Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Argumentarea
diagnosticului. Indicaţii la tratamentul cu proteze parţiale mobilizabile acrilice.
1. ETIOPATOGENIA:
1) Cauze dobandite:
– caria dentara si complicatiile ei
– parodontopatiile
– disfunctia ocluzala/ uzura dentara
– supuratiile maxilarelor
- iatrogeniile
- lipsa resurselor financiare (social-economice)
– traumatismele care provoaca fracturi dentare
– traumatismele care provoaca fracturi ale maxilarelor necesita extractia dintilor din zona de
fractura
– tumorile benigne si maligne.
2) Cauze congenitale:
– anodontia partiala;
– dintii inclusi.
2. EXAMENUL SUBIECTIV:
Anamneza:
- istoricul medical (fisa)
- nume prenume, varsta, sexul
- Starea generala a sanatarii
- profesia
- Istoricul dentar (cauza care a adus la edentatie)
- experienta protetica anterioara
- atitudinea pacientului
SEMNE SUBIECTIVE:
* Fenomenul dureros (datorită hiperesteziilor dentare sau alveolare, sindromului de bont dentar
dureros, durerilor fantomă și disfuncțiilor cranio-mandibulare);
* Insuficiența masticatorie;
* Dereglări de estetică;
* Insuficiența funcției fonetice;
* Insuficiența funcției de deglutiție;
* Tulburări psihice;
3. EXAMENUL OBIECTIV:
I etapă- examenul exobucal.
Observatie:
*Forma fetei
*Proportia etajelor fetei
*Culoarea tegumentelor,buzelor
*Deschiderea cav. orale
*Formatiuni anormale
Palpare:
*tonusul obrajilor, buzelor, muschilor masticatori.
*zonele dureroase
*zonele defomate prin tumefiere (localizrea, mobilitatea, sensibilitatea, delimitarea, extinderea)
*ATM- si ascultare!
4. EXAMENUL COMPLIMENTAR:
Radiografia retro-dento-alveolară (periapicală)
Radiografia digitală
OPG
CT
Teleradiografia de profil
RMN
Artrografia
Radiografia cefalometrică (față, profil, axială)
Modelul de studiusi si diagnostic
Ocluzografie
Electroodontometria
Eficienta masticatorie
Ecografia
tonometria + electromiografia (pt muschi)
Endobucal
Dereglari de integritate a uneia/ambelor arcade dentare
Afectarea grupelor de dinti(functionale/nefunctionale)
Brese dentare (numar, localizare)
Dintii restanti:
Abraziunea patologica (a dintilor functionali)
Migrarea (verticala/ orizontala)
Dereglari de functie (incizie,masticatie,fonatie)
Dereglari de functie musculara
Dereglari a ocluziei dentare
Atrofia apofizelor alveolare – depinde de timpul scurs de la edentare si de la traumatismul
produs la nivelul peretilor alv. in momentul extractiei
a. Mai pronuntata-in caz cand absenta dintilor a fost provocata de leziuni parodontale
b. mai putin pronuntata in caz de lipsa a dintilor ca urmare a cariei
După Gavrilov:
(1966)
1) концевые (односторонние и двусторонние);
2) включенные (боковые – односторонние, двусторонние и передние); 3)
комбинированные;
4) челюсти с одиночно сохранившимися зубами. (tipa cand o ramas unu numai)
(1968)
1) unilaterale terminale
2) bilaterale terminale
3) unilaterale intercalate posterioare
4) bilaterale intercalate posterioare
5) intercalate anterioare
6) combinate
7) celiusti s odinocino stoyashimi zubami
Se examineaza:
Nr de dinti restanti,
Vitalitatea lor,
Valoarea lor parodontala (implantarea osoasa, morfologia radiculara - nr, lungimea,grosimea;
starea de sanatate a țes. Parodontale), gradul de implantare conteaza ft mult!
Lungimea rădăcinilor;
Numărul lor;
Gradul lor de divergenţă;
Suprafaţa rădăcinilor;
Forma lor;
Volumul lor.
Relatiile ocluzale
8. CLASIFICAREA FIBROMUCOASEI:
Dupa Supple:
1. Fibromucoasa cu grosime si grad de rezilienta medii, amortizeaza socurile si reduce deplasarea
protezei.
2. Fibromucoasa atrofiata subtire cu grad de rezilienta mic, este inapta sa suporte presiunile.
3. Fibromucoasa groasa cu grad mare de rezilienta care favorizeaza deplasarea protezelor.
4. Fibromucoasa hipertrofica mobila care trebuie indepartata chirurgical pt a asigura fixarea si
stabilitatea PT
Dupa Liund:
—zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor alveolare cu un grad de rezilienta scazut;
—zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este subtire si aderenta,
sensibila la presiuni;
—zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a toltii palatinale, acoperita de o mucoasa
cu un grad de rezilienta medie, datorita stratului de tesut adipos subiacent;
—zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii palatinale, din ambele parti a liniei mediane
cu un grad mare de rezilienta (zonele Schroder).
9. Clasificarea suportului osos după Lejoyeux la maxilă.
I — apofize inalte, retentive, cu versante vestibulare si linguale extinse, paralele intre ele, fara
exostoze;
II — apofize medii, cu versante vestibulare usor oblice, prin pierderea de
substanta osoasa si resorbtie centripeta;
III — apofize cu valoare protetica slaba, afectate prin resorbtie accentuata,
determinata in special de proteze necorespunzatoare;
IV — apofize cu valoare protetica negativa, denivelate, disparu¬te partial sau
total prin purtarea unor proteze vechi, cu suprafata mucozala redusa si
incongruente.
Dinţii artificiali:
In proteza partiala mobilizabila dintii artificiali sunt aplicati in spatiile edentate, formand segmente
artificiale de arcade dentare cu scopul restabilirii integritatii si functiilor dereglate ale sistemului
stomatognat. Din aceste motive dintii artificiali sunt considerati ca elemente functionale principale
ale protezei, iar baza si elementele de ancorare, mentinere si stabilizare ca elemente auxiliare.
Dintii artificiali sunt fabricati industrial din rasini acrilice sau portelan si trebuie sa corespunda
principalei cerinte- asemanarea cu dintii naturali atat dupa forma exterioara, cat si dupa eficacitatea
masticatoare. Dintii artificiali comercializanti au diferite forme, marimi si culori.
In anumite situatii clinice, mai frecvent in zonele laterale pot fi utilizati si dintii metalici
confectionati standard sau prin metoda de turnare.
Totodata intre suprafetele de contact ale protezei partiale mobilizabile acrilice si a fibromucoasei
campului protetic se interpune lichidul bucal (saliva) favorizand fenomenul fizic de adeziune a
protezei la campul protetic.
B. Elementele principale de ancorare, mentinere si stabilizare sunt parti componente ale protezelor
partiale mobilizabile care asigura ancorarea, mentinerea si stabilizarea mecanica a protezei la
campul protetic.
Elementele principale conditional pot fi divizate in:
• Crosete din sarma
• Crosete din acrilat
• Sisteme speciale de ancorare, mentinere si stabilizare
Crosetele sunt confectionate din sarma de wipla elastica cu diametrul de 0,6-0,8 mm. Crosetul este
reprezentat din 3 segmente:
• Segmentul dentar cunoscut si ca bratul crosetului, aplicat pe suprafata vestibulara a dintelui in
zona subecuatoriala, retentiva si destinat pentru mentinerea protezei mobilizabile pe campul protetic
• Segmentul elastic numit si corpul crosetului, avand forme si dimensiuni variate si care asigura
elasticitatea segmentului dentar si poate fi aplicat in diferite zone topografice atat ale dintelui- stalp,
cat si ale mucoasei (la crosetele turnate corpul crosetului este rigid si nu ofera bratelor respective
elasticitate)
• Segmentul de fixare numit si apofiza crosetului care asigura prin solidarizare cu baza protezei
mobilizabile stabilitatea crosetului.
Crosetul cervico-ocluzal deschis dental: numit si croset simplu, are un singur brat aplicat pe
suprafata vestibulara a dintelui- stalp in zona subecuatoriala, orientat oblic spre marginea
vestibuloproximala a dintelui ce limiteaza zona edentata. Aproximatov la nivelul punctului de
contact interdentar crosetul este indoiat spre apofiza alveolara edentata distantat cu 0,5 mm de
suprafata proximala a dintelui, iar pe masura apropierii de apofiza alveolara este orientat oblic spre
mijlocul apofizei si distantat de ea cu 1,0- 1,5 mm pentru a fi plasat in zona protezei sub dintii
artificiali. Acest croset poseda elasticitate redusa si poate fi aplicat pe dintii- stalpi cu un ecuator
normal, atat la maxila cat si la mandibula.
Crosetul cervicoalveolar deschis dental: numit si croset simplu elastic sau crosetul Bonyhard
simplu, prezinta un dispozitiv cu un singur brat aplicat pe suprafata vestibulara a dintelui- stalp in
zona subecuatoriala retentiva, apoi realizand o bucla, se orienteaza spre coletul dintelui ce-l
transverseaza distantat cu 1- 1,5 mm si continua pe versantul vestibular al apofizei alveolare unde
prin realizarea unei curbe, se orienteaza cu extremitatea libera spre mijlocul apofizei alveolare
edentate pentru a fi fixat in baza protezei. Datorita lungimii si formei segmentului elastic crosetul
poseda o elasticitate marita, fiind indicat pentru dintii- stalpi cu un grad de implantare redus si
retentivitati mari.
Identic cu acest croset este confectionat si crosetul Bonyhard dublu, deoarece ambele extremitati ale
bratului urmeaza acelasi traseu pentru realizarea segmentului elastic si a segmentului de fixare a
crosetului. Bratul crosetului impreuna cu segmentele elastice seamana cu litera T.
Crosetul cervico-ocluzal intors sau numit crosetul in bucla are segmentul dentar dublu care
realizeaza contact cu suprafata vestibulara a dintelui atat in zona subecuatoriala, cat si in zona
supraecuatoriala. La confectionarea acestui croset extremitatea libera a bratului se extinde din zona
retentiva a dintelui- stalp limitrofa spatiului edentat la o distanta de 1,5-2,0 mm si paralel cu coletul-
stalp. In acest loc se realizeaza o bucla spre ocluzal care continua pe zona supraecuatoriala spre
spatiul edentat, unde umeaza sa fie aplicat in baza protezei sub dintii artificiali. Acest croset este
indicat pentru molari cu retentivitati accentuate la nivelul vestibulo- mezial.
Crosetul inelar: numit si crosetul incalecat, deoarece bratul crosetului este plasat in zona retentiva
vestibulara a dintelui- stalp, iar extremitatile bratului transverseaza arcada dentara prin ambrazurile
dentare extinzandu-se pe versantul oral al apofizei alveolare pentru a se fixa in baza protezei. Este
indicat in protezele unilaterale pe primii molari ai hemiarcadei intregi. Este indicat in proteazele
unilaterale pe primii molari ai hemiarcadei intregi. Din aceste tipuri fac parte crosetul inelar Jackson
si Adams. Crosetul Jackson se confectioneaza dintr-un segment de sarma cu o lungime de circa 6-8
cm. La mijlocul segmentului se noteaza vizual latimea suprafetei vestibulare retentive a dintelui-
stalp. Ulterior, de la limitele latimii notate sarma se indoaie din ambele parti sub un unghi de 90
grade. Bratul format se adapteaza intim la zona retentiva vestibulara si la marginile proximale
meziala si distala ale dintelui, iar extremitatile libere ale bratului se indoaie la nivelul ambrazurilor
vestibulare si transversand suprafata ocluzala prin spatiile (ambrazurile) interdentare ocluzale si
orale se termina pe versantul oral al apofizei alveolare pentru fixarea crosetului in baza protezei.
In vederea sporirii gradului de elasticitate a acestui croset, Adams a realizat la extremitatile
proximale, ce limiteaza zona retentiva a suprafetei vestibulare, 2 bucle cu orientare spre colet care
permit si activarea crosetului. Acest croset este utilizat si la aplicarea aparatelor ortodontice
mobilizabile.
• Sistemul de bare cu calareti: care este compus din 2 componente: o bara metalica solidarizata la
coroanele artificiale ce acopera dintii- stalpi limitrofi bresei dentare sau la dispozitive radiculare
realizate pe radacinile dintilor- stalpi si o gutiera fixata in sauta protezei mobilizabile care incaleca
bara. Sistemele de bare cu calareti au fost preconizate de Schroder si Rumpel, perfectionate si
descrise de mai multi autori, printre care Dolder, Ackerman, Gilimore, Lipsit si altii. De subliniat ca
toate sistemele sunt asemanatoare si se deosebesc prin elementele fixe, forma si localizarea barelor
realizate in scopul ameliorarii aspectului fizionomic si fortei de frictiune intre cele 2 componente.
Aceste sisteme sunt indicate in edentatiile frontale, laterale si subtotale cu inaltimea spatiului
protetic corespunzator pentru utilizarea barei, seii cu calareti si-a dintilor artificiali.
Sunt utilizate atat la aplicarea protezelor partiale mobilizabile acrilice cu placa, cat si a celor
scheletate
Bara metalica are dimensiuni si forme variate dependente de numarul dintilor absenti de topografia
edentatiei, de spatiul interdentar. Ea poate fi modelata in forme rotunda, ovoidala, patrata,
dreptunghiulara... cu o grosime de la 1,5-4,0 mm. Forma solicitata a barei se plaseaza intre
microprotezele aplicate pe dintii- stalpi, pe centrul apofizei alveolare edentate, realizand un spatiu
de 1,0-2,0 mm intre bara si apofiza alveolara.
Bara se solidarizeaza la microprotezele utilizate pe dintii- stalpi prin turnarea concomitenta sau
poate fi lipita cu aliaje de lipire, insa in aceste cazuri va prezenta rezistenta scazuta.
6. Cerinţe către dinţii stîlpi:
• Obtinerea unei forme corecte specifice pentru tipul de microproteza ales ca elemente de agregare
• Obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor-stalpi astfel incat toate elementele de
agregare sa se aseze uniform pe dintii-stalpi
• Coroanele sa fie integre
• Sa fie pastrat ecuatorul anatomic pentru fixarea elementelor de mentinere, agregare si stabilizare
• Lipsa mobilitatii dentare
• Radacinile integre
• Dintele sa fie sanatos sau sa fie tratat corect endodontic in caz de pulpita
Hidrocoloizii ireversibili sunt derivatii acidului alginic (alginat de sodiu sau potasiu), sulfat de
calciu, fosfatat trisodic, sunt sub denumirea de alginate. Se vand ca pulbere puternic hidrofila la
amestec cu H2O => stari coloidale vascoase.
Dezavantajul e ca la pierderea apei=> volumul amprentei scade si invers. Se recomanda realizarea
modelului timp de 10-15 minute.Exemplu Novalgin, Sanalgin, Kromopan, Elastic, Zelex,
Stomalgin-73, Dupalflex, Algix, Alcamprent.
Materialele elastice care se folosesc: Ortosil, Ortosil-M, Eladent-100, PM-01.
Zeta plus
Bonasil
Durosil
Hydrorise
Prestige
Cromopan
ŞABLOANELE DE OCLUZIE
Sunt piese auxiliare indispensabile în tehnologia protezelor totale, necesare pentru determinarea şi
înregistrarea relaţiei intermaxilare. Ele reproduc aproximativ baza şi arcadele dentare artificiale ale
viitoarelor proteze.
Insemnatatea practica :
Liniile caninilor și linia surasului reprezintă reperele după care, în laborator, se aleg dinții
frontali. Aceste repere sînt folosite astfel: distanţa dintre liniile caninilor este egală cu lățimea
(cu dimensiunea mezio-distală) a celor 6 dinţi frontali superiori; distanţa dintre linia surasului şi
marginea liberă a bordurii de ocluzie, este egală cu înălțimea acestor dinți.
FORMA DINŢILOR e stabilită pentru fiecare pacient în armonie cu forma figurii pentru a
obţine o proteză individualizată
• Ancorarea liniara se subantelege linia imaginara ce uneste dintii-stalpi pe care s-au aplicat
crosetele ,ca linia crosetara cunoscuta .Directia ei poate fi transversal, diagnala si sagitala
sau in suprafata. Alegerea directiei liniei crosetare are o deosebita importanta in mentinerea
protezelor. Se considera ca cea mai avantajoasa directive a linie crosetare este acea care trece
prin centrul de greutate a protezei. Cu cat linia crosetara se abate mai mult de la centrul
protezei cu atat stabilitatea protezei este mai precara. Cele mai favorabile conditii de fixare si
stabilizare a PPM cu placa pot fi create prin ancorarea in suprafata.
• Pe dintele stalp ales se confectioneaza crosetele solicate din sarma apoi se face sablonul din
ceara roz. Surplusurile sunt inlaturare prin sectionare cu bisturiul , iar limitele viitoarei
proteze desenate pe model. Baza din ceara trebuie sa acopere in intregime campul protetic al
modelului , apoi baza se solidarizeaza cu segmental de fixale al crosetului din sarma, se
incalzeste la sursa de caldura si se aplica fixarea pe dintele stalp.
.
3.Croșetul cervico-alveolar deschis dental
Segmentul dentar este plasat subecuatorial.
Segmentul intermediar este situat la 0.5-1 mm de mucoasa crestei alveolare.
Indicat pe dinți stâlpi cu retentivități mari.
Funcții:
• Se opun tendințelor de desprindere a protezei (prin segmentul subecuatorial)
• Sunt fizionomice: sunt ascunse de părțile moi datorită traseului lor.
Croșetul Adams este identic cu croșetul Jackson doar că pentru a-i îmbunătăți elasticitatea i
s-au realizat 2 mici bucle, la întâlnirea porțiunilor proximale cu porțiunea vestibulară.
Utilizat frecvent în stabilizarea aparatelor ortodontice.
4. Telescoparea radiculara
Se realizeaza prin prepararea substructurii organice la nivelul dintilor restanti ca la
coroana de substitutie. Se aplica pe substructura respectiva un dispozitiv format dintr-
o capa si un pivor.
Dezavantajul : este ca necesita o preparare larga a canalului radicular si nu se poate
igieniza corect.
5. Capsa
Se compune dintr-un dispozitiv corono-radicular ,in care bontul coronar este sub
forma unei sfere retentive. La nivelul aparatului protetic scheletizat se fixeaza o capsa
care permite angajarea pe acest bont si incercuirea lui realizand retentia.
8. Ce prezintă sistemul Dolder şi indicaţii la confecţionarea lui ?
• Sistemul Dolder
Sistemul Dolder frictional este indicat in edentatiile intercalate unde nu se produc infundari,
proteza are sprijin dento-parodontal.
• Bara urmeaza profilul crestei alveolare la aproximativ 1-2 mm distanta.
• Bara are in sectiune forma literei “U” sau patrat, jgheabul metalic activabil este intim aplicat
pe acesta, se produce frictiunea si se adauga sprijinul rigid.
Sistemul Dolder rezilient este indicat in edentatiile cu brese terminale, unde se produc infundari
datorita rezilientei mucoasei; proteza are sprijin dento-mucozal.
• Bara are in sectiune forma ovoidala, sunt folosite in special in edentatiile subtotale
mandibulare cand mai exista numai cei doi canini.
• Proteza mandibulara dobandeste sprijin, mentinere si stabilizare foarte bune. În edentatii se
previne infundarea protezei cu sprijin mixt dento-mucozal.
9. Formaţiunile anatomice ce se iau în consideraţie la conceperea planului de treatment.
Numarul dintilor restanti pe arcada dentara
Gradul lor de mobilitate
Structura suportului osos
Grosimea si elasticitatea fibromucoasei campului protetic
Topografia edentatiei
Varsta pacientului
TEMA 5: Proba machetei din ceară a protezei parţiale mobilizabile acrilice. Aplicarea
protezei parţial mobilizabile acrilice în cavitatea bucală. Corecţia.
1. Scopul probei machetei din ceară a PPMA.
Această etapă este necesară pentru a se putea stabili acurateţea execuţiei tehnice şi existenţa
stabilităţii statice şi dinamice pe câmpul protetic al viitoarei PPMA.
De asemenea,este importantă prin faptul că la verificarea machetei se pot descoperi greșeli
care au putut fi comise la etapele precedente;
Dacă reperele însemnate și transmise pe șabloane au fost transpuse corect;
Se verifică punând pacientul să închidă gura până la primul contact interdentar poziţionând
mandibula în RC. Dacă nu s-a realizat IM şi au apărut contacte premature, acestea pot fi
înlăturate prin şlefuirea sau remontarea dinţilor artificiali.
Se face apoi proba spatulei. Dacă este pozitivă (RC incorect înregistrată), se procedează la o
nouă înregistrare cu ajutorul unor fâşii de ceară plasate pe dinţii machetei sau se reia de la
şabloane şi se remontează în ocluzor.
o Dacă la pronunțarea fonemei T se aude D - dinții fontali superiori sunt montați prea palatinal.
o Când D se confundă cu T - prea vestibular sau baza protezei este prea groasă în zona rugilor
palatine transversale.
o Cînd V seamănă cu F - dinții frontali maxilari sunt prea scurți.
o Iar dacă F seamănă cu V - dinții frontali maxilari sunt prea lungi.
o Dacă fonemele K;L sunt alterate - limita bazei protezei superioare este prea extinsă
palatinal.
Spaţiile rezultate pe feţele proximale pot favoriza deplasarea dinţilor în aceste direcţii atunci
când sunt supuşi la presiuni orizontale.
Pe de altă parte, alimentele pot pătrunde la acest nivel -> irită parodonţiul marginal.
Dacă în urma şlefuirilor exagerate au apărut astfel de spaţii, se recomandă completarea lor cu
acrilat autopolimerizabil direct în gură, după ce porţiunea subecuatorială a fost completată
(deretentivizată) cu un material de obturaţie provizorie de bună calitate.
12. Care este tactica medicului în cazul majorării sau micşorări DVO?
??????
13. Care este tactica medicului în cazul cînd pe o hemiarcadă este contact uniform iar pe altă
hemiarcadă avem o inocluzie? Ce greşeli au fost comise şi la ce etapă?
????????
14. Metoda de verificare a PPMA în afara cavităţii bucale.
Înainte de sosirea pacientului se inspectează protezele pentru a verifica dacă:
dinţii sunt poziţionaţi corect şi bine retenţionaţi în acrilatul bazei;
croşetele sunt bine retenţionate în acrilatul bazei, nu au urme de zgârieturi şi au capetele
(vârfurile) rotunjite ;
faţa externă a protezei este corect şi uniform lustruită, fără imperfecţiuni;
faţa internă a protezei nu prezintă urme de ghips sau plumb de la zonele foliate; trecerea de la
zona de foliere la restul bazei se face lin, nu cu muchie ascuţită ;
faţa internă a protezei nu prezintă plusuri sau asperităţi;
marginile protezei sunt rotunjite, fără muchii ascuţite;
limita posterioară a protezei maxilare se termină pierdut în grosime;
protezele sunt curate.
În cazul în care se constată margini ascuţite, asperităţi sau plusuri acestea se şlefuiesc cu freze
sau pietre adecvate.
Vârfurile ascuţite ale croşetelor se rotunjesc cu pietre mici sau cu discuri mici de
carborundum ataşate la piesa dreaptă.
Protezele se spală şi se ţin intr-un vas cu apă până la aplicarea în cavitatea bucală.
16. Cum are loc individualizarea croşetei către dintele stîlp? Instrumente.
De regulă, croşetele şi celelalte elemente de menţinere, stabilizare şi sprijin se aplică corect
pe dinţi, dacă nu au survenit modificări în timpul ambalării, presării acrilatului sau prelucrării
protezei.
Uneori, însă, medicul trebuie să facă mici corecturi ale croşetelor, precum bizotarea
vârfurilor, adaptarea mai intimă pe dinţi, distanţarea de festonul gingival, de mucoasă sau de
papila interdentară, activarea sau dezactivarea croşetelor, etc. Toate aceste manevre se
execută cu atenţie pentru a nu fractura croşetele prin îndoiri repetate în acelaşi loc.
Controlul eficienţei acestor croşete se face numai în cavitatea bucală, prin tracţiuni exercitate
cu degetul, de către medic. Croşetele se pot adapta prin deplasarea verticală şi orizontală a
braţului activ până când stabilizarea este considerată corespunzătoare.
TEMA 6: Proteze parţial mobilizabile scheletate (arcate). Elementele componente. Suportul dento –
parodontal, muco – osos şi mixt (dent-mucosal)
8. Conectorii secundari.Clasificarea.
Conectorii secundari unesc părțile mucozale și dentare ale protezei și au funcția de transferare
a presiunii masticatoare de la dinții artificiali asupra câmpului protetic;
Aceștia pot fi rigizi, pentru un suport dento-parodontal, labili, pentru un suport muco-osos,
despovărând dinții stâlpi, și semilabili, dacă se optează pentru suportul mixt. (depinde de
lungimea si grosimea lor; mai subtiri mai lungi - mai elastici)
Croșete:
- Ackers
- Bonwill
- Roach
- Ney
- Croșetul continuu
Ackers- pe PM si M, cand ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dintelui-
ancora
Bonwill- croset dublu (parca 2 ackersuri) pe PM si M intre care exista trema, in edent uniterminale
avand rolul antibasculant pt mentinerea indirecta a protezei
Crosete divizate Roach:
Grupul I- aproape invizibile (bratul retentiv subecuatorial). CLUSTIR - forma crosetelor imita
litirele. Sunt aplicate pe dintii posteriori cu un grad de retentivitate marita si cu situare deficitara.
Grupul II- crosetele mezio-distale simple si compuse (pe d frontali), crosete unibare cu contact
partial/total, crosetul inelar. Situate supraecuatorial. Sprijin si retentie scazuta a protezei.
Croșetul continuu- poate cuprinde de la 2 pana la 6-8 d stalpi, chiar si toata arcada =astfel imobiliz
dintilor. Se plaseaza deasupra tuberculilor dentari pe supraf orala a d anteriori si supraecuatorial pe
cei laterali.
Croș. Ney- pt diferite forme ale coroanei dintilor fara a fi acoperiti de microproteze pt a oferi
stabilizarea protezei. Combinare intre croș circulare si divizate. Sunt 6 la nr.
1- ca Ackers (circular cu 3 brate, insa bratul opozant ca si cel retentiv este elastic)
3- combinat 1+2. In edent terminale, cand d stalpi au inclinatie orala sau V, iar ecuatorul are directii
diferite pe supraf V si O
4- realiz prin turnare si lipire. Pe d cu retentivitate situata in apropierea marg ocluzale a supraf V si
O. Propriet mecanice scazute (mentinere nesatisfacat)
5- croset inelar cu acț inversa posterioara. In edent terminale cand d stalpi au inclinatie V sau O, cat
si pe dinti cu coroane clinice mici sau forma conica
Sisteme speciale:
- Capse
- Culise
- Bara cu călăreț
- Telescoape
- Disjunctori de forță
10. Bare cu călăreţi. Indicaţii de utilizare
Bara poate avea diverse forme (rotundă, ovală, dreptunghiulară etc.) dar urmează profilul
apofizei alveolare și are polul mic orientat spre aceasta;
Gutiera, sau călărețul, are suprafața internă de aceeași formă ca și fața externă a barei;
Sunt indicate în edentațiile frontale, laterale și subtotale, dacă este un spațiu minim de 6mm între
câmpul protetic și dinții antagoniști.
7. Cum are loc plasarea elementelor culiselor pe dinţii stîlpi şi pe şaua protezei mobilizabile
scheletate?
Culisele sunt alcătuite din două părţi:
una realizată extra- sau intracoronar pe suprafaţa proximală sau orală a protezei dentare fixe
(matrice)
alta inclusă în scheletul metalic al protezei mobilizabile (patrice)
Partea inclusă în scheletul metalic pătrunde în interiorul culisei realizate la proteza fixă sau o
cuprinde având aceeaşi formă în secţiune transversală.
Matricea sau patricea se fixează la dinții restanți care sunt acoperiți de microproteze, cealaltă
parte fixându-se la nivelul scheletului metalic al protezei.
Asamblarea celor două componente ale culisei se face în gură, asigurând menținerea, sprijinul
și stabilizarea protezei precum și efectul fizionomic.
8. În ce cazuri rolul conectorului principal îl ia croşetul continuu?
Croşetul respectiv deseori este realizat cu gheruţe incizale sau cu pinteni ocluzali, care reprezintă
o prelungire a croşetului la nivelul suprafeţelor interdentare proximale incizale sau ocluzale şi se
termină în ambrazurile vestibuläre ale incisivilor sau în fosetele meziale şi distale ale
dinţilor laterali.
În cazuri când înălțimea versantului lingual al apofizei alveolare nu permite plasarea barei
între dinții restanți și zona de reflexie a mucoasei, ca element de legătură poate servi croșetul
continuu, care este realizat pe suprafața orală a dinților restanți în formă de semicenturi metalice
cu lățimea de 2-2,5mm și grosimea de 0,5-1mm;
În cazuri când bara este subdimensionată și nu are rezistență suficientă, se plasează
concomitent bara și croșetul continuu.
În dependență de metoda prin care se efectuează scheletul metalic, etapa 4 (de laborator)
diferă. Și anume:
Dacă vor fi folosite piese fabricate (metoda clasică) , atunci ele după schema realizată
se ajustează pe model și pe urmă sunt lipite (sudate). În lipsa pieselor fabricate ele se
vor confecționa din sârmă sau se vor modela segmentar din ceară specială, iar după
turnarea lor se va face adaptarea pe model și lipirea.
Dacă se optează pentru metoda modernă - modelarea machetei scheletului din ceară
specială, turnarea lui din aliaje, prelucrarea și lustruirea
Dacă retentivitatea unui dinte care va susţine un croşet este mai mică de 0,25 mm,
atunci este necesar să se adauge răşină compozită pentru a crea cel mult o valoare de 0,
25 mm. Tehnica presupune crearea unei faţete din răşină compozită la nivel
supracingular care produce o retentivitate abia detectabilă cu ochiul liber. Răşina
compozită ar trebui să acopere o porţiune largă a suprafeţei dentare pentru a putea fi
uşor modelată în conformitate cu conturul dentar. O cantitate mică de răşină compozită
nu este la fel de eficientă.
Paralelograful Ney
(unul dintre cele mai cunoscute și utilizate instrumente)
Elemente componente:
Un soclu stabilizator, platforma sau baza;
Un braț vertical fix, situat excentric;
Un braț orizontal rigid sau articulat;
Tija verticală de fixare a accesoriilor;
O măsuță port-model;
Elemente accesorii:
tija de analiză/ detectoare/ de reperaj;
tija de carbon/ tija port mină de grafit;
retentivometre/ joje;
spatule de ceară/ răzușe;
Cu ajutorul paralelografului se execută următoarele operațiuni:
Determinarea axului de inserție și dezinserție al protezei. Fixarea poziției alese a
axului de inserție și dezinserție al protezei pentru reproducerea ei;
Determinarea și trasarea ecuatorului protetic;
Determinarea zonelor retentive unde vor fi situate extremitățile brațelor elastice ale
croșetelor;
Alegerea construcției protezei și trasarea proiectului pe model;
N.B. Novac propune ca orientarea axului fiecărui dinte stâlp să fie realizată cu ajutorul
unei tije din sârmă cu lungime de 20mm, fixată cu ceară la mijlocul suprafeței ocluzale a
fiecărui dinte-stâlp.
Corectarea DVO se impune în cazul unui edentat parţial care prezinta semnele si
simptomele unei diminuări a DVO a etajului inferior al fetei:
• breşe edentate întinse, cu pierderea stopurilor centrice stabile;
• uzură intensă a dinţilor restanţi, care nu a fost compensată suficient prin egresie
dentară;
• aspect îmbătrânit al pacientului, cu scăderea marcata a distantei subnasale – gnathion
şi accentuarea şanţului nazo-labial;
• spațiu de inocluzie fiziologică mai mare de 4 mm;
• diminuarea eficienţei masticatorii;
• disfuncţia muşchilor masticatori şi cervicali;
• disfuncţia ATM
Pentru a stabili valoarea fiziologică a DVO se impune coroborarea mai multor metode:
Relația de postură:
Pacientul se relaxează lăsând mandibula sub influența gravității. Propunem testul fonetic:
pronunțarea cuvintelor cu literele- a, s, f, sau să numere 60-70. Sau prin utilizarea testului
funcțional al actului de deglutiție- i se recomandă pacientului să efectueze actul de
deglutiție după care mandibula reflectorocupă PP.
DVP: cu un creion chimic pe linia mediană se pun 2 puncte- subnazal și pe proeminența
mentonuului, apoi după testele de mai sus, măsurăm distanța dintre cele două puncte.
Valoarea optimă a DVO se stabileşte scăzând din valoarea DVP pe cea a spaţiului de
inocluzie fiziologică (2 – 4 mm).
La edentatul parţial se poate opta între următoarele metode de determinare şi
înregistrare a relaţiilor intermaxilare:
• Poziţionarea manuală a modelelor în IM;
• Înregistrări intraorale cu diferite tipuri de materiale specifice - polieterii (Ramitec 3M
Espe) şi/sau siliconii cu reacţie de adiţie (Futar D Kettenbach);
• Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de
ocluzie;
• Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare cu ajutorul bordurilor de ocluzie
aplicate pe scheletul metalic al PPM;
• Determinarea relaţiilor intermaxilare prin înregistrarea traiectoriei funcţionale
ocluzale.
Înregistrarea relaţiilor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de ocluzie:
Apelăm la această metodă când nu mai există suficienţi dinţi naturali restanţi care să
menţină stopuri centrice stabile şi/sau o DVO fiziologică. PPM va fi confecţionată în
ORC.
– una sau mai multe breşe edentate terminale;
– o breşă edentată intercalată extinsă;
– o DVO neadecvată.
TEMA 9: Particularităţile proiectării protezei parţial mobilizabile scheletate pentru cl. I –
IV Kennedy.
1. În ce constă analiza morfofiziopatologică a elementelor cîmpului protetic?
Totalitatea elementelor aparatului dento – maxilar care prezinta raporturi de contact cu
proteza partiala, poarta numele de camp protetic. Aceste elemente sunt reprezentate de
dinti restanti cu tesuturile lor parodontale, crestele edentate, bolta palatine, tuberozitatile
maxilare, tuberculul piriform, mucoasa linguala, jugala si labiala.
Dupa morfo – fiziopatologia lor si dupa rolul pe care-l au in cadrul reataurarilor protetice,
ele se pot grupa astfel:
1. Suportul dento-parodontal reprezentat de dintii restanti si parodontiul lor, care preia
presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar.
2. Suportul muco-osos format din fibro – mucoasa crestelor edentate, a boltii palatine, a
tuberozitatilor maxilare si osul subiacent.
Suportul dento – parodontal este constituit din dinti restanti si tesuturile parodontale
care intra in contact cu partile componente ale protezelor ( placa protetica, crosete)
contribuind la stabilizarea si mentinerea acestora.
5.Morfologia coronara: este examinata anterior protezarii, atat clinic cat sip e modelul
de studio, deoarece pe coroana dintilor stalpi se aplica elementele de stabilizare ale
protezelor. Coroanele dentare prezinta convexitati pe cele 4 fete laterale, linia care
uneste convexitatile maxime fiind numita ecuator anatomic. Acest ecuator determina
un diametru maxim in treimea de colet pe fetele proximale si un diametru maxim in
treimea ocluzala pe fetele vestibulara si orala. Acest ecuator anatomic este luat in
considerare numai in pozitia verticala a dintelui si are o valoare in studiul morfologiei
dentare.
6. Valoarea parodontala a dintilor stalpi: este caracteristica fiecarui dinte si consta in
gradul de rezistenta al dintilor fata de fortele care intend sa-i deplaseze din alveole. Ea
este determinata de:
- Implantarea osoasa.
- Morfologia radiculara( lungimea, grosimea si numarul radacinilor).
- Starea de sanatate a tesuturilor parodontale.
Suportul muco – osos este constituit din:
1. Oasele maxilare care alcatuiesc suportul osos al campului protetic, suport format
din:
a) Creasta alveolara: formatiunea ce rezulta prin transformarea proceselor alveolare in
urma extractiei dintilor.
b) Bolta palatina: este zona campului protetic situate intre crestele alveolare maxilare.
Are valoare mare in edentatiile subtotalesi biterminale extinse.
2. Fibromucoasa campului protetic care acopera crestele alveolare si bolta palatine la
maxilar si crestele alveolare la mandibula, fiind aderenta de os.
Bolta palatina este acoperita de fibromucoasa, cu aspecte histologice differentiate in 3
zone:
a) In treimea anterioara este aderenta de os, formeaza pliuri numite rugi palatine (3 – 7
– 11 perechi), fiind zona activa fonatorie pe care se sprijina varful limbii in pronuntarea
unor foneme. In partea frontala a acestei zone se afla papila incisiva.
b) In treimea medie, pe linia medio – sagitala, fibromucoasa acopera torusul palatin
cand exista. Aici mucoasa este subtire si sensibila la presiune.
c) In treimea posterioara, mucoasa este neteda, contine glande secretorii si un bogat
tesut submucos adipos.
c. Confortul pacientului.
Se realizeaza prin:
– Simetria conectorului principal fata de linia mediana.
– Aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul medio-sagital.
– Plasarea conectorului principal astfel incat sa nu schimbe substantial conturul
țesuturilor cu care vine in contact (la maxilar conectorii principali vor fi cat mai plati).
– Reproducerea cat mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera (ceea ce se
obtine prin modelare corespunzatoare).
– Acoperirea tesuturilor sa nu fie mai mare decat este cea minima necesara.
– Întalnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei sa se faca in
unghiuri rotunjite, iar suprafata externa a conectorului sa fie perfect lustruita pentru a
se evita retentiile alimentare sau iritatiile limbii.
MANDIBULARI
bara linguala
bara sublinguala
bara linguala cu croșet continuu (bara linguala dubla)
placa dento-mucozala mandibulara
bara vestibular
conectorul principal dentar
MAXILARI
placuta mucozala cu latime redusa
placuta mucozala cu latime mare
placuta fenestrata (mucozala anterioara si posterioara)
placuta mucozala in forma de “U”
placa palatinala completa
conectorul principal sub forma de bara
Clasificarea culiselor:
-dupa forma sectiunii trasnversale sunt: circulare, trapezoidale, ovale, in forma literei T
-dupa pozitie, sunt : extracoronare si intracoronare
-dupa functionalitate: activabile si neactivabile
Actiunea culiselor:
mentin proteza pe campul protetic, datorita preciziei celor doua componente
reprezinta elementele de sprijin dento-parodontal, pentru protezele terminale
se creeaza sprijin mixt si sprijin dento-parodontal pentru protezele intercalate
Pentru a fi utilizate in stabilizarea protezelor scheletate, este obligatoriu ca dintii
vecini spatiului edentat sa fie acoperiti cu microproteze, pe care se lipeste o parte
componenta a acesteia(matricea sau patrice).
Locul unde va fi fixata este precizat cu paralelograful
Şarniera este realizată dintr-un croşet continuu care se aplică pe dinţii restanţi şi care
prezintă, la nivelul zonelor distale, un orificiu sub formă de culisă vestibulo-orală.
Croşetul continuu este fixat la o bară sublinguală. Pe extensia distală a croşetului continuu
se va aplica zona mezială a şeii, ambele elemente fiind traversate de un ax (balama),
permiţând şeii rotirea în jurul acestuia. Solicitarea şeii va permite înfundarea înspre distal,
evitând suprasolicitarea dinţilor restanţi.
Sistemul este alcătuit din două componente: patricea, care conţine axa balamalei de rotaţie,
care se sudează pe cele două microproteze solidarizate (sau se toarnă odată cu acestea), şi
matricea care include locaşul de rotaţie corespunzător patricei, conţinând un resort ce poate
fi îndepărtat pe la partea distală, unde există:
- un pin cilindric de stop;
- un arc elicoidal (arcuri mai rigide disponibile la comandă);
- un şurub pentru solidarizarea componentelor. Sistemul asigură o înfundare de 2-3 mm la
capătul şeii.
In edentaţiile biterminale proteza scheletată este reprezentată de două şei unite între
ele şi de mijloacele de stabilizare descrise anterior. Proteza scheletată în edentaţiile
uniterminale este asemănătoare cu cea din edentaţiile biterminale şi este reprezentată
de o şa plasată pe hemiarcada afectată, iar pe hemiarcada integră pot fi aplicate
croşetele Jackson şi Adams (modificate cu pinteni ocluzali) sau Bonwill.
Balamalele sînt folosite ca elemente de legătură între croşete şi şeile protezelor fiind
compuse dintr-o parte solidarizată de croşet, iar alta — de şaua protezei, fiind articulate cu
un ax transversal.
Balamalele sînt indicate în edentatiile mandibulare terminale cind lipsesc molarii.
ELEMENTELE AUXILIARE
- retentivitatea campului protetic
-musculatura periprotetica
-adeziunea
- prafurile adezive
Indicatii:
Sistemul frictional - este indicat în edentaţii intercalate unde nu se produc înfundări,
proteza are sprijin dento-parodontal
Sistemul rezilient - este indicat în edentaţiile cu breşe terminale(pe ultimii dinti
restanti ex. ultimii 2 canini), unde se produc înfundări datorită rezilienţei mucoasei;
proteza are sprijin dento- mucozal.
Capsele sunt o varianta a telescoparii si sunt utilizate în toate tipurile de edentaţii, dar sunt
folosite în special în edentaţiile subtotale, când dinţii prezintă leziuni coronare profunde.
Coroana este amputată, canalul radicular este tratat şi preparat identic ca pentru un dispozitiv
radicular.
Capsele pot fi de 2 tipuri: rigide si reziliente.
Culisele intracoronare sunt elemente conjunctoare ce se fixează pe sub- structura
organică printr-o coroană de Înveliş (metalică, semifizionomică) sau соrp de punte,
care în interior prezintă un locaş retentiv în toate sensurile cu excepţia axului de
inserţie şi dezinserţie a aparatului scheletizat.
Indicaţii:
1. -protezările cu sprijin odonto-parodontal;
2. -soluţie de elecţie în edentaţiile frontale.
Culisele extracoronare fixează patricea pe o coroana de invelis, matricea fiind
realizată la nivelul protezei scheletate.
Indicaţii:
1. Când se impune o reducere minimă din structura dentară.
Extracoronare
rigide:
1. Bi-Nat – indicate in edentatii terminale
2. Conex de alunecare
3. Cu surub Flecher
reziliente:
1. legatura rezilienta Dalbo –5mm inaltime, indicate in edentatii terminale
2. Balamaua mini Dalbo – 3mm inaltime, indicatii la fel ca si mai sus.
3. Balamaua Roach
4. PR culisa balama – elimina miscarile laterale nedorite in cazul edentatiei
uniterminale.
5. Culisa Ceka Revax -
Cerinţe:
Se va verifica inserția și dezinserția protezei pe model care trebuie sa se efectueze cu
ușurință fără ca să modifice modelul
Să nu basculeze scheletul metalic pe model
Să fie respectată grosimea elementelor scheletului metalic
Trebuie să fie spațiu suficient pentru montarea dintilor artificiali