1
Tablou de primăvară
O zână veselă se oprește
pe pământul înțelept
Și își mișcă lin bagheta
și spre apă arată drept.
Apa devine curgătoare,
șerpuiește de zor
Sub soarele cel mare și
sub un nor trecător.
Un gândac și o furnică
acum se împrietenesc
Și vorbesc de munca lor,
experimente împărtășesc
2
de Chifan Aida Claudia
Când au mirosit o floare
care era în stânga lor,
Și au văzut un iepure
jucăuș și sprintenior.
O pasăre mai neagră
zboară pe lângă un
arbore,
Ce între zână și iepure e,
dar mai înspre vale
Ea ciripește cald, cu
timbru îmbucurător
Poate este doar o mierlă,
dar are penaj strălucitor
 Ce e dulce?
de Chifan Aida Claudia

Ce un gust dulce implică

Dulce-i pâinea din Dulce-i mămăliga

morăriță noastră

Cu făină foarte pestriță Gătită ca la mama acasă

Dulce-i supa cu legume Dulce-i zahărul cel mare

Vitamine și multe fructe. Ce bucură alimentele

tare.
Dulce-i mierea de albină
Dulce-i sucul de
Ce o găsesc la a mea portocale
vecină
Cu vitamine și minerale
Dulce-i sarea în bucate

Fără ea nu se mai poate!

Dulci sunt toate aceste
Dulce-i acadeaua mică bucate

3
Însă cea mai dulce dintre E iubirea cea de semeni
toate

Albe și negre
De Chifan Aida Claudia

Albe sunt gândurile Ce aduce zile senine.

berzei

Ce planează ușor în aer,

Negre sunt gândurile
Albe sunt gândurile ciorii,
fluturelui
Ce croncăne pe înserate.
Ce dansează pe lângă
flori. Negre sunt gândurile
morii
Albe sunt gândurile apei
Ce se grăbește cam tare.
Care curge ușor și
limpede. Negre sunt gândurile
șarpelui
Albe sunt gândurile
norului Ce alunecă încet.

4
 Negre sunt gândurile Să avem multe pulovere
lupului albe

Care urlă așa, discret. Iar tricoul negru, să

încercăm

Să-l dăm cât mai la o

Cu alb - cel mai imaculat parte.
Pulover, este de purtat.

Cu negru - cel mai închis

Tricou ce trebuie omis.

Hai, lume, să încercăm

5
 Școala s-a terminat!
De Chifan Aida Claudia

Mediile s-au încheiat, Cât și la rezultatele

deosebite
Școala s-a terminat
Obținute la materiile
Toți elevii sunt binevenite.
mulțumiți
Că au învățat pe aici.
Totuși ei nu au uitat
Ce au învățat.
Acum își fac planuri de
vacanță Au mers în vacanță
sârguincioși
Și se gândesc la a lor
vară Cu sufletul frumos.

6
 Meseria de actor
de Stan Radu-Cristian

Într-o zi, ca dintr-o dată,

Am plecat cu mama, iată
Către teatru, ce sa vezi?

Poate îmi place, așa cum vezi!

Am intrat în cameră,
Și...ce văd? O mare gașcă,
Ce chiar veseli ei erau,
Ei păreau că se distrau.

7
 Pe acolo, printre ei..
Surpriză! Un vechi coleg..
Unul de la grădinița,
De pe vremea cu oliță

Eu nu știam ce să fac,
Însă doamna Adriana,
Cu răbdare a explicat
Ca să înțeleg de fapt,
Cum stă treaba la jucat.

Adriana-i mândră tare,

De ei toti,
Și pot, se pare..
Să devină tot mai buni.
Chiar și-n joacă..sunt "nebuni"
Sunt curios..ce va mai fi?
Mai departe..
Tu vei știi?

8
 Ai mei
de Stan Radu-Cristian

Părinții, sunt cei care îți Ea este mama mea, e

dau viață, sufletul meu!

Ei sunt cei care ți-o

schimbă.
Tata e sprijinul meu,
Trăiește-o cât poți lângă ei,
Atunci când am nevoie,
Așa că, prețuiește-i!
Mă înțelege mai mereu,

Și eu la fel la rândul meu.

Mama e ființă dragă mie,

Ea mă înțelege
întotdeauna, Ai mei sunt tot ce îmi
doresc,
Mă ajută când mi-e greu,
9
 Au grijă de mine și mă Și-mi dau iubirea ce mi-o
cresc, doresc,

Îmi e dor
de Stan Radu-Cristian

Îmi e dor , Și să mă duc în clasa

pregătitoare,
De vremurile acelea
bune, Să fiu atent mereu, să fiu
unde e locul meu.
Când venea mama în
dormitor

Și mă săruta pe frunte. Dar acum, am crescut,

Și e din ce mai greu

Aș vrea din nou să merg Să iți găsești acei

la grădiniță prieteni,

Să mă joc mereu, să Care atunci când dai de

colorez, și să mă joc c- greu
un titirez.
10
Să te ajute mai mereu.. Pentru că ea nu se va
întoarce

Și nu mai poți sa te mai

Dar totuși, copilăria e joci
frumoasă,
Trăiește-o, atât cât mai
poți.

11
 Eminescu – orizont perpetuu
de Gabriela Preda Dincă

Lumea se rotunjește a Smaraldul din frunzele

măr,
Și mi se prinde în păr…
Buze aprinse de mac,
Al fecioarelor iatac…
crude
Și ale clipelor ude…
Vioriul rece al zorilor
Și puritatea culorilor…
Prima îmbrățișare tăcută

12
 Și clipa extazului 21 martie 2018
mută…
Freamătul trist al
codrilor
Și tropotul unicornilor…
Alinarea scurtă a
sufletului
Sub parfumul suav al
teilor…
Totul prin noi trăiește -
EMINESCU se
numește !

În noi
de Gabriela Preda Dincă

În tine e prea multă Și chipul aspru ni-l

toamnă, petrec...
În mine e prea multă
vară...
Substanță verde de viață,
În noi , anotimpurile trec
O lacrimă de
dimineață...

13
 În mine totul e mai
proaspăt,
Nu am nevoie de bănet !
Ți-am dat un suflet ce e
oaspet... Doar de iubire,
amanet....

Un oaspete în viata asta

dură 30 martie 2018

Un scurt cuvânt țâșnit pe

gură ...
Vulcan de viață și de cer
Un vis ferice doar îți
cer !

Incongruență
de Gabriela Preda Dincă

Suntem de vină pentru pentru răitatea viscerală

ceea ce ce ne cuprinde uneori ?
nu am realizat în viață pentru toate suntem de
vină noi?
suntem oare , de vină
pentru Ce-i dorit nevinovați de
serviciu
cupele de absint băute pe
furiș ?

14
 Credeam că bunătatea
este universal valabilă,
dar nu....
Răutatea este prezentă și
in respirația fotosintetică
a frunzelor....
Daca nu ar exista RĂUL
, ce rost ar mai avea
BINELE ?
22 decembrie 2017

Orbire
de Gabriela Preda Dincă

Să ne semnăm pe copaci înverzirea...

Să ne scriem pe scoarța lor reînvierea...
Să ne desfacem nemurirea
În curcubeu de nemuriri ...
Și, dacă vreodată soarta

15
Ne va zâmbi pe sub sprâncene
Sa n-amintim că este cazul
Să ne mai fiarbă viața-n vene....
Să ne-imprimavaram destinul
Cu flori mărunte de ghioc
Să ardă focul vieții noastre
De vis, de îngeri si noroc....
Sa te revăd din amintirea
Vreunui vis fără de sens
Și să te regasesc in mine
În amintirea unui vers ....
De-atata soare si lumina
Orbim adesea-n orizont
Ne-ndrăgostim a n-a oară
De visul de iubire ...mort ....

25 noiembrie 2017

16
 Sic transit gloria mundi!

Sic transit gloria mundi ! și biserici pline de

neîmpliniri !
Hoții, împărății celeste,
Așa trece gloria lumii !
Averi ascunse te miri pe
unde Noi, furnici uitate-n
iarbă

17
Cum ne zbatem zi de zi, ne dau doar palme ce ne
pot frige !
pentru că altii să-și radă
în barbă ! Așa trece gloria lumii !

Așa trece gloria lumii ! Paiațe ce se vor Iisusi de

lemn,
Bastarzi ce-și spun că ne
pot învinge, Cuvinte amare și
neînțelese
Și cu minciuna fiind
prieteni, le vor accede drumul în
infern !

Un copac pe o colină

18
Un copac pe o colină s-a lăsat pe noi o lună

ne cântă la mandolină și copacul speriat

ce mai vrem să c-a fost oprit din cântat

comentăm
mandolina a pus-o-n cui
cântecul să-i ascultăm
simplu, vai de rădăcina lui și
acum ce facem noi ?
drept și sacadat ca o
flacără O SĂ CÂNTĂM LA
CIMPOI !!!!
a stat liniștea ca o
furtună

Absurditate

19
 Absurditatea vieții e chemarea

Credința nemuririi ne sufocă

precum un curcubeu ce-mbrățisează marea....

Absurditatea în iubire e uitarea

Credința în cuvinte ne omoară

precum un porumbel ce-și strigă-mperecherea

celor mai multi, ce îl provoacă....

Absurditatea așteptării este timpul

secundele ce trec fără oprire

și nu știm când se va opri aievea

și ne va mai promite FERICIRE !

Renaștere...
Pe un perete scorojit
dintr-o odaie

20
 am zgâriat un semn deasupra-mi ca un semn
ciudat în noapte dar nu l-am luat în
seama,
apoi, în dimineața-
ncețoșată recunosc păcatul cel din
urmă, cel anost
l-am recitit în scurte
șoapte și am plecat la drum tot
împreună eu
era un text din cele nu
prea sfinte și cu semnul de piatra,
împreună ne-am
am reținut doar trei confundat
cuvinte
în cel mai blând zenith
NU MĂ UITA , scriam și-am renăscut din
cu unghia cea rece infinit..
NU MAI PLECA , știu
ce se va petrece

un dumnezeu de ceara și
din lemn veghea

Mai lasă-mă să stau la masă!

21
 Timp irosit aiurea-n ne-aduce mai multă
iarnă putere

în rasuflări de borangic pe drumul cel cotit al

sorții
să mai zâmbim și noi o
datî

să răsturnăm clepsidra, și de e steaua luminoasă

zic....
de este floarea-
mbălsămată

eterna vieții revedere mai lasă-mă să stau la

masă
eternul ei sărut al morții
cu tine, viață minunată !

O carte

O carte e un univers deschis

22
 spre paradis...

cuvintele sunt stele-n cer

luceferi ce nu pier

O carte este -o lume în schimbare

O dulce-a sufletului alinare...

te pierzi oniric printre pagini

visezi organic în imagini

iubești, urăști, ești tot un vis

O carte - univers deschis.

Despre frați (Camy și Gigi)

de Mariana Tudoran
Când ai o soră specială

23
 Nu te urmărește nici o
boală,
De este aproape sau
departe
Din viața ta, le face
parte.
De îți este bine sau rău
Sora, va fi lângă tine
mereu
Să nu uiți să o prețuiești
Alta ca ea, nu mai
găsești.
Însă, de vei avea și un
frate
Familia se ține foarte
aproape.
Copiii mei
24
De mine, de tine, de noi
toți
Vom fi împreună, unul
pentru toți.
Așa sper și vreau să fie
Noi frații să aducem
bucurie,
Să fim unici tot mereu
Și niciodată, să nu ne
lăsăm la greu
Suntem binecuvântați să
trăim,
În armonie și în pace,
Să fim uniți și apreciați
Căci, toată viața vom fi
frați.
de Mariana Tudoran
 Vremea trece repede
Număr anii, ce au trecut
Și constat cu bucurie
Că am multe de făcut.
Am copii și mă întreb: cum
o să fie
Când vor fi la casa lor,
Voi aștepta în pragul casei
Și oftând de dragul lor?
Sau... vor uita că mai exist
Și pentru ei, am stat acasă
Să îi aduc, să îi învăț
Să aibe mâncare caldă pe
masă?
Vor uita ei oare, sau se vor
gândi
Gândul și dorul de tine
25
Câte nopți pierdute, au fost
și vor fi?
Când de bucurie, când de
plânsete
Lacrimi, durere, bucurii!
Sper să aprecieze munca
tatălui
Care a vegheat, neîncetat
ca lor
Să nu le lipsească, hrana de
pe masă
Haina după ei și tot ce au
vrut.
Ca să nu suspine, după
lucruri fine
El a încercat să le ofere tot,
ceea ce viața le-a dat.
de Mariana Tudoran
 Gândul și dorul de tine, mă topesc
Stau în casă dar, nu te găsesc.
Acea ieșire din labirintul...
În care sunt prinsă
De frică, de teamă, de neputință.
Cum să găsesc acea ieșire
Când simt că nimic nu ține de mine?
Parcă ieri, tu te distrai
Lăsând în urma ta un Rai
Un Rai, ce nu îți păsa câteodată
Erai prins de lumea ta ciudată
Acum degeaba încerci să arăți ceva,
Când totul pare distrus în urma ta
Sufletul e gol și inima rănită...
Nicicând nu vei știi, ce suferință are
Chiar de vei aduce lumea la picioare.

26
27