În prăpastia cea mare,

                        Unde vântul cu turbare

                        Suflă trist, înfricoşat,

                        Vezi o cruce dărâmată

                        Ce de vânt e clătinată,

                        Clătinată ne-ncetat?

                        Împrejur iarba nu creşte

                        Şi pe dânsa nu-şi opreşte

                        Nici o pasăre-al ei zbor;

                        Că sub dânsa-n orice vreme

                        Cu durere jalnic geme,

                        Geme-un glas îngrozitor.