453

Oamenii
Like

Share
REVISTA PRESSEI
faini Un newsletter pentru cititori curioși și
inteligenți.
11/05/2017

SUNT CURIOS

Valentin
Șchiopu

Cele mai citite

articole

Mugur Călinescu a
murit în condiţii
suspecte la 19 ani.
(Fotogra i din
dosarul de la CNSAS.
Montaj: Cosmin Creţ) DOSARELE PRESSONE

Urgia la Academia de Poliție

Avem cookies pentru tine! Ele sunt bucățele de cod care ne permit să avem un site adaptat dorințelor tale, să integrăm elemente de social media și să a șăm reclame care nu te enervează. Nu le gătim noi, ci le preluăm de la Google,
ACCEPT
Facebook și ceilalți parteneri similari. Toate dateleMODELE
sunt anonimizate și de CURAJ.
ne ajută Mugurel
pe noi la statistici a scris
și la analiza publicului pe ziduri
care ne vizitează. Dacă ești dela 16
acord anicookies, apasă
cu aceste (V):ACCEPT
Autoplagiatul înautomat.
și ele vor activate formă
ce simțea o țară întreagă continuată al rectorului
Veronica Stoica

Tibi Ușeriu, la revenirea

În dimineața zilei de duminică, 13 septembrie 1981, o serie de evenimente
de la Yukon Arctic: "Mie
creează consternare printre locuitorii orașului Botoșani. Patru inscripții cel mai tare curs de
supraviețuire mi l-a
„dușmănoase” − scrise cu cretă albastră forestieră − lovesc direct la fundația administrat bunicul, pe
Dosu' Zâmbroaiei"
celei mai bune lumi dintre lumile posibile.

Geniul
„Ne-am săturat să stăm la cozi interminabile”, răsare pe zidul exterior de la
sediul Comitetului Județean al Partidului Comunist Român. La ora 8 dimineața,
portarul instituției îndepărtează mesajul cu un rașpel. Patimile Domnicăi
Burdeț
„Vrem hrană, nu inechitate”, se ivește pe bordura bazinului de apă de la
Magazinul General.
Urgia la Academia de
Poliție (VI): Plagiat în
Împovărat de noua sa con gurație politică, un gard de pe strada Pictor teza de doctorat a
decanului Facultății de
Grigorescu se clatină sub greutatea solicitărilor: „Vrem hrană și libertate”. Drept

Pe strada Karl Marx, la numărul 34, o altă declarație uluitoare: „Vrem hrană, ne-
am săturat de mizerie”.

Autoritățile iau imediat măsuri pentru „a preveni și limita difuzarea la public”.

Înscrisurile sunt șterse și se organizează pânde în toate locurile unde au apărut
mesaje „ostile”.

În birourile Securității din Botoșani, telefoanele se înroșesc. Arde în aceeași

măsură și la București. „Prindeți-l urgent pe făptaș!”

Acțiunea „Panoul”

În aceeași zi de 13 septembrie 1981, Securitatea declanșează acțiunea „Panoul”.

Sunt puse în joc toate resursele posibile, se stabilesc sarcini clare, cu termene
precise. Grupa operativă e condusă de șeful Securității Botoșani, colonelul
Constantin Hulubaș.

Sunt mobilizați șeful serviciului Informații interne, maiorul Mihai Crăciun, șeful
serviciului Contrainformații economice, căpitanul Gheorghe Atudoroaie, șeful
biroului special „S”, Gheorghe Boboc, și căpitanul Costache Bosânceanu,
specialist în grafologie.

În următoarea lună, cei patru vor raporta zilnic progresul anchetei.

Iată câteva re ale năvodului întins necunoscutului care a îndrăznit să s deze

regimul.

Măsuri operative decise în acțiunea „Panoul”

Prelucrarea cazului cu serviciile informativ-operative și selectarea de către

acestea, pe baza analizei, a informațiilor și persoanelor pretabile de
asemenea fapte, după care li se va compara gra c scrisul.
Vor avute în vedere elementele care audiază și colportează posturile și
știrile postului de radio reacționar Europa Liberă și altele. Persoanele care,
sub această in uență, comentează de pe poziții calomniatoare evenimentele
din Polonia, adepți ai așa-zisului S.L.O.M.R. Cât și cei nemulțumiți sau cu
intenții protestatare. Pe servicii, se vor întocmi tabele cu suspecți din care un
exemplar va anexat acțiunii.
Se va asigura iluminarea corespunzătoare (sic!) a locurilor de difuzare
pentru a putea supravegheate, cât și pentru prevenirea difuzării.
Se vor efectua veri cări gra ce la redacția ziarului Clopotul, secțiile Scrisori
și Audiențe.
Compararea gra că a scrisului din textele incriminate cu cererile existente la
compartimentul Pașapoarte.
Prin selecție, rețeaua informativă veri cată și de încredere va folosită
pentru a semnala elementele cu concepții și preocupări de natura celor din
conținutul piesei incriminate, în scopul completării cercului de suspecți. Pe
măsură ce acestea se stabilesc, li se vor lua operativ probe de scris și vor
comparate gra c. Se vor avea în vedere și cetățenii străini care la data
apariției cazului se a au pe raza noastră.
Obținerea de tabele nominale cu persoanele cazate în hotelurile din
Botoșani.

Tabel întocmit de Securitate cu datele și locurile inscripțiilor „dușmănoase”.

Serviciile I și II ale Securităţii Botoşani, Compartimentul Filaj și

departamentul USLA-Antitero instruiesc circa 80 de informatori. Sunt
comparate zeci de mii de probe de scris.

Totul, pentru a-l prinde pe omul care a făcut „referiri la lipsa temporară a unor
produse agro-alimentare și la pretinsa lipsă de drepturi și libertăți din țara
noastră”.

Acesta este tonul folosit în dosarul Panoul.

Schița elaborată de Securitatea Botoșani cu locurile în care au apărut mesajele.

În ciuda masivei mobilizări din cadrul Securității, mesajele continuă să apară în

mai multe locuri din Botoșani: după debutul din 13 septembrie, straniul protest
se materializează din nou în 19 septembrie, apoi pe 7, 10 și 15 octombrie 1981.

„Cetățeni, trebuie să m conștienți de rolul nostru în societate și să spunem un

Nu hotărât stărilor de lucruri ce se conturează la noi. În Polonia prietenă,
oamenii au dobândit o libertate reală. Au sindicate libere, Solidaritatea și
Solidaritatea rurală. Acestea le reprezintă cu adevărat drepturile, chiar dacă au
aceleași probleme alimentare ca și noi.”

Sau:

„Cetățeni, țara noastră are o situație economică grea. Datoriile externe au atins
10.000.000.000 dolari, în timp ce în presă plouă cu petale roz.”

Trece mai bine de o lună și anonimul e tot liber. Dar lațul se strânge, iar securiștii
organizează tot mai multe pânde.

Au creionat deja modus operandi: știu că, în mod normal, mesajele sunt scrise cu

o oră, maximum o oră și jumătate înainte de miezul nopții.

Un specialist livrează și portretul psihologic al personajului care a pus pe jar

autoritățile:

"Tonul expresiilor este persuasiv și autorul cunoaște formulele lozincilor incendiare, scurte și convingătoare prin efectul de chemare de angajare.

Autorul dovedește cunoașterea psihologiei sociale, deoarece a ales o problemă care este de interes general și preocupă populația.

Un om care nu are prea multe probleme nici profesionale, nici familiale, dar e nemulțumit de situația și rangul său și își varsă veninul în acest mo

Poate fi un pensionar care are obsesii politice și mania contrazicerii, a opoziției.

Poate fi un tânăr care vrea să facă pe interesantul și care se crede predestinat pentru a critica stările de fapt și a avea spirit de frondă.

Nu este exclus să fie un grup de oameni fără căpătâi, fără ocupație (doi sau trei) și, pentru a alunga plictiseala, se dedau la aceste fapte, poate

Umilințele elevului Mugurel Călinescu

Pe 18 octombrie 1981, în jurul orei 0:45, un tânăr în haine de culoare închisă

pășește grăbit pe trotuarul de lângă șantierul Casei de Cultură, spre bulevardul
Lenin.

Se uită când în stânga, când în dreapta, ca și cum ar urmărit. Se oprește în

dreptul unui bloc de pe strada Marchian, unde scrutează din nou împrejurimile.

Se decide brusc, în fața unui panou metalic, și începe să scrie, ca de obicei, cu

majuscule: Vrem libertate şi drepta…

E imobilizat și dus la sediul Securității Botoșani.

Se numeşte Mugur Călinescu şi este elev în clasa a XI-a B la Liceul August

Treboniu Laurian. Locuiește cu mama sa, Rodica Uncescu, care e vânzătoare,
într-un apartament de pe strada Marchian. Părinții sunt divorțați; tatăl, de
meserie croitor, s-a recăsătorit.

Omul care i-a chinuit pe securiști mai bine de o lună are doar 16 ani. Își petrece
noaptea într-o cameră de anchetă, dând declarații după declarații.

Rodica Uncescu se trezește panicată și sesizează absența ului ei. Îl caută

înnebunită timp de câteva ore, până e luată în primire de lucrători de la Miliție.
Vestea e șocantă.

Mugurel umple cu pastă albastră patru coli veline. De ce, cine l-a in uențat, ce
prieteni are, cum a procedat. Cu majuscule, pentru expertiza grafologică.

Cuvintele sale vor analizate literă cu literă, ind comparate cu mesajele care au
împânzit orașul. Concluzia: toate îi aparțin.

Ședința de „punere în discuție”

Rapoartele către șe i Securității de la București și către Comitetul Județean al

PCR circulă repede în următoarele săptămâni.

„În rândul colegilor și al cadrelor didactice este cunoscut ca un elev mediocru,

deși în general dotat intelectual, este comod și nu-și valori că posibilitățile ce le
are. Este o re interiorizată și retrasă, calm, cu un anturaj restrâns.

Cu prilejul cercetării faptei, a adoptat o poziție sinceră, recunoscând fără rețineri

că este autorul inscripțiilor, precum și datele, conținutul și locurile în care
acestea au fost efectuate.”

Cazul Panoul este rezolvat. Securitatea deschide dosarul de urmărire informativă

cu numărul 738, denumit Elevul.

Planul de măsuri vizează introducerea în apartamentul Rodicăi Uncescu a unor

mijloace de interceptare, control la domiciliu, punerea elevului în laj,
identi carea legăturilor sale, investigații la locurile de muncă ale părinților,
precum și reconstituirea comportamentului lui Mugurel în școlile unde a învățat
până acum.

Și, culmea ororii, recrutarea a două surse dintre colegii de clasă ai „obiectivului”.

Aceștia sunt instruiți „să-l abordeze în continuare pentru a stabili atitudinea și
comportamentul lui Mugur”.

Toate măsurile sunt bifate în termen de 15 zile. Mugurel recunoaște că s-a

inspirat de la Europa Liberă, postul pe care îl ascultă seară de seară în camera sa,
dar li se plânge securiștilor că, între timp, aparatul de radio i s-a stricat.

În timp ce adolescentul este interogat la sediul Securității, o echipă operativă,

formată din doi maiori și un sergent, se deplasează la el acasă.

În timp ce unul dintre securiști îi distrage atenția mamei, invitând-o să asiste la

percheziția din camera lui Mugurel, ceilalți doi instalează mijloace I.C.D.T.
(Interceptarea Convorbirilor și Discuțiilor interioare prin intermediul
Telefonului).

În dosarul Elevul se speci că limpede că pentru o asemenea manevră sunt

su ciente 5-7 minute.

Pentru Mugurel urmează o perioadă di cilă. E pus în libertate, dar securiștii îl

obligă să se prezinte la interogatorii de două ori pe săptămână.

La Liceul „A.T. Laurian” se organizează o ședință ca o demascare de sorginte

stalinistă. Demonii care l-au amăgit pe Mugurel trebuie să e scoși la lumină și
transformați în cei mai zeloși activiști de partid.

Participă șeful Inspectoratului Școlar, directorul liceului, secretarul de partid și

dirigintele, dar și un o țer operativ din partea Securității. Mugurel e prezent. În
sală e adusă și mama sa.

Scopul ședinței? Punerea în discuție, în colectivul cadrelor didactice, a numitului

Mugur Călinescu, autor de inscripții dușmănoase.

În stenogramele atașate la dosarul Elevul, luările de cuvânt sunt narate de

o țerul operativ Dumitru Sârbu. Să-i dăm cuvântul.

Mai exact, să le dăm cuvântul unora dintre profesorii prezenți.

Inspectorul general școlar Matei Mihai: Subliniind politica partidului și statului

nostru în domeniul învățământului, a reliefat faptele grave comise,
incompatibile pentru un elev, pentru un cetățean născut și crescut în regimul
nostru politic socialist.

Profesorul Dumitriu Mihai, directorul liceului: Apreciază că fapta comisă este

destul de gravă, condamnă comportarea și grija mamei, apreciind că fapta
comisă este un act mârșav împotriva poporului, că a lovit în interesele poporului
român, a pactizat cu dușmanii și trădătorii țării. Nu poate să se împace cu ideea
că este o greșeală puerilă atât timp cât a lovit în popor, cât a conceput instigare.

Secretarul Comitetului Municipal UTC, Ababei: Este indignat de cele auzite și nu

poate să conceapă cum acest elev trăiește realitatea, cum poate convins de cei
de la Europa Liberă, de trădătorii și dușmanii ideologiei, ai României. Subliniază
că activitățile organizației UTC nu au fost bine gândite și organizate, că nu se
insistă pe latura educativă, patriotică.

Îndrumătorul UTC, Florescu Ana: Condamnând faptele comise, a întrebat pe

elevul Călinescu dacă mai știa cineva de faptele sale. De ce nu a venit la ea, la
dirigintele clasei, pentru a se clari ca, dacă face bine ceea ce a hotărât să facă.

Profesorul Ștefan Constantin, fostul diriginte în clasele IX și X la liceul Mihai

Eminescu: Arată că, în timpul celor doi ani școlari, era caracterizat ca un elev
mediocru, ne ind probleme pe linie disciplinară. L-a întrebat pe Călinescu ce
simțea după ce scria textele? Acesta a răspuns: „O ușurare”, fără alte comentarii.

„Nu-l văd să e afectat de situația în care se găsește”

În următoarele luni, Mugurel devine Obiectivul. Doi colegi de clasă îi descriu cu

lux de amănunte comportamentul de la școală.

Numele de cod cu care ei semnează notele informative sunt „Dan” și „Cornel”.

La dosar sunt adăugate zeci de pagini cu interceptarea discuțiilor din

apartament, prin intermediul tehnicii instalate în aparatul de telefon.

Familia lui Mugurel nu va mai avea parte de liniște.

Intimitatea lor e violată și disecată. Se aprobă folosirea atât a mijloacelor I.D.E.B.

(Interceptarea Discuțiilor prin intermediul Emițătorilor alimentați la Baterie),
cât și a mijloacelor I.C.T. (Interceptarea Convorbirilor Telefonice).

Securiștii care îi ascultă pe Mugurel și pe mama lui nu se rezumă la a reda del

convorbirile. Au și păreri.

De pildă, pe 20 decembrie 1981, Rodica Uncescu cheamă un preot acasă. Postul 8

I.C.T. e pe fază:

„În jurul orei 11:20, Rodica (mama lui Mugur) a adus un preot care a ținut o
slujbă în casă. După slujbă, preotul este servit cu o gustare și cu băutură. După ce
servește masa, mai ține o slujbă scurtă.

N.R. – Menționez că Rodica a recurs la această acțiune crezând că această acțiune

e o ieșire din necazurile ce le-a avut în ultimul timp, respectiv atât cu serviciul ei,
cât și cu faptele obiectivului. De altfel, în ultimul timp, a căzut pe panta
misticismului, ind preocupată mai mult de a merge la diferite babe ca să-și facă
vrăji de bine sau să-i ghicească”.

Altă dată, întors acasă după un interogatoriu de patru ore, Mugurel stă de vorbă

cu mama lui, iar pândacii interpretează din nou:

„Menţionez, din cele constatate până acum în urmărirea obiectivului, ca o părere

personală, că nu-l văd să e afectat de situaţia în care se găseşte. Discută foarte
degajat, ca şi cum n-ar vorba de el. În discuţiile cu mama lui are un ton
arogant, dând de înţeles că nu are nevoie de sfaturile ce i le dă, întrucât el singur
ştie ce are de făcut”.

 „Am cerut ajutor pentru oamenii din România”

În dosar este inclusă și interceptarea unui dialog dintre Mugur și tatăl său.
Adultul se transformă într-un veritabil anchetator, dar puștiul îl înfruntă:

„– Cum de ți-a venit să scrii așa ceva? Poate ți-o spus ceva vreunul dintre
profesori. Să zicem că a fost din glumă sau din prostie… Ce-ai vrut să faci prin
asta? Să răstorni guvernul?

– Cum să răstorn guvernul? Ce, prin asta pot să răstorn guvernul?

– Ai cerut ajutor de la sindicate, ai cerut ajutor de la Europa Liberă.

– Ce ajutor? N-am cerut nici un ajutor.

– Audiezi Europa Liberă?

– Nu mai audiez din vară. Chiar dacă aș vrea, nici n-aș putea, că s-a stricat
aparatul.

– Să știi că îți îngreunezi singur situația dacă ai făcut asta împreună cu cineva și
acum încerci să…

– N-am făcut cu nimeni. Ia uite cum vorbești, ca și cum ai unul de-acolo de la

Securitate!

– Măi, Mugurel, să știi că ăștia și peste un an, și peste 10 ani, tot te urmăresc.
Dosarul ăsta o să-l duci în spate toată viața.

– Am văzut dosarul, dar n-am nici un interes să ascund nimic. Nu am ce să

ascund. Și nu-nțeleg: dacă, într-adevăr, spun că ce-am scris eu n-are nici o
in uență, de ce se tem atâta și mă tot întreabă dacă n-am mai scris și în altă
parte?

– Dar să știi că ei nu se tem…

– Și atunci de ce mă tot întreabă dacă n-a mai rămas vreo inscripție?

– Știi de ce, indcă pentru un deștept din ăsta ca tine vin exact ăia, că știi că
există spionaj, și vine un deștept din ăla de la Europa Liberă, prietenii tăi pe care
ai stat, i-ai ascultat și le-ai cerut ajutorul… pentru că asta ai făcut, ai cerut
ajutor de la Europa Liberă.

– Ce ajutor? Dacă nu știi, de ce vorbești?

– Dar totuși, ceva cu Sindicatele ai spus, nu?

– Da, am scris de sindicate, dar una sunt sindicatele și alta e să ceri ajutor de la
Europa Liberă. Eu am cerut Sindicate libere. Atât.

– Dar cum… unde sunt sindicate libere aici, la noi, sau ce fel de sindicate vrei tu?

– Păi aia e, că nu sunt sindicate libere. De aceea am cerut formarea.

– Tu asta vrei?

– De-acuma, ce să mai vreau… Nici nu mă mai interesează și nici nu mai vreau să

vorbesc despre asta. Dacă nu știi, de ce spui că am cerut ajutor?

– Dar dacă ai cerut sindicate, asta nu-i ajutor? Pentru cine ai cerut ajutor?

– Pentru oamenii din România. Nici nu știi ce am scris și, gata, că cer ajutor de la
Europa Liberă. Dacă voiam să le cer ajutor, le trimiteam o scrisoare.

– Dar și asta tot ajutor este. Tu la asta te-ai gândit: ia să fac eu ceva să mă pună
ăia președinte la Europa Liberă, să mă fac mare director.

– Dar Europa Liberă nici nu e în România, e în RFG…

– Tu mă crezi chiar așa de naiv ca pe mămica? Să știi că acolo se știe tot ce

discuți tu în casă, cum îi răspunzi mamei, cum te comporți cu maică-ta…

– Știu că se știe, pentru că uneori… Dar nu mă comport în ecare zi așa. Dacă le-
ai spus așa, n-am ce să fac!

– Eu le-am spus așa? Ei mi-au spus mie, măi, tâmpitule ce ești…

– Mie mi-au spus un lucru și ție ți-au spus altceva, n-am ce să fac.

– Măi, Mugurel, eu am știut că maică-ta nu-i acasă și am venit să discut cu tine,

așa, omenește. Dacă eu îți spun greșelile pe care le faci…

– Dar văd că spui niște lucruri care nici nu au fost, că am cerut ajutoare, că
director, că nu știu ce!

– Și nu asta ai cerut?

– Ei, gata! Dacă așa auzi tu!

– Dar faptul că ceri sindicate libere nu înseamnă să ceri ajutor?

– Doar ăia de la Europa Liberă nu vin aici să citească ce am scris.

– Dar cine voiai să citească?

– Oamenii care trec pe stradă. Ce treabă am eu cu ăia de acolo când, din vară, nu
mai ascult nimic? De unde să știe ăia de la Europa Liberă ce am scris eu aici?

– Pentru că sunt aici escroci de-ai lor care sunt în gașcă poate că și cu tine sau
cu altul…

– Auzi, știi ce? Lasă, gata! Dacă tu crezi așa ceva! Eu am zis că nici nu vreau să
mai discut despre așa ceva.

– Adică eu am început să discut destul de calm cu tine și tu mă iei cu lasă-mă în

pace!

– Dacă tu crezi așa, crezi în continuare, că mie nu-mi mai pasă ce crezi tu sau
altcineva. De-acuma nu mai mă interesează așa ceva, nu mai am treabă cu așa
ceva.

– Cum n-ai treabă dacă și ieri, și azi te-au chemat să dai declarații? Ba o să ai
treabă în continuare. O să ai treabă toată viața!

– Cât o să mai am treabă? O săptămână, două, până se clari că totul.

– Eu nu cred.

– Crezi ce vrei, nu pot eu să te oblig să crezi altceva.

– Măi, Mugur, măi, Mugur! Dacă vorbește cineva frumos cu tine, nu-i bine. Iei
în derâdere, în batjocură, te încăpățânezi. Dar dacă tu nu poți discuta cu un
părinte, cu cel care îți este aproape, atunci poate că ar trebui lăsată să vorbească
legea. Să se hotărască așa cum zice legea”.

Deshumarea

Dosarul de urmărire al lui Mugur a fost închis în august 1982. Tânărul n-a mai
prins căderea comunismului.

A fost diagnosticat cu leucemie și a murit când încă nu împlinise 20 de ani, în

februarie 1985. La înmormântare au fost prezenți și cei care îl supravegheaseră.
Voiau să se asigure că misiunea lor se încheiase.

După ’89, Rodica Uncescu s-a bătut ca ului ei să i se recunoască statutul de

luptător anticomunist.

Până la sfârșitul vieții sale, a spus că între boala lui și anchetele de la Securitate
există o legătură. Că Mugurel ar fost iradiat.

„Era obligat de ecare dată să bea cafea la anchete, iar el nu consuma cafea.”

Femeia adăuga și că Mugurel era lăsat singur în fața unei lămpi ciudate. Ion
Mihai Pacepa, fost adjunct al șefului spionajului românesc, a vorbit în textele
sale despre o armă radioactivă pe care Securitatea ar folosit-o pentru
asasinate. I se spunea „Radu”.

Rodica Uncescu s-a stins în 2016. A fost înmormântată lângă ul ei, în cimitirul

Pacea din Botoșani.

Mihail Bumbeș, fost cercetător la Institutul pentru Investigarea Crimelor

Comunismului (IICCMER), a reconstituit povestea lui Mugur Călinescu în 2007.
Dar şi astăzi, când vorbeşte despre îndrăzneala acestui copil de 16 ani, se
emoționează.

Bumbeș a discutat și cu cei care l-au urmărit pe Mugurel. Unul avea hârtie că a
făcut poliție politică. I-a spus cercetătorului că o va folosi când rămâne fără
hârtie igienică.

Regizoarea Gianina Cărbunariu a prins povestea lui Mugur Călinescu într-un

spectacol de teatru intitulat Tipogra c Majuscul. Se joacă la Teatrul Odeon din
București.

Și acum, contrar uzanțelor jurnalistice, știrea: miercuri, 17 mai 2017, la Botoșani

va avea loc deshumarea lui Mugur, la exact un an după înmormântarea mamei
sale.

O echipă de la IICCMER, condusă de arheologul Gheorghe Petrov, încearcă să facă

lumină în cazul său.

Vor urma teste și analize ale țesutului osos, pentru a con rma sau
in rma suspiciunile că boala lui Mugurel ar fost „programată” de securiști.

Petrov speră ca demersurile echipei sale să reprezinte un început pentru

stabilirea adevărului în sute de alte cazuri în care Securitatea i-a anihilat pe
„dușmanii poporului”.

El spune că simte frică printre oamenii din Botoșani, ca și cum osemintele lui
Mugur Călinescu ar purta adevăruri incomode. Ca și cum totul s-ar petrecut
ieri, ca și cum „tovarășii ar încă printre noi”.

Mugur Călinescu în 1984, la vârsta de 19 ani. N-a mai ajuns la 20.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii

PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce
în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele
României.
Vrei să ne ajuți?

Prin card sau PayPal:

O singură dată Lunar

5€ 10€ 25€ 50€ Altă sumă €

Adresă e-mail

Alege cum faci plata

Prin cont bancar:

RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe pro t al companiei

Din taxele pe pro tul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către
echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei

și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul
Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor,
nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

DESPRE NOI CONTACT TERMENI ȘI CONDIȚII

© 2019 PressOne Media SRL