuanțe. Chiar și formele
copacilor și frunzelor erau mai grațioase și mai nuanțate în culori pe laturi, în timp ce erau văzute
mai concentrate în interior. Vegetația luxuriantă oferea fructe asemănătoare cu cele ale
Pământului, chiar dacă nu chiar la fel: păreau mere, ananas sau banane; altele erau roșii și
rotunzi. Totul arăta o varietate și o armonie greu de imaginat.
Am fost întâmpinați cu bucurie de niște animale drăguțe asemănătoare pandelor, dar puțin mai
mari decât cele care trăiesc pe Pământ și le-am mângâiat cu afecțiune.
Apoi, ne-am plimbat cu Frații către o pajiște unde unele discuri coborau în timp ce altele plecau.
Am mers lateral și Ilmuth ne-a explicat că locul era unul dintre cele mai importante puncte de
întâlnire pentru Frații multor lumi. Ne-am plimbat în jurul unui copac al cărui trunchi era enorm
și avea o circumferință foarte mare și ale cărui ramuri aveau o lățime de câteva zeci de metri;
frunzele sale erau mari și foarte elaborate, cu o nuanță și o varietate de culori vii de la verde la
roșu. Am stat uitându-mă la el vrăjit, în timp ce Tina îl atingea de parcă ar fi vrut să-l salute.
Între timp, în frunte cu Rafael, am continuat să mergem cu Frații.

Dealul era acum mai abrupt, iar sub coastă vegetația era mai mare. A apărut o construcție similară
cu o ciupercă uriașă sau un disc care stătea pe gazon. Am avut impresia că era o casă, un templu
sau o clădire care ar fi putut fi un hotel pe Pământ. Culoarea sa era indefinibilă, variind de la verde
la maro, de la albastru la bej. Am observat armonia perfectă cu culorile naturii, ale cerului și ale
solului, care în unele locuri era parcă acoperit cu un mușchi de culoarea pământului, similar cu
un covor natural.
Marele disc părea să fie făcut din același material cu care erau construite astronavele pe care
călătorisem; dar, în ciuda puternicului sentiment de transparență, nu era posibil să vedem
interiorul din exterior. Am intrat printr-o ușă deschisă: spectacolul care s-a prezentat ochilor
noștri era de nedescris! Podeaua sălii mari era alcătuită din iarba solului, care uneori era
acoperită cu mușchiul pe care tocmai l-am descris. Unele covoare erau aranjate ici și colo și se
potriveau bine cu natura locului, care era respectată cu atenție. În grupuri, scaunele erau
pregătite cu fotolii și scaune, unele odihnindu-se pe pământ și altele pe covoare. Pe o parte a
acestei camere mari erau verande și canapele, orientate spre interiorul camerei, ca într-un loc de
întâlnire în care prezentatorii trebuie să se adreseze publicului. Coloanele de diferite dimensiuni
se ridicau de la sol și până a depăși plafonul: în realitate erau trunchiurile copacilor, care nu
fuseseră tăiați. Frunzele lor au fost protejate de acel soare și au creat un joc de umbre luminoase
și grațioase, care au dat un sentiment de seninătate și odihnă plăcută. În timp ce din exterior nu
puteai vedea interiorul, în ciuda transparenței, din interior puteai admira exteriorul naturii
înconjurătoare. Într-o parte a sălii și în spate erau uși mici care se deschideau și se închideau în
tăcere, fără ajutorul mânerelor, pentru a-i lăsa pe Frați să intre și să iasă.
Am înțeles apoi că erau camere pentru diferite utilizări. Frații puteau să se odihnească acolo și să
mănânce, să citească și să discute.
Am ieșit de acolo și Rafael ne-a condus într-o pajiște înconjurată în întregime de un gard viu.
Plantele mari au dat umbră și au lăsat spații de lumină provenite de la astrul care dădea viață
acelei lumi. Ni s-a spus că vom vedea un spectacol organizat de acei Frați pentru noi.
Ne-am așezat pe iarbă. Între timp, au continuat să sosească și alte persoane, cu care am schimbat
saluturi sau știri. Apoi a fost liniște. Gazonul era aglomerat. În fundal, în fața noastră, lângă acel
gard viu, s-au format niște culori și s-a realizat un peisaj minunat.
Lumina acelei energii misterioase s-a adaptat foarte bine la lumina naturală și a fost puțin mai
pronunțată.
Unii frați au intrat în “ scenă ” și au început reprezentarea unui spectacol care a avut loc în faze
alternante în moduri pe care pe Pământ le-am putea defini similar cu comedia, un spectacol
muzical de cabaret. La început au existat scene de mare umor. Toată lumea a râs și am râs și noi,
urmărind acel spectacol comic, cu atâtea idei comice care au fost conduse cu o artă
extraordinară. Natura a participat și ea la acele scene sporind simțul umorului. Au fost produse
efecte care nu sunt posibile pe Pământ.
Apoi scena s-a schimbat și a început reprezentarea unei povești pasionale: un bărbat și o femeie
în căutare, împreună cu alți Frați ai Spațiului, a unei creaturi care, dorind să ajungă la Dumnezeu,
făcuse un zbor în spațiu fără ca posibilitățile sale să-i permită acest lucru. Știința acelei creature
era foarte limitată, dar inima ei sinceră și Iubirea ei era de așa natură încât să o facă să renunțe
la orice altceva din dorința de a ajunge pe planete în care ar fi fost posibil să vadă fără voaluri
Chipul Divin al Creatorului. Această poveste, care astfel spusă ar putea părea banală, dar a fost
în schimb locul unei realități de o eficiență incredibilă. Am văzut mulți Frați emoționați, și Tina
ștergându-și lacrimile. La rândul său, Paolo mi-a spus că s-a identificat foarte mult cu minunata
naivitate a acelei creaturi a lui Dumnezeu.
Apoi au fost scene de dansuri și execuția unui spectacol muzical. O energie vitală misterioasă a
produs acele scene cu lumină, culoare și perspectivă, care pătrundeau în cei care participau la
ele. Erau așa profunde acele scene încât păream să fim mai degrabă protagoniști decât spectatori.
Mi-am dat seama că era posibil să produc efecte pe scenă. Nu aș putea spune mai multe pentru
a-i face pe oameni să înțeleagă comuniunea intimă față de ceea ce se petrecea în fața ochilor
noștri.
Gazonul a fost scena unei frumoase petreceri, unde bucuria fiecăruia și a tuturor a putut să se
manifeste. Toți acei Frați din multe lumi s-au bucurat să se întâlnească din nou și să poată face
schimb de experiențe și lucruri noi din lumile lor. Nu știu cât au durat toate acestea. Soarele acela
radia o vitalitate și difuza o lumină care a făcut ca toate simțurile noastre să se bucure.
Am intrat în clădirea în formă de disc. O mare adunare de Frați era prezentă acolo. Un parfum
soav circula în aer, ca florile delicate ale câmpurilor primăvara. Minunata Doamnă a Spațiului era
acolo în fața tuturor. Ea zâmbea, iar lângă Ea era un Domn de o frumusețe copleșitoare. Am
recunoscut în El figura luminii care mă vizitase într-o noapte după ce mi-a fost anunțată de Rafael.
La fel ca atunci, El purta alb, avea ochii albaștri, părul și barba castană și arăta în jur de treizeci
de ani. Alături de acele persoane Divine erau figuri frumoase ale bărbaților și femeilor al căror
aspect era de o frumusețe incredibilă care stârnea mai degrabă o venerație și sentimente de mare
amabilitate. Ochii tuturor s-au îndreptat spre Doamna Spațiului și a Domnului.
” Iubire pentru toți copiii Tatălui ”, a spus acesta din urmă, ” și Pace oamenilor de bunăvoință ai
Pământului ”. Un lung aplauz a cuprins întreaga adunare. I-am văzut pe acei Frați vizibil
emoționați. Chipul Bărbatului era de o frumusețe și maiestate de nedescris. Doamna de lângă El
era coroana perfectă. Delicatețea și frumusețea Ei nu făceau să lipsească nimic în acea vedere iar
în inima noastră produceau o fericire fără egal și senzații minunate.
” Eu sunt Păstorul cel bun ”, a spus El cu o voce dulce, ” și îmi cunosc oile Pământului așa cum ele
Mă cunosc, așa cum Tatăl mă cunoaște și eu îl cunosc pe Tatăl ”.
Toată lumea asculta atent.
” Pentru oile mele ale Pământului ”, a spus El din nou cu un accent plin de iubire, ” mi-am dat
viața. Am primit de la Tatăl meu puterea de Îmi da viața și de a o putea lua înapoi. Aceasta este
porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu ”.
Își întoarse privirea divină spre Doamna care era lângă el. Ea l-a privit și întreaga adunare a
izbucnit într-un lung aplauz și emoționant, care nu dădea niciun semn de sfârșit.
” În curând ”, a reluat El, întorcându-și privirea spre toată lumea, ” vom putea spune fiilor
Pământului că toate Scripturile au fost împlinite. În curând voi face toate lucrurile noi și vor fi,
potrivit promisiunei, ceruri noi și pământuri noi. Aceasta o voi realiza după voia Tatălui meu ”.
” Voi ”, a spus El cu o voce sonoră și dulce, ” sunteți prietenii mei, frații mei. Cu voi, voi aduna fiii
din toate timpurile și totul se va împlini conform legilor Iubirii Universale ale Tatălui. Se va face
dreptate și toți vor vedea și vor cunoaște adevărul. În ceea ce privește libertatea acordată de
Tatăl Ceresc tuturor copiilor săi, noi am dat doar Iubire, fapte bune și Cuvântul nostru, chiar și
celor care au vrut să sufoce bucuria inimii noastre, bucuria adevărului, și ne-au adus multă
durere. Noi am acceptat această suferință, așa cum în prezent o suportăm cu amabilitate,
împărtășind durerea lui Dumnezeu. Dar mai presus de toate am insistat să oferim Cuvântul care
să indice calea cea bună și să dea, prin virtutea sa, cunoașterea și Viața Veșnică. Mulți copii ai
Tatălui au dat Cuvântul meu oamenilor de pe Pământ. Ei au dezvăluit gândurile și inima
Creatorului. Din acest motiv nu au fost întotdeauna iubiți și respectați de cei care nu iubeau
adevărul Tatălui. Mulți profeți au precedat venirea mea. Apoi am venit în lumea fiilor Pământului
și am fost numit Verb, sau Cuvânt, de către cei care erau ai mei și m-au recunoscut. Am spus cine
sunt și am fost ucis. M-am arătat cu acest corp care trecea prin pereții caselor oamenilor de pe
Pământ și a mâncat cu ei, pentru a fi apoi ridicat după bunul Meu plac într-o altă dimensiune și
stare ”.
” Voi, Fraților, m-ați precedat și m-ați urmat; faceți în continuare aceleași lucruri pe care le-am
făcut și doriți aceleași lucruri pe care și eu le doresc, pentru că voința Tatălui Ceresc ne unește în
Iubirea Sa Universală. Acest Cuvânt care multora i-a fost dat pe Pământ și pe care Eu l-am dat nu
a reușit totuși să conducă unii rebeli pe calea Iubirii și Adevărului Universal. Noi am avut răbdare
și o vom avea mereu, pentru că Tatăl Ceresc este răbdător. Dar durerea pe care El a dezvăluit-o
și durerea atâtor frați care suferă și au suferit pe nedrept în fiecare timp pământesc, a făcut ca
rugăciunea martirilor să fie fost auzită de Fratele Ioan și să fie scrisă în Apocalipsă. Acesta este
motivul pentru care Tatăl mi-a cerut să fac toate lucrurile de pe Pământ noi și să așez dușmanii
mei la picioarele Sale, dușmanii fericirii Fraților, ai Iubirii Universale. S-a decretat că pacea va fi în
curând restabilită pe planeta Pământ și fiilor săi care suferă de foame și sete și care doresc
dragoste și dreptate. Acesta este motivul pentru care Tatăl, Eu, Mama mea și toți Fiii Frăției
Universale vom asista în curând la întoarcerea Pământului în comuniunea de Iubire și Pace care
ne leagă pe toți în Dumnezeu. Rebelii care au semănat doliu și ruine pe Pământ vor fi obiectul
atenției Tatălui în altă parte și în alt moment. Pământul va fi din nou Grădina Edenului. Pe
astronave va fi sărbătoare și mare bucurie, când vom încredința Tatălui, Iubirii Sale Infinite și
Milostivirii și Dreptății Sale, Mâinilor Sale Divine înclinate spre iertare și încet spre mânie, rebelii,
frații care nu au vrut să învețe lecția milenară a răului și au preferat să rămână surzi la Cuvântul
Iubirii și Adevărului dat lor și pecetluit cu Sângele Martirilor ”.
Un aplauz din toată inima s-a pornit chiar înainte ca Bărbatul să fi terminat de spus aceste ultime
cuvinte.
” În curând ”, a spus El, ” voi veni, frați ai Pământului, vom veni pe acele ceruri pentru a eradica
moartea și ura, iar apoi măreția celor umili și simpli va străluci. Serviciul în Dragoste și cunoaștere
va înlocui fiecare concept de putere. Va fi sfârșitul fiarei care a vrut să se înlocuiască lui
Dumnezeu. Omul este dat în numărul șase, în timp ce Dumnezeu a fost dat în numărul 3. 666
este de trei ori șase, adică omul care a vrut să-l înlocuiască pe Dumnezeu. Acesta este numărul
fiarei care va pieri odată cu ea și falsul profet care i-a dat cuvântul neadevărat, care nu era al
nostru, nu era al Meu, nu al vostru, nu al singurului și adevăratului Tată Universal. Când toate
profețiile se vor fi împlini, voi, Heruvimii Scripturilor, veți pune capăt vigilenței voastre și veți
permite tuturor fiilor mei de pe Pământ să călătorească prin spațiile infinite create de Iubirea
Tatălui. Eu sunt martorul Iubirii Harnice a acestui Tată. Nimeni nu cunoaște Tatăl ca Mine sau mai
mult decât Mine. Fiii săi au avut, de la Tatăl, Dreptul de a parcurge spațiile infinite, să trăiască pe
lumi infinite create, să culegă roadele infinite ale Iubirii Tatălui, dar nu să-i trădeze Iubirea Sa, să
se trădeze pe ei înșiși, propria Viață și cea a Fraților. Noi i-am trimis pe Noe, Moise, Enoch și mulți
alții. Fratele Ilie, marele fiu al Tatălui, a strigat: << Eu mă închin în fața Domnului, Dumnezeul
Oștirilor Cerești >>. Și la fel ca el, toți ceilalți pe care i-am trimis s-au închinat Celui care și-a
predispus Oștile Cerești pe Pământ. I-am adus pe astronavele noastre pe Ilie și pe mulți alții care
au cunoscut prima înviere a cărnii despre care toți profeții și Ioan v-au vorbit în Apocalipsa despre
Împărăția celor O mie de ani. Întotdeauna i-am însoțit pe oamenii Pământului, la fel ca Rafael cu
tânărul Tobit. Nu i-am lăsat niciodată singuri. Cuvântul nostru a fost mântuire și adevărată
cunoaștere pentru toți cei care au vrut să-l întâmpine ca lumina adevărului ”.
” Le-am arătat profeților timpul sfârșitului, al victoriei finale a Dumnezeului oștirilor asupra unei
rebeliuni bolnave a multora dintre fiii Săi. Lui Ezechiel i s-au arătat lucruri care s-au întâmplat pe
Pământ și altele care se vor întâmpla foarte curând. Nu este scris că Dumnezeu a creat
întunericul, dar că El a creat Lumina și a separat-o de întuneric. Pentru că acestea au fost create
de cei care aveau puterea să o facă. Tot ceea ce a făcut Tatăl a fost bun și numai bun, așa cum se
afirmă în repetate rânduri în Scriptura care povestește creația. După Exodul care va avea loc pe
Pământ și care nu va avea precedent în istoria lumii și a bisericilor, fiecare lege umană va lăsa loc
legii divine și universale a Tatălui Ceresc. Fiii Iubirii Universale nu vor fi mai induși să se
prostitueze; fiecare mormânt va arăta interiorul său. Povestea răului va avea împlinirea ei și va fi
dezvăluită fiecare înșelăciune a prințului întunericului. Curând Răul va vedea cele șapte tunete
care au fost sigilate. Pregătiți-vă, voi care suferiți de foame și sete din cauza nedreptății: Împărăția
Cerurilor este aproape și toată lumea o va vedea. Niciun sentiment de iubire din inima voastră
nu va fi pierdut ”.
Toată lumea s-a ridicat și o singură voce i-a unit pe cei prezenți:
<< Tatăl nostru care ești în ceruri
Sfințească-se numele Tău
Vie împărăția Ta
Facă-se voia Ta
Precum în cer așa si pe Pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Si ne iartă nouă greșalele noastre
Precum și noi iertăm greșitilor noștri
Si nu ne duce pre noi în ispită
Ci ne izbăvește de cel rău. Așa să fie >>.
Corpul Domnului și al Doamnei s-a luminat, strălucind de o mare lumină. El de o lumină aurie și
Ea de o lumină foarte albă, care a invadat întregul mediu.
La început, lumina foarte albă a corpului Fecioarei a prevalat, ca și cum un soare fără egal ar fi
radiat în acel templu: a invadat fiecare colț și a produs o realitate minunată care a pătruns în
toate și în toată lumea. Am devenit conștient că trupul meu și al tuturor Fraților au devenit treptat
aceeași lumină. Am început să simt și să trăiesc în mine toată realitatea interioară a fiecăruia și
am participat la cea a Doamnei așa cum s-a întâmplat la toată lumea.
Fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare emoție și orice cunoaștere posibilă erau ca o simfonie
grandioasă și dulce, o armonie a minților și a inimilor. Eram cu toții Unul: extazul produs de
Doamna spațiului și Lumina Sa unea și apropia totul și pe toți.
Am perceput lumi și Frați din alte lumi care nu erau acolo. Am simțit o Iubire copleșitoare care
mi-a adus toate facultățile către Tată. O ploaie de lumină a pătruns în fiecare realitate de sus,
oferindu-ne o profundă senzație de puritate și eliberare.
Apoi, trupul Domnului a început să strălucească: era mai strălucitor decât un soare și lumina Sa
aurie și foarte dulce pătrundea peste tot și dădea răpire și plinătate interioară. Am perceput
universuri întregi în acel spațiu al luminilor care fuzionează. Am simțit că omul, în spiritul său, nu
are limite și m-am simțit de parcă aș fi fost răpit ușor în adâncuri fascinante.
Când totul era la apogeu și m-am simțit în Iubirea tuturor Fraților, în acea foarte pură și dulce
Iubire a Doamnei, în Iubirea sublimă și dumnezeiască a Bărbatului, un Foc foarte subtil s-a aprins
și a pătruns în fiecare esență vitală. A fost ca și cum aș fi fost transportat din abis în abis, din lume
în lume, din cer în cer, de la extaz la extaz. În acel Foc totul era clar, toate cunoștințele erau clare.
Am auzit din nou cuvintele care ne fuseseră date și mi-am dat seama că acel Foc le exprima. Am
văzut venind de sus un Chip Divin de o Frumusețe De Neconceput, care a coborât și a posedat
fiecare fibră a ființei noastre și a tuturor Fraților, a Fecioarei și a Domnului. Un al doilea Chip Divin
a venit din adâncuri și a apărut în fiecare realitate vitală.
În cele din urmă a venit un al treilea, Chip Divin, care părea să provină din fiecare parte și din
fiecare punct: a învăluit totul și a dat o stare de pace și Iubire care a produs o singură voință, de
a se pierde în Divinitate.
Apoi totul s-a încheiat și, pentru o clipă, după astfel de lucruri, locul a părut a fi stins, până când
facultățile și-au recăpătat naturalețea în conformitate cu realitatea vitală posibilă sub acel soare
și acea natură. Ne-am întors la disc. Despărțirea a fost o mare sărbătoare și o demonstrație
necondiționată de Iubire și Fraternitate din partea Fraților. În disc s-au îmbarcat Rafael, Orthon,
Firkon, Kalna, Ilmuth și Zuhl, care pilota discul. Discul a vibrat ușor și am urcat în acel mare cer de
lumină către astronava-mamă suspendată în spațiu. A început călătoria de întoarcere pe Pământ.
16. Ultima întâlnire
La începutul lunii septembrie 1980 am fost chemați la ultima întâlnire. Am fost chemați în
interiorul teritorului genovez. Odată la fața locului, am văzut discul care arăta ca un miracol în
griul din acea zi. Trei figuri umane s-au îndreptat spre noi, care stăteam așteptând în iarba pajiștii.
Inima mea era tristă și suferea la gândul că nu îi vom mai vedea niciodată atât de aproape.
Vederea Fecioarei, a acelei Creaturi Divine care avea atât de multă Iubire în Ea încât să vină să-i
viziteze pe oamenii de pe Pământ cu atâta modestie, iar frumusețea Ei supranaturală m-au
emoționat până la punctul în care cu greu puteam reține lacrimile. Frații mei au fost vizibil
emoționați și îi priveau pe cei trei vizitatori. Nu a fost ca atunci când am fost în lumea pe care am
vizitat-o. Cu toate acestea, Fecioara a stat în fața noastră ca atunci și inimile noastre ardeau de o
Iubire fără limite și foarte pură.
Fecioara a zâmbit și și-a întors privirea foarte dulce spre noi. “ Iată ”, a spus Ea, “ totul este
terminat; sunteți gata pentru misiunea voastră, martori ai ceea ce ați văzut și auzit. Spiritul lui
Dumnezeu vă va ajuta ”.
M-am simțit atât de mic și de imperfect în fața acelei Creaturi dulci, încât nu am îndrăznit să
vorbesc. Ea a așteptat și a zâmbit din nou și așa că am câștigat fiecare titubanță.
“ Ce ar trebui să facem? ”, am întrebat. “ Și cum o vom face? ”.
S-a adunat în cea mai dulce expresie a Sa ca să ne dea timp să acordăm atenția maximă și apoi a
spus:
“ Nu contează să faceți programe umane. Spiritul vă va conduce și vă va învăța cum să faceți și ce
să spuneți. Acum știți. Nu ați văzut cu câtă simplitate v-am condus într-o astfel de experiență? Ei
bine, asta este cea mai mare lecție a cerului pentru voi, fiilor: simplitate, care este smerenie ”.
Repetă ca într-o insistență melodioasă: “ Simplitate, simplitate, simplitate și smerenie ”.
O pace profundă a străbătut ființa mea și a făcut să dispară toate întrebările despre viitorul
misiunii încredințate nouă și care ar trebui să fie acum operativă. Fecioara a spus alte lucruri:
Rafael și Firkon i-au urmat cuvintele cu atenție și zâmbeau ocazional.
“ De câteva ori ni s-a spus despre cartea care urmează să fie publicată ”, am întrebat. “ Ce trebuie
să facem? ”.
” Ce contează cartea acum? ”, a răspuns Ea foarte dulce.
“ Editorul va veni și Spiritul lui Dumnezeu îl va călăuzi și pe el, care va publica cartea conform
dorințelor Cerului. Fiți simpli, astfel încât Dumnezeu să poată călăuzi întotdeauna pașii voștrii ”.
Era cam la prânz. Norii care acopereau cerul s-au despărțit, iar soarele a apărut orbitor printre
norii groși. A apărut Fecioara, investită cu acea lumină aurie. Frumusețea Ei era minunată și
emana Iubire. Instinctiv, am îngenunchiat. Firkon, rugându-se, a spus: ” Îngerul Domnului a adus
vestea Fecioarei Maria ”.
” Și Ea a conceput prin Duhul Sfânt ”, a sunat vocea lui Rafael.

Eram cu toții în genunchi, frați ai Pământului și Frați ai Spațiului, în jurul Fecioarei care stătea în
picioare și își unise mâinile ridicându-și ochii strălucitori spre cer. Tunica Ei părea de mătase
albastră pură și nu prezenta cusături. La brâu avea o centură albă de pânză care îi ținea talia.
Tunica avea mâneci largi adunate la încheieturi. Părul îi curgea peste umerii și spatele Ei într-o
nuanță care oscila între blond și castan.
Rafael purta o tunică de culoare aurie care uneori părea să capete nuanțe între galben închis și
maro. Firkon purta o salopetă mare de culoare kaki. Ambii purtau o pereche de sandale
asemănătoare cu culoarea cuprului, în timp ce Fecioara avea picioarele goale.
Rafael a început să recite Ave Maria. Toți împreună l-am urmat în rugăciune și inimile noastre s-
au umplut de o iubire nespusă. Mi-aș fi dorit să rămân așa, în fața acelei Creaturi sublime, fără să
trebuiască să mă ridic din nou, așa mare a fost bucuria pe care am avut-o în inima mea și
sentimentul că, cu Ea, am fi putut să ne întoarcem în Spațiu. Dar Ea ne-a invitat, cu o ușoară
mișcare a mâinilor, să ne ridicăm.
” Veți fi puțin înțeleși de oameni ”, a spus Ea, ” dar cei care vor să înțeleagă vă vor asculta. Mulți
credincioși în Dumnezeu vă vor acuza de profanare, pentru că ați îndrăznit să prezentați realități
cerești și creaturi supranaturale în formă cosmică. Voi îi veți întreba de ce Dumnezeu Însuși a vrut
să coboare în cosmos și să ia un trup uman pe Pământ. Nu vă temeți: Spiritul vă va îndruma și vă
va ajuta, la fel și celor care se pun în slujba lui Iisus și cauza Lui care este salvarea voastră ”.
Fecioara ne-a spus încă multe lucruri referitoare la vremea ce va veni, misiunii încredințată nouă
și ne-a făcut conștienți de unele probleme cu care va trebui să ne confruntăm de-a lungul
drumului mărturiei noastre.
” Nu trebuie să vă temeți de nimic ”, a spus Ea. ” Voi veți da mărturia voastră. Fiți smeriți și slujiți
frații voștrii, așa cum Dumnezeu ne slujește pe noi și noi pe voi. Eu voi fi întotdeauna aproape de
voi și vă voi ajuta ca o mamă ”.
Ne-a spus alte lucruri și ne-a făcut alte recomandări cu blândețea și grija unei mame și a unei
surori, cu înțelepciune și prudență. Apoi ne-a binecuvântat, punându-și mâinile asupra noastră,
ne-a zâmbit și, în timp ce noi încă stăteam în genunchi în iarbă, s-a îndepărtat cu Rafael și Firkon.
Discul a zburat într-o clipă. Am simțit o mare pace în inimile noastre și am vrut să plâng, pentru
că știam că aceasta este ultima noastră întâlnire.
17. Un dar al mântuirii
Nu ne-a fost foarte ușor să ne reajustăm iar la viața pământească fără a mai avea întâlniri cu
Frații. Dar nu pierdusem ” contactul cosmic ”, iar acest lucru ne-a permis la început să ne ridicăm
lamentările spre cer. Ni s-a subliniat că ar fi trebuit să ne depunem mărturia printre frații
Pământului fără să ne așteptăm la alte întâlniri sau evenimente extraordinare.
Mi-am amintit atâtea lucruri care ne fuseseră spuse. Acum am înțeles de ce ni se repetase: ” Va
trebui să aveți multă credință ”.
De fapt, am avut impresia că am trăit mult timp cufundat în lumină și acum mă simțeam
abandonat în întunericul cel mai întunecat. Începusem să înțeleg cu adevărat ce înseamnă în
această lume să ai credință pentru a putea merge spre lumină. Suferința din acele zile a fost mare.
Câteva dintre frazele lor îmi treceau prin minte ca: ” Veți știi, dar veți fi ca toți ceilalți ” sau:
” Oricine de pe Pământ care a avut o experiență ca a voastră și dacă ar fi readus să trăiască normal
fără ajutorul nostru, ar înnebuni. Dar voi, nu vă temeți, nu veți înnebuni. Niciunul dintre voi nu
va înnebuni ”; iar acest lucru mi-a oferit un mare confort și o forță interioară care mi-a ușurat
foarte mult suferințele.
Tina și Paolo treceau, de asemenea, prin aceași suferință. Uneori vorbeam mult timp, iar Tina
izbucnea în lacrimi și părea fără mângâiere. Am început să le dezvălui unor prieteni ceva din
experiențele în care fusesem protagonist alături de alții. Cuvântul s-a propagat în oraș și s-a
început a se vorbi despre asta. Nu au lipsit primele cuvinte de neîncredere referitoare la
experiențele noastre și primele suferințe care au venit să se adauge la cele interioare.
Tinei i s-a spus să rămână retrasă pentru o perioadă de timp.
Însoțit de Paolo, am început să vorbesc cu primele grupuri de oameni care doreau să fie puși la
curent de ceea ce se întâmplase. Paolo se simțea puternic și sigur. În schimb, apăruse o anumită
reticență în mine, în principal datorită timidității mele naturale. Intram la întâlnirile care aveau
loc în diverse zone din Genova, conduse de forța lui Paolo. Apoi, când trebuia să încep să vorbesc,
ceva îmi prelua sufletul, mă simțeam împăcat și o mare Iubire făcea ca cuvintele potrivite să iasă
din sufletul meu. Apoi mă întoarceam la starea mea anterioară, pentru care aproape că vroiam
să mă ascund. Când oamenii îmi puneau cele mai variate întrebări, îmi aminteam câte le-am pus
Fraților veniți din Spațiul Cosmic. De mai multe ori întrebasem acea ființă angelică care nu a vrut
niciodată să-și dezvăluie adevăratul nume, Firkon, motivul pentru care atâta de multă răbdare cu
noi, pentru toată dragostea lor incredibilă. Și răspunsul fusese întotdeauna: ” Dumnezeu ne
iubește pe noi și noi vă iubim pe voi ”. Așa și noi ne simțeam acum împinși să transmitem această
Iubire fraților Pământului.
În cele șase luni de întâlniri cu Frații, vocea Domnului îmi vorbise adesea. M-a invitat să mă adun
în liniștea casei mele. ” Deschide Biblia ”, a spus El, ” și citește. Îți voi spune ”.
Așa am făcut și, în timp ce citeam cuvintele Scripturii, El mi-a vorbit explicându-mi multe lucruri.
Vocea Lui era dulce și profundă mă încânta tot timpul. Am fost captivat de frumusețea poveștii
biblice și am fost uimit de lucrurile actuale legate de acele cuvinte străvechi.
L-am văzut deseori în vibrația luminii colorate în care mă vizitasese într-o noapte. Uneori simțeam
că vine din spatele meu și imediat mă cuprindea o mare iubire și un sentiment de pace profundă,
iar bucuria își făcea stradă în ființa mea.
Într-o zi, în timp ce mă gândeam la cuvintele pe care ni le adresaseră Frații puțin mai devreme,
deschisesem Biblia la întâmplare. Domnul a fost imediat lângă mine și așa că i-am auzit vocea Sa:
” Am locuit prea mult cu cei care urăsc pacea. Sunt pentru pace, dar când vorbesc despre asta, ei
vor război ”. Acestea au fost cuvintele Psalmului 120, intitulat ” Dușmanii păcii ”.
Eram tulburat și am întrebat despre ce război vorbea. El a răspuns:
“ Adevăratele realități sunt cele ale spiritului, nu cele ale materiei. Când Vă vorbesc, Vă spun
întotdeauna în primul rând ceea ce privește spiritul. Dar V-am explicat alteori că materia este
strâns legată de soarta spiritului ”.
A urmat o tăcere profundă, în care a devenit mai clară prezența Domnului, care era acum pe
partea mea dreaptă. Pe un ton grav care mi s-a părut trist, El a spus:
“ Un mare război, fără precedent pe planetă, va fi doar o imagine palidă a distrugerii pe care
inamicul o va face spiritual asupra copiilor Tatălui. Inamicul va face să cadă stelele cerului, așa
cum este scris în Apocalipsa a lui Ioan. Dar nu toate. Și Tatăl va răspunde cu o Iubire fără
precedent și un dar de Salvare pentru Pământ ”.
Mi-am amintit ce ne anunțase Fecioara în întâlnirea din marea câmpie. Am înțeles că se referea
la al treilea secret al Fatimei și la evenimentele premergătoare Regatului De O Mie De Ani
profetizat de Ioan în Apocalipsa. Din nou se făcuse liniște. I-am văzut fața Domnului înconjurată
de lumină. Am simțit că va mai spune ceva și eram nerăbdător să spună. Acest anunț a avut o
gravitate unică și excepțională pentru oamenii de pe Pământ; dar am simțit-o ca pe un mare semn
de milă și salvare. Domnul a reluat să spună: ” Citiți mesajele Mamei Mele: Fatima, La Salette și
altele. Ea a venit la voi pentru a pune pe Pământ o mare sămânță importantă de Iubire și Salvare.
Dar și pentru a da un avertisment grav acelor care doresc triumful răului pentru ei și pentru frații
și surorile lor. Acești susținători ai răului ”, a concluzionat El, ” nu vor avea nicio scuză. Au existat
evenimente de așa natură încât să ajungă chiar și la orbi și surzi ”.
Domnul nu mai era acum prezent lângă mine în această formă. Inima îmi ardea de o Iubire de
nedescris, deși ultimele Sale cuvinte îmi produseseră un sentiment de tristețe.
Am vrut să ies de acolo, din acea cameră, să le spun tuturor, fiecărui frate întâlnit pe stradă, că
trebuie făcut ceva.
Mi-am amintit și cuvintele lui Iisus: că nimeni nu este mai presus decât Maestrul. Am notat în
caiet cuvintele pe care le auzisem, așa cum făceam mereu, și mi-am spus că voi da umila mea
contribuție din toată inima la cauza mântuirii acestei lumi, încredințată tuturor oamenilor de
bunăvoință.
18. Ceea ce încă nu am povestit
În al doilea capitol am povestit despre prima dată când am văzut un disc zburător care venea din
spațiu.
Totuși, fiind angajat în povestirea aspectelor importante ale acelor evenimente și copleșit de
amintirile pe care mi le-a lăsat acel contact inițial, am trecut cu vederea câteva detalii, de care
vreau acum să îi conștientizez pe cititori, din moment ce Editura, după succesul cărții, a decis să
facă o nouă ediție.
În prima tipărire am povestit despre prima mea întâlnire cu discul zburător din care Arhanghelul
Rafael mi-a vorbit aproximativ două ore. Nu am scris ceea ce am raportat a unora dintre prietenii
mei imediat după acel contact: detalii despre care am vorbit personal peste tot în acești treizeci
de ani de misiune divulgativă.
Discul zburător, care în timpul primei întâlniri plutea în aer deasupra copacilor pădurii, a eliberat
o astfel de energie în momentul plecării sale încât a topit garniturile motorului mașinii mele, un
Fiat 500. Dar cel mai interesant fapt a fost că atunci când am pornit motorul, a ieșit un nor mare
de fum, deoarece toate garniturile fuseseră arse, dar vopseaua de pe mașină nu fusese
deteriorată.
Nu i-am spus mecanicului pe care l-am sunat pentru avarie adevăratul motiv pentru ceea ce s-a
întâmplat, pentru că mă temeam că nu mă va crede. A examinat mașina și a rămas uimit. Potrivit
acestuia, era imposibil ca garniturile să se topească de căldură fără să existe semne de ardere pe
vopsea și alte părți ale motorului. Singura explicație posibilă, deși puțin probabilă, a fost că eu,
mergând încet din cauza traficului, am supraîncălzit motorul într-un mod ciudat și anormal până
la punctul de a topi garniturile. Dar era un lucru inexplicabil și nu era deloc convins. Nu am insistat
și i-am spus că poate așa a fost. Clătină din cap și nu mai întrebă. A agățat mașina de tractare și a
dus-o la atelier cu mine la bord. Apoi m-a însoțit la gară și așa am putut să mă întorc la casa mea
din Genova, așteptând să mă întorc să-mi iau mașina înapoi.
Nefiind în măsură să contrazic teza mecanicului - altfel ar fi trebuit să dezvălui întâlnirea mea
apropiată cu discul zburător extraterestru - am tăcut și l-am lăsat să se gândească la o defecțiune
a garniturilor.
După aceea i-am întrebat pe Rafael și ceilalți Frați ai Spațiului de ce au cauzat aceste daune cu
discul lor zburător, provocându-mi neplăcerile de a mă întoarce la Genova și obligându-mă să
plătesc reparațiile. I-am spus lui Rafael că acest lucru nu mi s-a părut de acord cu doctrina lor
despre Iubirea Universală.
Rafael a răspuns concis și a explicat de ce s-au întâmplat toate acestea. El a spus că a fost necesar
ca să nu mă îndoiesc că am avut o întâlnire reală cu discul și cu el. După acest semn fără echivoc,
nu aș mai fi avut nicio îndoială: nu aș fi putut să visez, să am o proiecție mentală puternică sau să
fiu victima unor ciudate fantezii paranoice sau schizofrenice.
Potrivit acestora, faptul că energia cosmică a discului zburător mi-ar fi putut deteriora tangibil
mașina a fost o dovadă de necontestat a realității a ceea ce trăisem. Și modul anormal în care
proiectaseră energia discului, provocând o combustie a garniturilor, fără a afecta restul mașinii,
a confirmat acest lucru. Mai mult, chipul surprins al mecanicului și faptul că nu își putea explica
lucrul, au confirmat realitatea a ceea ce se întâmplase.
Frații Spațiului m-au sfătuit să nu-mi fac griji și să nu cer prea multe clarificări. Într-adevăr, dacă
așa s-a întâmplat, exista un motiv. De asemenea, au adăugat că îmi vor înapoia banii așa cum ei
știau să facă, pentru că banii nu ar fi fost o problemă în acest program de întâlniri cu ei.
Acum vreau să povestesc un alt fapt, aferent acelei prime întâlniri apropiate cu Rafael, care la
acel moment îl făcusem cunoscut doar la doi prieteni din Genova.
Vocea lui Rafael, în timpul contactului cosmic, îmi interzisese în mod explicit să nu aduc cu mine
aparate de fotografiat, camere video, înregistratoare sau alte dispozitive care să poată surprinde
cumva ce se va întâmpla. Cu toate acestea, am mers la prima întâlnire cu un mic înregistrator pe
care l-am ținut în buzunar și pe care l-am lăsat tot timpul pornit cu intenția de a înregistra cât mai
mult posibil. M-am gândit că nu va fi posibil să ascund o cameră de fotografiat sau o camera
video, dar un mic înregistrator profesional ar fi fost posibil. Și așa am făcut.
Rafael, care mi-a citit gândurile și m-a văzut, a știut, fără îndoială, despre decizia mea, așa că m-
a avertizat încă o dată să nu folosesc instrumente tehnologice în timpul întâlnirii cu el.
În ciuda recomandărilor primite, cu încăpățânare nu mi-am schimbat decizia și înregistratorul a
funcționat în buzunarul meu tot timpul întâlnirii cu Rafael. Apoi, în timpul călătoriei cu trenul de
la Finale Ligure la Genova, după întâlnire și avarierea mașinii, am adus înregistratorul la ureche
pentru a auzi ceea ce a înregistrat și am auzit, spre marea mea fericire, în ciuda mai multor
nereguli și imperfecțiuni, câteva părți din conversația mea cu Rafael și zumzetul discului zburător
care se oprise deasupra capului meu, în vârful copacilor din jur.
În dimineața următoare, i-am returnat micul înregistrator profesional prietenului meu M. L. din
Genova care mi-l împrumutase și nu am putut rezista tentației de a menționa - fără a-i oferi prea
multe detalii - motivul pentru care împrumutasem dispozitivul. Așa că am vrut să audă cel puțin
prima parte a înregistrării. Spre marea mea surpriză, am descoperit însă că fusese șters aproape
complet, parcă de o mână invizibilă. Ce a mai rămas era zumzetul discului, lucru pe care prietenul
meu și tehnicianul pe care l-am întrebat ulterior au susținut că este inexplicabil. Un alt specialist
în sunet mi-a mai spus că în acei ani era tehnic imposibil să anulezi vocile fără să anulezi zumzetul
de fundal.
Acest și alte detalii pe care le-am lăsat deoparte în prima ediție a cărții Îngeri în astronavă cu
siguranță nu contribuie la risipirea îndoielilor și a nedumeririlor celor care nu cred că aceste fapte
s-au întâmplat cu adevărat. Doar o voce interioară ne poate face să acceptăm sau să respingem
aceste realități care au loc pe planul exterior, dar care au reflexii profunde și rădăcini în planul
spiritual în care suntem capabili să decidem dacă acceptăm sau respingem aceste fapte.
În cele din urmă, ca în toate lucrurile, există o credință care te face să crezi sau nu în realitățile
interioare și spirituale, inclusiv acele fapte supranaturale pe care Tina, eu și alți prieteni le-am
experimentat în Liguria, deși fiecare într-o măsură diferită. Unele detalii îmbogățesc experiențele
făcute și pot servi și ca dovadă exterioară. Acestea sunt fapte marginale, dar importante pentru
” micimea ” noastră umană și pot ajuta, chiar și la nivel uman, să înțelegem acțiunea adorabilă a
Fraților Cerului care ne-au vizitat.
Giorgio Dibitonto

Îngeri În Astronavă - Giustificato e Revisionato

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngeri În Astronavă - Giustificato e Revisionato

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giorgio dibitonto

Prefaţă de Eufemio Del Buono

1. Ființa cu aripi de lumină 23

De mulți ani, de fapt, presa, cinematograful și televiziunea au continuat să prezinte ipoteza

EUFEMIO DEL BUONO

Extras din: ” Discurile zburătoare se vor întoarce ”

Arhanghelul Rafael coborâse cândva în îmbrăcăminte umană pe Pământ că să îl îndrume pe

Am informat-o pe Tina despre identitatea omului venit din spațiu.

Afabilitatea lui rafinată era total naturală.

Eram uimit de ceea ce învățam.

” Te întrebi ”, a spus el, ” de ce nu ne arătăm deschis tuturor locuitorilor Pământului, de ce nu

Tăcuse. Apoi Rafael adăugase:

” Când vă spunem că nu vi se va permite să mergeți în spațiu ”, a spus Rafael, ” împlinim profeția

Nava spațială și cele patru discuri

Am vrut să pun o întrebare: ” astronavele ”, am întrebat, ” în ce dimensiune le construiți? ”.

” Atunci ”, am întrebat, ” se va întâmpla această iluminare treptat? ”.

Apoi a vorbit Ilmuth. Ochii ei străluceau.

Tina și-a șters ochii.

Orthon a oftat și a spus: ” Zgomotele războaielor și ale oamenilor împotriva oamenilor nu au

În seara zilei de douăzeci și șapte iulie a avut loc o nouă întâlnire.

Rafael a intervenit pentru a ne spune un mare adevăr.

Am avut un moment de ezitare: mă temeam că rugăciunea mea mă făcuse să păcătuiesc de

” V-am amintit deja ”, continuă Rafael, ” cuvintele Evangheliei ”:

Rafael a tăcut și mi-am dat seama că a terminat de vorbit.

Între timp, în frunte cu Rafael, am continuat să mergem cu Frații.

<< Tatăl nostru care ești în ceruri

Sfințească-se numele Tău

Precum în cer așa si pe Pământ

Pâinea noastră cea de toate zilele

Dă-ne-o nouă astăzi

Si ne iartă nouă greșalele noastre

Precum și noi iertăm greșitilor noștri

Si nu ne duce pre noi în ispită

Ci ne izbăvește de cel rău. Așa să fie >>.

” Și Ea a conceput prin Duhul Sfânt ”, a sunat vocea lui Rafael.

S-ar putea să vă placă și