1.

Cercetare fundamentala
2. Cercetare aplicativa
3. Explicatie stiintifica
4. Teorie stiintifica
5. Ipoteza
6. Rationament deductiv
7. Predictie
8. Metoda stiintifica
9. Abordare sistemica
10. Model si modelare
11. Observatie stiintifica
12. Experiment
13. Masurare
14. Cauzalitate
15. Principiul “ceteris paribus”
16. Abordare interdisciplinara
17. Obiectivitate
18. Variabile de cercetare
19. Etapele cercetarii stiintifice
20. Politica cercetarii
21. Proiect de cercetare
22. Contract de finantare
23. Echipa de cercetare
24. Bugetul proiectului
25. Evaluarea propunerii de proiect
26. Panel de evaluatori
27. Raport de cercetare
28. Auditul cercetarii
29. Etica cercetarii stiintifice
30. Proprietate intelectuala

1
1. Cercetare fundamentala
Cercetarea fundamentală constă în lucrări experimentale şi teoretice realizate în principal în
vederea dobândirii de noi cunoştinţe asupra bazelor fenomenelor şi faptelor observabile fără a
prevedea o aplicaţie sau o utilizare specială. Cercetarea fundamentală analizează proprietăţi,
structuri şi relaţii pe baza cărora se formulează şi se pun la încercare ipoteze, teorii sau legi.
Rezultatele cercetării fundamentale nu sunt, în general, negociate şi se comunică în mod
obişnuit prin intermediul sesiunilor ştiinţifice, în publicaţii, reviste ştiinţifice sau sunt schimbate
direct între organisme sau persoane interesate. În unele circumstanţe, difuzarea rezultatelor
cercetării fundamentale poate să fie restrânsă, din raţiuni de securitate.
Cercetarea fundamentală (denumită de unii oameni de ştiinţă şi cercetare de bază)
analizează proprietăţi, structuri şi relaţii în vederea formulării şi supunerii la încercări a
diferitelor ipoteze, teorii sau legi.

2. Cercetare aplicativa
Cercetarea aplicată este îndreptată spre un obiectiv sau scop practic determinat şi cuprinde
lucrări originale realizate pentru a obţine cunoştiinţe noi. Rezultatele unei cercetări aplicate
conduc, în primul rând la un produs unic sau un număr limitat de produse, de operaţii, metode
sau sisteme. Acest tip de cercetare permite transpunerea în formă operaţională a ideilor.
Cunoştinţele sau informaţiile rezultate din cercetarea aplicată sunt adesea brevetate, dar
pot, în acelaşi timp, să fie considerate secrete.
Cercetarea aplicată este deci întreprinsă fie pentru a determina utilizările posibile ale
rezultatelor cercetărilor fundamentale, fie pentru stabilirea metodelor sau mijloacelor noi,
permiţând atingerea obiectivelor determinate. Rezultatele cercetărilor aplicate se referă în
primul rând la un produs unic sau la un număr limitat de produse, de operaţii, de metode sau
de sisteme.

3. Explicatie stiintifica
A explica inseamna a pune in evidenta un anumit tip de relatie intre mai multe fenomene,
dintre care unul este fenomenul de explicat iar celelate sunt fenomene explicative.
- explicatie deductiva: fenomenele sunt explicate demonstrand ca pot fi deduse dintr-o lege
universala. Daca premisele (afirmatii care specifica apartenenta la domeniul de aplicabilitate a
legii) sunt indeplinite atunci concluzia are loc in mod necesar.
Ex: legea gravitatiei, abordarea economica asupra comportamentului uman.
- explicatie inductiva: este un tip de rationament/explicatie in care generalul este dedus
(inferat) din particular.

2
4. Teorie stiintifica
O teorie ştiinţifică este un model matematic, prin care se descriu şi se codifică observaţiile
pe care le facem.
O teorie ştiinţifică este un model explicativ sau un sistem de modele explicative pentru un
fenomen real sau pentru o clasă de fenomene reale. Subliniem că fenomenul studiat trebuie să
fie real, trebuie să existe. De exemplu, există fenomenul de transport prin membrana celulară şi
există diverse mecanisme explicative.
Teoria ştiinţifică apare ca un ansamblu înalt structurat de cunoştinţe organizate într-un
sistem deductiv. Omul de ştiinţă nu inferă pornind de la fapte, ci inventează sau construieşte
plecând de la sugestia faptelor, pe baza ansamblului de cunoştinţe deţinut.

5. Ipoteza
Ipoteza este o presupunere, o conjectură, în baza căreia urmează să se explice problema
juridică, diferenţa constatată între teoria juridică existentă şi practică juridică; cauza (cauzele) şi
factorul (factorii) care determină evoluţiaunui fenomen juridic.
Ipoteza poate fi comparată cu o punte plasată între cunoscut şi necunoscut, între ceea ce
ştim despre fenomenul juridic şi ceea ce nu ştim despre acesta, dar vrem să ştim. Ipoteza
întreţine legături cu sistemul de cunoştinţe existente în proporţii diferite, în funcţie de poziţia
pe care i-o dăm din formulare, între cunoscut şi necunoscut. Ipoteza este o presupunere care
nu are însă nimic subiectiv, arbitrar; ea rezultă în mod firesc dintr-un ansamblu de analize
desfăşurate atât în procesul documentării bibliografice, cât şi în cadrul documentării directe, în
procesul de analiză şi sinteză a tuturor datelor şi informaţiilor studiate.

6. Rationament deductiv
Raționamentul deductiv este o operație a gândirii ordonate prin care se obține o judecată
nouă numită concluzie din două judecăți anterioare dintre care prima este denumită premisă,
iar a doua termen mediu pe baza raporturilor logice dintre ele.
În rationamentul deductiv nu se pune problema inducerii unor reguli – sau structuri – ca în
cazul rationamentului inductiv – ci pe baza unor reguli stabilite se urmareste obtinerea de noi
cunostinte. Exista trei tipuri de rationament deductiv: a) rationamentul silogistic; b)
rationamentul ipotetico-deductiv; c) rationamentul linear.

7. Predictie
Operație rațională de anticipare a unui eveniment sau fenomen; previziune.

8. Metoda stiintifica
• OBSERVARE, DESCRIERE aunui fenomen sau grup de fenomene.

3
 • Instrumentul utilizat de cercetător pentru rezolvarea unei probleme
• Proces de prefigurare a unor posibile soluţii la o problemă
• Testarea fiecărei soluţii pentru a o găsi pe cea
- Identificarea problemei
- Formularea unor ipoteze
- Decizia asupra procedurii (rationament deductiv)
- Colectarea datelor şi analiza
- Formularea concluziilormai buna

9. Abordare sistemica
Abordarea sistemica a fenomenelor si proceselor din realitatea inconjuratoare este una
dintre metodele moderne de cercetare stiintifica. In abordarea sistemica, obiectul (fenomenul)
analizat este considerat drept sistem (ansamblu de elemente aflate in interactiune, care
formeaza impreuna un tot unitar), accentul punandu-se pe relatiile de interconditionare care au
loc atat in interiorul obiectului de cercetat, cat si in afara lui.
Orice sistem ia fiinta si actioneaza in vederea realizarii unei functionalitati, a unui scop;
acesta se realizeaza printr-un proces care angreneaza toate componentele sistemului; sistemele
sunt organizate in structuri ierarhice, fiecare sistem putand fi constituit din subsisteme si la
randul lui, incadrat in suprasisteme de la care primeste comenzi si raporteaza rezultate; fiecare
sistem dispune de proprietatea de reglare si autoreglare (feedback).

10. Model si modelare

Modelarea reprezintă un proces de cunoaştere bazat pe o "unealtă" cu caracteristici
speciale: modelul.
In dezvoltarea stiintelor contemporane, analogiile model-realitate constituie instrumente
importante, uneori de neinlocuit, de cunoastere a fenomenelor si proceselor lumii reale.
Modelarea nu este un scop in sine. Importanta practica a oricarui model deriva din
accesibilitatea subiectului cercetarii la obiectul respectiv.
Daca analiza modelului (prin experiment sau cercetare deductiva) este mai accesibila
subiectului decat studierea nemijlocita a obiectului, atunci modelul isi justifica existenta.
Modelul este, prin urmare, o imagine conventionala a obiectului cercetat.

11. Observatie stiintifica

12. Experiment

13. Masurare

4
14. Cauzalitate

15. Principiul “ceteris paribus”

16. Abordare interdisciplinara

17. Obiectivitate

18. Variabile de cercetare

19. Etapele cercetarii stiintifice

20. Politica cercetarii

21. Proiect de cercetare

22. Contract de finantare

23. Echipa de cercetare

24. Bugetul proiectului

25. Evaluarea propunerii de proiect

26. Panel de evaluatori

27. Raport de cercetare

28. Auditul cercetarii

29. Etica cercetarii stiintifice

30. Proprietate intelectuala